Neamul Românesc, iulie 1929 (Anul 24, nr. 141-167)

1929-07-24 / nr. 160

Director politic......| N. IORGA I Miercuri 24 Iulie 1929 ^ ■­­ ANUL HXBW. — Mo. Ho AlB Enaeate: Pe ea 600 Lei ■ Pe ne Leal 360 Le Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei 3 LEI Redacția și Administrația BUCUREȘTI Strada Brezoianu So. 6 (etaj! Telefon 312/69 uireciori. j N> gecrgescîj Bani trebuie sa Mc Părerea generală este că bani sunt, și că ei nu se vor pu­tea găsi, nu numai pentru că partizanii nu pot fi scoși din cui­burile budgetare, dar și pentru că populației, mai ales celei din țările alipite, i s-a făcut o întreagă educație contra plătirii impozitelor (așa cum fac azi alte partide de opoziție contra creșterii impozitelor, fie și a celui pe cîrciumi­­­te. Dar bani trebuie să fie. Vor fi trăind unii săteni în condiții grele pentru că nu s’a făcut recolta, dar e de­ ajuns să se arunce o privire împrejur ca să se vadă câți oameni trăiesc azi așa cum neam de neamul lor n’a visat vre-o dată. Uitați-vă la ce case se ridică, la ce automobile defilează, la câtă marfă de lux nu vine, la cât se cheltuiește în localurile de noapte, la câte familii merg în vilegiatură, la câte pașapoarte se dau. Cu toți aceștia la presă . Căci bani trebuie să fie. N. IORGA S-au făcut schimbări? Prea de timpuriu se îngrămă­desc greutăți pe capul unui biet guvern, care ca atâtea altele n’are nimic a-și reproșa contra vechilor procedee ale moravuri­lor noastre politice. Nimic nu s’a schimbat. Sau schimbat doar, oamenii-Nu de mult și nu trebue ușor sa se uite, am trăit cu toții vre­mea tiraniei autorității de stat, care sub lberali era transforma­tă în numele ordinei publice — nu mai puțin — în scutul tutu­ror samavolniciilor și al ilegali­­tăților­ n­enumerate. Pe atunci, jandarmeria abă­tută de la rostul ei, drămăluia oricui libertățile constituționale. Circulația părea liberă, scrisul liber, votul și mai liber, dar cum încercai să le iei în serios, o pătimi ai urât. De te găseai la țară, erai luat de gât și întors apostolește la o­­raș ca agitator periculos. De în­cercai a te dezvinovăți sau de protestai mai ajungeai și înain­tea Consiliilor de război sau a instanțelor ordinare. Scrisul li­ber era supus cenzurei preven­tive — după dispoziția stăpâni­­rei- La vot erai chemat, dar una votai și alta eșra din urmă. Parlamentul furturilor de urne va rămânea de pomină. Puteai oricând fi învinuit de fapte de domeniul imaginației, a căror calificare era cât mai bine trasă de păr și încadrată în legile anume ticluite pentru în­tărirea atotputerniciei guvernu­lui de pe atunci. S’au perindat guvernele și tre­buia iscodit și câte ceva nou, care totuși să nu schimbe nimic­ Ceva nou, care să păstreze și mai bine continuitatea fericitelor noastre moravuri, ceva nou, care să ne facă cunoscut că s’au schimbat alți oameni cu aceiași mentalitate și nimic altceva. Cu mila lui D-zeu, am trecut cu toții și mai bine și mai rău și prin epoca „barierelor“. De astă dată nu erai indus în eroare. Jan­darmul îți spunea hotărât: »,nu-i voe“, și trebuiai să te supui, dacă nu ți se ura cu binele Se întâmpla să afli într’o bună zi că se „contaminase“ de ,,febră aftoasă“, —dintr’odată — o în­treagă regiune, iar stăpânirea cu grija ocrotitoare de vietățile ne­cuvântătoare, ordona oprirea circulației, — te supuneai, n’a­­veai încotro. Era „țcp“ cum zi­ceau țăranii. De nu era „febra aftoasă“ era vr’o altă opreliște. Funcționau »,barierele“ ca nu cumva orășenii neastâmpărați, ducându-se pe la țară, să se dee în vorbă cu țăranii asupra , chestiei" asupra căreia nu trebuia să se vor­bească. Așa a mers ani dearândul-La greu și la necaz, nu tot o­­mului îi arde de politica așa cum se face la noi și poate toate sar fi uitat mai ușor, dacă cel puțin țara ar fi fost mai bine gospodărită. Gospodăria țărei încăpută însă­ pe