Neamul Românesc, iulie 1928 (Anul 23, nr. 144-168)
1928-07-24 / nr. 162
Moștenirea regelui Carol O lungă viață de om, cu o înaltă conștiință de misiunea sa, cu o disciplină de sine ca a unui schivnic, cu un spirit de sacrificiu care desprețuia orice suferință și primia bucuros orice înfrînare. Carol I, Domn și Rege al României, a muncit pentru a lăsa o moștenire. Moștenire de multe feluri: Fundație dinastică: asigurarea moștenirii la tron, cu grija educației membrilor familiei sale. Fundații economice și artistice: Sinaia, porturile dunărene, Constanța, linie de comerț Vest-Est prin România. Fundații morale: împărtășirea poporului românesc de cele mai înalte concepții etice pe care le-a produs Anusul mai fericit. Sunt numai patrusprezece ani de când Regele Carol e în pământ, și de atunci, ca și palatul din a cărui sală de tron el a rostit adesea cuvintele hotărîtoare, moștenirea lui se fărîmițează. Tronul unui copil în jurul căruia zburdă demonul politicianismului. Sinaia părăsită, porturile sărăcite, drumul dintre Apus și Răsărit mutat aiurea. O viața administrativă sprijinită pe furt, fără mâna care să pedepsească. Opera unui om, unui sever și harnic om, care se duce în vântul imoralităților curente! H. lorga Congresul Așprltori. Intrările Ateneului român, împodobit cu drapelele tuturor națiunilor, înfrățite de suflul puternic și impunător al culturei universale, s’au deschis largi pentru a primi pe oaspeții streini, veniți din toate părțile iumei, să ia parte la desbaterile congresului international al profesorilor secundari. Prin rostul lui și prin roadele ce este menit să dea, congresul acesta are o deosebită însemnătate culturală deoarece el întrunește în acelan gând și în aceleași preocupări înalte pe reprezentanții culturali ,ai atâtor și atâtor țări ce au înțeles covârșitoarea importantă a înfrățireii popoarelor prin cultură și a consolidărei legăturilor sufletești prin jertfele făcute pe altarul unui ideal comun educativ și cultural. Vremurile tulburi de după război, deosebirile de interese ale unora din națiuni și complexitatea atîtor probleme noi și prin națtura lor contradictorii, în ceea ce privea nevoile unei țări, față de acelea ale altora au îngreunat opera de apropiere sufletească și de cimentare a raporturilor dintre popoare. " Obstacolele acestea indicate prinîmprejurări lesne explicabile, cel putin pentru un anumit interval de timp în calea operei atât de necesară a apropierei si înfrătirei popoarelor trejbuiesc înlăturate cît mai repede pentru a da putintă să se afirme si să se desvolte muncei rodnice si altruiste,zămislitoare de evoluțiune și progres’. Popoara Lfgi,tura putea să aibă darul să înlăture obstacolele, să aplaneze deosebirile de vederi și să concentreze sforțările universale în vederea aceluiași țel înalt și înobilător de înfrățire a națiunilor, deoarece cultura, aceiași pretutindeni în esența si vastitatea ei, este talismanul magic ce înalță meritele și purifică sufletele ridicând pe oameni în sferele pur spirituale Si deplin desinteresate ale gândirei. De aci însemnătatea congresului international al profesorilor secundari ale căruia desbateri au început in Capitala noastră, congres ce trebue privit si considerat ca o impozantă manifestare culturală, cu caracter mondial, menită să grăbească opera de apropiere si înfrățire a națiunilor prin examinarea atentă a nevoilor de ordin spiritual ale acestora . Mari si numeroase sunt nevoile invătământului fiecărui popor luat in parte si multe lacunele ce trebuesc umplute si greutățile ce se cuvine sa fie înlăturate. Congresului de astăzi în care sunt reprezentate nevoile culturale ale tuturor țărilor, ii revine cinstea înalt civilizatoare, să niveleze deosebirile, să suprime aspiritățile, să atribue metodele și prin schimburil e vederig făcute, într’un spirit larg , adânc împăciuitor, să găsească îndrumările capabile «■ ■pe opera de armonizare culturală, a dieritelor tendințe și curente, ce, adesea ori contradictorii numai la suprafață, se inspiră din aceleași preocupări și din aceleași idealuri. Grație activitatea congresului și