Neamul Românesc, noiembrie 1929 (Anul 24, nr. 240-263)

1929-11-26 / nr. 259

m • »mscrreib mut» H. IORCA Marți 26 Noemh. »929_____________ smUL XXIV. — Wo. 259 înmu­ți: ft ai iis Lei • Pe m nai 388 Lei F extra autorități și instituțiuni 1060 Cei 3 LEI Redacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Brezoianu Ne. 6 (etaj) TeMfo* dWt* Directori *­ ft# 8 rectorii •» ^ pEnteeseu Nu e un răspuns Primesc dela secretarul ministeriului care a ținut discur­sul dela Putna o lungă scrisoare, pe care pentru onoarea cui mi-a trimes-o un noi s’o public. Tînărul domn avea o singură datorie: dacă se știa nevino­vat, să arate scurt și liniștit cum s’au petrecut lucrurile. In loc de aceasta îmi adresează o aprinsă pledoarie poli­tică de cel mai revoluționar caracter, pe care o țin la îndemâna șefilor săi. Ca istoric, mi se părea că am înainte o perorație de la 1793. Tânărul domn trebuia să știe însă un lucru: că un funcțio­nar nu ține discursuri, că un funcționar nu agită, că un funcțio­nar nu poate manifesta pasiuni de partid. Crescut într-un mediu care nu cunoaște aceste lucruri ele­mentare, el îmi face predici, ca și cum am fi doi băeți la o «iasă de berărie. Am ținut să spun aceste lucruri — căci altfel ce polemică pot avea cu un om în pragul vieții publice! —pentru ca însuși tipul tineresc pe care d-sa îl represintă să înțeleagă că vremea acestor atitudini, care primejduesc liniștea societății, trebuie să fi trecut. N. IORQA y Un contract ! Contractul între d. inginer (Vidrighin, directorul general al C. F. R) și consiliul de admi­nistrați­e al regiei autonome a acestei instituțiuni, cu aproba­rea consiliului de miniștri, — deci în ultimă analiză contrac­tul unui funcționar român cu Statul — este pe cale a se în­cheia. Cazul merită o scurtă a­­naliză a noastră și o matură reflecțiune a factorului hotă­râtor, căci este creator de pre­cedente. Persoana în chestiune pretinde să i se asigure priintr’un con­tract pe zec­e ani o remunerație lunară fabulos de mare în ra­port cu norma lefurilor ce se plătesc azi celor mai înalți funcționari ai statului român. Exagerata pretenție își are ori­gina de la enormele lefuri ce și au orânduit cu, sau mai cu seamă fără merite conducătorii instituțiunilor comercializate sub regimurile trecute. In cazul de față, se pune în­trebarea : cari sunt meritele cu cari s’a distins în trecuta sa ac­tivitate, inginerul hidraulic, specialist în această materie, merite cari să poată justifica pretențiile d-sale la conduce­rea unei instituțiuni de impor­tanța și extensiunea Căilor Fe­rate Române. După părerea noastră aptitu­dinile teh­nice pentru un di­rector general al C. F. R- n’ar fi tocmai de cea mai mare im­p­ortanță. Capacitățile,­­ slava omnului, le are această insti­­tuțiun­e cu prea mare prisosin­ță, pe toate tărâmurile de spe­cialități „teh­nice” cari îi sunt necesare. Ceea ce lipsește în adevăr căilor ferate române, e tocmai o capacitate administrativă, cu însușiri practice de a comer­cializa cât mai folositor această instituție. O atare capacitate, cu autoritatea omului corect și cinstit, conștient de importanța chemării sale și secondată de specialiști teh­nici, ar putea a­­sigura reorganizarea și punerea pe baze noui a funcționării a­­cestei instituțiuni. însuși recen­tul regim de autonomie îi re­clamă un spirit organisator și conducător care să fie o excep­ție a mentalității noastre de pâ­nă azi în materie de adminis­trație. Este d-l Vidrighin omul in­dicat în această direcție ? Apa­rențele ar înclina să certifice că da. Fondul de onestitate ri­gidă, — ceea ce a și pricinuit în sur­dină un curent de nemulțu­mire în anumite sfere ale admi­nistrației C. F. R., este unanim recunoscut. Nemullțu­mirile mai accentuate îndreptate contra severității d-sale — și severita­tea resonabilă e o garanție de bună funcționare — pledea­ză încă în favoarea d-sale. Din aceste cosiderente nu i s’ar pu­tea contesta d-lui Vidrighin