Neamul Românesc, noiembrie 1927 (Anul 22, nr. 165-190)

1927-11-26 / nr. 187

NEAMUL ROMÂNESC DIRECTOR POLITIC N. IORG­A Sâmbătă 26 Noem­brie 1927 J1MUL XXII. — NO. 187 ABONAMENTE; Pe an 600 Lei; Pe șease luni 300 Lei 3 LEI I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI.­­ BD. ELISABETA No. 9 Telefon: 312/60 DIRECTORI: 1 G­­­ N. TAICA GEORGESCU Trei oameni... Trei oameni pe cari soarta i-a făcut hotărîtori ai vieții ferii au în mîna lor astăzi toată putința de a face binele și de a face răul. Unul dintre ei e un fiu de rege, căruia rasa trebuie să-i dea în ceasurile grele alte inspirații decît acelea ale pasiunilor personale. Al doilea ocupă în Biserica României un astfel de loc încît el nu poate face alegere între unii și alții după legături, după amintiri sau după orice considerații altele decît ale su­premului arhiereu față de fiii Bisericei pe care o represintă. Al treilea este în Regență, pentru a da hotărîrilor ei acea pecete a strictei legalități, mai mult­­ a dreptului în cea mai nobilă accepție a lui, fără care orice act politic nu are decît va­loarea mediocră a interesului de partid. „ Trei oameni sînt acolo nu pentru a împăca prin confuzii ipocrite puncte de vedere diametral opuse, ci pentru a judeca între ele, potrivit cu interesele serii. Trei oameni stau înaintea verdictului neinfluentabil si ire­parabil al Istoriei. I. Iorga Dispariția lui Ion I. C. Brătianu, lasă un imens gol in partidul liberal. Ilustrul dispărut a închinat întreaga lut­uială partidului pe care-l con­­ducea. Pentru el partidul nu era cel mai perfecționat instrument politic în conducerea țarei. Pentru el partidul, era însăși națiunea, era toată țara. Din tăria partidului eșsa tăria țărei și prosperitatea partidului, însemna însăși prosperitatea națiunei. Poate că aici trebue căutată divergenta între el și partidele adverse. Lupta dârză dusă de partidele adverse i­­potriva lui, se poate să aibă la bază acest substrat. Fără a renunța la nici una din părerile ce fac crezul nostru, in fața mormântului deschis, încetăm lupta și aducem omagiul nostru adversarului ce se stinge în plină glorie și în plină forță. T. Capitalul străin in Bulgaria In viata economică bulgară joacă un mare rol capitalul străin. Atât statul bulgar care prin parti­ciparea capitalului străin ajută la desvoltarea industriei indigene cât si financiari străini al căror capital gă­sește un plasament foarte favorabil in Bulgaria, au un deosebit interes la această conlucrare. Capitalul străin intră în Bulgaria sub patru forme : 1. împrumuturi de stat, cari se utilizează în special pen­tru necesități publice ca linii ferate, mișcarea construcțiilor, etc. 2. Credi­te acordate de băncile străine între­prinderilor industriale și comerciale bulgare. Pe această cale a început să lucreze capitalul străin în Bulgaria, mai ales din anul trecut și a contri­buit într’o măsură însemnată la des­voltarea diverselor ramuri de indus­trie. 3. întreprinderi străine indepen­dente cari se instalează în Bulgaria. 