Neamul Românesc, noiembrie 1927 (Anul 22, nr. 165-190)
1927-11-26 / nr. 187
NEAMUL ROMÂNESC DIRECTOR POLITIC N. IORGA Sâmbătă 26 Noembrie 1927 J1MUL XXII. — NO. 187 ABONAMENTE; Pe an 600 Lei; Pe șease luni 300 Lei 3 LEI I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI. BD. ELISABETA No. 9 Telefon: 312/60 DIRECTORI: 1 G N. TAICA GEORGESCU Trei oameni... Trei oameni pe cari soarta i-a făcut hotărîtori ai vieții ferii au în mîna lor astăzi toată putința de a face binele și de a face răul. Unul dintre ei e un fiu de rege, căruia rasa trebuie să-i dea în ceasurile grele alte inspirații decît acelea ale pasiunilor personale. Al doilea ocupă în Biserica României un astfel de loc încît el nu poate face alegere între unii și alții după legături, după amintiri sau după orice considerații altele decît ale supremului arhiereu față de fiii Bisericei pe care o represintă. Al treilea este în Regență, pentru a da hotărîrilor ei acea pecete a strictei legalități, mai mult a dreptului în cea mai nobilă accepție a lui, fără care orice act politic nu are decît valoarea mediocră a interesului de partid. „ Trei oameni sînt acolo nu pentru a împăca prin confuzii ipocrite puncte de vedere diametral opuse, ci pentru a judeca între ele, potrivit cu interesele serii. Trei oameni stau înaintea verdictului neinfluentabil si ireparabil al Istoriei. I. Iorga Dispariția lui Ion I. C. Brătianu, lasă un imens gol in partidul liberal. Ilustrul dispărut a închinat întreaga lutuială partidului pe care-l conducea. Pentru el partidul nu era cel mai perfecționat instrument politic în conducerea țarei. Pentru el partidul, era însăși națiunea, era toată țara. Din tăria partidului eșsa tăria țărei și prosperitatea partidului, însemna însăși prosperitatea națiunei. Poate că aici trebue căutată divergenta între el și partidele adverse. Lupta dârză dusă de partidele adverse ipotriva lui, se poate să aibă la bază acest substrat. Fără a renunța la nici una din părerile ce fac crezul nostru, in fața mormântului deschis, încetăm lupta și aducem omagiul nostru adversarului ce se stinge în plină glorie și în plină forță. T. Capitalul străin in Bulgaria In viata economică bulgară joacă un mare rol capitalul străin. Atât statul bulgar care prin participarea capitalului străin ajută la desvoltarea industriei indigene cât si financiari străini al căror capital găsește un plasament foarte favorabil in Bulgaria, au un deosebit interes la această conlucrare. Capitalul străin intră în Bulgaria sub patru forme : 1. împrumuturi de stat, cari se utilizează în special pentru necesități publice ca linii ferate, mișcarea construcțiilor, etc. 2. Credite acordate de băncile străine întreprinderilor industriale și comerciale bulgare. Pe această cale a început să lucreze capitalul străin în Bulgaria, mai ales din anul trecut și a contribuit într’o măsură însemnată la desvoltarea diverselor ramuri de industrie. 3. întreprinderi străine independente cari se instalează în Bulgaria. 4. Credite acordate importatorilor bulgari. In momentul de fată capitalul străin găsește o plasare avantagioasă la Banca țărănească economică si Banca de cooperații, cari întreprind un șir de lucrări pentru ridicarea nivelului economiei agricole in Bulgaria. Pe de altă parte capitalul străin se mai găsește și la băncile particulare cari participă la finanțarea industriei bulgare. Deși până acum s’au învestit capitaluri însemnate, sunt încă numeroase câmpuri de activitate in Bulgaria unde participarea capitalului străin nu e numai avantagioasă dar și necesară. Manevrele Ungariei lu i chestia planfilor Geneva 2t (Statier). — Guvernul ungar a comunicat |'r -•‘'’ciuMml Societății Ma finiților că '*■»•<Mimi textul retcovn ain't-----* *fiul Societății ca bază pentru un acord "" în chestiunea optanților, nu este în măsură a-l accepta. Guvernul ungar va trimite în cursul săptămrei’’ motivarea ambe • ’’> fumului stíu. Guvor* aducă gti că dorind să ajungă la un acord cu România, fie alte baze decât recomandațiunile consiliului Societății Națiunilor, a făcut zilele acestea o propunere la București, țintind la o soluțiune practică. După răspunsul vertat fie i-a fost dat. y.n<nera intr'un rezustat: «•"* a for. Manevra Ungariei de a face în ultimul moment o propunere pe care o știa dinainnilor, nu înșeală pe nimeni la Geneva. In cercurile Societății a'(*íIM**t?