Neamul Românesc, noiembrie 1929 (Anul 24, nr. 240-263)
1929-11-26 / nr. 259
m • »mscrreib mut» H. IORCA Marți 26 Noemh. »929_____________ smUL XXIV. — Wo. 259 înmuți: ft ai iis Lei • Pe m nai 388 Lei F extra autorități și instituțiuni 1060 Cei 3 LEI Redacția și Administrația BUCUREȘTI I Strada Brezoianu Ne. 6 (etaj) TeMfo* dWt* Directori * ft# 8 rectorii •» ^ pEnteeseu Nu e un răspuns Primesc dela secretarul ministeriului care a ținut discursul dela Putna o lungă scrisoare, pe care pentru onoarea cui mi-a trimes-o un noi s’o public. Tînărul domn avea o singură datorie: dacă se știa nevinovat, să arate scurt și liniștit cum s’au petrecut lucrurile. In loc de aceasta îmi adresează o aprinsă pledoarie politică de cel mai revoluționar caracter, pe care o țin la îndemâna șefilor săi. Ca istoric, mi se părea că am înainte o perorație de la 1793. Tânărul domn trebuia să știe însă un lucru: că un funcționar nu ține discursuri, că un funcționar nu agită, că un funcționar nu poate manifesta pasiuni de partid. Crescut într-un mediu care nu cunoaște aceste lucruri elementare, el îmi face predici, ca și cum am fi doi băeți la o «iasă de berărie. Am ținut să spun aceste lucruri — căci altfel ce polemică pot avea cu un om în pragul vieții publice! —pentru ca însuși tipul tineresc pe care d-sa îl represintă să înțeleagă că vremea acestor atitudini, care primejduesc liniștea societății, trebuie să fi trecut. N. IORQA y Un contract ! Contractul între d. inginer (Vidrighin, directorul general al C. F. R) și consiliul de administrație al regiei autonome a acestei instituțiuni, cu aprobarea consiliului de miniștri, — deci în ultimă analiză contractul unui funcționar român cu Statul — este pe cale a se încheia. Cazul merită o scurtă analiză a noastră și o matură reflecțiune a factorului hotărâtor, căci este creator de precedente. Persoana în chestiune pretinde să i se asigure priintr’un contract pe zece ani o remunerație lunară fabulos de mare în raport cu norma lefurilor ce se plătesc azi celor mai înalți funcționari ai statului român. Exagerata pretenție își are origina de la enormele lefuri ce și au orânduit cu, sau mai cu seamă fără merite conducătorii instituțiunilor comercializate sub regimurile trecute. In cazul de față, se pune întrebarea : cari sunt meritele cu cari s’a distins în trecuta sa activitate, inginerul hidraulic, specialist în această materie, merite cari să poată justifica pretențiile d-sale la conducerea unei instituțiuni de importanța și extensiunea Căilor Ferate Române. După părerea noastră aptitudinile tehnice pentru un director general al C. F. R- n’ar fi tocmai de cea mai mare importanță. Capacitățile, slava omnului, le are această instituțiune cu prea mare prisosință, pe toate tărâmurile de specialități „tehnice” cari îi sunt necesare. Ceea ce lipsește în adevăr căilor ferate române, e tocmai o capacitate administrativă, cu însușiri practice de a comercializa cât mai folositor această instituție. O atare capacitate, cu autoritatea omului corect și cinstit, conștient de importanța chemării sale și secondată de specialiști tehnici, ar putea asigura reorganizarea și punerea pe baze noui a funcționării acestei instituțiuni. însuși recentul regim de autonomie îi reclamă un spirit organisator și conducător care să fie o excepție a mentalității noastre de până azi în materie de administrație. Este d-l Vidrighin omul indicat în această direcție ? Aparențele ar înclina să certifice că da. Fondul de onestitate rigidă, — ceea ce a și pricinuit în surdină un curent de nemulțumire în anumite sfere ale administrației C. F. R., este unanim recunoscut. Nemullțumirile mai accentuate îndreptate contra severității d-sale — și severitatea resonabilă e o garanție de bună funcționare — pledează încă în favoarea d-sale. Din aceste cosiderente nu i s’ar putea contesta d-lui Vidrighin meritul