4. Credite acordate importatorilor bulgari. In momentul de fată capita­lul străin găsește o plasare avanta­­gioasă la Banca țărănească econo­mică si Banca de cooperații, cari în­treprind un șir de lucrări pentru ridi­carea nivelului economiei agricole in Bulgaria. Pe de altă parte capitalul străin se mai găsește și la băncile particulare cari participă la finanța­rea industriei bulgare. Deși până a­­cum s’au învestit capitaluri însemna­te, sunt încă numeroase câmpuri de activitate in Bulgaria unde participa­rea capitalului străin nu e numai a­­vantagioasă dar și necesară. Manevrele Ungariei lu i chestia­­ planfilor Geneva 2t (Statier). — Gu­vernul ungar a comunicat |'r -•­­‘'’ciuMml Societății Ma finiților că '*■»•<Mimi textul retcovn ain't-----* *f­iul So­cietății ca bază pentru un a­­cord "" în chestiu­nea optanț­ilor, nu este în mă­sură a-l accepta. Guvernul ungar va trimite în cursul săptămrei’’ motiva­rea ambe • ’­’­> fum­ului stíu. Guvor­­­* adu­c­ă gti că dorind să ajungă la un acord cu România, fie alte baze decât recomandațiunile consiliului Societății Națiu­nilor, a făcut zilele acestea o propunere la București, țin­tind la o soluțiune practică. După răspunsul vertat fie i-a fost dat. y.n­­<nera in­tr'un rez­ustat: «•"* a for. Manevra Ungariei de a fa­ce în ultimul moment o pro­punere pe care o știa dinain­­nilor, nu înșeală pe nimeni la Geneva. In cercurile So­cietății a'(*íIM**t?*»r. se Con­st­­te inacceptabilă, de­oarece nu ținea seama de hotărârea consiliului Societății Națiu­­deză că ]guvernul ungar n’a făcut acea pr­opuncie decât pentru a da im­­presia că s’a conformat recom­midațiuni­­­lor consiliului ,și a­ încercat negocieri directe pentru a­­planar­ea dl­­emnului. ----------------OOOXOOO—-----------­ Suprimarea sclaviei in Serra Leone Londra 24 (Raor­. - - Secretarul parlamentar­­ din departamentul do­­minionurilor, Lordul Lovat, a adus la cunoștință că noul statut pentru su­primarea sclaviei în protectoratul din Sierra Leone, va intra în vigoa­re foarte curând. S’au trimes deja in­strucțiuni autorităților politice din districte pentru a lua măsurile necesa­re în acest scop. In tabăra liberală... Neîncredere In viitoarea conducere Tineretul e nemulțumit Păstrând seninătatea pe care ne-o impun împrejurările, nu credem că impietăm cât de puțin asupra unei morți premature­­ v surprinzătoare, dacă privim, actualitatea, în orbita politicei noastre inter. . Și, pentru ea, dispariția lui Ion I. C. Brătianu, constituie un eveniment considerabil. Șeful de până ari, al liberalilor, încheie, cu moartea lui, o epocă poli­tică, pentru ca alta să reînceapă, SUB PRESIUNEA IREZISTIBILA A U­­NOR ADANCI ȘI LEGITIME ASPIRAȚIUNI COLECTIVE. Prestigiul și autoritatea care se legau de persoana lui Ion I. C. Brătianu, îi dădeau dacă nu dreptul, cel puțin posibilitatea să își închipuie că totdea­una interesele țărei se confundă cu dorințele și cu aspirațiunile lui... De aci, tulburătoare urmări pentru mersul normal al politicei interne. Țara a cules mereu, roadele relative ale unui desechilibru politic, pe cât de constant, pe atât de periculos. O voință izolată, acerbă și inflexibilă, aducea uneori destul bine, și re­flecta în jurul viitorului României, o senină siguranță, o recunoscută putere. Dar, în acelaș timp, ca toate stările excesive, ea oferea și puncte vul­nerabile. Pentru acea desvoltare graduală, ritmică, apropiată sau accesibilă să se acomodeze evenimentelor,­­ personalitatea și forța celui dispărut au constituit altceva decât resorturi. Nouile curente și nouile concepțiuni, avânturile generoase, nobila goană după idealuri, străduința dureroasă de a se da țărei drepturile ei totale, și conștiinței publice larga arenă în care ea să acționeze prevăzătoare, dar sub creatorul impuls al elanurilor, — toate acestea au găsit în indiferența, dacă nu în ostilitatea nativă a celui plecat, obstacole de neînvins. Și, ca sub îndemnul unor forțe supranaturale, Ion I. C. Brătianu în­chide ochii, cu câteva ceasuri