Neamul Românesc, iulie 1928 (Anul 23, nr. 144-168)

1928-07-24 / nr. 162

Moștenirea regelui Carol O lungă viață de om, cu o înaltă conștiință de misiunea sa, cu o disciplină de sine ca a unui schivnic, cu un spirit de sacri­ficiu care desprețuia orice suferință și primia bucuros orice înfrî­nare. Carol I, Domn și Rege al României, a muncit pentru a lăsa o moștenire. Moștenire de multe feluri: Fundație dinastică: asigurarea moștenirii la tron, cu grija educației membrilor familiei sale. Fundații economice și artistice: Sinaia, porturile dunărene, Constanța, linie de comerț Vest-Est prin România. Fundații morale: împărtășirea poporului românesc de cele mai înalte concepții etice pe care le-a produs Anusul mai fericit. Sunt numai patrusprezece ani de când Regele Carol e în pământ, și de atunci, ca și palatul din a cărui sală de tron el a rostit adesea cuvintele hotărîtoare, moștenirea lui se fărîmițează. Tronul unui copil în jurul căruia zburdă demonul politi­cianismului. Sinaia părăsită, porturile sărăcite, drumul dintre Apus și Ră­sărit mutat aiurea. O viața administrativă sprijinită pe furt, fără mâna care să pedepsească. Opera unui om, unui sever și harnic om, care se duce în vântul imoralităților curente! H. lorga Congresul Așprltori. Intrările Ateneului român, împo­dobit cu drapelele tuturor națiunilor, înfrățite de suflul puternic și impu­nător al culturei universale, s’au deschis largi pentru a primi pe oas­peții streini, veniți din toate părțile iumei, să ia parte la desbaterile con­gresului international al profesorilor secundari. Prin rostul lui și prin roadele ce este menit să dea, congresul acesta are o deosebită însemnătate cultu­rală de­oare­ce el întrunește în ace­­­lan gând și în aceleași preocupări înalte pe reprezentanții culturali ,ai atâtor și atâtor țări ce au înțeles co­vârșitoarea importantă a înfrățirei­i popoarelor prin cultură și a consoli­­­dărei legăturilor sufletești prin jert­fele făcute pe altarul unui ideal co­mun educativ și cultural. Vremurile tulburi de după război, deosebirile de interese ale unora din­­ națiuni și complexitatea atîtor proble­me no­i și prin națtura lor contra­dictorii, în ceea ce privea nevoile unei țări, față de acelea ale altora au­­ îngreunat opera de apropiere sufle­tească și de cimentare a raporturilor dintre popoare. " Obstacolele acestea indicate prin­­împrejurări lesne explicabile, cel pu­­­tin pentru un anumit interval de timp în calea operei atât de necesară a a­­propierei si înfrătirei popoarelor tre­­jbuiesc înlăturate cît mai repede pen­tru a da putintă să se afirme si să se desvolte muncei rodnice si altruiste,­­zămislitoare de evoluțiune și pro­gres’. Popoara Lfg­­­i,­tura putea să aibă darul să înlăture obstacolele, să aplaneze deosebirile de vederi și să concentreze sforțări­le universale în vederea aceluiași țel înalt și înobilător de înfrățire a na­țiunilor, de­oarece cultura, aceiași pretutindeni în esența si vastitatea ei, este talismanul magic ce înalță meritele și purifică sufletele ridicând pe oameni în sferele pur spirituale Si deplin desinteresate ale gândirei. De aci însemnătatea congresului international al profesorilor secun­dari ale căruia desbateri au început in Capitala noastră, congres ce tre­­bue privit si considerat ca o impo­zantă manifestare culturală, cu ca­racter mondial, menită să grăbească­­ opera de apropiere si înfrățire a na­țiunilor prin examinarea atentă a ne­voilor de ordin spiritual ale acestora . Mari si numeroase sunt nevoile invătămân­tului fiecărui popor luat in parte si multe lacunele ce trebuesc umplute si greutățile ce se cuvine sa fie înlăturate. Congresului de astăzi în care sunt reprezentate nevoile culturale ale tuturor țărilor, ii revine cinstea înalt civilizatoare­, să niveleze deo­sebirile, să suprime aspiritățile, să atribue metodele și prin schimburi­l e vederig făcute, într’un spirit larg ,­ adânc împăciuitor, să găsească îndrumările capabile «■ ■­pe o­pera de armonizare culturală, a di­­eritelor tendințe și curente, ce, ade­sea ori contradictorii numai la su­prafață, se inspiră din aceleași preo­cupări și din aceleași idealuri. Grație activitatea congresului și t­raț­e­i ren^tri nor făcute, se va intea stabili astfel o orientare unică, relativ la nevoile învățământului de pretutindeni. Unificarea pe cât posibilă, a pro­gramelor si normelor de învățământ și suprimarea deosebirilor inutil e d­­sistem vor avea ca rezultat binefăcă­tor canalizarea energiilor și consoli­darea unei colaborări culturale, de natură să apropie sufletele tinerii generații de pretutindeni, unindu-se in aceleași aspirații intelectuale, sub aripa tutelară a unui ideal cultural indestructibil si unic. Fiecare tară se va găsi astfel in situație să aducă în condiții mai les­nicioase că până acum aportul său la marea operă culturală a omenirei, înfrățite prin cultură popoarele vor trece cu generozitate, peste mi­cile deosebiri de interese ce le des­part, în alte domenii de activitate și vor pune energia și cerebralitatea lor în serviciul păcei și în acela al desvoltărei culturale a omenirei. Privită din punctul acesta de ve­dere menirea congresului, interna­tional al învățământului secundar îmbracă o deosebită însemnătate și de aceea urăm congresului din tot sufletul cea mai deplină reușită în atingerea țelurilor lui, iar oaspeților dragi veniți să ne cunoască o ferici­tă ședere între noi. —--------xox—-------­ Lucrările Parlamentului Jean au fost suspendate pe timp de trei ani Paris, 20 (Rador).­­ Din Cairo se anunță că Regele Fuad a semnat de­cretul prin care se suspendă funcțio­narea Parlamentului pe timp de trei ani. China a adoptat sistemul metric Paris, 20 (Rador).­­ Guvernul na­ționalist al Chinei a decis introducerea sistemului metric, ca unitate de mă­sură. Ce expunem la Colonia Expoziția de presă din Colonia, a luat proporțiile unui considerab­­ eve­niment internațional. Judecând după cele ce se spun despre această nouă manifestație a Germaniei, nu lipsește expoziț­ei, gustul și proporțiile. Rigu­roasa și metodica organizație germană, obține și aci o recunoaștere unanimă. Sute de mii de oameni, în marea­ lor majoritate intelectuali, defilează prin imensele parcuri pe unde se ridica ma­­jestoase pavilioane. Nimic nu s’a uitat, ca pe lângă par­tea decorativă, să se arate, cu o dis­creție relativă, programul vizibil spre care merge Germania învinsă. Progres pe toate tărâmurile, ca și pe acel al publicisticei, — în țara unde presa are și alt rol de­cât să fie confiscată, ori pusă sub controlul ridical al unei cen­­suri permanente și nefolositoare. * Din nefericire, nici de data aceasta nu s’a înțeles ca România trebuia să participe la această demonstrație de presă. Nu numai ca să arătăm progre­sele vizibile pe care publ­cistica noas­tră cotidiană și periodică le face, — fără voia și in ciuda unor guverne care nu admit controlul, și nu înțeleg rolul efectiv al criticei. Dar mai cu seară să răspundem