Neamul Românesc, decembrie 1929 (Anul 24, nr. 264-284)

1929-12-08 / nr. 270

Duminică 8 Decemb. 1929___________ fEHUL XXIV. — Mo. 270 IMHinte: K n ill L« ■ Pi ;ti:e Lili 311 Lti Pentru autorități și instituțiuni 1 ©§8 Lei 3 LEI Rediacția și Administrația m­ BUCUREȘTI I Strada Brezoianu Ba. 6 (etaj) 1 WWW (JtWW • 1 O. TAO©A % B­ireciori -!. n.semmariu »IR&CTOR POLITIC „ N. IORGA Mihai Săulescu . S’a dus dintre noi un om ales, spirit studios, un iubitor de cărți rare și de vechi hrisoave, un cinstitor al trecutului țerii în soare și ai lui avuseră un rost, un profesor iubitor și iubit și o ini­mă bună. Totuși, Mihai Săulescu n’a avut un rol important în viața politică spre care nu-1 ducea nici o ambiție, nici o pasiune, și nici măcar uuna din acele convingeri care, și fără mijloace su­perioare, sunt în stare a face minuni. Prieten al lui Petre Carp, „porumbel” din glumeață lui suită, învățat cu ironia care distingea gruparea, el s’a găsit în­­tr’un moment, total desorientat. A avut destul curaj pentru ca să vie la Iași, pe când șeful rămânea la București ca dușman al războiului național, dar p’a avut destul pentru ca să refuze de a intra în Ministeriul Mar­ghiloman.­ Apoi, conștient­­ de greșala pe care o făcuse, s’a retras la catedra și la lecturile sale. O natuă atât de distinsă ca a lui, nu putea face altfel: I­­ —•­­ .... N. IORGA Plângerea nani pu­gar Ce mai așteptăm Preconizarea încadrării cor­pului agronomic cu învățători, este singura faptă mare a guver­nului. Eu totuși ,c­red că, nu va avea Curajul să o facă. De ce ? Guvernul de astăzi, călăuzit de fapte mari, a încercat multe; dar numai le-a­ început și nu le-a isprăvit. De aceea ultima nădejde s’a dus. In vreme ce Mussolini vorbea și înfăptui­a bătălia grâului, la noi se dase ordine că ofensiva agricolă va începe. Astă primă­vară, se plănuise că armata, cai și soldați vor veni ,d­isparî pe la sate să activeze arăturile sa se sumeoe mult și estki. A fost de ajuns ca un general, Moșoiu, să strige în parlament, cu scop politic, că se slăbește armata țării și curajul a pierit. Armata, nu a mai venit să are. Și mult mai făcea armata ! Că noi atunci ne-am împrumutat rie bani, am plătit scump la arat, scump la secere, scump la freer de ne-a costat de pildă kg. de grâu 6 lei și l-am vândut tot cu 6 lei. Astad una. Acuma alta. ~Când s’a împărțit sămânța s’a dus ? și 8 lei kgr. Iar acuma noi vindem recolta cu 2 și 3 lei (orz și ovăz). Cine a mai auzit, dacă au mă împrumut eu un ciur de Făină să dau pat­ru ! Și apoi alta. S’a trâmbițat finanțarea recol­tei la secere. Tot ceva timid: s’an făcut­­ numai paliative, un si­mulacru de finanțare. Noi tot la Herșcovici ne-am dus, am luat bani de secere cu 4 la sută pe lună, am plătit scump munca și pe urma toată recolta am căra­­t-o­ la Herșcovici pentru datorii. Nu avem organizație, nu avem organizație. , Creditul agricol nici până astăzi nu s’a înfăptuit. Și ce mi­nuni ar face asemenea credit pentru noi! Dacă creditul agri­col lua ființă, noi puteam lua, ca gaj pe recoltă sume îndestu­lătoare, să­ achităm toate mun­cile și pe Herșcovici și rămânea de pildă grâul în hambarul nos­tru «casă. Nu se inunda piața cu grâul nostru, depreciind astfel­­ irețul grâului, căci s’a speriat lunea de grâul nostru care nu mai încape­ în silozuri. Noi ne-am grăbit cu vânzarea pentru că ne strângea jurătul de gât. Lipsa­ unui credit agricol, a făcut i să­ luăm acon­t mare asupra recoltei fără să știm cu ce preț se va rupe. Și când s’a rupt prețul de la 2 lei orz, ovăz, porumb, la 6 lei grâul, ni s’a rupt și gâtul. Chiar eu, semnatarul acestui articol, nemai­fiind îngăduit de bănci cari vor să strângă capi­talul chiar toamna