de a ocupa postul de mare răspundere pe care-l ocupă și pentru care optează. Aceasta nu-1 îndreptățește însă să ceară ca salariu și indemnizații, acea sumă, fără îndoială, excesiv de exagerată, despre care se vorbește în presă. D-sa ca bun român are încă timpul de a reveni și sentimentul profund de onestitate pe care-1 poseda credem că îl va convinge, sa renunțe, în parte, la cifra exagerată ce o reclamă și să o apropie de nivelul lofurilor, înalților demnitari și a deținătorilor de funcții în Stat cu răspunderi, distinși și capabili, cu cari ne putem făli, din toate punctele de vedere, în țară și în străinătate. EMIL SOCEC Politică orientală a Poloniei Varșovia, (Ceps). In ultimul timp presa sovietică se folosește de orice prilej pentru a ataca Polonia, pe care o acuză de intensiuni dușmănoase fata de Uniunea sovietică.Aceste atacuri au devenit deosebit de intense în special în timpul recentei călătorii a șefului secțiunii Orientele de la ministerul dle Externe din Varșovia, Iiolovka în statele Baltice, călătorie care, după părerea presei sovietice,ar fi în legătură cu pretinsele planuri ale Poloniei pentru creiarea unui bloc antisovietic în Orient. Șeful secțiunii Orientale Holowka care s’a întors zilele acestea la Varșovia a făcut următoarele declarații presei poloneze referitor la politica Poloniei față de Rusia și ale state : „Pot constata de la început că afirmațiile presei sovietice că Polonia urmărește crearea unui bloc antisovietic, sunt fără nici un temei. Călătoria în statele Baltice a avut cu totul alt scop și anume cunoașterea situației politice și economice din Statele Baltice, a căror importanță internațională crește din an în an. Apropierea dintre Polonia și statele Baltice nuare nimic comun cu înființarea vreunui bloc antisovietic: „învinuirile presei oficiale sovietice sunt cu atât mai bizare cu cât directivele pacinice ale politicei externe a ministrului Zalesky sunt în genere recunoscute. De altfel sunt încredințat că ministrul Zaleski a dat atâtea dovezi de sinceră politica trnemică, încât afirmațiile presei sovietice nu pot fi luate în serios. Șeful secțiunii Orientale Holowka a accentuat mai departe că ar fi absurd ca Polonia să participe la aceea, tinzând, la reintoarealului guvern din Moscova și întoarcerea la putere a elementelor naționaliste și panruse. Rusia trebue să fie conștienta de aceasta nu numai în raporturile cu Polonia, dar și în cele cu statele Baltice, care au de asemenea tratate de pace cu Rusia și sunt conștiente că nici un grup din emigrația rusa nu consimte la independența statelor baltice. O delegațiune de enoriași armeni din București s’a prezentat primului ministru căruia i-a înmânat un memoriu prin care se cere retrocedarea așa numitei Ograda armenească din Chișinău, expropriată de Stat în anul 1922. C- prim ministru a făgăduit să cerceteze această chestiune. Dar noi credem că nedreptatea strigătoare ale cărei victime au fost comunitățile armenești de la noi din țară trebuie cât de repede reparată prin retrocedarea zisei proprietăți* Iată, în câteva cuvinte, cum se prezintă această curioasă chestiune. UN ISTORIC AL CHESTIUNII Armenii, încă de la începutul veacului al XIX-lea, posedau la periferia Cișinăului, pe atunci un târgușor neînsemnat, un vast teren care, în decursul anilor, s’a acoperit de zeci de construcții formând ceea ce se cheamă acum Ograda Armenească. Veniturile acestor imobile erau afectate întrețineri bisericilor, școlilor și săracilor din eparhia armeană a Basarabiei. Ca atare, averea aparținea comunităților armene reprezentate de Arhiepiscopia Armeană din Chișinău. Lucrurile au mers astfel până în anul 1922 când Ograda Armenească a fost confiscată de stat pe baza unui articol din legea agrară a Basarabiei în care se prevede exproprierea imobilelor din cuprinsul Basarabiei aparținând unor mănăstiri aflătoare