*»r. se Constte inacceptabilă, deoarece nu ținea seama de hotărârea consiliului Societății Națiudeză că ]guvernul ungar n’a făcut acea propuncie decât pentru a da impresia că s’a conformat recommidațiunilor consiliului ,și a încercat negocieri directe pentru aplanarea dlemnului. ----------------OOOXOOO—----------- Suprimarea sclaviei in Serra Leone Londra 24 (Raor. - - Secretarul parlamentar din departamentul dominionurilor, Lordul Lovat, a adus la cunoștință că noul statut pentru suprimarea sclaviei în protectoratul din Sierra Leone, va intra în vigoare foarte curând. S’au trimes deja instrucțiuni autorităților politice din districte pentru a lua măsurile necesare în acest scop. In tabăra liberală... Neîncredere In viitoarea conducere Tineretul e nemulțumit Păstrând seninătatea pe care ne-o impun împrejurările, nu credem că impietăm cât de puțin asupra unei morți premature v surprinzătoare, dacă privim, actualitatea, în orbita politicei noastre inter. . Și, pentru ea, dispariția lui Ion I. C. Brătianu, constituie un eveniment considerabil. Șeful de până ari, al liberalilor, încheie, cu moartea lui, o epocă politică, pentru ca alta să reînceapă, SUB PRESIUNEA IREZISTIBILA A UNOR ADANCI ȘI LEGITIME ASPIRAȚIUNI COLECTIVE. Prestigiul și autoritatea care se legau de persoana lui Ion I. C. Brătianu, îi dădeau dacă nu dreptul, cel puțin posibilitatea să își închipuie că totdeauna interesele țărei se confundă cu dorințele și cu aspirațiunile lui... De aci, tulburătoare urmări pentru mersul normal al politicei interne. Țara a cules mereu, roadele relative ale unui desechilibru politic, pe cât de constant, pe atât de periculos. O voință izolată, acerbă și inflexibilă, aducea uneori destul bine, și reflecta în jurul viitorului României, o senină siguranță, o recunoscută putere. Dar, în acelaș timp, ca toate stările excesive, ea oferea și puncte vulnerabile. Pentru acea desvoltare graduală, ritmică, apropiată sau accesibilă să se acomodeze evenimentelor, personalitatea și forța celui dispărut au constituit altceva decât resorturi. Nouile curente și nouile concepțiuni, avânturile generoase, nobila goană după idealuri, străduința dureroasă de a se da țărei drepturile ei totale, și conștiinței publice larga arenă în care ea să acționeze prevăzătoare, dar sub creatorul impuls al elanurilor, — toate acestea au găsit în indiferența, dacă nu în ostilitatea nativă a celui plecat, obstacole de neînvins. Și, ca sub îndemnul unor forțe supranaturale, Ion I. C. Brătianu închide ochii, cu câteva ceasuri înainte de o totală transfigurare sufletească, expuse cu un patos, cu o stranie căldură comunicativă, la inaugurarea muzeului Simu. Șeful autoritar, care nu admitea replica, vorbește de frumos și de artă... Ion I. C. Brătianu, elogiind binele și frumosul el care înțelesese să îndrume puternicul său partid, numai spre util, numai spre o excesivă materializare a vieței. A fost o ultimă și impresionantă profesiune de credință nouă. Cu atât mai bine dacă vor sluji-o cu pietatea cu care se împlinesc dorințele celor dispăruți, — cei ce vor lua conducerea partidului liberal. Cu atât mai bine pentru el, și pentru țară, dacă în locul orei și a unor exclusive și pătimașe axiome de partid, o patriotică înțelegere a vremurilor, va prezida la orientările de mâine, ale vieței noastre interne. Nicolae Iorga și Partidul Național pe care îl conduce, așteaptă, cu încredere, să se schițeze de pe acum, politica nouă, sprijinită pe solidaritate și pe onesta grije a superioarelor interese naționale. Din partea conducătorilor de acum ai partidului liberal, ar fi cel mai cald și mai impresionant omagiu, adus la cripta unde va odihni regretatul Ion I. C. Brătianu. Se părea că, în fața atacurilor crâncene ale opoziției, partidul liberal trebuia să stea strâns unit și că, pentru moment, trebuiesc uitate orice disensiuni privitoare la atitudinea și procedeurile guvernului sau la ambițiuni și