Neamul Românesc, ianuarie 1925 (Anul 20, nr. 2-24)

1925-01-28 / nr. 21

NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA FOAIA ZILNICA A PARTIDULUI NAȚIONALIST AL POPORULUI Anul al XX, No. 21 REDACȚIA? Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. I .M.1 ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6­ Telefon 12/60 Miercuri 28 fanuarie 18/9 Două discursuri Franța a mers până la capăt față de Rusia sovietică și trimesul ei a fost primit la Moscova de șefii comunismului rusesc în condiții­ aproape diplomatice. Scena nu e lipsită de savoare. Ambasadorul Republicei burgheze naționaliste a lăsat a­­­casă — dacă și l-a­ui luat! — fracul și în simplă haină cu strada, fără nici un semn exterior al situației sale, s’a dus la presidents Republicei muncitorești și anti-naționale așa cum s’ar fi deranjat pentru a face o visita intimă. Nu se spune ce costum purta președintele muscălesc, brusa sau pijamă, dar era liber să apară și în simpla cămașă de noapte. Jos burghesia! Dar, uite, era și un șef al protocolului. Unde se leagă și protocolul acesta? Cuvîntarea diplomatului francez a fost o fină lecție de bune maniere internaționale, din care n'a lipsit nimic. Admi­rabila limbă a poporului sau îl ajuta să strecoare tot ce voia pălind că vorbește de altceva. Președintele, el, a răspuns și rusește, limbă care în această privință are mai puține resurse. Și ce-a spus? Că întâia datorie a oricărui Stat e să nu se amestece in viața internă a altuia. Șeful nominal al celei mai învierșunate propagande de distrugere trebuia fotografiat în acest moment. Ar fi fost un document extraordinar de inte­resant.Și ce va fi pe urmă — vom vedea. N. IORGA Politica...sărăciei Buget de 32 miliarde Circulație judiciară 17! Mai zilele trecute în Camera miștii guvernului e cum de se franceză, d. Herriot, președintele consiliului, a declarat că guver­nul său se opune a face o politică de expediente și că nu va admite în nici un caz inflațiunea. Vedeți, spun gazetele liberale, vedeți că politica d-lui Herriot este tocmai politica pe care o practică actualul ministru de fi­nance ? Iar oficiosul guvernului ada­ugă: „în jurul politicei noastre m­onetare se formulau tot felul­­ de teorii, dintre care cea curentă și dominantă este politica infla­­țțiunei. Era cea mai simplistă și mai comodă pentru guvernele și pentru oamenii politici lipsiți de simțul realităței și al răspunde­rilor, cari înțelegeau să facă față nevoilor de la o zi la alta, fără să se gândească la consecințele u­­nei politice care putea să arunce țara în cel mai cumplit dezastru economic și financiar“. Oare, așa să fie? Nu cumva oficiosul guvernului se înșală? Dac’ar fi să facem o comparație dintre starea financiară de azi și cea di­n trecut, apoi de­sigur că stăm în 1925 ceva mai bine numai teoretic, numai pe hârtie! Cum nu voim să discutăm din prea multe puncte de vedere sta­rea noastră economică și finan­ciară, să ne mărginim numai la chestiunea pusă de presa libera­lă adică de politica deflationistă, politică salvatoare. Are dreptate actualul minis­tru de finanțe să trâmbițeze, ma­rele său succes? Mai întâi care e circulația noa­stră fiduciară? Dacă scădem bi­letele perdute, leii cari se găsesc în depozite prin străinătate, pre­cum și banii cari stau imobili­zați pe la țărani, cu siguranță că azi nu avem mai mult în circula­ție de­cât 16—17 miliarde lei. Cu