înainte de o totală transfigurare sufletească, expuse cu un patos, cu o stranie căldură comunicativă, la inaugurarea mu­zeului Simu. Șeful autoritar, care nu admitea replica, vorbește de frumos și de artă... Ion I. C. Brătianu, elogiind binele și frumosul­ el care înțelesese să îndrume puternicul său partid, numai spre util, numai spre o excesivă ma­terializare a vieței. A fost o ultimă și impresionantă profesiune de credință nouă. Cu atât mai bine dacă vor sluji-o cu pietatea cu care se împlinesc do­rințele celor dispăruți, — cei ce vor lua conducerea partidului liberal. Cu atât mai bine pentru el, și pentru țară, dacă în locul orei și a unor exclusive și pătimașe axiome de partid, o patriotică înțelegere a vremurilor, va prezida la orientările de mâine, ale vieței noastre interne. Nicolae Iorga și Partidul Național pe care îl conduce, așteaptă, cu în­credere, să se schițeze de pe acum, politica nouă, sprijinită pe solidaritate și pe onesta grije a superioarelor interese naționale. Din partea conducătorilor de acum ai partidului liberal, ar fi cel mai cald și mai impresionant omagiu, adus la cripta unde va odihni regretatul Ion I. C. Brătianu. Se părea că, în fața atacurilor crâncene ale opoziției, partidul liberal trebuia să stea strâns unit și că, pen­tru moment, trebuiesc uitate orice di­sensiuni privitoare la atitudinea și pro­­cedeurile guvernului sau la ambițiuni și interese personale... Așa ar fi fost logic și firesc... Dar numai până la un moment. Până la momentul când conducerea partidului și greșelile guvernului, au dat impre­sia hotărîtoare că duc în mod ireme­diabil la prăbușirea unui partid în care atâția și-au jertfit munca și și-au scon­tat speranțele lor, în vederea unei si­­tuațiuni, pe care până acum n’au pu­tut s’o dobândească. Odată cu dispariția lui Ion Brătianu, acel moment a sosit. Nemulțumirile sunt generale și de diferite feluri, chiar din partea acelora cari, ocupând locuri de onoare, au de răzbunat nu­mai mici ambițiuni ofensate. Petitură și scepticism... Dar nemulțumirea cea mare, care ia caracterul unei protestări fățișe și u­­nor atitudini de revoltă nemai­uzitate în partidul pe care solidaritatea în a­­faceri l-a făcut disciplinat, vine din partea tineretului. Marea majoritate a tinerilor din par­tid e complect desiluzionată și foarte sceptică în ce privește viitorul. Tinerii dintre cei mai capabili, au rupt cu tra­diția disciplinei și țin să se știe, la con­ducerea partidului, ceea ce gândesc și ce voiesc, Impotriva favoriților... ■ Baanaan BaMaBHnMaEtjHiHHi Nemulțumirile se concretizase, în ul­timele zile, într’o ostilitate, accentuată cu orice prilej, împotriva celor doi sub­secretari de la interne, D-nii Franaso­­vici și Tătărăscu. Se spunea sus și tare că e un caz ex­traordinar, — justificat numai de in­teresele de casă ale șefilor, — faptul că talentele mediocre și copetențele problematice ale celor două jumătăți de miniștri, au fost socotite suficiente ca sa-i mențină, — cu sacrificarea u­­nor talente și competențe reale din par­tid, — la situația pe care atT avut o, în două guverne. Tineretul capabil din partid, vedea continuându-se tradiția, care a făcut din partidul liberal un partid al me­diocrităților, de a se răsplăti numai de­­votamentele de afaceri și serviciile de oameni de casă, alte calități neîncă­pând în criteriul de apreciere al celor cari uing pe aleși. Viitorul nesigur... Mai este însă și un alt fapt care contribuie la răzmirița tinerilor din par­tid. Ei văd că, chiar dacă ar