Neamul Românesc, ianuarie 1925 (Anul 20, nr. 2-24)
1925-01-28 / nr. 21
NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA FOAIA ZILNICA A PARTIDULUI NAȚIONALIST AL POPORULUI Anul al XX, No. 21 REDACȚIA? Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. I .M.1 ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Miercuri 28 fanuarie 18/9 Două discursuri Franța a mers până la capăt față de Rusia sovietică și trimesul ei a fost primit la Moscova de șefii comunismului rusesc în condiții aproape diplomatice. Scena nu e lipsită de savoare. Ambasadorul Republicei burgheze naționaliste a lăsat acasă — dacă și l-aui luat! — fracul și în simplă haină cu strada, fără nici un semn exterior al situației sale, s’a dus la presidents Republicei muncitorești și anti-naționale așa cum s’ar fi deranjat pentru a face o visita intimă. Nu se spune ce costum purta președintele muscălesc, brusa sau pijamă, dar era liber să apară și în simpla cămașă de noapte. Jos burghesia! Dar, uite, era și un șef al protocolului. Unde se leagă și protocolul acesta? Cuvîntarea diplomatului francez a fost o fină lecție de bune maniere internaționale, din care n'a lipsit nimic. Admirabila limbă a poporului sau îl ajuta să strecoare tot ce voia pălind că vorbește de altceva. Președintele, el, a răspuns și rusește, limbă care în această privință are mai puține resurse. Și ce-a spus? Că întâia datorie a oricărui Stat e să nu se amestece in viața internă a altuia. Șeful nominal al celei mai învierșunate propagande de distrugere trebuia fotografiat în acest moment. Ar fi fost un document extraordinar de interesant.Și ce va fi pe urmă — vom vedea. N. IORGA Politica...sărăciei Buget de 32 miliarde Circulație judiciară 17! Mai zilele trecute în Camera miștii guvernului e cum de se franceză, d. Herriot, președintele consiliului, a declarat că guvernul său se opune a face o politică de expediente și că nu va admite în nici un caz inflațiunea. Vedeți, spun gazetele liberale, vedeți că politica d-lui Herriot este tocmai politica pe care o practică actualul ministru de finance ? Iar oficiosul guvernului adaugă: „în jurul politicei noastre monetare se formulau tot felul de teorii, dintre care cea curentă și dominantă este politica inflațțiunei. Era cea mai simplistă și mai comodă pentru guvernele și pentru oamenii politici lipsiți de simțul realităței și al răspunderilor, cari înțelegeau să facă față nevoilor de la o zi la alta, fără să se gândească la consecințele unei politice care putea să arunce țara în cel mai cumplit dezastru economic și financiar“. Oare, așa să fie? Nu cumva oficiosul guvernului se înșală? Dac’ar fi să facem o comparație dintre starea financiară de azi și cea din trecut, apoi desigur că stăm în 1925 ceva mai bine numai teoretic, numai pe hârtie! Cum nu voim să discutăm din prea multe puncte de vedere starea noastră economică și financiară, să ne mărginim numai la chestiunea pusă de presa liberală adică de politica deflationistă, politică salvatoare. Are dreptate actualul ministru de finanțe să trâmbițeze, marele său succes? Mai întâi care e circulația noastră fiduciară? Dacă scădem biletele perdute, leii cari se găsesc în depozite prin străinătate, precum și banii cari stau imobilizați pe la țărani, cu siguranță că azi nu avem mai mult în circulație decât 16—17 miliarde lei. Cu aceste să zicem 17 miliarde, aproape 20 de milioane de oameni trebue să facă față cheltuielilor. Când? In momentul când indexul de scumpete pentru toate lucrurie de prima și ultima necesitate a ajuns la peste 43. Partea însă cea mai extraordinară și pe care ar trebui s-o lămurească financiarii și econopoate ca la 17 miliarde circulație fiduciară să avem un buget de peste 32 de miliarde?! Cu alte cuvinte rețetele Statului să înghită aproape de două ori, într’un