dincolo de hotarele țării noastre. Această „mănăstire”, pentru comisia de judecată din Chișinău, era Ecimiazinul, situat în Armenia, reședința șefului suprem al’ Bisericii Armene Gregoriene și centru cultural armenesc, care numai mănăstire nu este în înțelesul cuvântului." Or. Ograda Armenească n’a aparținut nicio clipă Ecimineniului, după cum, de pildă, nu-i aparțin imobilele bisericilor Armene din București sau de aiurea.Este adevărat că Ecimiazinul exercita un fel de supravehere asupra avutului bisericesc armean din Basarabia atunci, când atât Ecimiazinul cât și provincia de peste Prut făcea parte din teritoriul rusesc. Dar Ecimiazinul — Vaticanul Armenilor — nu a fost niciodată proprietarul Ogrăzii Armenești din Chișinău O PUNERE LA CALE Confiscarea avutului armenilor din Chișinău a fost pusă la cale de un domn Samoil Grosman, arendașul Ogrăzii, căruia Comunitatea armeană îi reziliase contractul din pricina arenă și derizorii de 69.090 lei ce o plătea încasând de la chiriași vre o 3 milioane de lei pe an. Arendașul, pe motivul unui contract de arendare încheiat cu un delegat al Ecimiazinului, in lipsa arhiepiscopului titular, a adresat un denunț Comisiei de judecată a exproprierilor, care comisie, printr-o pripită interpretare a legei Agrare a Basarabiei, a deposedat pe armeni de avutul lor, in anul 1922, iar d. Grosman a rămas mai departe arendaș al Ogrăzii cu ridicula arendă anuală de 10.000 lei. Iată, deci, in ce constă marea nedreptate făcută armenilor din Basarabia, cari, in pofida ocupațiunei rusești de un veac, au păstrat simțîmintele românești și limba românească în acea parte a țării ruptă din trupul Moldovei. CONSECINȚELE CONFISCĂRII ȘI ca consecință a acestei confiscări, s’au închis bisericile armenești din Orhei, Hotin, Ismail și sunt pe cale de a fi închise și cele din Chișinău, Hâncești și Cetatea Albă. Neîndoios că nedreptatea trebuie reparată, mai ales că acum, după Unire, bisericile armenești din Basarabia unindu-se și ele cu cele din Vechiul Regat formează Eparhia Armeană din România, astfel încât chestiunea Ogrăzii interesează întreaga Eparhie Armeană. Și apoi, nu înțelegem nici unele excese de zel și nici interpretarea dată de comisiune art. 4 din legea agrară a Basarabiei. Cum a putut comisia să facă confuziune între Ecimazimul armenesc, reședința șefului Bisericii armene, cu mănăstirile efective din Muntele Atos sau Ierusalim, fără a ține seamă că veniturile ogrăzii nu apucau drumul Armeniei ci se cheltuiau în Basarabia pentru așezămintele religioase, culturale și umanitare din localitate, reduse în prezent în sfere de completă mizerie. Opinia publică română nu admite asemeni lucruri nedrepte, de la locul lor, față mai ales de un element care de veacuri ne-a fost devotat cu trup și suflet. Greșeli politice Nedreptățirea unei populații devotate Pentru d. Iuliu Maniu ■————UWWH—MUMINDilIiTrUimTif BlTTUrfiT ~ f H țr , - - f/j Ungurii din România, — sau mai exact, grupul parlamentar maghiar ales pe listele guvernului latinit, — se agită pe două chestiuni : lipsa din enumerarea Mesajului, a proectului minorităților, și pe înrăutățirea situației popoarelor minoritare din România. Nu cunoaștem răspunsul d-lui Iuliu Staniu dat formulărilor maghiare, . E de așteptat însă că d. conte Bethlent să meargă mai departe pe un drum bătătorit cu ostentație de conaționalii săi de la Pesta, și să se plângă... Ligei Națiunilor de „persecuțiile” și de viața „imposibilă" de care suferă minoritarii din România. Grupul parlamentarilor unguri are încă un prilej să arate dacă poate privi obiectiv și cu sinceritate m 8tari de fapt care nu sunt de loc acelea descrise de zece ani, de agitatorii externi, adversari permanenți ai României. Vizita d-lui Kellogg la Londra Londra, 23 (Rador). — D. Kellogg a fost eri oaspetele lui Pilgrim Club din Londra. La finele dineului oferit in onoarea