mâna partiza­nilor de toată mâna, a mers din rău în mai rău și cu multă ne­răbdare o lume necăjită a aștep­tat să vie și ziua atât de mult a­­nunțată și făgăduită, a „demo­crației integrale“, a libertăților publice, a micșorărei impozite­lor, a „regalismului“, ziua con­trolului sever al tuturor gestiu­nilor bănești. "A așteptat o lume, ostenirea traiului și înviorarea economică. Ziua a venit, dar fără libertăți publice, cu mărirea impozitelor, fără ,,legalism“, fără controlul banului public, fără ostenire și fără înviorarea economică. Astăzi, jandarmul nu se mai amestecă, la țară te poți dues. Orășenii ca și țăranii se pot consfătui, dar cum nu ești pe placul guvernului, te bat ,,voi­nicii“ de te zvântă. Semnele nu-s tocmai bine. In vremuri atât de grele și apăsă­toare, dezordinea începe a porni de sus. Liberalii se ridică contra reformei administrative, ame­nință cu retragerea din parla­ment și cu agitații în țară. Liga ,,Vlad Țepeș”, cerând înlăturarea politicianismului, cauza tuturor relelor, tinde spre dictatură­ Gu­vernul, pe de alta, anunță sanc­țiuni și măsurile cele mai severe. Agitația pare să cuprindă și alte cercuri până acum în afară de politică. Dezordinea de sus poate fi rău sfătuitoare și poate fi începutul dezlănțuirei nemulțumirilor de tot felul. Fi-va guvernul în stare. să do­mine situația ? întrebarea se impune de la sine- Vor putea că­mine situația? întrebarea se ceară parlamentului sancțiuni în contra celor ce se retrag astăzi? Vor putea cere țării, noi impo­zite, tocmai aceia cari au făgă­duit să le micșoreze, — (iată că s’a putut) — sau vor putea gu­vernamentalii impune legalita­tea, pe care au călcat-o, sau re­prima dezordinele, pe cari altă data le-au provocat ? Aici e greul — și nu-i suficient să fii guvern, ca să te poți im­pune. Fără prestigiul autorității mo­rale, peste care atârnă povara o­­bligațiilor de partid, în țara, în care ..voinicii“ de toate nuanțele vor fi luat vânt, guvernul Maniu­vernamentarii impune legalita. va trece prin grele încercări. GRIGORE LOBAN ! Starea sănătății cancelarului inner Berlin, 22 (Rador). — Din Hei­delberg se anunță că azi înainte de amiază, starea sănătăței cance­­larului Reichului, era mulțumitoa­re. Dacă starea actuală se menți­ne, din cercurile bine informate se anunță că orice pericol este înlă­turat. Berlin, 22 (Radox)­ . Pe tot tim­pul lec&rii sale, cancelarul Mueller va fi reprezentat prin d. Groener, cel mai în vârstă dintre miniștri prezenți la Berlin. CONCEPȚII CE SE CONTRAZIC Eu nu știu, se pare că în legea dv., trecută prin atâtea foruri, tre­cută prin atâtea zodii pământești și cerești, s’au amestecat două con­cepții, care se bat cap în cap : o concepție de o lărgime, îndrăz­neață fără margini, perzându-se într’o ideologie paradisiacă și, du­pă aceia, aceia a unui fel de con­tabil, pe care l-ați fi luat nu știu de unde; un om chițcăit, așezat cu ochelarii pe nas, care a stat și a verificat articol după articol, in­troducând tot felul de clauze de acestea, care în chip natural vor și indispune opinia publică și vor face ca aplicarea legii să nu fie rodnică. Vin acum la consiliul județean, — și la președintele consiliului jude­țean și la prefect. Mai întâiu, dați-mi voie o ob­­servațiune, care se aplică la toate consiliile dv. Am luat și eu parte, la consilii — sunt și acum, de două zile, consilier comunal la Vălenii de Munte (aplauze pe băncile ma­­­­jorității) ; atât n-am priceput, atât am ajuns (aplauze, ilaritate pe băn­cile majorații). După ce am prestat jurământul, am­­ întrebat: mă rog, ce pasc eu aici ? Mi s’a spus : de patru ori pe an ne convoacă. — Cum de patru ori pe an ? Dar dacă se întâmplă ceva ? — Dacă se întâmplă, ai voie să ceri adunarea consiliului comunal. — Dar până atunci ? — Până atunci, după legea de acum— și după legea dv. — până atunci este primarul, care