singur an, toată hârtia emisă. Aceasta se numește inflatiune? Dar tot astfel stau lucrurile și in Franța? Dacă nu ne înșelăm, viata s’a scumpit acolo de 3—4 ori, iar nu cu de 45 de ori ca la noi. Bugetul anului trecut era de circa 24 de miliarde, iar circulația fiduciară de 41 de miliarde. Comparativ clar cu Franța, nu numai că n’am făcut inflație, dar nici măcar n'avem hârtia monedă corespunzătoare cu indexul de scumpete. Concluzia? Nu suferim de inflație, suferim de „sărăcie”. Când leul de dinainte de război a ajuns 2 centime și jumătate nu prin politica răririi lui, chiar când necesitățile cer altfel, se va putea obține vre-o ameliorare. Rezultatele de alminteri le avem: crisă industrială, crisă comercială, deprecierea proprietăței și înflorirea industriei... camerei. Stăm foarte bine. M. G. ECOURI POLITICE Sovietele n'au expulzat și nu au trimes în Siberia în nouă luni din 1924 decât 80 mii de oameni. E puțin, pentru un paradis atât de popular cum e Rusia. s'Ca sfârșit, se confirmă spusel Ic d-lui Vintilă Brătianu: Nici englezii, nici francezii, nu vor să acorde împrumuturi României. Așa că nici d. Tancred, nici d. Vintilă, nici d. Oromolu, n'au cerut împrumuturi la Paris și Londra. DREPTURILE ROMÂNIEI inllalele iii lei i Pail C. Vintilă Brătianu a făcut un nou expozeu presei franceze asupra rezultatelor conferinței din Paris. Primul nostru delegat se arată in genere, satisfăcut de rezultate, căci s-a ajuns a un acord pentru punerea la punct a chestiunilor în suspensie, acord intervenit intre toate puterile, reînoindu-se astfel solidaritatea țărilor aliate si asociate în vederea aplicării tratatelor. Solidaritatea aliaților este, fără îndoială, singura bază pe care poate să se înfăptuiască consolidarea României, care astăzi mai mult ca oricând, are nevoe de pace în afară pentru a-și întrona ordinea înnăuntru. A doua constatare pe care și C. Vintilă Brătianu și țara întreagă o face cu satisfacție, este aceea că țările numite altă dată ,t cți interese, limitate", au dreptul să spere, in viitor, la un tratament de egalitate cu statele mari. Dacă evenimentele nu vor desminți așteptările ministrului nostru de finanțe, e de sperat, că, de azi înainte, și România va putea să asiste la toate discuțiunile, cari vor avea să hotărască și de interesele ei. Să sperăm că cel puțin de data aceasta, iluziile ministrului nostru de finanțe nu vor fi înșelate. 0 declarație și efectele ei DE CE REVIN IN PARLAMENT, PARLAMENTARII AVERRSGANI Hibrida frântură averescană, condamnată să se pulverizeze în mijlocul indiferenței generale, a binevoit să facă un gest... politic. Ș i spre generala surprindere, la Senat și la Cameră s’a citit ori o declarație care a reușit să stârnească râsete explicabile. Dar ce spune, în definitiv, d-l general Averescu ? Că atitudinea de a se ține departe de lucrările parlamentului, a perdut din eficacitatea ei. Și că, urmând să vină două proecte importante în discuție, al reorganizării administrative și electorale, gruparea averescană s’a hotărât să dea concursul ei. Cât de inutil, de tardiv și de nedorit va fi acest concurs, se va vedea foarte repede. Dar nu ne vom ocupa deocamdată de acest lucru, ci de seriozitatea gestului făcut și a argumentelor aduse. Parlamentul liberal a discutat pe larg Constituția. Averescanii au stat deoparte. Legile financiare, au venit și ele. Lovită de o paralizie permanentă, fractura averescană a rămas în umbră, neputincioasă și conștientă de această slăbiciune organică... Au urmat legile privind bugetele, subsolul și comercalizările. Aceiași expectativă penibilă... Pactul fundamental al României întregite, n’avea importanță. Parlamentul actual era socotit ales prin fraudă, ilegal și deci Incompetent să legifereze.. Legi de un covârșitor interes, n’au avut norocul discutabil să