sa, vicontele Cecil a închinat în cinstea distinsului reprezentant al Statelor Unite, spunând că face aceasti convins că d. Kellogg este unul din ce mai desăvârșiți avocați du păcei către care a îndrumat întotdeauna politica externă a țării sale. Pactul Kellog a fost într adevăr un act mare căruia nu i-am acordat cea mai serioasă importanță. Recunoaștem că monstrul razboiului nu a fost încă distrus. Totuș credem că el a primit o cruntă lovituri și va sfârși prin a fi nimicit, dar aceasta numai prin sforțări tenace și chiar mari sacrificii, ată pentru ce primim ci entuziasm pe d. Kellogg în această țară, a spus vicontele Cecil. D-sa a terminat amintind recentele conversați anglo-americane în vederea dezarmări navale, spunând că speră într'un rezultat favorabil a apropiatei conferinței celor cinci Puteri maritime. Dezarmarea navală va fi un prim pas către dezarmarea generală. Către aceasta trebue să tindem deoarece războiul terestru și în aer este mai periculos azi decât războiul naval. Armatele și aviația simt mai primejdioase pentru pace decât corăbiile. RĂSPUNSUL D-LUI KELLOGG In răspunsul său d-l Kellogg și-a exprimat părerea că trebuie să se ajungă la o reduceae a armamentelor până acolo încât vapoarele și aviația de războia să nu mai facă altceva decât să asigure apărarea națională a fiecărui Stat. Nici o țară nu trebuia să mai fie în măsură a domina lumea. Controlul mărilor trebue făcut imposibil. Siguranța lumei se poate realiza numai prin încredere reciprocă și dezvoltarea sentimentelor pacifice. Una din cele mai importante fațete ale problemei era înarmarea Marii Britanii și a Statelor Unite- Grație conversațiilor dintre d-nii Hoover Și Macdonald am făcut un mare pas în vederea soluționării acestei chestiunii și deci pentru întărirea ideei de pace. Asigurându-se paritatea intre flotele celor două țări, sunt convinse că tot războia intre ele devine cu neputință. Dr Kellogg speră că toate popoarele vor ratifica in curând pactul său al cărui efect moral este considerabil. Trebuie insă ca Și opinia publică să fie educată pentru a servi ideei păcii; această educație se poate face îndeosebi prin biserică, școli, prin relațiile comerciale și prin organizațiile civice. Internă SITUAȚIA — Ziarele au creat rubrici permanente de ciocniri și deraieri de trenuri. — In ce privește vapoarele de călători de statutui ele nu vor fi deocamdată vândute, ca și celelalte Cursele de călători vor fi menținute. — Cazul celor doi ofițeri superiori arestați pentru mită nu este încă lămurit. Sunt presumțiuni serioase că e vorba de o înscenare. In acest caz cei responsabili de izbucnirea acestui scandal, vor purta ponoasele unei lovituri adusă armatei prin micșorarea pestigiului ei. — Faptul că consiliul de miniștri a dispus ca diurnele parlamentarilor pe linna de prorogare să nu fie achitate a indispus pt parlamentari, prin aceea că asupra acestei chestiuni singurele cari au buget propriu, care nu stă sub controlul guvernului, cari au buget propus, care nu stă sub controlul guvernului. — In vechea arhivă a seminarului Veniamin din Iași s-au descoperit interesante documente istorice. Externt â — Bulgaria va fi silită să cedeze în chestiunea reparațiilor. — Trupele ruso-chineze se află din nou în plin război. Comerțul Austriei to Solidele Viena (Ceps). Ziarul „Reichspost"” din Viena publică un lung articol, în care se ocupă cu experiențele din comerțul cu Uniunea sovietică. In Austria există două camere de comerț Austriaco sovietice despre a căror funcționare pe mai departe se va hotărâ în săptămânile cele mai apropiate Sovietele cer sporirea creditului pentru organele comerciale rusești. Acționarii austriaci privesc însă cu scepticism aceste planuri. Banca de credit austriacă a hotărât să îngrădească relațiile ei comerciale cu sovietele și de asemenea și Banca Muncitorească ( Arbeiterbank) se