execută — și care are puteri ca și cum p’am fi într’un regim democratic național­­țărănist, are drepturi aproape au­tocratice, și lângă dânsul se găsește o delegație de doi sau de trei, mi se pare, în alte cazuri. Viața unui sat întreg, unei comune întregi, u­­nui oraș întreg, și mi-o strângi d-ta între un primar, pe care une­ori îl impui, și între doi oameni ră­săriți cine știe cum ?! Și toate e­­lementele acelea care sunt adaose în consiliul comunal să le chemi, cum o faci la bănci ! Dar bine, eu nu folosesc nimic dela bănci — în deosebire de o parte din colegii miei de aici din Parlament, — însă odată s’a întâmplat de m’au atras și pe mine într’un consiliu de ban­că —, tot la Vălenii de Munte. „Domnule, intră, te rog, și d-ta în consiliul de bancă“. Am intrat, am depus o sută de lei, care mi-a fost restituită când am ieșit, (ila­ritate pe băncile majorității). Și am zis, ei bine, acum ne punem pe lucru. Răspuns : „de loc, fiindcă a­­cesta este consiliul cel mare ; mai este consiliul cel mic și, pe lângă consiliul cel mic, este directorul. — Bine, dar cum merg împreună ? — Apoi cum să meargă ? Direc­torul face, consiliul cel mic apro­bă, și consiliul cel mare cască gura, când îl chemi ! Exact așa este și consiliul co­munal, exact așa consiliul județean și exact așa cu toate consiliile dv. Ori voiți o participare largă a po­porului, cum ziceți dv., și atunci nu vă speriați, cum se sperie ad­versarii dv., de adunarea satului , s’au adunat oamenii cari au fami­lie — parcă s’ar aduna vreodată să dea foc satului, când oamenii cei mai interesați să nu ardă satul sunt tocmai ei, care-și țin consiliul! Dar, va să zică, dv. vă speriați de un consiliul comunal funcțio­nând necontenit." ADUNĂRILE CONSILIILOR COMUNALE In alt domeniu, domnule preșe­dinte al consiliului eu văd ce în­seamnă un consiliu care se adună des. Eu am fost decan și sunt a­­cuma­rector. Noi ne adunăm de o mulțime de ori. Nu vă puteți în­chipui care este folosul cel mare al oamenilor cari se întâlnesc des. La început, cred că nu se înțe­leg. Dar se creiază un spirit co­mun. Veți avea acolo guvernamen­tali, veți avea reprezentanți ai ce­lor ieșiți în minoritate la alegeri. La început își vor arăta dinții gro­zav, vor căuta să se distrugă ui­nii pe alții. Chiamă-i la două săp­tămâni odată și să vezi cum ajung a se cunoaște. In general, se urăsc oamenii cari nu se cunosc, oamenii cari nu au nimic de făcut cunoscut altora, aceia se urăsc. Dar oamenii cari au ceva în ei, cari pot să ara­te altora ce au, acei cari pot să pri­mească de la alții ceva,­ aceia nu ! Se creiază interesul comun, și se creiază un fel de cuviință solidară. Am ajuns decan, îmi închipuiam că nu pot prezida — știam eu ce este acolo, la facultate. Ei bine, de la cea dintâi ședință m’am con­vins ca se poate lucra perfect cu colegii mei. Și acum, la Universi­tate, lucrăm în cele mai bune con­diții. Dar, mă rog, ori este consiliul comunal și nu este o figurație, ori este o figurație și atunci mai bine părăsiți consiliul comunal și puneți în fiecare loc doi oameni, puneți un președinte numit deja centru, ziceti-i primar, și s’a isprăvit. Este alt sistem. Dar nu puteti fi și în sistemul dv. și contra sistemului dV. Pe de alta parte, consiliul jude­țean are un președinte. Președin­tele acela are o sumedenie de a­­tribuții. Acum, să-mi dați voie să vă amintesc din legislația Vechiului Regat, — și cei de vârsta mea își aduc aminte — a existat o astfel de instituțiune, comitetul perma­nent și președintele comitetului permanent, care instituție avea mult mai mare realitate decât de­­legațiunea dv. îmi aduc aminte de orașul naș­terii mele, de Botoșani, unde era acest comitet permanent. Preșe­dintele comitetului permanent era un om respectat, care nu se schim­ba odată cu guvernul. Dar preșe­dintele consiliului județean al dv. nu