aceste să zicem 17 miliar­de, aproape 20 de milioane de oameni trebue să facă față chel­tuielilor. Când? In momentul când indexul de scumpete pen­tru toate lucrurie de prima și u­ltima necesitate a ajuns la peste 43. Partea însă cea mai extraordi­nară și pe­ care ar trebui s-o lă­murească financiarii și econo­poate ca la 17 miliarde circula­ție fiduciară să avem un buget de peste 32 de miliarde?! Cu alte cuvinte rețetele Statu­lui să înghită aproape de două ori, într’un singur an, toată hâr­tia emisă. Aceasta se numește inflatiune? Dar tot astfel stau lucrurile și in Franța? Dacă nu ne înșelăm, viata s’a scumpit acolo de 3—4 ori, iar nu cu de 45 de ori ca la noi. Bugetul anului trecut era de circa 24 de miliarde, iar circulația fiduciară de 41 de miliarde. Comparativ clar cu Franța, nu numai că n’am făcut inflație, dar nici măcar n'avem hârtia monedă corespunzătoare cu indexul de scumpete. Concluzia? Nu suferim de in­flație, suferim de „sărăcie”. Când leul de dinainte de răz­boi a ajuns 2 centime și jumă­tate nu prin politica răririi lui, chiar când necesitățile cer altfel, se va putea obține vre-o amelio­rare. Rezultatele de alminteri le a­­vem: crisă industrială, crisă co­mercială, deprecierea proprietăței și înflorirea industriei... camerei. Stăm foarte bine. M. G. ECOURI POLITICE S­ovietele n'au expulzat și nu au trimes în Siberia în nouă lu­ni din 1924­ de­cât 80 mii de oa­meni. E puțin, pentru un paradis atât de popular cum e Rusia. s'C­­­a sfârșit, se confirmă spuse­­l Ic d-lui Vintilă Brătianu: Ni­ci englezii, nici francezii, nu vor să acorde împrumuturi Româ­niei. Așa că nici d. Tancred, nici d. Vintilă, nici d. Oromolu, n'au ce­rut împrumuturi la Paris și Lon­dra. DREPTURILE ROMÂNIEI inllalele­­ iii lei i Pai­l C. Vintilă Brătianu a făcut un nou expozeu presei franceze asu­pra rezultatelor conferinței din Pa­ris. Primul nostru delegat se arată in genere, satisfăcut de rezultate, căci s-a ajuns a un acord pentru punerea la punct a chestiunilor în suspensie, acord interv­enit intre toate puterile, reînoindu-se astfel solidaritatea țărilor aliate si aso­ciate în vederea aplicării tratate­lor. Solidaritatea aliaților este, fără îndoială, singura bază pe care poa­te să se înfăptuiască consolidarea României, care astăzi­ mai mult ca oricând, are nevoe de pace în a­­fară pentru a-și întrona ordinea în­­năuntru. A doua constatare pe care și C. Vintilă Brătianu și țara întreagă o face cu satisfacție, este aceea că țările numite altă dată ,t cți intere­se, limitate", au dreptul să spere, in viitor, la un tratament de ega­litate cu statele mari. Dacă evenimentele nu vor des­­minți așteptările ministrului nostru de finanțe, e de sperat, că, de azi înainte, și România va pu­tea să asiste la toate discuțiunile, cari vor avea să hotărască și de in­teresele ei. Să sperăm că cel puțin de data aceasta, iluziile ministrului nostru de finanțe nu vor fi înșelate. 