fie „amendate” de averescani... Și abea acum, la un sfârșit de legislatură, după trei an de comă politică, averescanismul încearcă să iasă din prelungita-i letargie. Târzie încercare... Iar ridicolul de care s’a acoperit averescanismul, nu surprinde și nu poate surprinde pe nimeni E prea târziu. Țara Faraonilor Nicăeri istoria omenirei nu palpită mai adânc în negura vremurilor umbrite de milenii, ca în țara Nilului, în țara legendelor dispărute a cărei fantasmagorie antică a pasionat imaginația creatoare a generațiilor. Și astfel nu știu ce putere misterioasă ne îndeamnă în veacul, pe al cărui frontispiciu stă scris : „time is money“ să ridicăm cortina pe această scenă moartă, pătrunzând măcar pentru câteva clipe în cetatea umbrelor dispărute și despicând cu o emoție aproape religioasă întunericul acelei epoci primitive unde împărățeau zeii și semizeii peste o lume vie și o lume de mumii și stafii... .Necropolă milenară, de atâtea ori misterioasă și emoționantă prin evocațiunile sale sepulcrale, Egiptul simbolizează prin decorul său antic, mai mult ca oricare altă țară din lume, forța și prestigiul unui trecut invincibil. Treizeci de dinastii și o nesfârștă legiune de regi eterna gardă a civilizațiilor dispărut, veghează în acea atmosferă mormântală și nemuritoare peste pământul sfânt, care a fost și gloria și pieirea faraonilor. Poporul eroic, peste care aluziunile istorice au suprapus rând pe rând straturi de civilizație a Perșilor, Macedoneniie ȘTEFAN TATARASCULor, Romanilor, Arabilor, Turcilor și în fine Englezilor — rasa de bază care stălucește azi în freamătul de emoție al cercetătorilor și a scris una din cele mai frumoase pagini din cartea înțelepciunei omenești. In adevăr omenirea acela care s’a zbuciumat, s’a chinuit și a murit, ridicând cele mai mari monumente ale vremei de atunci și ale vremei de azi, a trebuit să aibe o înaltă concepție filozofică asupra nimicniciei furnicarului omenesc— fără valoare în procesul de succesiune al veacurilor și ca o mărturisire sfidătoare privesc sfinții cu disprețul biruinței milenare, așezămintele pământești care se creiază și pier împărății care se desfac la picioarele lor, sub umbra lor de titani cari domină lumea. Dar vârful piramidelor, de acolo de unde „patruzeci de veacuri au privit eroicele trupe“ ale lui Napoleon, care venise să scrie prima filă de glorie dintr’o carte întreagă de însângerări inutile... privește deopotrivă suflul epocei legendare și misterioase peste omenirea nouă, cutremurată de emoție și admirațiune. Giganticele ruine, cari jalonează ambele țărmuri ale Nilului, proectează liniștit pe albastul cerului veselelor sfărâmate de vreme și parcă răsar din pământ ca o dovadă neperitoare a grandioasei concepțiuni antice, a creațiunei în iaiva a tuturor visurilor cari au fost și nu mai sunt... Cairo, monumenala poartă, ce deschide valea Nilului, un oraș împestrițat, în care tonalitățile primitive de natură pur orientală apar timide la umbra așezămintelor mai noi, cu caracter european. Nilul șerpuește în matca sa ca un fir de păcură pe toată această întindere de la Mediterană pană în vecinătățile deșertului. Valea nisipoasă, pe care Nilul se revarsă, dăruind acestor ținuturi aride o fertilitate blagoslovită, este închisă între lanțul libic și lanțul arabic, parcă într'o închisoare natruală, în care omenirea din toate vremurile și-a rezumat munca și aspirațiunile căci dincolo de acese granițe ce cuprinzi cu ochiul, începe domnia deșertului implacabil, pustietatea unde nu trăște decât necunoscutul, dezoluțiunea și moartea... Noțiunea timpului îți scapă cu desăvârșire urmărind firul apei; simțurile sunt cuprise parcă de o vrajă nedumerită, care te îndeamnă de a pătrunde cât mai repede în inima ținuturilor legendare, în acel tezaur minunat, care e țara