continua să se resemneze așteptând timpuri mai priincioase pentru o adevărată selec­­țiune a valorilor în partid, înfăptuirea aspirațiilor lor devine tot mai luisorie din cauza viitorului apropiat pe care-l pregătește partidului liberal lipsa unui șef cu autoritate. Ei își dau seama că o perseverare în lanțul de greșeli pe care s-a înșirat pe fiece zi activitatea guvernului, duce cu siguranță la o prăbușire a partidu­lui, pe urma căreia nu se va putea ști când și cum se va putea restabili. Ei prevăd o apropiată cădere a gu­vernului în așa condițiuni încât tulbu­­rările și desagregarea care fatal se va produce in partid, îl va ține vreme în­delungată departe de orice posibilitate de a acționa în sensul unui partid de guvernământ. Va urma o criză gravă și o eclipsă, pe urma căreia nu se știe ce soartă va avea partidul care, rămă­șiță a vechiului regim ante­belic, s-a menținut la suprafață numai prin su­premația politică pe care i-a dat-o îm­prejurările epocei de tranziție. Scurt, ei nu mai au încredere în vii­torul acestui partid, cu toate asigură­rile ce le-ar putea da calitatea lui de burghezie bancară coalizată politi­cește... Chestiunea șefiei... Și nu-și fac nici iluziuni cu privire la viitoarea șefie a partidului. Ei nu văd, în rândurile lor, pe Șeful care poate înlocui și capacitatea de guver­nare, și experiența, și autoritatea celui dispărut. Dimpotrivă, antagonismul și ostilitatea, surdă deocamdată, între personagiile insuficiente cari își dis­pută șefia , d-nii Vintilă Brătianu și I. G. Duca, ei se văd transformându-se în lupte intestine și într’o agravare a crizei prin care este sortit să treacă partidul. De aceea, tineretul liberal este hotărît să ceară o clarificare a situației care să poată da cât de neînsemnate speranțe de viitor... Și, mai ales, el este ferm decis să ceară nouei conduceri a partidului, — până la acest moment, o problemă, — schimbarea radicală a criteriilor de conducere de până acum, cari își aveau posibilitățile lor, — câte erau, — de realizare, numai în personalitatea șe­fului dispărut... D. Vintilă Bratianu Audienta Moi Diaman­y la d. Brians­ Paris, 24 (Rador). — D. ministru Diamandy, a fost primit în audiență de către d. Briand. Politica internă in Anglia Guvernul englez a avut de înfrun­tat un îndoit atac in parlament. Unul, în Camera Comunelor, unde travaili­­știi au somat pe primul ministru să se explice in chestia minieră, celălalt în Camera Lorzilor, unde lordul Cecil, expunând împrejurările în care s’a re­tras, a făcut procesul atitudinei guver­nului britanic în chestiunile privitoare la organizarea păcii și a făcut pe gu­vern responsabil de eșecul protocolu­lui de la Geneva, din 1924 și de insuc­cesul conferinței navale. Incidentele provocate. Miercurea tre­cută, în Camera Comunelor, de tra­­vailiști, nu sunt în definitiv decât o manoperă parlamentară. Procedeurile lor nu se împacă cu marile tradiții ale parlamentarismului englez și schimbă atmosfera în care s-au desfășurat până acum luptele politice în Anglia. Tumultul provocat de amicii d-lui Macdonald a luat proporțiile unui scandal. Președintele a trebuit să sus­pende de două ori ședința, opoziția si­­lindu-se să împiedice pe sir Philipp Cunliffe Lister, ministrul comerțului, de a răspunde la interpelarea d-lui Macdonald, căci ea voia să oblige pe d. Baldwin să răspundă în numele gu­vernului. Puțin a lipsit ca o încăerare să se producă. E probabil că d. Baldwin avea de gând să vorbească în cursul dezbate­­rei, însă era firesc ca