0 declarație și efectele ei DE CE REVIN IN PARLAMENT, PARLAMENTARII AVERRSGANI Hibrida frântură averescană, condamnată să se pulverizeze în mijlocul indiferenței generale, a bine­voit să facă un gest... poli­­tic. Ș i spre generala surprindere, la Senat și la Cameră s’a citit ori o declarație care a reușit să stâr­nească râsete explicabile. Dar ce spune, în definitiv, d-l general Averescu ? Că atitudinea de a se ține departe de lucrările parlamentului, a perdut din efica­citatea ei. Și că, urmând să vină două proecte importante în dis­cuție, al reorganizării administra­tive și electorale, gruparea avere­scană s’a hotărât să dea concur­sul ei. Cât de inutil, de tardiv și de ne­dorit va fi acest concurs, se va vedea foarte repede. Dar nu ne vom ocupa deocamdată de acest lucru, ci de seriozitatea gestului făcut și a argumentelor aduse. Parlamentul liberal a discutat pe larg Constituția. Averescanii au stat deoparte. Legile financia­re, au venit și ele. Lovită de o pa­ralizie permanentă, fractura a­­verescană a rămas în umbră, ne­putincioasă și conștientă de a­­ceastă slăbiciune organică... Au urmat legile privind bugetele, sub­solul și comercalizările. Aceiași expectativă penibilă... Pactul fun­damental al României întregite, n’avea importanță. Parlamentul actual era socotit ales prin frau­dă, ilegal și deci Incompetent să legifereze.. Legi de un covârșitor interes, n’au avut norocul discuta­bil să fie „amendate” de averes­­cani... Și abea acum, la un sfârșit de legislatură, după trei an­­ de co­mă politică, averescanismul în­cearcă să iasă din prelungita-i le­targie. Târzie încercare... Iar ridicolul de care s’a acoperit averescanis­mul, nu surprinde și nu poate sur­prinde pe nimeni E prea târziu. Țara Faraonilor Nicăeri istoria omenirei nu pal­­­pită mai adânc în negura vremu­rilor umbrite de milenii, ca în țara Nilului, în țara legendelor dispărute a cărei­ fantasmagorie antică a pa­sionat imaginația creatoare a gene­rațiilor. Și astfel nu știu ce putere misterioasă ne îndeamnă în veacul, pe al cărui frontispiciu stă scris : „time is money“ să ridicăm cortina pe această scenă moartă, pătrun­zând măcar pentru câteva clipe în cetatea umbrelor dispărute și despi­când cu o emoție aproape religioa­să întunericul acelei epoci primitive unde împărățeau zeii și semizeii peste o lume vie și o lume de mu­mii și stafii... .Necropolă milenară, de atâtea ori misterioasă și emoționantă prin e­­vocațiunile sale sepulcrale, Egiptul simbolizează prin decorul său an­tic, mai mult ca oricare altă țară din lume, forța și prestigiul unui trecut invincibil. Treizeci de dinas­tii și o nesfârștă legiune de regi eterna gardă a civilizațiilor dispă­rut, veghează în acea atmosferă mormântală și nemuritoare peste pământul sfânt, care a fost și gloria și pieirea faraonilor. Poporul eroic, peste care aluziunile istorice au suprapus rând pe rând straturi de civilizație a Perșilor, Macedoneni­ie ȘTEFAN TATARASCU­Lor, Romanilor, Arabilor, Turcilor și în fine Englezilor — rasa de ba­ză care stălucește azi în freamătul de emoție al cercetătorilor și a scris una din cele mai frumoase pagini din cartea înțelepciunei o­­menești. In adevăr omenirea acela care s’a zbuciumat, s’a chinuit și a murit, ridicând cele mai mari monumente ale vremei de atunci și ale vremei de azi, a trebuit să aibe o înaltă concepție filozofică asupra nimicniciei furnicarului omenesc— fără valoare în procesul de succe­siune al veacurilor și ca o mărtu­risire sfidătoare privesc sfinții cu disprețul biruinței milenare, așe­­zămintele pământești care se cre­­iază și pier împărății care se desfac la picioarele lor, sub umbra lor de titani cari domină lumea. Dar vâr­ful piramidelor­­, de acolo de unde „patruzeci de veacuri au privit eroi­cele trupe“ ale lui Napoleon, care venise să scrie prima filă de glorie dintr’o carte întreagă de