Egiptului. El este putință să bagi de seamă, cum trec zilele și săptămânele, dar ce interesează orele și data în această patrie a eternității unde diviziunea timpului apare za- Pîl 1 SJ și externa Urmând cu publicarea documentelor compromițătoare pentru partidul Rădici, guvernul din Belgrad a comunicat presei perienul memorandum semnat la Moscova de Rădici la 19 iulie anul trecut. Acest document prevede gruparea tuturor partidelor de oposiție și a partidelor autonomiste în vederea infăptuirei pe cale parlamentară a republicei sovietelor in conformitate cu principiile lui Lenin, un document semnat la 11 Martie anul trecut la Viena între Rădici și reprezentanții partidului german din Iugoslavia, Steinecker si Berger, prin care se garantează germanilor autonomia națională când se va realiza programul lui Rădici. Ziarele relevă că data acestui document corespunde cu data când germanii iau despărțit de partidul radical pentru a se uni cu blocul opoziției. Ziarele văd în această atitudine o infracțiune flagrantă la obligațiunile impuse minorităților naționale. Ministerul de Externe din Angora a suprimat postul de agent de legătură cu reprezentanții diplomatici străini din Constantinopole. Cu începe de la 1 Martie reprezentanții puterilor străine vor trebui să se instaleze la Angora sau să trimeată ei agenți de legătură. Azi va fi publicată nota prin care aliații comunică Germaniei constatările făcute de comisia de control militar. Ministrul de externe al Poloniei declară că incidentul cu orașul liber Danzig, va fi supus spre cercetare Ligei Națiunilor. Presa sovietică e neliniștită de mișcările anti-bolșevice și propaganda contra-revoluionară din Rusia. ,Agitații antisemite Cum este informată străinătatea Sub titlul „Agitațiile antisemite din România“ ziarul „Excelsior” din 18 c. publică următoarea telegramă trimisă din București „Agenției tetelegrafice evreești“ din Paris: Populația evreească din Piatra Neamț a trăit momentele unui adevărat pogrom în prima săptămână a anului 1925. Iată cum s-au desfășurat evenimentele: o bandă organizată de jefuitori, înovărășiți de soldați și sub ordinele unui locotenent, cu sabia scoasă, a invadat marea Sinagogă, unde a distrus totul. Odată faptul consumat, huliganii s-au îndreptat către cele două mici sinagoge pe cari le-au distrus deasemeni. Instituțiile laice au suferit deasemeni. Astfel a fost dărâmată „Școala israelită-romănă" și organizația sionistă și biblioteca. Deasemeni, Biblioteca „Kadimah“ a fost deșiastată. „7i de observat că autoritățile locale nu au intervenit nici un moment pentru a împiedica pe pogromiști să săvârșească aceste fapte urâte. Populația evreească deși greu încercată, se felicită totuși de a nu fi avut să deplângă și pierderi de vieți omenești". Iată cum este informată străinătatea asupra stărilor de la noi Inutil să arătăm că toate faptele povestite în telegrama de mai sus sunt pur și simplu de domeniul fanteziei. Ne întrebăm, însă, cine să furnizeze asemenea știri tendențioase străinătății? Nu mai încape nici o îndoială că „Agenția telegrafică evreească“ din Paris nu a putut primi știrile de mai sus decât din partea unor dușmani ai țării, cari cred că prin asemenea mijloace pot servi cauza evreească din România. întrebăm guvernul care nu scapă ocazia de a cenzura și corespondențele particulare cum a putut tolera să se expedieze o telegramă ca aceea de mai sus In streinătate? Totodată, dorim să știm ce măsuri se vor lua pentru a fi descoperiți autorii de știri false, menite să aducă discreditul țării în străinătate? Se pare că e serios vorba de a se construi un palat comunal în Capitală. Actualul președinte al Comisiei interimare, d. dr. Gostinescu, pare preocupat a lăsa în urma d-sale, măcar proectele unui mare Palat Municipal—ceea ce au mai lăsat și