me­ritul de a ocupa postul de ma­re răspundere pe care-l ocupă și pentru care optează. Aceasta nu-1 îndreptățește însă să ceară ca salariu și indemnizații, acea sumă, fără îndoială, excesiv de exagerată, despre care se vor­bește în presă. D-sa ca bun ro­mân are încă timpul de a re­veni și sentimentul profund de onestitate pe ca­re-1 poseda cre­dem că îl va convinge, sa re­nunțe, în parte, la cifra exage­rată ce o reclamă și să o apro­pie de nivelul lofurilor, înalți­lor demnitari și a deținătorilor de funcții în Stat cu răspun­deri, distinși și capabili, cu cari ne putem făli, din toate punc­tele de vedere, în țară și în străinătate. EMIL SOCEC Politică orientală a Poloniei Varșovia, (Ceps).­­ In ultimul timp presa sovietică se folosește de orice prilej pentru a ataca Polonia, pe care o acuză de intensiuni duș­mănoase fata de Uniunea sovietică.­­Aceste atacuri au devenit deosebit de intense în special în timpul recen­tei călătorii a șefului secțiunii Orien­­tele de la ministerul dle Externe din Varșovia, Iiolovka în statele Baltice, călătorie care, după părerea presei sovietice,ar fi în legătură cu pretin­sele planuri ale Poloniei pentru creia­rea unui bloc antisovietic în Orient. Șeful secțiunii Orientale Holowka care s’a întors zilele acestea la Var­șovia a făcut următoarele declarații presei poloneze referitor la politica Poloniei față de Rusia și ale state : „Pot constata de la început că afirma­țiile presei sovietice că Polonia ur­mărește crearea unui bloc antisovie­­tic, sunt fără nici un temei. Călăto­ria în statele Baltice a avut cu totul alt scop și anume cunoașterea situa­ției politice și economice din Statele Baltice, a căror importanță interna­țională crește din an în an. Apropie­rea dintre Polonia și statele Baltice nuare nimic comun cu înființarea vreunui bloc antisovietic: „învinuirile presei oficiale sovieti­ce sunt cu atât mai bizare cu cât directivele pacinice ale politicei ex­terne a ministrului Zalesky sunt în genere recunoscute. De altfel sunt încredințat că ministrul Zaleski a dat atâtea dovezi de sinceră politica trnem­ică, încât afirmațiile presei so­­vietice nu pot fi luate în serios. Șeful secțiunii Orientale Holowka a accentuat mai departe că ar fi ab­surd ca Polonia să participe la ac­­­eea, tinzând, la r­eintoarea­lului guvern din Moscova și întoar­cerea la putere a elementelor națio­naliste și panruse. Rusia trebue să fie conștienta de aceasta nu numai în raporturile cu Polonia, dar și în cele cu statele Baltice, care au de asemenea tratate de pace cu Rusia și sunt conștiente că nici un grup din emigrația rusa nu consimte la independența statelor baltice. O delegațiune de enoriași arme­ni din București s’a prezentat pri­mului ministru căruia i-a înmâ­nat un memoriu prin care se cere retrocedarea așa numitei Ograda armenească din Chișinău, expro­priată de Stat în anul 1922. C- prim ministru a făgăduit să cerceteze această chestiune. Dar noi credem că nedreptatea strigătoare ale cărei victime au fost comunitățile armenești de la noi din țară trebuie cât de repede reparată prin retrocedarea zisei proprietăți* Iată, în câteva cuvinte, cum se prezintă această curioasă ches­tiune. UN ISTORIC AL CHESTIUNII Armenii, încă de la începutul veacului al XIX-lea, posedau la pe­riferia Cișinăului, pe atunci un târgușor neînsemnat, un vast te­ren care, în decursul anilor, s’a acoperit de zeci de construcții for­mând ceea ce se cheamă acum O­­grada Armenească. Veniturile acestor imobile erau afectate întrețineri bisericilor, școlilor și săracilor din eparhia armeană a Basarabiei. Ca atare, averea aparținea comunităților ar­­mene reprezentate de Arhiepisco­pia Armeană din Chișinău. Lucrurile au mers astfel până în anul 1922 când Ograda Arme­nească a fost confiscată de stat pe baza unui articol din legea a­­grară a Basarabiei în care se pre­vede exproprierea imobilelor din cuprinsul Basarabiei aparținând unor mănăstiri aflătoare dincolo