va avea niciodată autoritatea vechiului președinte al comitetului permanent, încă un lucru însă, și mă lăsa­sem și eu să fiu influențat de acest lu­cru: când am vorbit de soviete, la aceasta mă gândeam ; nu ci­tisem toată legea și eram influen­țat de anume campanii în contra ei, precum eram influențat și de un fel de apărare, — foarte slă­buță, în presa dv., — a aceluiași proiect de lege. ROLUL PREFECTULUI Credeam și eu că prefectul este desființat cu totul și ziceam , vai de prefect și de pretor ; oamenii aceștia nu mai au de aci înainte nici­ un rol. Cum să nu aibă ? Dar au, fiind­că toți aceia cari administrează sunt tot sub controlul prefectului. El este și judecător de instrucție, el este și procuror, și toată poli­ția o are în mînile lui. Tot ceia ce este autoritate, cu privire la apăra­rea statului, este reprezentat de prefect. Și atunci, dacă este așa, președintele consiliului județean se poate ocupa cu cultura leguminoa­selor, cu deosebite alte operațiuni de grădinărie, poate să facă filan­tropie, iar, dacă are glas, să cân­te, poate să cânte la teatrul din localitate, căci nu-i împedică ni­meni (ilaritate). De câte ori este vorba de acțiune, atunci acțiunea va fi numai a prefectului, fără ca prefectul însuși s-o aibă formal. Atunci din două una : eu înțe­leg și un sistem, înțeleg și alt sis­tem, pentru că nici unul nici altul nu este sistemul mieu, sistemul mieu fiind creațiunea Statului or­ganic, care întrebuințează toate organele făcute de istorie și păs­trate până în prezent, și cu ele cre­iază Statul. Dar Statul mecanic poate fi fă­cut numai pe baza a două concep­ții : este o concepție, mai întâi­, concepția de autoritate. Astfel por­nește acțiunea sistemului napoleo­nian, care este foarte bun, dar (Sfârșitul în pag. tima) Reforia administrativă Discursul fi-lui profesor N. Iorga Concepții ce se contrazic.-- Adunările consiliilor co­munale.- Bolii preiecinini v Față de gestul festem­pestiv, și care n’are nici măcar meritat originalități), al retragerii din par­lament ,a opoziției liberal­e, atât represintanții gu­vernului cât și presa lui au aruncat în spinarea gu­vern­urilor liberale unn mare număr de fapte, cele mai multe necunoscute p­ână la precizii mile de azi, fapte care constituesc tot atâtea acuzațiuni a căror confirmare comportă sancțiuni nu numai de ordin politic. Se pune însă o întrebare, de cea mai elemen­tară moralitate politică, asupra căreia trebue sa mediteze guvernul sincer­ităței democratice, știa sau nu partidului «Mai Maniu mai de mult despre aceste grave greșeli și insuficiențe ale guvernări­lor liberale? Dacă nu știa, înseamnă că partidul național- țărănist a fost nepregătit pentru guvernare și că a făcut o greșală gravă cerând pentru sine exclusiv întreaga răspundere­­ a unei succesiuni al cărei in­ventar îi era necunoscut. Pană știa, de ce n’a făcut aceste destăinuiri inedite mai de mult? De ce această adevărată complicitate care a fost denmită abia ieri? De ce a fost amăgit contribuabilul, care nu merita un astfel de tratament drept recunoștință pen­tru încrederea arătată guvernului d-lui Maniu. Dar, — să trecem. La o nouă întrebare: ce are de gând să facă guvernul, ce consecințe înțelege să tragă propriilor și gravelor sale decla­ration­i? Situația Internă — In urma unui articol de ziar ofensător pentru români corpul ofițeresc din Oradea Mare a rupt relațiile cu minoritarii maghiari. O delegație de ziariști unguri au cerut apoi scuze coman­dantului garnizoanei. — Siretul și Prutul s’au revărsat în jud. Covurlui. — Prin noua lege a municipiului București se vor înmulți cu unul numărul sectoarelor Capitalei. — Coloniștii unguri din Vestul țării și mai ales din Bihor au fost descoperiți fabricând clandestin pentru uzul populației românești „răchie neagră”, un alcool cu urmări teribile asu­pra organismului și eredităț­ii. Contrabandiști și criminali. — Cu toate reclamele stațiunilor noastre balneare și cli­materice, ele sunt prea puțin populate din cauză scumpetei. Cine nu pleacă în strâmtare preferă să rămână în Capitală. Internă — China s’a declarat gata să înceteze ostilitățile cu Rusia, — Cuvernul Poincaré a obținut de la Cameră un vot de în­credere la limită. Datoriile Franței Paris, 22 (Rador).