alții. Firește că un oraș mare, și mai ales Capitala unei țări, se cuvine a prezenta un aspect modern și de civilizație; a fi înfrumusețat cu clădiri monumentale, cari ornamentează și arată streinilor starea de civilizație a țării. Dar ceiace face mai întâi lauda unei gospodării comunale este curățenia orașului și Înlesnirea comunicației prin pasage bune, tramvae, trăsuri, etc. toate curate și cu rânduială. Și când comuna nu poate face față nevoilor «forma» principale ale orașului, când n-are servicii îndestulătoare pentru ridicarea gunoaielor din curțile particulare, pentru care totuși încasează sume mari, când zac pe locuri virane mormane de gunoaie și alte necurățenii, când în sezonul ploilor nu poți străbate în stradele ocolului al 3-lea de noroaie ; iar în ocolul al 4-lea nu sunt decât drumuri naturale și darnică și ofensatoare în fața ruinelor milenare. Ca pe o seară nevăzută, se urcă soarele, mai strălucitor ca la noi, pe cerul albasru de o limpezime fără pereche, apoi se coboară pe curba sa astrală până dispare în apoteoza insângerării crepusculare , o zi care a murit. Așa trec și celelalte în ambianța azurului transparent și în care nici un nor nu-i alterează armonia liniștită și dulce ; o adiere caldă și parfumată mângâie îneonjurul acestei luni de iarnă egipteană, cu flori îmbrăcate de minunate petale cu grâu înverzit, cu nesfârșite turme care pasc ca în toiul verei... Nilul, a cărui lățime variază de la 150 la 500 metrii, adă țărmurile sale în mod foarte diferit; viiturile de nisip depoziate pe ambele maluri s’au întărit cu vremea și au dat naștere la două lanțuri calcaroase, de un paralelism impresionant. La picioarele acestor stânci nisipoase se desfășoară covorul minunat al zonei fertilizate, pe care bogata vegetațiune alcătuită din curmali, platani și tamari și se mlădiază ușor sub presiunea blândă a dulcei adieri. Țărmurile Nilului sunt foarte populate , alături de orașe importante ca Asia, Esna, Luksor, Kewa, o infinitate de mici cătune răsar vesele și minuscule printre grupurile de Palmieri. ................................................... Edilitatea Capitalei case de pământ, focare de infecții care încing Capitala ca un brâu , când chiar în stradele centrale și pe bulevarde zac și acum mormane de zăpadă amestecate cu gunoae, aruncate din curți fiindcă nu au unde le depozita; iar vara praful se ridică în nori ca pe drumurile din Bărăgan, este, credem, bine a se interesa mai întâiu de acestea. A găti cu un palat municipal un oraș care se tăvălește în praf ori noroae, este ca și cum ai găti o femeie cu o luxoasă pălărie pe cap și ar umbla cu picioarele goale prin noroiu. Când s’au pus taxele grele care apasă simțitor pe spinarea contribuabililor, s-a spus că Primăria nu poate satisface nevoile principale ale orașului, din lipsă de bani. Și acum când aceste grele impuneri aduc bani destui în casa comunală, acum se proectează construirea unui palat și se lasă Capitala tot în mizeria nehigienică și fără confort ?! Cel mai mare serviciu ce ar face edilii capitalei, ar fi să complecteze serviciile de curățire a orașului, și pe strade și în curțile particulare, că doar plătim, și plătim din greu, taxele pe trotuare și suprafață și pe cele ale ridicării gunoaielor, care nu există, de la întoarcerea din războiu. Ar putea să oblige compania de tramvai a prelungi liniile până la periferia orașului ca să înlesnească populația săracă a veni la lucru dimineața. Ar putea și ar trebui să prelungească pavarea sau măcar șoseluirea stradelor principale până a străbate ocolul al 4-lea, înlesnind astfel populații a-și face locuințe acolo unde locurile sunt eftine. Iată ceea ce ar putea merita recunoștința atâtor familii nevoiașe; iată o operă de umanitară și de bună gospodărie. înlesnirea circulației este principala