interese personale... Așa ar fi fost logic și firesc... Dar numai până la un moment. Până la momentul când conducerea partidului și greșelile guvernului, au dat impresia hotărîtoare că duc în mod iremediabil la prăbușirea unui partid în care atâția și-au jertfit munca și și-au scontat speranțele lor, în vederea unei situațiuni, pe care până acum n’au putut s’o dobândească. Odată cu dispariția lui Ion Brătianu, acel moment a sosit. Nemulțumirile sunt generale și de diferite feluri, chiar din partea acelora cari, ocupând locuri de onoare, au de răzbunat numai mici ambițiuni ofensate. Petitură și scepticism... Dar nemulțumirea cea mare, care ia caracterul unei protestări fățișe și unor atitudini de revoltă nemaiuzitate în partidul pe care solidaritatea în afaceri l-a făcut disciplinat, vine din partea tineretului. Marea majoritate a tinerilor din partid e complect desiluzionată și foarte sceptică în ce privește viitorul. Tinerii dintre cei mai capabili, au rupt cu tradiția disciplinei și țin să se știe, la conducerea partidului, ceea ce gândesc și ce voiesc, Impotriva favoriților... ■ Baanaan BaMaBHnMaEtjHiHHi Nemulțumirile se concretizase, în ultimele zile, într’o ostilitate, accentuată cu orice prilej, împotriva celor doi subsecretari de la interne, D-nii Franasovici și Tătărăscu. Se spunea sus și tare că e un caz extraordinar, — justificat numai de interesele de casă ale șefilor, — faptul că talentele mediocre și copetențele problematice ale celor două jumătăți de miniștri, au fost socotite suficiente ca sa-i mențină, — cu sacrificarea unor talente și competențe reale din partid, — la situația pe care atT avut o, în două guverne. Tineretul capabil din partid, vedea continuându-se tradiția, care a făcut din partidul liberal un partid al mediocrităților, de a se răsplăti numai devotamentele de afaceri și serviciile de oameni de casă, alte calități neîncăpând în criteriul de apreciere al celor cari uing pe aleși. Viitorul nesigur... Mai este însă și un alt fapt care contribuie la răzmirița tinerilor din partid. Ei văd că, chiar dacă ar continua să se resemneze așteptând timpuri mai priincioase pentru o adevărată selecțiune a valorilor în partid, înfăptuirea aspirațiilor lor devine tot mai luisorie din cauza viitorului apropiat pe care-l pregătește partidului liberal lipsa unui șef cu autoritate. Ei își dau seama că o perseverare în lanțul de greșeli pe care s-a înșirat pe fiece zi activitatea guvernului, duce cu siguranță la o prăbușire a partidului, pe urma căreia nu se va putea ști când și cum se va putea restabili. Ei prevăd o apropiată cădere a guvernului în așa condițiuni încât tulburările și desagregarea care fatal se va produce in partid, îl va ține vreme îndelungată departe de orice posibilitate de a acționa în sensul unui partid de guvernământ. Va urma o criză gravă și o eclipsă, pe urma căreia nu se știe ce soartă va avea partidul care, rămășiță a vechiului regim antebelic, s-a menținut la suprafață numai prin supremația politică pe care i-a dat-o împrejurările epocei de tranziție. Scurt, ei nu mai au încredere în viitorul acestui partid, cu toate asigurările ce le-ar putea da calitatea lui de burghezie bancară coalizată politicește... Chestiunea șefiei... Și nu-și fac nici iluziuni cu privire la viitoarea șefie a partidului. Ei nu văd, în rândurile lor, pe Șeful care poate înlocui și capacitatea de guvernare, și experiența, și autoritatea celui dispărut. Dimpotrivă, antagonismul și ostilitatea, surdă deocamdată, între personagiile insuficiente cari își dispută șefia , d-nii Vintilă Brătianu și I. G. Duca, ei se văd transformându-se în lupte intestine și într’o agravare a crizei prin care este sortit să treacă partidul. De aceea, tineretul liberal este hotărît să ceară o clarificare a situației care să poată da cât de neînsemnate speranțe de viitor... Și, mai ales, el este ferm decis să ceară nouei conduceri a partidului, — până la acest moment, o problemă, — schimbarea radicală a criteriilor de conducere de până acum, cari își aveau posibilitățile lor, — câte erau, — de realizare, numai în personalitatea șefului dispărut... D. Vintilă Bratianu