ministrul comer­țului să răspundă cel dintâiu la dis­cursul d-lui Macdonald, pentru că or­ganizarea industriei miniere interesea­ză mai ales departamentul său mini­sterial. Deci, acuzația travailiștilor contra primului ministru, că ar fi insultat par­­lamentul refuzând să se explice asu­pra moțiunei de blam prezentată de opoziție, pare cu totul lipsită de temei. Probabil că incidentul nu va avea urmări, căci majoritatea conservatoare e destul de tare ca să înfrunte mano­perele oblice ale opoziției. Totuși, pro­blema minieră, care este la baza­­ Ti­zei șomajului, de care suferă Anglia, este de o importanță covârșitoare pen­tru prosperitatea britanică Cu ocazia marii greve a minerilor, s’a recunoscut că o reorganizare com­plectă a condițiilor de exploatare a mi­nelor, se impune. Nimic nu s’a făcut până acum, spre a se aduce remediu unei crize care are repercusiuni adânci în industria britanică Din cauza aceasta, partidul laburist, împins de elementele extreme, găsește teren favorabil pentru atacurile sale contra guvernului conservator. In Camera Lorzilor, lordul Cecil a afirmat că guvernul englez nu a pus nici o stăruință pentru succesul comisiei pregătitoare a dezarmării și că, cu o­­cazia conferinței navale, mai mulți membri ai guvernului conservator, a­u­ lăsat să se înțeleagă lămurit că prefe­ră să nu se ajungă la nici un acord decât la unul comportând principiul parității matematice a flotelor ameri­cană și engleză pentru vasele auxi­liare Lordul Cushendam, în numele gu­vernului, a răspuns, ca riscurile proto­colului din 1924 nu vor fi niciodată acceptate de guvernul actual, și că s­a convenit ca nici o măsură să nu se ia, înainte de o nouă consultație cu domi­­niile, spre a se defini atitudinea Marii Britanii în privința clauzei fa­cultative a Curții de arbitraj dela Haga, pentru că Anglia se găsește într-o si­tuație excepțională, din cauza com­plexității sistemului guvernamental al imperiului. Liberalii englezi, care au elaborat un­ program de politică generală, orientată spre Geneva, nu vor lipsi să tragă fo­los în aceste declarații în campania lor contra cabinetului Baldwin Expoziții de artă Actuala expoziție a pictorului Iser (Sala Ileana), înfățișează un statornic și încordat efort de artă timp de doi ani de zile, in atmosfera supraîncărca­tă de estetism a Parisului, suprapunân­­du-se pe un talent de novator și pe o întreagă viată consacrată exclusiv ar­tei. E o nouă și bogată eflorescență, în care vioiciunea și tonali­tatea primă­­verei se amestecă cu maturitatea me­ditativă și echilibrată a toamnei, dând expoziției o impresionantă amploare generală și o rafinată varietate de a­­m­anunt. Dacă ar fi să se scrie o biografie a lui Iser, ea s’ar reduce la urmărirea pas cu pas a expozițiilor lui, la fixarea și aprofundarea fiecărei etape a talentu­lui și oper­ai lui, la stabilirea legături­lor și reacțiunilor ce le reprezintă în­tre ele, seriile acestor expoziții, — și a­­tunci am avea imaginea vie, a u­nui exemplar uman pentru care viața nu a fost decât o pasionată, o obsedată colindare în geografia misterioasă a formelor, în regiunea mobilă a culo­rilor, în problema metafizică a rapor­turilor lumei plasate cu viziunea noa­stră materială și viziunea noastă spi­rituală. Lent, discret și taciturn convins al superiorității și nobleței îndeletnicirea lui puțin comună, în fiecare an el a făcut un pas înainte, un pas socotit și chibzuit în acea geografie misterioasă, a surprins o nouă vibrație în atmos­fera culorii, a fixat un nou