necesitate a marei majorități a Capitalei. Ea ajută și înlesnirea clădirilor Și când vorbim de circulație înțelegem strade pavate și mijloace repezi și eftine de transport, tramvae sau căi ferate urbane. Nu se va găsi atâta bunăvoință și umanitate în actualii edili ai Capitalei pentru populația săracă ? Să lase preocuparea ridicării Palatului Municipal pentru vremea când se vor putea face și una și alta ! N. COSACESCU fna îi subile ai Din harem la muncă și dancing. Uniunea femeilor turce. Trei categorii de turcoaice Trimisa specială a ziarului francez „Excelsior" la Constantinopole scrie un interesant articol despre situația femeei în Turcia. Il socotim cu deosebire interesant pentru noi care, prin apropierea de Constantinopol, și prin prezența atâtor sate turcești în Dobrogea, am cunoscut pe turcoaice și altfel decât din romanele lui Pierre Loti. Pe străzile mărginite de prăvălioare ale Stambulului, trec câteva turcoaice, șterse, timide, misterioase. Ca micile fantome negre descrise de Loti, ele se înfășoară într’un cearșaf și-și ascund fața sub un văl negru. Multe din ele umblă descoperite. Unele, printr’un contrast și mai izbitor ca cele dintâi, sunt îmbrăcate europenește. Ele dansează fox trott și tango nebunește în dancingurile din Pera. Un mare număr de turcoaice stau zile întregi așezate pe călcâe, contemplând frumusețile Bosforului. Ele se bucură, ca cunoscătoare de deliciile unui desăvârșit farmenie. Altele se reped la fabricile de încălțăminte, la țesătoriile de mătase, la manufacturile de tutun în care recenta xenofobie turcească le-a îngăduit să înlocuiască pe lucrătoarele armence și grecoaice. Multe din ele sunt de tot neinstruite și se dedau cu naivitate la practicele celor mai înapoiate superstiții. Altele, dimpotrivă, se instruesc cu lăcomie, citesc, scriu, iau lecții, învață limbi străine, dau bacalaureatul, examene de drept, de medicină, de pedagogie, etc. Această emancipare parțială, această, diversitate de moravuri, această inegalitate de condițiuni uimește. Ce s’a petrecut ? RĂZBOIUL. CAUZA SCHIMBĂRII O celebră romancieră turcă, Halide Hanum îmi dă cu bunăvoință explicația pe care o caut. Ea mă uimește aureolată de către norul parfumat al țigărilor pe care le fumează fără întrerupere. E îmbrăcată într-un costum tailleur și poartă pe cap mica eșarfă a turcoaicelor moderne. Părul ei vopsit cu henne iese în două șuvițe cochete. Glasul ei e dulce și vorbește o franțuzească excelentă. — Am suferit în Turcia atâtea schimbări de regim, atâtea războaie de cincisprezece ani încoace, că ne găsim în plină perioadă de tranziție. Cele mai multe din femeile noastre au păstrat tradițiile de odinioară, o minoritate începe să adopte moravurile occidentale, și multe din ele nu mai sunt nici turcoaice, nici occidentale, ci un produs hibrid a două civilizații. INSTRUCȚIA FEMEILOR IN TURCIA „Poeții turci din secolul al XIX-lea sunt cei dintâi cari au celebrat egalitatea dintre bărbat și femee. Partidul politic „Uniune și Progres“ a înscris însă în Constituția de la 1908 dreptul pentru femei de a merge la școală și la universitate ca și bărbații. Altă dată numai familiile bogate de tot își puteau instrui fetele, plătind profesoare străine. De la Constituție încoace cea mai mare parte din femei au avut putința de a învăța 80 la sută din femeile de la orașe știu să citească. Ele s-au putut folosi astfel de cărțile occidentale traduse în turcește și, comparând viața lor cu cea a occidentalelor, au simțit puternica dorință de a le imita. Războiul le-a dat prilejul. Bărbații turci erau plecați să lupte departe. Constantinopolul era ocupat de trupele aliate. Turcoaicele, voalate de veacuri, și-au arătat fața. „Cele dintâi au fost huiduite și bătute cu pietre de către populație. „Acuma nimeni nu mai dă atenție acestui lucru. FEMEILE