Audienta Moi Diamany la d. Brians Paris, 24 (Rador). — D. ministru Diamandy, a fost primit în audiență de către d. Briand. Politica internă in Anglia Guvernul englez a avut de înfruntat un îndoit atac in parlament. Unul, în Camera Comunelor, unde travailiștii au somat pe primul ministru să se explice in chestia minieră, celălalt în Camera Lorzilor, unde lordul Cecil, expunând împrejurările în care s’a retras, a făcut procesul atitudinei guvernului britanic în chestiunile privitoare la organizarea păcii și a făcut pe guvern responsabil de eșecul protocolului de la Geneva, din 1924 și de insuccesul conferinței navale. Incidentele provocate. Miercurea trecută, în Camera Comunelor, de travailiști, nu sunt în definitiv decât o manoperă parlamentară. Procedeurile lor nu se împacă cu marile tradiții ale parlamentarismului englez și schimbă atmosfera în care s-au desfășurat până acum luptele politice în Anglia. Tumultul provocat de amicii d-lui Macdonald a luat proporțiile unui scandal. Președintele a trebuit să suspende de două ori ședința, opoziția silindu-se să împiedice pe sir Philipp Cunliffe Lister, ministrul comerțului, de a răspunde la interpelarea d-lui Macdonald, căci ea voia să oblige pe d. Baldwin să răspundă în numele guvernului. Puțin a lipsit ca o încăerare să se producă. E probabil că d. Baldwin avea de gând să vorbească în cursul dezbaterei, însă era firesc ca ministrul comerțului să răspundă cel dintâiu la discursul d-lui Macdonald, pentru că organizarea industriei miniere interesează mai ales departamentul său ministerial. Deci, acuzația travailiștilor contra primului ministru, că ar fi insultat parlamentul refuzând să se explice asupra moțiunei de blam prezentată de opoziție, pare cu totul lipsită de temei. Probabil că incidentul nu va avea urmări, căci majoritatea conservatoare e destul de tare ca să înfrunte manoperele oblice ale opoziției. Totuși, problema minieră, care este la baza Tizei șomajului, de care suferă Anglia, este de o importanță covârșitoare pentru prosperitatea britanică Cu ocazia marii greve a minerilor, s’a recunoscut că o reorganizare complectă a condițiilor de exploatare a minelor, se impune. Nimic nu s’a făcut până acum, spre a se aduce remediu unei crize care are repercusiuni adânci în industria britanică Din cauza aceasta, partidul laburist, împins de elementele extreme, găsește teren favorabil pentru atacurile sale contra guvernului conservator. In Camera Lorzilor, lordul Cecil a afirmat că guvernul englez nu a pus nici o stăruință pentru succesul comisiei pregătitoare a dezarmării și că, cu ocazia conferinței navale, mai mulți membri ai guvernului conservator, au lăsat să se înțeleagă lămurit că preferă să nu se ajungă la nici un acord decât la unul comportând principiul parității matematice a flotelor americană și engleză pentru vasele auxiliare Lordul Cushendam, în numele guvernului, a răspuns, ca riscurile protocolului din 1924 nu vor fi niciodată acceptate de guvernul actual, și că sa convenit ca nici o măsură să nu se ia, înainte de o nouă consultație cu dominiile, spre a se defini atitudinea Marii Britanii în privința clauzei facultative a Curții de arbitraj dela Haga, pentru că Anglia se găsește într-o situație excepțională, din cauza complexității sistemului guvernamental al imperiului. Liberalii englezi, care au elaborat un program de politică generală, orientată spre Geneva, nu vor lipsi să tragă folos în aceste declarații în campania lor contra cabinetului Baldwin Expoziții de artă Actuala expoziție a pictorului Iser (Sala Ileana), înfățișează un statornic și încordat efort de artă timp de doi ani de zile, in atmosfera supraîncărcată de estetism a Parisului, suprapunându-se pe un talent de novator și pe o întreagă viată consacrată exclusiv artei. E o nouă și bogată eflorescență, în care vioiciunea și tonalitatea primăverei se amestecă cu maturitatea meditativă și echilibrată a toamnei, dând expoziției o impresionantă amploare generală și o rafinată varietate de amanunt. Dacă ar fi să se scrie o biografie a lui Iser, ea s’ar reduce la urmărirea pas cu pas a expozițiilor lui, la fixarea și aprofundarea