aceleia­ îndărăt­nice și permanente propagande, a Buda­pestei în special, — care tinde să arate statele succesorale, într’o vă­dită stare de inferioritate morală. Ni se spune și nouă, că suntem bar­bari... Că Orientul, tembel și necivili­­zat, începe îndată după frontierele magnaților. Ungaria risipește energie și bani, ca să acredi­teze această le­gendă a barbariei noastre. Pavilionu maghiar de la expoziția din Colonia mărturisește aceași tendință. Din nefe­ricire, noi eșim zdrobiți din tendențio­sul paralelism pe care îl face propa­ganda ungurească, fericit secundară și ajutată de indiferența guvernului ro­mân. In pavilionul maghiar, se văd, cărți vechi tipărite în Ardealul nostru. Un­garia justifică astfel drepturile ei prin­tr’o veche cultură maghiară, transil­văneană. Hărți care arată că grani­țele normale, firești, ale Ungariei, merg până la blestematele fruntarii din 1916... Scheme și tablouri, încearcă să dea un caracter și de unitate economi­că, acestui ansamblu politic-cultura care era fosta Ungare. O sistematică expunere, lipsită de sigur de onestitate, și de bază. Dar noi nu răspundem... Sau mai exact, răspundem într’o formă, și în astfel de proporții, încât dăm apă la moara ne­­mpăcaților noștrii dușmani... Le-o dăm cu o generozitate care merge până a­­colo, în­cât justificăm prin penibila noastră prezență la Colonia, tocmai cea ce urmărea să dovedească șovi­nismul unguresc. Un ziarist al guvernului, colabora­tor al oficiosului francez liberal de la noi,­­ se indignează ca orice bun ro­mân, de această tragică dovadă de indolență oficială: „Pledoria e bine făcută, cu abili­tate și cu cheltuială multă. Budapesta nu s’a uitat la cheltuială. Orice ochi prevenit, — spune d-sa, — descoperă ușor, sub aceste frapante simboluri, șovinismul și exagerarea. Dar sute de mii de vizitatori, cari nu sunt experți, pleacă otrăviți de a­­cel­e false documente“. Dar cum răspundem noi la aceste manopere maghiare ? Ne spune acelaș confrate: „In colțul cel mai obscur, cel mai ascuns, pe o suprafață de zece metrii pătrați, o magherniță de negustor... Ea se numește: „Rumänische Volks­­kust (Arta populară românească). Și d. Tudor Dumitrescu, inginer și consul român la Dresda, vinde acolo cămăși, sărăcăcios brodate, mici scru­miere în lemn vopsit, și rahat lokoum. Cea mai modestă baracă di­n Moși, are obiecte de mai bun gust. Ne depărtăm repede, umiliți și re­voltați. Nici o carte, nici un ziar! Ro­mânia se prezintă la o grandioasă ma­nifestație de cultură, cu un „Volks­kunst“ de bâlci. Și alături. Ungurii strigă pe toate zidurile, că suntem bar­bari". " Barbar nu e poporul român. Barbar și prost, e domnul politician român, care nu uită micile și marile lui sal­turi, marile și imensele lui beneficii. Barbar și provocator e acelaș domn politician, care trimete la Colonia, drept artă românească, rahat și chi­­bri­eln­țe. Evident, un pavilion românesc, mo­dest, și bine așezat, ar fi pretins câte­va sute de mii de lei... Dar de ce să nu-i „stabilizeze" mai bine în propriile buzunare, d. politician indigen ? Cât îl doare pe acest domn, că noi­­ expunem la Colonia, rahat cu și fără fisticuri, drept artă populară românea­scă ? -----------ooooXoooo------------ 0 confern a­l nației ecopmîr a Ramareî Par­s. 21. (Rador).