însânge­­rări inutile... privește deopotrivă su­flul epocei legendare și misterioase peste omenirea nouă, cutremurată de emoție și admirațiune. Giganticele ruine, cari jalonează ambele țărmuri ale Nilului, proec­­tează liniștit pe albastul cerului vesele­lor sfărâmate de vreme și par­că răsar din pământ ca o do­vadă neperitoare a grandioasei con­­cepțiuni antice, a creațiunei în­­ ia­iva a tuturor visurilor cari au fost și nu mai sunt... Cairo, monumenala poartă, ce des­chide valea Nilului, un oraș îm­pestrițat, în care tonalitățile primi­tive de natură pur orientală apar timide la umbra așezămintelor mai noi, cu caracter european. Nilul șerpuește în matca sa ca un fir de păcură pe toată această întindere de la Mediterană pană în vecinătă­țile deșertului. Valea nisipoasă, pe care Nilul se revarsă, dăruind a­­cestor ținuturi aride o fertilitate bla­goslovită, este închisă între lanțul libic și lanțul arabic, par­că într'o închisoare natruală, în care ome­­­nirea din toate vremurile și-a re­zumat munca și aspirațiunile căci dincolo de acese granițe ce cuprinzi cu ochiul, începe domnia deșertu­lui implacabil, pustietatea unde nu trăște decât necunoscutul, dezolu­­țiunea și moartea... Noțiunea timpului îți scapă cu desăvârșire urmărind firul apei; simțurile sunt cupri­se par­că de o vrajă nedumerită, care te îndeamnă de a pătrunde cât mai repede în inima ținuturilor legendare, în acel tezaur minunat, care e țara Egiptu­lui. E­l este putință să bagi de seamă, cum trec zilele și săptămâ­­nele, dar ce interesează orele și data în această patrie a eternității unde diviziunea timpului apare za- Pîl 1 SJ și externa Urmând cu publicarea docu­­­­mentelor compromițătoare pen­tru partidul Rădici, guvernul din Belgrad a comunicat presei peri­enul memorandum semnat la Mos­cova de Rădici la 19 iulie anul trecut. Acest document prevede gruparea tuturor partidelor de o­posiție și a partidelor autonomis­te în vederea infăptuirei pe cale parlamentară a republicei soviete­lor in conformitate cu principiile lui Lenin, un document semnat la 11 Martie anul trecut la Viena între Rădici și reprezentanții par­tidului german din Iugoslavia, Steinecker si Berger, prin care se garantează germanilor autonomia națională când se va realiza pro­gramul lui Rădici. Ziarele relevă că data acestui document corespunde cu data când germanii iau despărțit de partidul radical pentru a se uni cu blocul opoziției. Ziarele văd în această atitudine o infracțiune fla­grantă la obligațiunile impuse minorităților naționale. Ministerul de Externe din Angora a suprimat postul de agent de legătură cu reprezentanții dip­lom­atici străini din Constantino­­pole. Cu începe de la 1 Martie reprezentanții puterilor străine vor trebui să se instaleze la Angora sau să trimeată ei agenți de legă­tură. Azi va fi publicată nota prin care aliații comunică Germaniei constatările făcute de comisia de control militar. Ministrul de externe al Poloniei declară că incidentul cu ora­șul liber Danzig, va fi supus spre cercetare Ligei Națiunilor. Presa sovietică e neliniștită d­e mișcările anti-bolșevice și pro­paganda contra-revoluionară din Rusia. ,Agita­ți­i a­n­ti­sem­i­te Cum este informată străinătatea Sub titlul „Agitațiile anti­semite din România“ ziarul „Excelsior” din 18 c. publică următoarea telegramă trimi­să din București „Agenției te­­telegrafice evreești“ din Paris: Populația evreească din Pia­tra Neamț a trăit momentele unui adevărat pogrom în prima săptă­mână a anului 1925. Iată cum s-au desfășurat evenimentele: o bandă organizată de jefuitori, înovărășiți de soldați și sub ordi­nele unui locotenent, cu sabia scoasă, a invadat marea Sinago­gă, unde a distrus totul. Odată faptul consumat, huliganii s-au în­dreptat către cele două mici si­­nagoge pe cari le-au distrus dea­­semeni. Instituțiile laice au sufe­rit deasemeni. Astfel a fost dărâ­mată „Școala israelită-romănă" și organizația sionistă și bibliote­ca. Deasemeni, Biblioteca „Ka­di­­mah“ a fost deșiastată. „7i de observat că autoritățile locale nu au intervenit nici un moment pentru a împiedica pe po­gromiști să săvârșească aceste fap­te urâte. Populația evreească deși greu încercată, se felicită totuși de a nu fi avut să deplângă și pier­deri de vieți omenești". Iată cum este informată străinătatea asupra stărilor de la noi Inutil să arătăm că toate faptele povestite în tele­grama de mai sus sunt pur și simplu de domeniul fanteziei. Ne întrebăm, însă, cine să fur­nizeze asemenea știri tenden­țioase străinătății? Nu mai încape nici o îndoia­lă că „Agenția telegrafică e­­vreească“ din Paris nu a pu­tut primi știrile de mai sus de­cât din partea unor duș­mani ai țării, cari cred că prin asemenea mijloace pot servi cauza evreească din România. întrebăm guvernul care nu scapă ocazia de a cenzura și corespondențele particulare cum a putut tolera să se expe­dieze o telegramă ca aceea de mai sus In streinătate? Tot­o­­dată, dorim să știm­ ce mă­suri se vor lua pentru a fi des­coperiți autorii de știri false, menite să aducă discreditul ță­rii în străinătate? Se pare că e serios vorba de a se construi un palat comunal în Ca­pitală. Actualul președinte al Co­misiei interimare, d. dr. Gostines­­cu, pare preocupat a lăsa în urma d-sale, măcar proectele unui mare­­ Palat Municipal—ceea ce au mai lăsat și alții. Firește că un oraș mare, și mai ales Capitala unei țări, se cuvine a prezenta un aspect modern și de civilizație; a fi înfrumusețat cu clădiri monumentale, cari orna­mentează și arată streinilor starea de civilizație a țării. Dar ceiace fa­ce mai întâi­ lauda unei gospodă­rii comunale este curățenia orașu­lui și Înlesnirea comunicației prin pasage bune, tramvae, trăsuri, etc. toate curate și cu rânduială. Și când comuna nu poate face față nevoi­lor­ «for­ma» principale ale orașu­lui, când n­-are servicii îndestulătoa­­re pentru ridicarea gunoaielor din curțile particulare, pentru care to­tuși încasează sume mari, când zac pe locuri virane mormane de gunoaie și alte necurățenii, când în sezonul ploilor nu poți străbate în stradele ocolulu­i al 3-lea de no­roaie ; iar în ocolul al 4-lea­­ nu sunt decât drumuri naturale și­­ darnică și ofensatoare în fața rui­­­­nelor milenare. Ca pe o seară nevăzută, se urcă soarele, mai strălucitor ca la noi, pe cerul albasru de o limpezime fără pereche, apoi se coboară pe­ curba sa astrală până dispare în a­­poteoza insângerării crepusculare , o zi care a murit. Așa trec și cele­lalte în ambianța azurului trans­­­parent și în care nici un nor nu-i alterează armonia liniștită și dul­ce ; o adiere caldă și parfumată mângâie îneo­njurul acestei luni de iarnă egipteană, cu flori îmbrăcate de minunate petale cu grâu înver­zit, cu nesfârșite turme care pasc ca în toiul verei... Nilul, a