fiecărei etape a talentului și operai lui, la stabilirea legăturilor și reacțiunilor ce le reprezintă între ele, seriile acestor expoziții, — și atunci am avea imaginea vie, a unui exemplar uman pentru care viața nu a fost decât o pasionată, o obsedată colindare în geografia misterioasă a formelor, în regiunea mobilă a culorilor, în problema metafizică a raporturilor lumei plasate cu viziunea noastră materială și viziunea noastă spirituală. Lent, discret și taciturn convins al superiorității și nobleței îndeletnicirea lui puțin comună, în fiecare an el a făcut un pas înainte, un pas socotit și chibzuit în acea geografie misterioasă, a surprins o nouă vibrație în atmosfera culorii, a fixat un nou raport metafizic, prin miracolul ochiului și intuiția lui pururea deșteaptă între eul nostru și variațiile lumei din afară. De aceea, arta lui nu interesează numai pe pictor și critica de artă, ci într’o măsură egală pe intelectualul pur, poetul și gânditorul, *— de aceea fie poate constitui o surprindere. Nser e ____ _ ! -Tăi * _ 1.. f _ _ ..1 un nî’ÎRH în f #•’«int.’».... îr’_ care expoziție a lui este cel puțin în nuanță și amănunt o nouă revelație. In actuala manifestație, Iser, păstrându-și notele distinctive, caracteristice talentului lui în arta contemporană, realizează o nouă contribuție talentului lui, punând în evidență noul fațete ale acestui talent, expunând o cucerire inedită. Iser, a început să iasă din nota ternă, pe care o cultiva cu predilecție și pasiune, s’a clarificat în viziune și expresie, s’a încălzit în realizare și tehnică. O văpaie de lumină, atingând uneori incandescența, un clocot de căldură însuflețește pânzele lui din ultima manieră, armonizându-se printr’un contrast, în care personalitatea lui menține subtila legătură și unitate, cu pânzele de calm clasic, în modernismul lor de expresie, din maniera anterioară. Pentru cei cari cunosc psihologia acestui talent și liniile carierei lui artistice, fenomenul acestei expoziții in Pictorul Petru Aurel expune o luminoasă și comunicativă serie de uleiuri, într’unul din saloanele „Căminului Artelor Regina Maria” (calea Victoriei), din care se desprinde, în vis armonii de culori, un talent plin de sensibilitate și imaginație, un dar de a nota elegant și de a creia in atmosfere de poezie. E un pictor influențat nu numai de arta modernă franceză, și o spunem asta nu în sens pejorativ, fiindcă nu ne găsim în fata unui act de imitare, din un pictor într un mers continuu, într’o predestinată vagabondare lucidă în geografia capricioasă a formelor, în atmosfera mobilă a culorilor, în regiunea misterioasă a raporturilor dintre magnificiența lumei din afară și enigma interioară a omului. In acest destin de Ahasverus al artei, Iser riscă întotdeauna să descopere fragmente, colțuri și tărâmuri inedite, să desvelească lumii noai admirabile nudități ale talentului lui, fața unui fenomen de asimilare și afinitate, — ci de nota caracteristică a spiritului francez, care și-a găsit cea mai fericită întrupare plastică în arta secolului al XVIII. Tehhnica d-lui Petru Aurel e modernistă : spiritul care se înfioară și palpită în ea este acel spirit de grație, de cochetărie cimentată, de rafinament poetic și de sensualitate afinată, care caracterizează arta franceză a secolului al XVIII,— spiritul francez, într’un cuvânt. Unul dintre tablourile d-lui Petre Aurel, — de sugestivă poezie, de armonie coloristică adecvată temei, —■ poartă titlul „Columbina”. Toate femeile, care au răsărit delicios de perverse și ispititoare din penelul d-lui Petru Aurel, — își au origina în această feerică, plină de mobilitate și capriciu crațiune franceză, cu toate apriciu creațiune franceză, — nunta* (Citiți continuare in pag. II-a) Din toată lumea înverșunata dispută dintre savanții francezi, în jurul descoperirilor de la Glazele pe punctul să se termine. Membrii comisiunei internaționale au descoperit nouă obiecte de os, pe care sunt gravate capete de animale și alte semne. Comisiunea a găsit că este inutil să mai continue săpăturile, întrucât nu mai are nici o îndoială asupra autenticității descoperirilor făcute de doctryii mr