traței ren^tri nor făcute, se va intea stabili astfel o orientare unică, relativ la nevoile învățământului de pretutindeni. Unificarea pe cât posibilă, a programelor si normelor de învățământ și suprimarea deosebirilor inutil e dsistem vor avea ca rezultat binefăcător canalizarea energiilor și consolidarea unei colaborări culturale, de natură să apropie sufletele tinerii generații de pretutindeni, unindu-se in aceleași aspirații intelectuale, sub aripa tutelară a unui ideal cultural indestructibil si unic. Fiecare tară se va găsi astfel in situație să aducă în condiții mai lesnicioase că până acum aportul său la marea operă culturală a omenirei, înfrățite prin cultură popoarele vor trece cu generozitate, peste micile deosebiri de interese ce le despart, în alte domenii de activitate și vor pune energia și cerebralitatea lor în serviciul păcei și în acela al desvoltărei culturale a omenirei. Privită din punctul acesta de vedere menirea congresului, international al învățământului secundar îmbracă o deosebită însemnătate și de aceea urăm congresului din tot sufletul cea mai deplină reușită în atingerea țelurilor lui, iar oaspeților dragi veniți să ne cunoască o fericită ședere între noi. —--------xox—------- Lucrările Parlamentului Jean au fost suspendate pe timp de trei ani Paris, 20 (Rador). Din Cairo se anunță că Regele Fuad a semnat decretul prin care se suspendă funcționarea Parlamentului pe timp de trei ani. China a adoptat sistemul metric Paris, 20 (Rador). Guvernul naționalist al Chinei a decis introducerea sistemului metric, ca unitate de măsură. Ce expunem la Colonia Expoziția de presă din Colonia, a luat proporțiile unui considerab eveniment internațional. Judecând după cele ce se spun despre această nouă manifestație a Germaniei, nu lipsește expoziței, gustul și proporțiile. Riguroasa și metodica organizație germană, obține și aci o recunoaștere unanimă. Sute de mii de oameni, în marea lor majoritate intelectuali, defilează prin imensele parcuri pe unde se ridica majestoase pavilioane. Nimic nu s’a uitat, ca pe lângă partea decorativă, să se arate, cu o discreție relativă, programul vizibil spre care merge Germania învinsă. Progres pe toate tărâmurile, ca și pe acel al publicisticei, — în țara unde presa are și alt rol decât să fie confiscată, ori pusă sub controlul ridical al unei censuri permanente și nefolositoare. * Din nefericire, nici de data aceasta nu s’a înțeles ca România trebuia să participe la această demonstrație de presă. Nu numai ca să arătăm progresele vizibile pe care publcistica noastră cotidiană și periodică le face, — fără voia și in ciuda unor guverne care nu admit controlul, și nu înțeleg rolul efectiv al criticei. Dar mai cu seară să răspundem aceleia îndărătnice și permanente propagande, a Budapestei în special, — care tinde să arate statele succesorale, într’o vădită stare de inferioritate morală. Ni se spune și nouă, că suntem barbari... Că Orientul, tembel și necivilizat, începe îndată după frontierele magnaților. Ungaria risipește energie și bani, ca să acrediteze această legendă a barbariei noastre. Pavilionu maghiar de la expoziția din Colonia mărturisește aceași tendință. Din nefericire, noi eșim zdrobiți din tendențiosul paralelism pe care îl face propaganda ungurească, fericit secundară și ajutată de indiferența guvernului român. In pavilionul maghiar, se văd, cărți vechi tipărite în Ardealul nostru. Ungaria justifică astfel drepturile ei printr’o veche cultură maghiară, transilvăneană. Hărți care arată că granițele normale, firești, ale Ungariei, merg până la blestematele fruntarii din 1916... Scheme și tablouri, încearcă să dea un caracter și de unitate economică, acestui ansamblu politic-cultura care era fosta Ungare. O sistematică expunere, lipsită de sigur de onestitate, și de bază. Dar noi nu răspundem... Sau mai exact, răspundem într’o formă, și în astfel de proporții, încât dăm apă la moara nempăcaților noștrii dușmani... Le-o dăm cu o generozitate care merge până acolo, încât justificăm prin penibila noastră prezență la Colonia, tocmai cea ce urmărea să dovedească