gândește la lichidarea comerțului cu Rusia. Transacțiile comerciale de până acum nu au dus la rezultatele dorite Rezultatele campaniei de cereale: o scădere față de anul trecut de la 10.24 la 2.62 milioane tone, așa că exportul de cereale a trebuit să înceteze complect, reducându-se capacitatea de plată a sovietelor. A scăzut de asemenea și exportul Germaniei în Rusia (de la 134 la 89 mil. ruble). Ziarul continuă mai departe. Simptomele desamăgirii în comerțul cu sovietele se observă azi în toate cercurile comerciale și industriale austriace. In întregul export al Austriei Rusia sovietică figurează numai cu 2%, ceea ce caracterizează exagerarea din anumite părți în ce privește comerțul cu Rusia. Aceeași dezamăgire se constată în cercurile industriale austriace în ce privește concesiunile din Rusia. Tote acestea, închee „Reichspost”', motivează complect rezerva industriei austriece față de comerțul cu sovietele. înființarea unui oficiu de Studii financiare pe lângă ministerul de finanțe Ariha Sile oficialul. Personalii de conducere In conformitate cu legea de organizare a ministerului de finanțe, s’a înființat pe lângă acest departament, un oficiu de studii financiare, care va avea următoarele atribuțiuni : Va aduna in mod continuu materialul documentar pentru studiul finanțelor publice și private, va prelucra acest material pentru informația permanentă a ministrului finanțelor și-l va utiliza în legiferările de ordin economic și financiar. El va studia alcătuirea financiară actuală sub diversele ei aspecte, va cerceta defectele și va centraliza propunerile de reforme, făcând apoi anteproedele de legi necesare. Va organiza o bibliotecă financiară și un serviciu de tilri, care «orxtM haHcmvs Atm la SteinseerkSi din minister pentru documentarea capilor acestor servicii. Va informa pressa despre măsurile de orice fel luate de către minister. Oficiul de studii va ține o evidență perfectă a balanței plăților servindu.se de informațiile ce-i vor fi date de către Bancă Națională, alte institute de credit, precum și orice alte izvoare de informații. Va ține un contact cât mai strâns cu direcțiunea generală a statisticei financiare, alcătuind împreună cu aceasta programele de statistică financiară, una din principalele datorii ale Oficiului de Studii fiind de a supraveghea aranjamentul fiecărui fel de impozit pe diferite regiuni și subcategorii de contribuabili. Va fac» programele pentru stalls. fesa. iawmtefc»..«dtaafta.J& fatihaSi cu oficiul de studii al Băncii Naționale și cu organele ministerului de industrie și comerț. In legătură cu acest minister, va stabili un indice al prețurilor interne precum și indexurile prețurilor de import și de export, iar după organizarea finanțelor private va căuta să întocmească un barometru economic și financiar. Oficiul de Studii va fi un organ depinzând direct de Cabinetul ministrului de finanțe și în afară de ierarhia celorlalte servicii. El va avea registratura sa proprie. Pentru buna sa funcționare și documentare, toate direcțiile din minister îi vor pune la dispoziție orice material și orice date va cere, trimițândui câte o copie de pe toate măsurile ce vor lua având caracter interpretativ și normativ pentru aplicarea legilor în vigoare. In acelaș timp vor centraliza zilnic în mâinele directorului Oficiului, toate știile ce urmează să fie comunicate pressei. Oficiul va publica un buletin lunar în care va apare un tablou general al situației financiare și al teaurului cuprinzând anume: 1. Totalul plățil ei efectuate în t yp$ul Junei cu detaliul principale. 2. Totalul veniturilor încasate .3 Totalul bonurilor de tezaur (cu termen de cel mult un an emise, al bonurilor rambursate precum și toriul bonurilor de tezaur în circulațiune. 