de hotarele țării noastre. Această „mănăstire”, pentru comisia de judecată din Chișinău, era Eci­miazinul, situat în Armenia, re­ședința șefului suprem al’ Biseri­cii Armene Gregoriene și centru cultural armenesc, care numai mănăstire nu este în înțelesul cu­vântului." Or. Ograda­­ Armenească n’a a­­par­ținut nicio clipă Ecimineniu­­lui, după cum, de pildă, nu-i apar­țin imobilele bisericilor Armene din București sau de aiurea.Este adevărat că Ecimiazinul exercita un fel de suprav­ehere asupra avutului bisericesc ar­mean din Basarabia atunci, când atât Ecimiazinul cât și provincia de peste Prut făcea parte din te­ritoriul rusesc. Dar Ecimiazinul — Vaticanul Armenilor — nu a fost niciodată proprietarul Ogră­zii Armenești din Chișinău­ O PUNERE LA CALE Confiscarea avutului arme­nilor din Chișinău a fost pusă la cale de un domn Samoil Grosman, arendașul Ogrăzii, căruia Comunitatea armeană îi reziliase contractul din pri­cina arenă și derizorii de 69.090 lei ce o plătea încasând de la chiriași vre­ o 3 milioane de lei pe an. Arendașul, pe motivul unui contract de arendare încheiat cu un delegat al Ecimiazinu­­lui, in lipsa arhiepiscopului ti­tular, a adresat un denunț Co­misiei de judecată a exproprie­rilor, care comisie, printr-o pri­pită interpretare a legei Agra­re a Basarabiei, a deposedat pe armeni de avutul lor, in anul 1922, iar d. Grosman a rămas mai departe arendaș al Ogrăzii cu ridicula arendă anuală de 10.000 lei. Iată, deci, in ce constă marea nedreptate făcută armenilor din Basarabia, cari, in pofida ocupațiunei rusești de un veac, au păstrat simțîmintele româ­nești și limba românească în acea parte a țării ruptă din trupul Moldovei. CONSECINȚELE CONFIS­CĂRII ȘI ca consecință a acestei con­fiscări, s’au închis bisericile armenești din Or­hei, Hotin, Is­mail și sunt pe cale de a fi în­chise și cele din Chișinău, Hân­cești și Cetatea Albă. Neîndoios că nedrepta­tea trebuie reparată, mai ales că acum, după Uni­re, bisericile armenești din Basarabia unindu-se și ele cu cele d­in Vechiul Regat formează Eparhia Armeană din România, astfel în­cât chestiunea Ogrăzii interesează în­treaga Eparhie Armeană. Și apoi, nu înțelegem nici unele excese de zel și nici interpretarea dată de comisiune art. 4 din legea agrară a Basara­biei. Cum a putut comi­sia să facă confuziune în­tre Ecimazimul armenesc, reședința șefului Biseri­cii armene, cu mănăsti­rile efective din Muntele Atos sau Ierusalim, fără a ține seamă că venitu­rile ogrăzii nu apucau drumul Armeniei ci se cheltuiau în Basarabia pentru așezămintele re­ligioase, culturale și u­­manitare din localitate, reduse în prezent în sfe­re de completă mizerie. Opinia publică română nu admite asemeni lu­cruri nedrepte, de la lo­cul lor, față mai ales de un element care de vea­curi ne-a fost devotat cu trup și suflet. Greșeli politice Nedreptățirea unei populații devotate Pentru d. Iuliu Maniu ■————U­WWH—MUMIN­DilIiTrUimTif BlTTUrfiT ~ f H țr , - - f/j Ungurii din România, — sau mai exact, grupul p­arlamentar maghiar ales pe listele guvernului latinit, — se agită pe două chestiuni : lipsa din enu­merarea Mesajului, a proectului minorităților, și pe înrăutățirea situației popoarelor minoritare din România. Nu cunoaștem răspunsul d-lui Iuliu Staniu dat formulărilor maghiare, . E de așteptat însă că d. conte Bethlent să mear­gă mai departe pe un drum bătătorit cu ostentație de conaționalii săi de la Pest­a, și să se plângă... Ligei Națiunilor de „persecuțiile” și de viața „im­posibilă" de care suferă minoritarii din România. Grupul parlamentarilor unguri are încă un pri­lej să arate dacă poate privi obiectiv și cu sinceri­­tate m 8tari de fapt care nu sunt de loc acelea des­­crise de zece ani, de agitatorii externi, adversari permanenți ai României. Vizita d-lui Kellogg la Londra Londra, 23 (Rador). — D. Kellogg a fost eri oaspetele lui Pilgrim­ Club din Londra. La finele dineului oferit in o­noarea