șovinismul unguresc. Un ziarist al guvernului, colaborator al oficiosului francez liberal de la noi, se indignează ca orice bun român, de această tragică dovadă de indolență oficială: „Pledoria e bine făcută, cu abilitate și cu cheltuială multă. Budapesta nu s’a uitat la cheltuială. Orice ochi prevenit, — spune d-sa, — descoperă ușor, sub aceste frapante simboluri, șovinismul și exagerarea. Dar sute de mii de vizitatori, cari nu sunt experți, pleacă otrăviți de acele false documente“. Dar cum răspundem noi la aceste manopere maghiare ? Ne spune acelaș confrate: „In colțul cel mai obscur, cel mai ascuns, pe o suprafață de zece metrii pătrați, o magherniță de negustor... Ea se numește: „Rumänische Volkskust (Arta populară românească). Și d. Tudor Dumitrescu, inginer și consul român la Dresda, vinde acolo cămăși, sărăcăcios brodate, mici scrumiere în lemn vopsit, și rahat lokoum. Cea mai modestă baracă din Moși, are obiecte de mai bun gust. Ne depărtăm repede, umiliți și revoltați. Nici o carte, nici un ziar! România se prezintă la o grandioasă manifestație de cultură, cu un „Volkskunst“ de bâlci. Și alături. Ungurii strigă pe toate zidurile, că suntem barbari". " Barbar nu e poporul român. Barbar și prost, e domnul politician român, care nu uită micile și marile lui salturi, marile și imensele lui beneficii. Barbar și provocator e acelaș domn politician, care trimete la Colonia, drept artă românească, rahat și chibrielnțe. Evident, un pavilion românesc, modest, și bine așezat, ar fi pretins câteva sute de mii de lei... Dar de ce să nu-i „stabilizeze" mai bine în propriile buzunare, d. politician indigen ? Cât îl doare pe acest domn, că noi expunem la Colonia, rahat cu și fără fisticuri, drept artă populară românească ? -----------ooooXoooo------------ 0 confern al nației ecopmîr a Ramareî Pars. 21. (Rador).— La conferința Comitetului Național al consilierilor comerțului exterior ,d. Sarret, directorul Oficiului Comercial francez în România a făcut o expunere asupra situației actuale economice a României. Conferențiarul a adus preciziuni interesane în privința bogățiilor României și asupra sensului orientărilor sale în politica comercială. A arătat condițiunile în care se face stabilizarea letului și a expus producția și schimburile României de la războiu și până acum. D. Sarret a subliniat progresul exportului francez în Româna. Rolul economic al Franței se afirmă tot mai mult. Asanarea financiară și încheierea împrumutului vor da o nouă desvoltare comerțului extern. D. Clementel, președintele Comitetului național, a mulțumit d-lui Sarret pentru remarcabila sa conferință și a arătat că politica de liberalism economic al Franței va da cele mai bune roade. SlltJ'IüÜi *" I „ . La Curtea de Argeș a avut loc un parastas cu prilejul dureros al împlinirei unui an de la moartea Regelui Ferdinand. Cu sufletul întreaga țară a îngenunchiat lângă mormântul Făuritorului României Mari. . ~ ^ilr £ e sosite din tara- relativ la recolta porumbului, nu sunt de loc asigurătoare. Timpul care sa menținut multă vreme rece a împerdecat desvoltarea porumbului. O secetă mai îndelungată ar putea să agraveze siuația. Comercianții din Capiatlă au ținut o întrunire în care și-au exprimat satisfacția cu privire la modificările suferite de legea speculei. Rămâne sa se vadă acum dacă acele modificări vor fi de natură să ușureze și situația consumatorului, lăsat totdeauna pe un plan secundar. — Camerele de comerț din Ardeal și Banat, au intervenit pe lângă guvern ,n sensul ca bursele de valori să fie reintegrate în drepturile lor fără sa se mai aștepte reglementarea, anunțată de guvern a funcționărei burselor, prin o lege de unificare, pe care nimeni nu are nici vremea și nici tragerea de inimă s o facă. —— In cursul anului 1928 au fost înaintate tribunalului Arad 100 de cereri de declarare în faliment. Ce are să se întâmple acum, însă, când poliția financiară a guvernului s’a înomolit și mai rău din cauza imposibilităței de a face împrumutul. In Basarabia au căzut ploi torențiale. Multe linii ferate sunt împotmolite. —— Ședințele congresului