— La conferința Comitetului Național al consilierilor comerțului exterior ,d. Sarret, directo­­rul Oficiului Comercial francez în Ro­mânia a făcut o expunere asupra situa­ției actuale economice a României. Conferențiarul a adus preciziuni inte­­resan­e în privința bogățiilor României și asupra sensului orientărilor sale în politica comercială. A arătat condițiu­­nile în care se face stabilizarea letului și a expus producția și schimburile Ro­mâniei de la războiu și până acum. D. Sarret a subliniat progresul exportului francez în Român­a. Rolul economic al Franței se afirmă tot mai mult. A­­sanarea financiară și încheierea îm­prumutului vor da o nouă desvoltare comerțului extern. D. Clementel, președintele Comite­tului național, a mulțumit d-lui Sarret pentru remarcabila sa conferință și a arătat că politica de liberalism econo­mic al Franței va da cele mai bune roade. SlltJ'IüÜi *" I „ . La Curtea de Argeș a avut loc un parastas cu prilejul dureros al împlinirei unui an de la moartea Regelui Ferdinand. Cu sufletul întreaga țară a îngenunchiat lângă mormântul Făuritorului României Mari. . ~ ^ilr £ e sosite din tara- relativ la recolta porumbului, nu sunt de loc asigurătoare. Timpul care s­a menținut multă vreme rece a împerdecat des­voltarea porumbului. O secetă mai îndelungată ar putea să agraveze si­ua­­ția.­­ Comercianții din Capiatlă au ținut o întrunire în care și-au expri­mat satisfacția cu privire la modificările suferite de legea speculei. Rămâne sa se vadă acum dacă acele modificări vor fi de natură să ușureze și situa­ția consumatorului, lăsat totdeauna pe un plan secundar. — Camerele de comerț din Ardeal și Bana­t, au intervenit pe lângă guvern ,n sensul ca bursele de valori să fie reintegrate în drepturile lor fără sa se mai aștepte reglementarea, anunțată de guvern a funcționărei burselor, prin­­ o lege de unificare, pe care nimeni nu are nici vremea și nici tragerea de inimă s o facă. ——­ In cursul anului 1928 au fost înaintate tribunalului Arad 100 de cereri de declarare în faliment. Ce are să se întâmple acum, însă, când poli­ția financiară a guvernului s’a înomolit și mai rău din cauza imposibilităței de a face împrumutul. In Basarabia au căzut ploi torențiale. Multe linii ferate sunt împotmolite. ——­ Ședințele congresului internațional al profesorilor secundari au con­­tunuat în mod fructuos, prin propuneri și discuții interesante. Guvernul caută să cocoloșească panamaua petroliferă pentru a scăpa pe câțiva partizani politici deochiați. In numerele viitoare vom reveni cu amănunte surprinzătoare. Sunt amestecate și unele instituții financiare bine cunoscute. Situația agricolă din Rusia e gravă. Sovietele sunt nevoite să im­porte mari cantități de cereale. Politica internă de teroare a Sovietelor a pa­ralizat muncile agricole. Dacă nu se iau măsuri, la iarnă se va declara foa­­metea. • ------ Cercetările au stabilit că Obregon, fostul președinte al Mexicului a căzut victima unei conspirații. Profesorul american Murry, a descoperit că agentul cancerului nu este de natură organică, ci un fenomen produs pe cale chimică. *----- China a adoptat sistemul metric. Conferința anuală a confederației minerilor a cerut naționalizarea minelor La Beyreuth au început ser­bările în amintirea lui Wagner. C*i»vonsin­*i»a Paț­i»mi.­i.ițu I«*i în vederea... amânării fra­ ts»**we*«r Bm"»**»’"*»»*»*»«!... «~fe încă una din mistificările **-u <rî»f*e «*e»a *—« cred © că fœ= iul ” ~«#­ în aCe»**ă *s»ră de­­ nam­­. Pentru ce este, în definitiv, convocat" Parlamentul ? Ca să mevernui sa du”, mai departe tratativele *r«»»g.»