raport me­tafizic, prin miracolul ochiului și in­tuiția lui pururea deșteaptă­ între eul nostru și variațiile lumei din afară. De aceea, arta lui nu interesează nu­mai pe pictor și critica de artă, ci în­tr’o măsură egală pe intelectualul pur, poetul și gânditorul, *— de aceea fie­ poate constitui o surprindere. Nser e ____ _ ! -Tăi * _ 1.. f _ _ ..1 un nî­’ÎRH în f #•’«i­n­t.’».... î­­r­’_ care expoziție a lui este cel puțin în nuanță și amănunt o nouă revelație. In actuala manifestație, Iser, păs­trându-și notele distinctive, caracte­ristice talentului lui în arta contempo­rană, realizează o nouă contribuție ta­lentului lui, punând în evidență noul fațete ale acestui talent, expunând o cucerire inedită. Iser, a început să iasă din nota ter­nă, pe care o cultiva cu predilecție și pasiune, s’a clarificat în viziune și ex­presie, s’a încălzit în realizare și teh­­­nică. O văpaie de lumină, atingând uneori incandescența, un clocot de căl­dură însuflețește pânzele lui din ultima manieră, armonizându-se printr’un con­trast, în care personalitatea lui men­ține subtila legătură și unitate, cu pân­zele de calm clasic, în modernismul lor de expresie, din maniera anteri­oară. Pentru cei cari cunosc psihologia a­­cestui talent și liniile carierei lui arti­stice, fenomenul acestei expoziții in Pictorul Petru Aurel expune o lumi­noasă și comunicativă serie de uleiuri, într’unul din saloanele „Căminului Ar­telor Regina Maria” (calea Victoriei), din care se desprinde, în vis armonii de culori, un talent plin de sensibilitate și imaginație, un dar de a nota elegant și de a creia in atmosfere de poezie. E un pictor influențat nu numai de arta modernă franceză,­­ și o spunem asta nu în sens pejorativ, fiindcă nu ne găsim în fata unui act de imitare, d­in un pictor într un mers continuu, într’o predestinată vagabondare lucidă în geografia capricioasă a formelor, în atmosfera mobilă a culorilor, în regiu­nea misterioasă a raporturilor dintre magnificiența lumei din afară și enig­ma interioară a omului. In acest destin de Ahasverus al ar­tei, Iser riscă în­totdeauna să desco­pere fragmente, colțuri și tărâmuri ine­dite, să desvelească lumii noai admira­bile nudități ale talentului lui, fața unui fenomen de asimilare și afi­nitate, — ci de nota caracteristică a spiritului francez, care și-a găsit cea mai fericită întrupare plastică în arta secolului al XVIII. Tehhnica d-lui Petru Aurel e mo­dernistă : spiritul care se înfioară și palpită în ea este acel spirit de grație, de cochetărie cimentată, de rafina­ment poetic și de sensualitate afinată, care caracterizează arta franceză a se­colului al XVIII,­­— spiritul francez, într’un cuvânt. Unul dintre tablourile d-lui Petre Aurel, — de sugestivă poezie, de ar­monie coloristică adecvată temei, —■ poartă titlul­­ „Columbina”. Toate fe­meile, care au răsărit delicios de per­verse și ispititoare din penelul d-lui Petru Aurel, — își au origina în acea­stă feerică, plină de mobilitate și ca­priciu crațiune franceză, cu toate a­­priciu creațiune franceză, — nu­nta­* (Citiți continuare in pag. II-a) Din toată lumea înverșunata dispută dintre savanții francezi, în jurul descoperirilor de la Glazel­­e pe punctul să se termine. Membrii comisiunei internaționale au descoperit nouă obiecte de os, pe care sunt gravate capete de animale și alte semne. Comisiunea a găsit că este inutil să mai continue săpăturile, întrucât nu mai are nici o îndoială asupra auten­ticității descoperirilor făcute­ de doc­­tryii­ mr

Next