internațional al profesorilor secundari au contunuat în mod fructuos, prin propuneri și discuții interesante. Guvernul caută să cocoloșească panamaua petroliferă pentru a scăpa pe câțiva partizani politici deochiați. In numerele viitoare vom reveni cu amănunte surprinzătoare. Sunt amestecate și unele instituții financiare bine cunoscute. Situația agricolă din Rusia e gravă. Sovietele sunt nevoite să importe mari cantități de cereale. Politica internă de teroare a Sovietelor a paralizat muncile agricole. Dacă nu se iau măsuri, la iarnă se va declara foametea. • ------ Cercetările au stabilit că Obregon, fostul președinte al Mexicului a căzut victima unei conspirații. Profesorul american Murry, a descoperit că agentul cancerului nu este de natură organică, ci un fenomen produs pe cale chimică. *----- China a adoptat sistemul metric. Conferința anuală a confederației minerilor a cerut naționalizarea minelor La Beyreuth au început serbările în amintirea lui Wagner. C*i»vonsin*i»a Pați»mi.i.ițu I«*i în vederea... amânării fra ts»**we*«r Bm"»**»’"*»»*»*»«!... «~fe încă una din mistificările **-u <rî»f*e «*e»a *—« cred © că fœ= iul ” ~«# în aCe»**ă *s»ră de nam. Pentru ce este, în definitiv, convocat" Parlamentul ? Ca să mevernui sa du”, mai departe tratativele *r«»»g.»•»*»».Sir»** UT)«, această Rî dacă a ere» xsjS că as*e nn*** da as*- da ce poc«*-« *•*>*»! da midt? Se vede cât de colo că e vorba numai de un pretext al ccnvocărî» !w realita#«., aster inner © *a ca*e aw»! —><«m,.>*^ț menită să «reducă ce>HF*>i*>?e si a>c»*adȘ*aaa î*aea >*S »MvePnul a făcut ss aravă în Mai este, în afară de această abilă intenției SI Bi"1” alt «con »a murit arin Pdr*i»fi«*enttioi. Apeta de t* ri da*»*» «s*«iatîa P,o i”entei. russă arin votul în [UNK] fata, ax*arî’""a§a a na*»"’cii de a acorda r»s»i d«na»»ta î—i daon O* »•"■"warOndo.M n[ ra*-• »n*> sărc»nea*ă cu continuarea tratativelor înmulti lili»i. Asa ar fi» dac ă în Porlomesftul ar fi nafitanes». ci*« cfnt«»artă- fie chîar c»nt-«e cel cinici de« vetetini rec’imp"*""-». «■— ----scă Iander« a»»*-» «da* "«en*d~~ canrexîntă o cât de mică nărdică din voința națională? fară de ce «contim convocarea Parlmitent**IBM, în condițiunile date, ca o nep«ă manrifestare a unui politieiar și«TO «e«.« îs <">ptimele zile» SITUAȚIA In Jugoslav^ Belgrad, (Ceps). Vice-președintele partidului agrarian croat, dr. Macek a declarat zilele acelea zariștilor iugoslavi, că atentatul din Scuporna a dăunat foarte mult acțiunii de apropiere dintre Belgrad și Zagreb, care a fost dusă în ultimii ani. Pentru a se preveni tendințele de descentralizare din Croația, este necesar în primul rând de a se trece la modificarea Constituției, pentru a se asigura unitatea statului în exterior. Pentru modificarea Constituției există, după părerea fruntașului croat, două căi: inițiativa Scupștinei sau inițiativa Regelui. A doua eventualate ar fi mai sigură, mai rapidă și chiar mai eficace. Prin declarații în acest sens partidul agrariran croat și în general coaliția agraro-democratică caută a se folosi de situația politică juridică, în favoarea sa. Cunoscătorii adânci ai raporturilor se îndoesc că se va putea ajunge la o descentralizare, după principiile coaliției agraro-democratice. Cercurile croate cer și alte satisfacții. In sensul hotărîrii ce a luat in urma evenimentelor sângeroase de Scupcină, coaliția agraro-democrată, căreia i s'a satisfăcut prima cerință — demisia guvernului Vukicevici cere să se pună la dispoziția justiției acei deputați, car au fost acuzați de participare de la distanță la fapta lui Racici. Opoziția cere ca ambele părți de radical și democrat, să excludă pe acești deputați din cluburile lor, silindu-i la depunerea mandatelor parlamentare. Noul guvern, pe care îl formează generalul Hadjid, a cărui persoană este apreciată și printre croați are de realizat și a doua cerință a opoziției t alegerile generale. CRIZA teatrului Criza teatrului ? E un subiect dezbătut de-a lungul veatcurilor: de când eînsorit al lui Ludovic al XIV,a n’a fost lipsit. Nici pe vremea lui Corneille, Racine, Molière nu s’a