cărui lățime variază de la 150 la 500 metrii, adă țărmurile sale în mod foarte diferit; viitu­rile de nisip depoziate pe ambele maluri s’au întărit cu vremea și au dat naștere la două lanțuri calca­­roase, de un paralelism impresio­nant. La picioarele acestor stânci nisi­poase se desfășoară covorul minu­nat al zonei fertilizate, pe care bogata vegetațiune alcătuită din curmali, platani și tamari și se mlă­diază ușor sub presiunea blândă a dulcei adieri. Țărmurile Nilului sunt foarte populate , alături de o­­rașe importante ca Asia, Esna, Luk­sor, Kewa, o infinitate de mici că­tune răsar vesele și minuscule printre grupurile de Palmieri. ................................................... Edilitatea Capitalei case de pământ, focare de infecții care încing Capitala ca un brâu , când chiar în stradele centrale și pe bulevarde zac și acum morma­ne de zăpadă amestecate cu gu­­noae, aruncate din curți fiindcă nu au unde le depozita; iar vara pra­ful se ridică în nori ca pe drumu­rile din Bărăgan, este, credem, bi­ne a se interesa mai întâiu de a­­cestea. A găti cu un palat munici­pal un oraș care se tăvălește în praf ori noroae, este ca și cum ai găti o femeie cu o luxoasă pălărie pe cap și ar umbla cu picioarele goale prin noroiu. Când s’au pus taxele grele care­­ apasă simțitor pe spinarea contri­buabililor, s-a spus că Primăria nu poate satisface nevoile principale ale orașului, din lipsă de bani. Și acum când aceste grele impuneri aduc bani destui în casa comuna­lă, acum se proectează construirea unui palat și se lasă Capitala tot în mizeria nehigienică și fără con­fort ?! Cel mai mare serviciu ce ar face edilii capitalei, ar fi să complecte­­ze serviciile de curățire a orașului, și pe strade și în curțile particula­re, că doar plătim, și plătim din greu, taxele pe trotuare și supra­față și pe cele ale ridicării gunoaie­lor, care nu există, de la întoarce­rea din războiu. Ar putea să oblige compania de tramvai a prelungi liniile până la periferia orașului ca să înlesneas­că populația săracă a veni la lucru dimineața. Ar putea și ar trebui să prelun­gească pavarea sau măcar șoselui­­rea stradelor principale până a stră­bate ocolul al 4-lea, înlesnind ast­fel populații a-și face locuințe a­­colo unde locurile sunt eftine. Iată ceea ce ar putea merita re­cunoștința atâtor familii nevoiașe; iată o operă de umanitară și de bu­nă gospodărie. înlesnirea circula­ției este principala necesitate a ma­rei majorități a Capitalei. Ea ajută și înlesnirea clădirilor Și când vor­bim de circulație înțelegem strade pavate și mijloace repezi și eftine de transport, tramvae sau căi fe­rate urbane. Nu se va găsi atâta bunăvoință și umanitate în actualii edili ai Ca­pitalei pentru populația săracă ? Să lase preocuparea ridicării Pala­tului Municipal pentru vremea când se vor putea face și una și alta ! N. COSACESCU fna îi sub­­­ile ai­ Din harem la muncă și dancing. Uniunea fe­meilor turce. Trei categorii de turcoaice Trimisa specială a ziarului fran­cez „Excelsior" la Constantinopole scrie un interesant articol despre situația femeei în Turcia. Il soco­tim cu deosebire interesant pentru noi care, prin apropierea de Cons­­tantinopol, și prin prezența atâtor sate turcești în Dobrogea, am cu­noscut pe turcoaice și altfel decât din romanele lui Pierre Loti. Pe străzile mărginite de prăvă­lioare ale Stambulului, trec­ câteva