4. Totalul avansurilor făcute Statului de către Banca Națională a României pentru serviciul tezaurului. Pe lângă acest tablou se vor publica date asupra economiei naționale în general, precum și diverse studii și referate întocmite de către membrii săi. PERSONALUL Personalul Oficiului de Studii va fi alcătuit dintr-un consilier tehnic al ministerului, ca director al Oficiului din cinci referenți permanenți și un număr nelimitat de referenți ad-hoc. Referenții permanenți vor fi retribuiți cu o diurnă corespunzătoare salarizării directorilor de clasa III-a, iar referenții ad-hoc vor primi o remunerație în raport cu lucrările ce Ie vor fi încredințate. Directorul Oficiului și referenții permanenți vor mai primi și o îndemnizare specială a lucrări. Directorul Oficiului de Studii vacătuite de către ministerul finanțelor, secretarii acestor comisiunii trebuind să fie întotdeauna aleși dintre membrii Oficiului de Studii. In afară de referenți, Oficiul de Studii va mai avea trei dactilografe, un bibliotecar însărcinat și cu serviciul de fișe și un arhivar registrator. Pentru coordonarea lucrărilor Oficiului de Studii și pentru alcătuirea programelor de lucru ale acestui Oficiu va funcționa un comitet alcătuit din : 1 președinte ; 1 vicepreședinte ; Secretarul general al ministerului de finanțe ; Directorul Oficiului de Studii Financiare ; Directorii generali ai ministerului finanțelor; 3—5 conducători ai marilor institute financiare; 3 specialiști în materie financiară; 3 parlamentari. Acest comitet se va întruni cel puțin odată pe lună, luând cunoștință de lucrările Oficiului de Studii și făcând eventuale propuneri. ® ■ ^'9?" 1 jiy ' "A Kom iiiiari.. ... la recunoștința partidului au fost câștigate de d. Vaida odata cu înscrierea unui grup de doamne în partidul naționalț arabesc : d. Vaida e autorul legii administrative prin care s e dă unor categorii de femei dreptul de vot. Cu acest prilej, și o notă bună pentru femei , ele au sentimentul recunoștinței. oma mm votata teaca militară a lui mmm Budapesta (Ceps). Ministrul Honvezilor Gombos a înregistrat primul succes. După cum s'a anunțat, noua sa lege militară a fost primită. A fost votat și articolul, unde se spune că ofițerul poate întrebuința și sabia spre a se apăra în ciocnirile cu civilii. Pentru raporturile din Ungaria nu e nimic mai caracteristic ca faptul că acest articol a fost votat și de deputații cari s-au revoltat împotriva spiritului reacționar al legii militare. Deputații social-democrați s'au abținut de la desbateri, așa că numai puțini deputați au criticat proectul militar. Printre acei puțini cari au criticat legea maistrului Gombos a fost și deputatul dr. Eugen Gal, care a declarat că prevederile de până acum cu privire la autoapărarea ofițerilor cu vre-o ciocnire cu persoane civile, sunt suficientee. In critica lus deputatul Gal a spus între altele : „Aparțin școalei lui Stresemann, care la zângănitul săbiei și pintenilor lui Ludendorf a strigat: „Respect armata, dar nu voi ceda nimic din hegemonia cetățenească! „De asemenea și în Ungaria corpul ofițeresc se va bucura de stimă numai atunci... Oratorul n‘a terminat fraza, căci Gombos l-a întrerupt, strigând. ..Numai atunci când va fi pătruns de spiritul lui Nicolai Zrinsky! „Deputatul Gal a răspuns a ironic „Nicolai Zrinsky, n’a întrebuințat niciodată sabia împotriva particularilor, d-le ministru. Sunt de părere că ofițerilor nu li se pot acorda nici un fel de nouă privilegii față de civili. Luând din nou cuvântul, Gombos a declarat că are o deosebită stimă pentru defunctul Stresemann, dar ca îndrumătoare va considera întotdeauna ideile lui Zrinsky. Gombos a mai ținut să asigure că acolo unde se pot produce ușor ciocniri, în localuri de petrecere, baluri, baruri, etc., ofițerii vor purta haine particulare. Articolul a fost primit cu o schimbare în sensul că ofițerul poate întrebuința sabia contra unei persoane civil.. numai în eto. ,nijinrT titzli.rlihniți vrri hin frt,-- *C’