găsit cruțare. Lucian Dubeck, cu volumul său, nu face decât să mărească bibliografia, cu o unitate. Nu e însă mai puțin adevărat că se vorbește cu o insistență aproape monotonă de o criză a teatrului. A cărui teatru ? Lucien Dubech nu vorbește decât de aceea a teatrului francez. Și aici, fără ndoială, dreptatea e într’o oarecare măsură de partea sa. Firește că mulți dintre autorii dramatici de azi nu sunt decât continuatorii spiritului de bulevard, exponenții unui,tortonism" răposat. Dar chiar așa fiind, producția unui Tristan Bernard nu e întru nimic menită lăsării la o parte. Spiritul nu a fost niciodată o scădere și Triplopatie se poate alătura oricând unui La Guillaumette, ori eroului din articolul 30 al lui Courteline, însăși tragedia burgheză, — cum obișnuesc să o numească amatorii de rechizitorii, *— chiar dacă și-a încheiat traiul nu înseamnă că nu a marcat o epocă. Berstein, Batale, de Porto-Riche, în ciuda lui Lucien Dubeck și chiar a lui Ion Dimitrescu, vor sluji încă multă vreme drept pildă a izbutitei înlocuiri. Că apar și calibre de mărimea unui Louis Verneuil, e foarte adevărat. Dar impresariul d-rei Elvirei Popescu nu a fost luat niciodată ca măsură de comparație, •— cel mult ca exemplare de compromitere a scenei. Și-apoi chiar dacă ne-am arunca privirile în trecutul oarecum îndepărtat și ne-am roti privirile în jurul experiențelor de la Vieux-Colombier. Atelier ori Studio des Champs Ellvsées. Școala lui enormand a fost răpusă judecății ? Ar fi cel puțin prematur. Aceste grupări își duc, e drept, o viață precară. Asta nu dovedește că din frământărle zilei de azi nu se va despica folosul ziei de mâine. Numele lui Achard, a lui Bernard, Zimmer, Gantilion, Jean- Jacques Bernard, și, mai recent, acel al lui Jean Girandoux, nu spun nimic ? Viața precară a teatrului de presupusă avant-gardă (după părerea noastră, nu există decât teatru pur și simplu), demonstrează, cel mult, absența sprijinitorilor statornici. Dar nici Molière nu a avut la început o altă soartă, în ziele de mizerii și de căutări de sine. Cyrano de Bergerac i-a fost martor și un susținător doar verbal și compromițător. Teatrul de azi,—■ acel francez, pentru că de acesta se ocupă Ion Dimitrescu, ■— nu poate fi judecat decât după rezultate. Și rezultatele nu se vor vedea decât cu câțiva ani mai târziu. Deci, puțină răbdare. Pân’acum, în ciuda credinței lui Ion Dimitrescu, aceste rezultate, atât cât se arată, îngădue nădejdi. * Criză de teatru ? S’au dat multiple și variate cauze : Imperialismul vedetei, la început. Poate! Aici, învinuirea e îndreptățită de necesitatea autorului de a nu fi birnic comandei, îngrădirea fanteziei e o scădere. Dar lucrul ar fi putut să ne obișnuiască. Multe din piesele lui Moltke au fost doar poruncite de rege. Regalitatea a fost suplinită de vedettă. Nu spunem că e bine, dar se cuvine ca înregistrând faptul, să nu-i acordăm decât reala lui valoare. Autorul, chiar în cinstea vedetei, poate să nu abdice. Nu de mult a fost aruncată a doua vină. Benjamin Crémieux a formulat-o în paginile de la „Nouvelle Revue francaise" ♦ imperialismul punerii în scenă. In sprijinul acestei afirmări, s’au citat piesele La Comédie du Bonheur. Au grand large și Mayat trei autori diferiți, un Rus, un Englez și un Francez. Tristan Bernard dădu un semnal de alarmă. Autorul Cafenelii mici vedea, în viitor, pe autor redus la rolul de textier Dar străduințele lui Dullin, Batty și Jouvet nu și-au rostit ultimul cuvânt. Și încă nu suntem încredințați dacă din colaborarea talentului de creație a autorului cu priceperea regizorului, nu s’ar da la iveală un lucru temeinic, mai ales de când autorul a încetat să fie actor ori regizor, — deci un obișnuit al scenei, — ci un om de cabinet. Mai ar fi absența sprijinitorilor, —elita, cum o numește Ion Dimitrescu. E problema cea mai grea. Rezolvarea nu se dobândește decât cu jertfe. Și aceste jertfe nu le poate face decât Statul în teatre subvenționate. Lucrul nu ar îngădui însă decât să vedem rezultatele mai devreme cu o zi. Dar aceste chestiuni poruncesc o revenire asupra lor. E ceea ce ne făgăduim