turcoaice, șterse, timide, misterioa­se. Ca micile fantome negre descri­se de Loti, ele se înfășoară într’un cearșaf și-și ascund fața sub un văl negru. Multe din ele umblă descope­rite. Unele, printr’un contrast și mai izbitor ca cele dintâi, sunt îmbră­cate europenește. Ele dansează fox trott și tango nebunește în dancin­­gurile din Pera. Un mare număr de turcoaice stau zile întregi așezate pe călcâe, contemplând frumusețile Bosforu­lui. Ele se bucură, ca cunoscătoare de deliciile unui desăvârșit farm­­­enie. Altele se reped la fabricile de în­călțăminte, la țesătoriile de măta­se, la manufacturile de tutun în ca­re recenta xenofobie turcească le-a îngăduit să înlocuiască pe lucră­toarele armence și grecoaice. Multe din ele sunt de tot neins­truite și se dedau cu naivitate la practicele celor mai înapoiate su­perstiții. Altele, dimpotrivă, se instruesc cu lăcomie, cite­sc, scriu, iau lec­ții, învață limbi străine, dau baca­laureatul, examene de drept, de medicină, de pedagogie, etc. Această emancipare parțială, a­­ceastă, diversitate de moravuri, a­­ceastă inegalitate de condițiuni ui­mește. Ce s’a petrecut ? RĂZBOIUL. CAUZA SCHIMBĂ­RII O celebră romancieră turcă, Ha­lide Hanum îmi dă cu bunăvoin­ță explicația pe care o caut. Ea mă­­ uimește aureolată de către norul parfumat al țigărilor pe care le fumează fără întrerupere. E îm­brăcată într-un costum tailleur și poartă pe cap mica eșarfă a tur­coaicelor moderne. Părul ei vopsit cu henne iese în două șuvițe co­chete. Glasul ei e dulce și vorbește o franțuzească excelentă. — Am suferit în Turcia atâtea schimbări de regim, atâtea răz­boaie de cincisprezece ani încoace, că ne găsim în plină perioadă de tranziție. Cele mai multe din fe­meile noastre au păstrat tradițiile de odinioară, o minoritate începe să adopte moravurile occidentale, și multe din ele nu mai sunt nici turcoaice, nici occidentale, ci un produs hibrid a două civilizații. INSTRUCȚIA FEMEILOR IN TURCIA „Poeții turci din secolul al XIX-lea sunt cei dintâi cari au ce­lebrat egalitatea dintre bărbat și femee. Partidul politic „Uniune și Progres“ a înscris însă în Consti­tuția de la 1908 dreptul pentru fe­mei de a merge la școală și la uni­versitate ca și bărbații. Altă dată numai familiile bogate de tot își puteau instrui fetele, plătind pro­fesoare străine. De la Constituție încoace cea mai mare parte din femei au avut putința de a învăța­­ 80 la sută din femeile de la orașe știu să citească. Ele s-au putut folosi astfel de căr­țile occidentale traduse în turcește și, comparând viața lor cu cea a occidentalelor, au simțit puterni­ca dorință de a le imita. Războiul le-a dat prilejul. Bărbații turci erau plecați să lupte departe. Con­­stantinopolul era ocupat de trupe­le aliate. Turcoaicele, voalate de veacuri, și-au arătat fața. „Cele dintâi au fost huiduite și bătute cu pietre de către populație. „Acuma nimeni nu mai dă aten­ție acestui lucru. FEMEILE TURCE MUNCESC­ ­,Și nu numai că femeile turce s’au desvăluit în timpul războiu­lui, dar, în plus, ele au înlocuit pe bărbați. Au lucrat pentru a-și hră­ni familiile, au ocupat locurile va­cante. Au intrat in bănci, în ma­gazine, în ministere. Și-au cucerit o independență pe care la întoar­cerea bărbatului nu i-a putut pu­ne capăt. „Altădată nu puteau mânca la restaurant Trebuiau să se întoar­că acasă. Acuma își au locurile lor rezervate în restaurante. Nu se