•»*»».Sir»** UT)«, această Rî dacă a ere» xsjS că as*e nn*** da as*- da ce poc«*-« *•*>*»! da midt? Se vede cât de colo că e vorba numai de un pretext al ccnvocărî» !w realita#«., aste­r inner © *a ca*e a­w»! —><«m,.>*^ț­ menită să «reducă ce>HF*>i*>?e si a>c»*adȘ*aaa î­*aea >*S »MvePnul a făcut ss aravă în Mai este, în afară de această abilă intenției SI Bi"1” alt «con »a murit arin Pdr*i»fi«*entti­oi. Apeta de t* ri­ da*»*» «­s*«iatîa P,o­ i”entei. russă arin votul în [UNK] fata, ax*arî’""a§a a na*»"’cii de a acor­da r»s»i d«na»»ta î—­i­ daon O* »•"■"warOndo.M n[ ra*-• »n*> sărc»nea*ă cu continuarea tratativelor înm­ulti l­ili»i. As­a ar fi» dac ă în­­ Porlomesftul ar fi nafita­nes». ci*­« cf­nt«»artă- fie chîar c»nt-«e cel cinici de« veteti­ni rec’imp"*""-». «■— ----scă Iander« a»»*-» «d­a* "«en*d~~ canrexîntă o cât de mică nărd­­ică din voința națională? fară de ce «contim convocarea Parlmitent**IBM, în condițiunile date, ca o nep«ă manrifestare a unui poli­tieiar și«TO «e«.« î­s <">ptimele zile» SITUAȚIA In Jugoslav^ Belgrad, (Ceps).­­ Vice-președin­­tele partidului agrarian croat, dr. Ma­­cek a declarat zilele acel­ea z­ariștilor iugoslavi, că atentatul din Scuporna a dăunat foarte mult acțiunii de apro­piere dintre Belgrad și Zagreb, care a fost dusă în ultimii ani. Pentru a se preveni tendințele de descentralizare din Croația, este ne­cesar în primul rând de a se trece la modificarea Constituției, pentru a se asigura unitatea statului în exterior. Pentru modificarea Constituției exi­stă, după părerea fruntașului croat, două căi: inițiativa Scupștinei sau ini­țiativa Regelui. A doua eventual­ate ar fi mai sigură, mai rapidă și chiar mai eficace. Prin declarații în acest sens partidul agrariran croat și în general coaliția agraro-democratică caută a se folosi de situația politică juridică, în favoa­rea sa. Cunoscătorii adânci ai raporturilor se îndoesc­ că se va putea ajunge la o descentralizare, după principiile coa­liției agraro-democratice. Cercurile croate cer și alte satisfacții. In sensul hotărîrii ce a luat in urma evenimentelor sângeroase d­e Scupci­­nă, coaliția agraro-democrată, căreia i s'a satisfăcut prima cerință — demisia guvernului Vukicevici cere să se pu­nă la dispoziția justiției acei deputați, car au fost acuzați de participare de la distanță la fapta lui Racici. Opoziția cere ca ambele părți de radical și democrat, să excludă pe a­­cești deputați din cluburile lor, silin­­du-i la depunerea mandatelor parla­mentare. Noul guvern, pe care îl formează generalul Hadjid, a cărui persoană este apreciată și printre croați are de realizat și a doua cerință a opoziției t alegerile generale. CRIZA teatrului Criza teatrului ? E un subiect dezbă­tut de-a lungul veatcurilor: de când e­­însorit al lui Ludovic al XIV,a n’a fost lipsit. Nici pe vremea lui Corneille, Racine, Molière nu s’a găsit cruțare. Lucian Dubeck, cu volumul său, nu face decât să mărească bibliografia, cu o unitate. Nu e însă mai puțin adevărat că se vorbește cu o insistență aproape mo­notonă de o criză a teatrului. A cărui teatru ? Lucien Dubech nu vorbește de­cât de aceea a teatrului francez. Și­ aici, fără ndoială, dreptatea e într’o oare­care măsură de partea sa. Firește că mulți dintre autorii dramatici de azi nu sunt decât continuatorii spiritului de bulevard, exponenții unui­­,tortonism" răposat. Dar chiar așa fiind, producția unui Tristan Bernard nu e întru nimic menită lăsării la o parte. Spiritul nu a fost nici­odată o scădere și Triplopatie se poate alătura oricând unui La Guil­­laumette, ori