sa, vicontele Cecil a închinat în cinstea distinsului reprezentant al Sta­telor­ Unite, spunând că face aceasti convins că d. Kellogg este unul din ce mai desăvârșiți avocați du păcei către care a îndrumat în­totdeauna politica externă a țării sale. Pactul Kellog a fost într adevăr un act mare căruia nu i-am acordat cea mai serioasă impor­tanță. Recunoaștem că monstrul raz­boiului nu a fost încă distrus. Totuș credem că el a primit o cruntă lovituri și va sfârși prin a fi nimicit, dar acea­sta numai prin sforțări tenace și chiar mari sacrificii, ată pentru ce primim ci entuziasm pe d. Kellogg în această țară, a spus vicontele Cecil. D-sa a ter­minat amintind recentele conversați anglo-americane în vederea dezarmări navale, spunând că speră într'un rezul­tat favorabil a apropiatei conferințe­i celor cinci Puteri maritime. Dezarmarea navală va fi un prim pas către dezarmarea generală. Către acea­sta trebue să tindem deoarece războiul terestru și în aer este mai periculos azi decât războiul naval. Armatele și avia­ția simt mai primejdioase pentru­ pace decât corăbiile. RĂSPUNSUL D-LUI KELLOGG In răspunsul său d-l Kellogg și-a exprimat părere­a că trebuie să se ajungă la o reduceae a armamen­telor până acolo încât vapoarele și aviația de războia să nu mai facă altceva decât să asigure apărarea națională a fiecărui Stat. Nici o ța­ră nu trebuia să mai fie în măsură a domina lumea. Controlul mărilor trebue făcut imposibil. Siguranța lumei se poate realiza numai prin încredere reciprocă și dezvoltarea sentimentelor pacifice. Una din cele mai importante fațete ale proble­mei era înarmarea Marii Britanii și a Statelor Unite- Grație conversa­țiilor dintre d-nii Hoover Și Mac­donald am făcut un mare pas în vederea soluționării acestei che­­stiunii și deci pentru întărirea ideei de pace. Asigurându-se paritatea intre flotele celor două țări, sunt con­vinse că tot războia intre ele de­vine cu neputință. D­r Kellogg spe­ră că toate popoarele vor ratifica in curând pactul său al cărui efect mo­ral este considerabil. Trebuie insă ca Și opinia publică să fie educată pentru a servi ideei păcii; această educație se poat­e face îndeosebi prin biserică, școli, prin relațiile co­merciale și prin organizațiile civice. Internă SITUAȚIA — Ziarele au creat rubrici permanente de ciocniri și de­raieri de trenuri. — In ce privește vapoarele de călători­­ de statu­tui ele nu vor fi deocamdată vândute, ca și celelalte Cursele de călători vor fi menținute. — Cazul celor doi ofițeri superiori arestați pentru mită nu este încă lămurit. Sunt presumțiuni serioase că e vorba de o înscenare. In a­­cest caz cei responsabili de izbucnirea acestui scandal, vor purta ponoasele unei lovituri adusă armatei prin micșorarea pestigiu­­lui ei. — Faptul că consiliul de miniștri a dispus ca diurnele par­lamentarilor pe linna de prorogare să nu fie achitate a indispus pt parlamentari, prin aceea că asupra acestei chestiuni singurele cari au buget propriu, care nu stă sub controlul guvernului, cari au buget propus, care nu stă sub controlul guvernului. — In vechea arhivă a seminarului Veniamin din Iași s-au descoperit interesante documente istorice. Ext­er­nt â — Bulgaria va fi silită să cedeze în chestiunea reparațiilor. — Trupele ruso-chineze se află din nou în plin război. Comerțul Austriei to Solidele Viena (Ceps).­­­ Ziarul „Reichs­­post"” din Viena publică un lung ar­ticol, în care se ocupă cu experien­țele din comerțul cu Uniunea sovie­tică. In Austria există două camere de comerț Austriaco sovietice despre a căror funcționare pe mai departe se va hotărâ în săptămânile cele mai apropiate Sovietele cer sporirea creditului pentru organele comerciale rusești. Acționarii austriaci privesc însă cu scepticism aceste planuri. Banca de credit austriacă a hotărât să îngrădească relațiile ei comerciale cu sovietele și de asemenea și Banca Muncitor­ească ( Arbeiterbank) se gân­dește la lichidarea