asta, m’au silit să vând și sămânța de grâu ce intenționasem să samăn. Două mii de kg. de grâu de să­mânță am vândut pentru 12.000 de lei. Și nu mai seamăn nici un sac. Și doar cârmuirea a trâmbițat că au dat ordine băncilor pentru păsuire. Unde este păsuirea ?, In toamna asta, urmau să se facă însemânțări de grâu formi­dabile. Insămânțări cum nu s’au mai făcut Avem și o toamnă lungă prielnică, umezoasă. Era ceva strașnic. Se preconizase să se împartă grâu selecționat și sulfatat gata. Dacă se făcea așa. Dar unde sunt faptele ? Deziluzie pe toa­tă linia. * Scrisorile d-lui ministru de agricultură sunt admirabile. Nu avem noi ministru de agricul­tură la alte partide politice de talia d-lui Mihalache. Cele 12 scrisori sunt admirabile ca teo­rie. Dar un așa ministru trebuia să-și găsească locul, nu în tabă­ra de astăzi ci în alta; șa grăbit să fie ministru. In actualul gu­vern nu-și va vedea aplicată teoria agricolă... Că dacă satele s’au inundat cu sfaturi pentru însămânțare, în schimb, parcă naiba vrăjește, nu s’a sămănat grâu absolut de loc. Toți s’au lăsat de grâu. Fără propagandă, fără nici o înțele­gere, toți plugarii până la unul s’au unit și nu au sămănat grâu. Cât de adânc, o să aibă reper­­cursiuni asupra guvernului în­suși, se va vedea în toamna lui 1930. ZILOT MOLDOVEANU Noul OHMS Odor Maine la Moscova Londra, G (Rador). — Sir Esmond Ovey, noul ambasador britanic pe lângă Uniunea Republicelor Socia­liste Sovietice va pleca mâine la po­stul său, iar d-l Sokolnik­off noul ambasador sovietic la Londra a pă­răsit Varșovia noaptea trecută ple­când spra Londra. Surde nemulțumiri sapă temeliile guvernului. Nu spunem noi toate acestea, și nici nu le luăm ti în coloanele pline de intrigi ale unei prese de opoziție acută. Alarma o dau chiar ziare cu sentimente e gu­­vernamen­tate. Bună­oară „Ultima Orăi­, ale cărei sentimente vizibil național-țărăniste nu o împie­dică să spună, cu un lăudabil curaj, dureroase adevăruri. Destăinuirile de mai jos, pe care le luăm din „Ultima Oră“ — sunt „cu adevărat senzaționale : „Nemulțumirile printre membrii partidului sunt mai mari decât se cunosc. In afară de o ceată de lingușitori, spinări încovoiate și domni eleganți și orgolioși care se prezintă dimineața spre a aju­ta pe unii miniștri la toaleta matinală, nimeni nu a fost satisfăcut. Acestora li s-au dat în schimb dem­nități, posibilități să se îmbogățească, misiuni în străinătate și bani de bușmnar. Sunt membri ai partidului țărănesc care au traficat și trafică feștelind cinstea și principiile democratice Surprinzătoare confirmări publice, despre gra­ve abateri. Și nu sunt «ingurese..ji * Sala „Dacia“ nu a mai răsunat ori de ecourile uralelor comandate. Nici nu s’a mai cutremurat de entuziasmul relativ al clientelelor de partid. A fost ori altceva la „Dacia“... Ca în vremurile trecute, de înălțare sufletească, la „Dacia“ s’a strigat ori chemarea sfâșietoare a unei țări dezamăgite și ruinate. Ca în tragicele dar supremele ceasuri când România trebuia să se hotărască pentru marele sacrificiu voluntar al războiului, la Dacia s’a arătat cu sinceritate, fără vinovate ocoluri, nu numai dezastrul inevitabil la care ne duce sistemul nefast al alternării partidelor la conducere, dar mai ales, mijloacele oneste, și eroice, care pot înconjura dezastrul ce se apropie. Un public ales, cuminte și ordonat, atras nu de măestrite escrocherii, nici de jaful în perspectivă al budgetului, a salutat cu ovații, dâra de lumină pe care profesorul N. Iorga o deschide cu hotărâre, în sufocanta întunecime a politicianismului corupt și demoralizant. Pentru politica de durere, în care cârmuirea nu e o tocmă visată, dar un sacrificiu voit și