eroului din articolul 30 al lui Courteline, însăși tragedia burghe­ză, — cum obișnuesc să o numească a­­matorii de rechizitorii, *— chiar dacă și-a încheiat traiul nu înseamnă că nu a marcat o epocă. Berstein, Bata­le, de Porto-Riche, în ciuda lui Lucien Du­beck și chiar a lui Ion Dimitrescu, vor sluji încă multă vreme drept pildă a izbutitei înlocuiri. Că apar și calibre de mărimea unui Louis Verneuil, e foarte adevărat. Dar impresariul d-rei Elvirei Popescu nu a fost luat nici­o­­da­tă ca măsură de comparație, •—­ cel mult ca exemplare de compromitere a scenei. Și-apoi chiar dacă ne-am arunca privirile în trecutul oarecum îndepărtat și ne-am roti privirile în jurul experien­țelor de la Vieux-Colombier. Atelier ori Studio des Champs Ellvsées. Școala lui enormand a fost răpusă judecății ? Ar fi cel puțin prematur. Aceste gru­pări își duc, e drept, o viață precară. Asta nu dovedește că din frământăr­le zilei de azi nu se va despica folosul zi­­ei de mâine. Numele lui Achard, a lui Bernard, Zimmer, Gantilion, Jean- Jacques Bernard, și, mai recent, acel al lui Jean Girandoux, nu spun nimic ? Viața precară a teatrului de presupusă avant-gardă (după părerea noastră, nu există decât teatru pur și simplu), de­monstrează, cel mult, absența sprijini­torilor statornici. Dar nici Molière nu a avut la început o altă soartă, în zi­ele de mizerii și de căutări de sine. Cy­rano de Bergerac i-a fost martor și un susținător doar verbal și compromiță­tor. Teatrul de azi,­­—■ acel francez, pen­­tru că de acesta se ocupă Ion Dimitres­­cu, ■— nu poate fi j­udecat decât după rezultate. Și rezultatele nu se vor ve­dea decât cu câțiva ani­ mai târziu. Deci, puțină răbdare. Pân’acum, în ciuda credinței lui Ion Dimitrescu, a­­ceste rezultate, atât cât se arată, îngă­­due nădejdi. * Criză de teatru ? S’au dat multiple și variate cauze : Imperialismul vedetei, la început. Poate! Aici, învinuirea e îndreptățită de necesitatea autorului de a nu fi bir­­nic comandei, îngrădirea fanteziei e o scădere. Dar lucrul ar fi putut să ne obișnuiască. Multe din piesele lui Mo­­ltk­e au fost doar poruncite de rege. Regalitatea a fost suplinită de vedettă. Nu spunem că e bine, dar se cuvine ca înregistrând faptul, să nu-i acordăm decât reala lui valoare. Autorul, chiar în cinstea vedetei, poate să nu abdice. Nu de mult a fost aruncată a doua vină. Benjamin Crémieux a formulat-o în paginile de la „Nouvelle Revue fran­­caise" ♦ imperialismul punerii în scenă. In sprijinul acestei afirmări, s’au citat piesele La Comédie du Bonheur. Au grand large și Maya­t trei autori di­fe­riți, un Rus, un Englez și un Francez. Tristan Bernard dădu un semnal de a­­larmă. Autorul Cafenelii mici vedea, în viitor, pe autor redus la rolul de textier Dar străduințele lui Dullin, Batty și Jouvet nu și-au rostit ultimul cuvânt. Și încă nu suntem încredințați dacă din colaborarea talentului de creație a au­torului cu priceperea regizorului, nu s’ar da la iveală un lucru temeinic, mai ales de când autorul a încetat să fie actor ori regizor, — deci un obiș­nuit a­l scenei, — ci un om de cabinet. Mai ar fi absența sprijinitorilor, —­­elita, cum o numește Ion Dimitrescu. E problema cea mai grea. Rezolvarea nu se dobândește decât cu jertfe. Și aceste jertfe nu le poate face decât Statul în teatre subvenționate. Lucrul nu ar în­gădui însă decât să vedem rezultatele mai devreme cu o zi. Dar aceste chestiuni poruncesc o re­venire asupra lor. E ceea ce ne făgăduim

Next