comerțului cu Ru­sia. Transacțiile comerciale de până acum nu au dus la rezultatele dorite Rezultatele campaniei de cereale: o scădere față de anul trecut de la 10.24 la 2.62 milioane tone, așa că expor­tul de cereale a trebuit să înceteze complect, reducându-se capacitatea de plată a sovietelor. A scăzut de ase­­menea și exportul Germaniei în Ru­sia (de la 134 la 89 mil. ruble). Ziarul continuă mai departe. Simp­­tomele desamăgirii în comerțul cu so­vietele se observă azi în toate cercu­rile comerciale și industriale austria­­ce. In întregul export al Austriei Ru­sia sovietică figurează numai cu 2%, ceea ce caracterizează exagerarea din anumite părți în ce privește comer­țul cu Rusia. Aceeași dezamăgire se constată în cercurile industriale austriace în ce privește concesiunile din Rusia. To­te acestea, închee „Reichspost”', moti­vează complect rezerva industriei austriece față de comerțul cu sovie­tele. înființarea unui oficiu de Studii financiare pe lângă ministerul de finanțe A­riha­ Sile oficialul. Personalii de conducere In conformitate cu legea de orga­nizare a ministerului de finanțe, s’a înființat pe lângă acest depar­tament, un oficiu de studii finan­ciare, care va avea următoarele a­­tribuțiuni : Va aduna in mod continuu mate­rialul documentar pentru studiul fi­nanțelor publice și private, va pre­lucra acest material pentru informa­ția permanentă a ministrului finan­țelor și-l va utiliza în legiferările de ordin economic și financiar. El va studia alcătuirea financiară ac­tuală sub diversele ei aspecte, va cerceta defectele și va centraliza propunerile de reforme, făcând a­­poi anteproed­ele de legi necesare. Va organiza o bibliotecă finan­ciară­ și un serviciu de tilri, care «or­­xtM haHcmvs Atm la Stein­seerkSi din minister pentru documentarea capilor acestor servicii. Va informa pressa despre măsuri­le de orice fel luate de către mini­ster. Oficiul de studii va ține o eviden­ță perfectă a balanței plăților ser­­vindu.se de informațiile ce-i vor fi date de către Bancă Națională, alte institute de credit, precum și orice alte izvoare de informații. Va ține un contact cât mai strâns cu direcțiunea generală a statisticei financiare, alcătuind împreună cu aceasta programele de statistică fi­nanciară, una din principalele dato­rii ale Oficiului de Studii fiind de a supraveghea aranjamentul fiecărui fel de impozit pe diferite regiuni și subcategorii de contribuabili. Va fac» programele pentru stalls. fesa. iawmtefc»..«dtaafta.J& fatihaSi cu oficiul de studii al Băncii Națio­nale și cu organele ministerului de industrie și comerț. In legătură cu acest minister, va stabili un indice al prețurilor­ inter­ne precum și indexurile prețurilor de import și de export, iar după or­­ganizarea finanțelor private va cău­ta să întocmească un barometru e­­conomic și financiar. Oficiul de Studii va fi un organ depinzând direct de Cabinetul mini­strului de finanțe și în afară de ie­rarhia celorlalte servicii. El va avea registratura sa proprie. Pentr­u buna sa funcționare și do­cumentare, toate direcțiile din mi­nister îi vor pune la dispoziție ori­­ce material și orice date va cere, trimițândui câte o copie de pe toate măsurile ce vor lua având caracter interpretativ și normativ pentru a­­plic­a­rea legilor în vigoare. In acelaș timp vor centraliza zilnic în mâine­le directorului Oficiului, toate știi­­le ce urmează să fie comunicate pressei. Oficiul va publica un buletin lu­nar în care va apare un tablou ge­neral al situației financiare și al te­­­­aurului cuprinzând anume: 1. Totalul plățil ei­ efectuate în t yp$ul Junei cu detaliul principale. 2. Totalul veniturilor încasate­ .3 Totalul bonurilor de tezaur (cu termen de cel mult un an emise, al bonurilor rambursate precum și to­riul bonurilor de tezaur în circu­­lațiune. 