TURCE MUNCESC ,Și nu numai că femeile turce s’au desvăluit în timpul războiului, dar, în plus, ele au înlocuit pe bărbați. Au lucrat pentru a-și hrăni familiile, au ocupat locurile vacante. Au intrat in bănci, în magazine, în ministere. Și-au cucerit o independență pe care la întoarcerea bărbatului nu i-a putut pune capăt. „Altădată nu puteau mânca la restaurant Trebuiau să se întoarcă acasă. Acuma își au locurile lor rezervate în restaurante. Nu se duceau nici la cinematograf, nici la teatru. Mai întâi s’au dat anumite reprezentații numai pentru ele. Pe urmă au fost îngăduite în loji, și acum le vezi stând în fotoliile de orchestră și de balcon printre bărbați. „Ele, care nu erau altădată decât niște mici umbre timide, își au acum societatea lor femenistă: „Uniunea femeilor turce..." UNIUNEA FEMEILOR TURCE Trecând printr’o ulicioară îngustă, urc scara răsucită a unei case de lemn, și iată-mă în haremlor în care se tine ședința acestei fumoase societăți femeniste. Preșidinta, Nazie Hanum tocmai discută, cu ordine și însuflețire, cu trei bărbați și câteva străine. Câteva femei turce, așezate pe divanuri, ascultă în tăcere. Nazie Hanum e nepoata unui mare vizir. Roata norocului a făcut din ea întâi o inspectoare, apoi o directoare de școală. Are grația aristocratică a unei fete de mare senior și epuizarea nervoasă a unei femei care-și ia sarcina peste puterile ei. — Cu Fazer-bey, bărbatul meu, d-rar...., miss Z... membre ale Uniunii femeilor turce, ne spune ea, suntem pe cale să organizăm un bal, „balul lalelelor”, în folosul orfanilor de care îngrijim. Vom vinde bilete familiilor străine UN NUMĂR DE ATRACȚIE Și, pentru a le atrage, vom invita familii turcești. E încă o curiozitate atrăgătoare să vezi pe doamnele turce asistând la un bal: „Pentru a se duce la bal, ele-și lasă cearceaful și se arată în mare decolteu. Uniunea noastră se ocupă deocamdată puțin de femenism. Camera legislativă ne-a refuzat votul. De altfel nu existăm decât de un an. Suntem vreo cinci sute. Când vom fi mai multe...” Proectele lui Nazie Hanum r>u acoperite de țipetele băețașului zburdalnic, pe care uită să-l facă otacă. Lumina care se strecoară cu zgârcenie prin ferestrui de pe sfârșite. Ea nu se gândește să ceară să se aducă lumină. Are grijă Allah !... Nazie Hanum dorește să se agite, să progreseze, are de luptat însă cu apatia inerentă rasei ei. Plecând de la ea, întâlnesc un bătrân hamal turc. El se uită cum trecu o femee tânără nevoalată și cu tocuri înalte. Bombănește printre dinți : „încă o tango (femei emancipată) din cele care abat inima lui Allah peste nenorocit Turcie”. Aceasta e ideea care zace, mai mult sau mai puțin confuză, în sufletele tuturor turcilor bătrâni. Căzui fin ,a fană D. general Văitoian dă explicații Amicul nostru, d. D. R. Ioaniescu deputat de Ilfov, a adus eri la tribuna Camerei, cazul Frâncu... Director regional la Brașov, acest domn comite fraude... E dovedit, destituit și deferit parchetului pentru ca scurt timp după aceea, să fie avansat și trimis director la Cernăuți... Și oratorul cere lămuriri regimului, pentru acest nefericit sistem de recompensare și de... refacere a drumului de fer. D. general Văitoianu, a răspuns: Ministrul comunicațiilor nu a negat faptele. Dar nu știm ce consiliu tehnic ar fi „absolvit” pe directorul fraudelor, și l-a înaintat în grad, ceea ce a avut ca urmare că Frâncu a scăpat de rigorile justției. Se poate spune prin urmare că refacerea și normalizarea se face cu pași gigantici, la căile noastre ferate, în special cu concursul comitetelor tehnice chemate, se pare, să spele pe fraudatori... D. D. R. Ioanitescu a cerut însă dosarele anchetei, odată cu cele privind fraudele Gărei de Nord Interpelarea d-sale va da la iveală și alte lucruri, cel puțin tot atât de scandaloase.