­­ In ur­ma expozeului făcut «de rapor­tor, comisiunea financiară a Senatului, a decis cu 25 de vo­turi contra 1, o rezoluțiune prin care se declară că să se ceară Senatului să voteze fără vreo modificare, proiectele de lege votate de Cameră, prin care se conchide la ratificarea acordurilor asupra datoriilor. Comisiunea, în unanimitate, a adoptat moțiunea ca după votarea de Senat a proiectelor ratificarei acordurilor, să se supună votului Senatului o re­­zoluțiune prin care să se sti­puleze că dacă Germania va suspenda sau ar micșora sim­țitor vărsâmintele ce ea are să facă Franței, aceasta să poată cere o amânare de trei ani, a totalităței sau numai a unei părți din plățile ce și ea la rân­dul ei urmează a face Angliei și Americei. 1 Paris 22. (Baxior). — In ședin­ța de azi a Senatului, raportorul­ Comisiunei financiare, a­ depus raportul Comisiunei, prin care se conchide ratificarea acordurilor asupra datoriilor. Discuția publică va începe în ședința de Miercuri. COMENTARIILE PRESEI FRANCEZE_ Paris, 22 (Rador). — Comentând votul dat de Cameră asupra ratifi­­cărei datoriilor, ziarele aduc om­a­giu prestigiului personal al maréii și neobositului efort făcut de­­ Poincaré, susținut de talentul și au­­toritatea d-lui Briand, care, în lip­­sa d-l ui Poincaré, a știut să câș­­tige lupta grea, din cauza puterni­­cei opoziții ce s’a făcut rafifie trei fără rezerve. Șovăiala deputaților s’a manifes­tat cu ocaziunea votului care a do­­vedit că toate grupările sunt îm­părțite. Deși majoritatea a fost re­dusă numai la 8 voturi, criza poli­tică este complect înlăturată. Părintele. ...milos al celor fără paternitate a pășit la Cameră cu un proiect de lege ca să dea fiecăruia dintre a­­ceștia câte un tată veritabil. Din toată lumea PRIMUL TEATRU CHINEZ IN RUSIA In „casa popoarelor orientale“ din Leningrad s’a deschis în 7 iu­­lie primul teatru chinez din­ Rusia sovietică. Ansamblul este format din studenți chinezi, care trăesc la Leningrad, între care și foști artiști. La prima reprezentație au fost ju­cate fragmente din trei piese chi­neze: „Tigrul alb", „Războiul” dom­­niței­­ și „Soarele adevărului". După obiceiul chinez toatele , rolu­rile femenine sunt jucate de băr­bați. INVAZIA VAGABONZILOR IN SUDUL RUSIEI După cum se anunță din Cauca­zi­a, are loc în ultimul timp o puter­nică invazie de copii vagabonzi în orașe de acolo. Copii inundă­ piețele și străzile, unde se pretează la­ fur­turi și atacă chiar pe trecători. Două treimi din acești copii sunt în vârstă de 11—16 ani. Sovietele locale din Caucazia cer luarea de măsuri spre a se împiedica­­ vagabondajul acestor „bezprizoriî“ care formează o plagă a Sudului Rusiei. După cum anunță ziarele, au fost date instruc­țiuni căilor ferate, ca să împedice călătoria bandelor de­ copii; Comuniști arestați la Paris Paris, 22 (Ka&or). — Conti­­nuuând operațiile preventive, în contra demonstrațiilor comu­niste, anunțate pentru 1 Au­gust, poliția a arestat cin 95 de comuniști. Nu există colțișor al Parisului de unde să nu cuprinzi cu ochii gigan­tica construcție de un alb imaculat al Sacré-Coeur-ului. Și nu există priveliște mai minunată decât aceia văzută de la înălțimea turnului din Sacré-Coeur, la picioarele căruia, Parisul noaptea, mai cu seamă cu milioanele de lumini multicolore, se vede ca o insulă­ fermecată. Cine n’a asistat la o slujbă a Sacré-Coeur-ului nu știe ce înseam­nă un spectacol extraordinar și unic. In, după