4. Totalul avansurilor făcute Sta­tului de către Banca Națională a Ro­mâniei pentru serviciul tezaurului. Pe lângă acest tablou se vor publi­ca date asupra economiei naționale în general, precum și diverse stu­dii și referate întocmite de către membrii săi. PERSONALUL Personalul Oficiului de Studii va fi alcătuit dintr-un consilier teh­nic al ministerului, ca director al Ofi­ciului din cinci referenți permanen­ți și un număr nelimitat de refe­renți ad-hoc. Referenții permanenți vor fi re­tribuiți cu o diurnă corespunzătoa­re salarizării directorilor de clasa III-a, iar referenții ad-hoc vor primi o remunerație în raport cu lucrările ce Ie vor fi încredințate. Directorul Oficiului și referenții permanenți vor mai primi și o îndemnizare spe­cială a lucrări. Directorul Oficiului de Studii va­­­cătuite de către ministerul finanțe­lor, secretarii acestor comisiunii tre­buind să fie întotdeauna aleși din­tre membrii Oficiului de Studii. In afară de referenți, Oficiul de Studii va mai avea trei dactilogra­­fe, un bibliotecar însărcinat și cu serviciul de fișe și un arhivar regis­trator. Pentru coordonarea lucrărilor Ofi­ciului de Studii și pentru alcătuirea programelor de lucru ale acestui O­­ficiu va funcționa un comitet alcă­­tui­t din : 1 președinte ; 1 vice­președinte ; Secretarul general al ministerului de f­inanțe ; Directorul Oficiului de Studii Fi­nanciare ; Directorii generali ai ministerului finanțelor; 3—5 conducători ai marilor ins­titute financiare; 3 specialiști în materie financiară; 3 parlamentari. Acest comitet se va întruni cel pu­țin odată pe lună, luând cunoștință de lucrările Oficiului de Studii și făcând eventuale propuneri. ® ■ ^'9?" 1 jiy ' "A Kom­ iiiiari.. ... la recunoștința partidului au fost câștigate de d. Vaida o­­data cu înscrierea unu­i grup de doamne în partidul național­­ț arab­­esc : d. Vaida e autorul legii administrative prin care s e dă unor categorii de femei dreptul de vot. Cu acest prilej, și o notă bună pentru femei , ele au sen­timentul recunoștinței. ­om­a mm votata teaca militară a lui mmm Budapesta (Ceps).­­ Ministrul Honvezilor Gombos a înregistrat primul succes. După cum s'a anun­țat, noua sa lege militară a fost pri­mită. A fost votat și articolul, unde se spune că ofițerul poate între­buința și sabia spre a se apăra în ciocnirile cu civilii. Pentru raportu­rile din Ungaria nu e nimic mai ca­racteristic ca faptul că acest articol a fost votat și de deputații cari s-au revoltat împotriva spiritului reac­ționar al legii militare. Deputații social-democrați­ s'au abținut de la desbateri, așa că numai puțini de­­putați au criticat proectul militar. Printre acei puțini cari au criticat legea maistrului Gombos a fost și deputatul dr. Eugen Gal, care a de­clarat că prevederile de până acum cu privire la autoapărarea ofițeri­lor cu vre-o ciocnire cu persoane ci­vile, sunt suficientee. In critica lus deputatul Gal a spus între altele : „Aparțin școalei lui Stresemann, care la zângănitul săbiei și pinteni­lor lui Ludendorf a strigat: „Res­pect armata, dar nu voi ceda nimic din hegemonia cetățenească! „De a­­semen­ea și în Ungaria corpul ofi­țeresc se va bucura de stimă numai atunci... Oratorul n‘a terminat fra­za, căci Gombos l-a­ întrerupt, stri­gând. ..Numai atunci când va fi pă­­t­runs de spiritul lui Nicolai Zrin­­sky! „Deputatul Gal a răspuns a­ ironic „Nicolai Zrinsky, n’a între­buințat nici­odată sabia împotriva particularilor, d-le ministru. Sunt de părere că ofițerilor nu li se pot acorda nici un fel de nouă privilegii față de civili. Luând din nou cuvântul, Gombos a declarat că are o deosebită stimă pentru defunctul Stresemann, d­ar ca îndrumătoare va considera în­totdeauna ideile lui Zrinsky. Gom­bos a mai ținut să asigure că acolo unde se pot produce ușor ciocniri, în localuri de petrecere, baluri, ba­ruri, etc., ofițerii vor purta haine particulare. Articolul a fost primit cu o schimbare în sensul că ofițe­rul poate întrebuința sabia contra unei persoane civil­.. numai în eto. ,­nijinrT titzli.rlihniți vrri hi­n frt,-- *C’

Next