du­ceau nici la cinematograf, nici la teatru. Mai întâi s’au dat anumite reprezentații numai pentru ele. Pe urmă au fost îngăduite în loji, și acum le vezi stând în fotoliile de orchestră și de balcon printre băr­bați. „Ele, care nu erau altădată de­cât niște mici umbre timide, își au acum societatea lor femenistă: „Uniunea femeilor turce..." UNIUNEA FEMEILOR TURCE Trecând printr’o ulicioară îngu­­stă, urc scara răsucită a unei case de lemn, și iată-mă în haremlor în care se tine ședința acestei fu­­moase societăți femeniste. Preși­dinta, Nazie Hanum tocmai discu­tă, cu ordine și însuflețire, cu trei bărbați și câteva străine. Câteva femei turce, așezate pe divanuri, ascultă în tăcere. Nazie Hanum e nepoata unui mare vizir. Roata norocului a fă­cut din ea întâi o inspectoare, apoi o directoare de școală. Are grația aristocratică a unei fete de mare senior și epuizarea nervoasă a unei femei care-și ia sarcina peste puterile ei. — Cu Fazer-bey, bărbatul meu, d-ra­r...., miss Z... membre ale Uniunii femeilor turce, ne spune ea, suntem pe cale să organizăm un bal, „balul lalelelor”, în folosul orfanilor de care îngrijim. Vom vinde bilete familiilor străine UN NUMĂR DE ATRACȚIE Și, pentru a le atrage, vom invi­ta familii turcești. E încă o curio­zitate atrăgătoare să vezi pe doam­­nele turce asistând la un bal: „Pentru a se duce la bal, ele-și lasă cearceaful și se arată în mare decolteu. Uniunea noastră se ocu­pă deocamdată puțin de femenism. Camera legislativă ne-a refuzat votul. De altfel nu existăm de­cât de un an. Suntem vre­o cinci sute. Când vom fi mai multe...” Proectele lui Nazie Hanum r>u acoperite de țipetele băețașului­­ zburdalnic, pe care uită să-l facă o­tacă. Lumina care se strecoară cu zgârcenie prin ferestrui d­­e pe sfârșite. Ea nu se gândește să cea­ră să se aducă lumină. Are grijă Allah !... Nazie Hanum dorește să se agi­te, să progreseze, are de luptat în­să cu apatia inerentă rasei ei. Plecând de la ea, întâlnesc un bătrân hamal turc. El se uită cum trecu o femee tânără nevoalată și cu tocuri înalte. Bombănește prin­tre dinți : „încă o tango (fem­ei emancipată) din cele care abat ini­m­a lui Allah peste nenorocit Turcie”. Aceasta e ideea care zace, mai mult sau mai puțin confuză, în sufletele tuturor turcilor bătrâni. Căzui fin ,a fană D. general Văitoian dă explicații Amicul nostru, d. D. R. Ioanies­­cu deputat de Ilfov, a adus eri la tribuna Camerei, cazul Frâncu... Director regional la Brașov, a­­cest domn comite fraude... E dove­dit, destituit și deferit parchetului pentru ca scurt timp după aceea, să fie avansat și trimis director la Cernăuți... Și oratorul cere lămuriri regimu­lui, pentru acest nefericit sistem de recompensare și de... refacere a drumului de fer. D. general Văitoianu, a răspuns: Ministrul comunicațiilor nu a ne­gat faptele. Dar nu știm ce consiliu tehnic ar fi „absolvit” pe directo­rul fraudelor, și l-a înaintat în grad, ceea ce a avut ca urmare că Frâncu a scăpat de rigorile jus­­tției. Se poate spune prin urmare că refacerea și normalizarea se face cu pași gigantici, la căile noastre ferate, în special cu concursul co­mitetelor tehnice chemate, se pare, să spele pe fraudatori... D. D. R. Ioanitescu a cerut însă dosarele anchetei, odată cu cele privind fraudele Gărei de Nord In­terpelarea d-sale va da la iveală și alte lucruri, cel puțin tot atât de scandaloase.

Next