amiezile frumoase, de Duminică slujbe speciale se fac pen­tru străini. Biserica e neîncăpă­­toare pentru miile de vizitatori în trecere prin Montmartre. Doi preoți de la înălțimea unor tribune din stânga și dreapta bise­ricei, înalță o rugăciune fierbinte către cer. Citind apoi cu glasul tărăgănat și obosit percepti din biblie. Apoi începe procesiunea.. Doi câte doi întâi clerul, apoi corul bisericii cu lumânări aprinse, cu veștminte strălucitoare defilează prin fața noastră făcând de două ori ocolul bisericei. Numărul lor variază între 360— 380 iar­­ procesiunea durează mai mult de o oră. NOTRE-DAME... Ca să cunoști minunățiile de artă a Notre-Dam-ului, trebue să vii­­ el puțin două săptămâni consecutive. Numai fațada și basso­reliefurile porției de la intrare îți răpesc mai mult de cinci ședințe. Interiorul bisericei cuprinde atâ­tea comori de artă, încât cel care vrea s-o viziteze o singură dată pe fugă săvârșește o crimă. Ce sunt pereții și colonadele sculptate în marmoră, altarele și icoanele, spu­ma dantelată și fină a turnurilor, ■decât realizarea cea mai pură­ a frumosului și perfectului . Cele 350 de scări ce duc la turnul, de sus, sunt bătătorite zilnic de sute de mii de inși, iar pereții de piatră ce­nușie sunt acoperite de autografe, poezii și maxime. Nici a­cest joc n'a sefeat de vul­gara și neînțeleasa dorință de exi­­biție omenească. Din turnul de sus cu terasa lui îngustă, cuprinzi o bună parte din Paris, iar la picioarele Sacré- Coeurului, Sena, liniștită își rumegă visurile de decenii. Oamenii sunt ca niște musculițe, mișcarea și zgomotul străzilor, al tram­va­ilor și mașînelor ajunge sus ca un ecou depărtat. Turnul Eifel își profilează cochet bustul lui de o înălțime exasperantă și îndrăzneață. MADELEINE... E biserica cea mai populată și cea mai atrăgătoare prin simplici­tatea ei. Așezată între patru străzi din centrul orașului, lumea vine zilnic, nu să admire arhitectura sau co­morile de preț, ci să îngenuchieze să se roage și să aprindă o lumânare. Simplicitatea acestei biserici atrage mai mult spre rugăciune d­ecât ce­lelalte, unde ochiul e prins pe cio­curi și gândul împrăștiat. Acest centru însă ,e. 014, mait fregventat de străini, pentru că în jurul bisericei sunt cel mai multe bănci și agenții de excursie, cum e bunăoară vis-ă-vis, Cook-ul, agreat de englezi și americani. Fiind acolo, vizitatorii nu se pot opri să nu intre în biserica Made­leine, care îi prinde pe dată ți­­când­u-i ceasuri întregi îngenu­­chiați. Saint-Suplice, Trinité și atâtea zeci de biserici minunate, sunt des­chise în permanență publicului flo­tant de pe urma cărora ele se în­trețin, nefiind susținute de stat. După fiecare slujbă, un preot, strân­ge prin mulțime banii pentru di­versele necesități ale bisericei. Pe rue Jean de Beauvois, între Saint Germain și Saint-Michel în plin cartier Latin, se află și biserica ortodoxă. E locul de întâlnire al românilor. Un cor minunat compus în majori­tate de fete și bieți elevi ai conser­vatorului din Paris, însoțește orga din Duminică în Duminică. Românii sosiți la Paris, în con­ j­tare de cunoștințe sau la r­etwu' sa , înființează Duminică in biserica din Jean de Beaumois. Hélène Văcărescu, această ani­matoare de energie, nu lipsește nici­odată de la slujbă pe care o cins­tește cum foarte puțini din acei ce vin acolo știu s-o facă... Ascultă slujba, îngenunchiază, se roagă ,aprinde lumânări și pără­sește biserica fără zgomot, fără alai. AIDA VER. Rusia na­­ spera sa­­r’o înțelegere ■ pacifică cu China Paris 23 (Rador).­­ Din Mos­cova se anunță că Sovietele au declinat propunerea de media­­țiune făcută de Franța, in con­flictul dintre l­ina și Soviete. Motivul acestui­ refuz se dato­­rește faptului că autoritățile chineze nu vor­ să restabilească situația existentă anterior pe calea ferata din Estul Chinei.

Next