continuu, ziua de ari înseamnă o dată pe care avem curagiul să o socotim memorabilă. Nu lovim oamenii. Condamnăm însă cu hotărâre sistemul oribil care transformă budgetul în izvor spurcat de câștiguri pentru clientela de club. Blestemăm metodele politi­cianismului care pervertește simțurile morale, disprețuind munca, terfelind în noroi onesti­tatea cuminte și modestă, prostituând caracterele. Acelaș politicianism sărăcește țara, distruge vlaga trupească și sufletească al poporului, și lasă România la mezatul atâtor serii de pofte vinovate și îndrăznețe. Mai poate urmă o astfel de „politică“? Nu simt teribila greutate a păcatelor ei, în­săși beneficiarii? Și nu pricep ei tragedia zilelor când se va ridică sălbatică, în răzbunarea ei, justiția forțelor naționale? Noi ne vom face, prin urmare, datoria. Cu noi, lângă noi, se află în această luptă generoasă, savantul și omul de caracter Ion Cantacuzino, cu o pleiadă de patrioți încer­cați, d-ni­ general Manolescu, profesor Caracostea, și destui alții, cari nu pretind decât sa­tisfacția de a vedea la capătul străduințiior comune, o țară nouă, harnică și scăpată de pu­treziciunea politicianismului. O țară nouă, condusă de cei mai buni ai ei, cari să o salveze de pe tragicul po­­vîrniș unde o duce cu certitudine, ca un blestem profetic, cluburi și interese de partid. Ca nici odată, suntem capabili de luptă. Ca nici o dată, simțim lângă noi bătând inimile românilor conștienți. Ca nici o dată, înțelegem primejdiosul tumult care poate sfîrși în haos, veacuri de grije și de așezări strămoșești. Bunii români, de ori­unde, scăpați de tirania oricărei coterii și de atmosfera viciată a ciubudeilor, nu pot fi decât cu noi și lângă noi, în lupta cea mare. Discursul d-lui profesor M. lord­o —­o După note stenografice Dăm astăzi, ie extenso cu­vântarea de ori a d-lui profesor N. Iorga, rostită la „Dacia“. Nu e o pagină de oratorie, ci o admirabilă profesie de cre­­dință, un remarcabil, imn cân­tat al viței celei nouă, celei pure, care trebuia să înceapă pentru politica din România Mare., Poveri imense apasă, pe u­­merii conducătorilor prinși in vârtejul nesfârșitelor păcate ale politicianismului. Cuvântul deschis, fără înconjururi ori șiretenii, al d-lui profesor N. Iorga, rămâne și pentru ei, un punct de reculegere și de reve­nire de pe drumul fatal pe care nu se perd numai ei, dar și o țară întreagă... * Domnii mei, eu am datoria să vă arăt de ce v-am răpit cîteva ceasuri, într’o zi care este pen­tru mulți o zi de sărbătoare, și care ar fi putut fi zi de sărbă­toare și de odihnă și pentru mine legături de partid și la for­­mațiuni de trăiască d-l prof­­. Iorga). După aceia vor vorbi și per­soane cari au cu mine legătura de partid, dar pe care le rog, încă odată să uite că au cu mine legături de partid și sa vor­bească așa ca și cum nu m’ar fi cunoscut niciodată, ca și cum m’ar fi cunoscut aicum intăiu, așa cum și-ar lua inspirațiunea numai de la nevoile tuturor* și să nu se gândească nici cituși de puțin la munca lor politică de pină acum și la drepturile pe care le pot avea. Cred ca este pentru intâia oară cînd, pentru o" discuție de asemenea natură, au fost che­mați oameni cu socoteală, oa­meni cu scaun la cap, cu simț de răspundere. Uitați-vă in sala a­­ceasta. Nu este nimeni din pu­blic care să fi venit aici dintr’o obligație, și doar știu eu foarte bine cum se adună țăranii pen­tru celelalte întruniri, țărani prinși în capcană, lângă munci­tori înșelați și oameni de club cari au datoria de a veni, orice s’ar spune și oricare ar fi sco­pul care se urmărește. SCOPUL ÎNTRUNIRII Intăiu voiu vorbi eu, pentru a vă arăta de ce mi-am permis sa vă rog a veni aici, după aceia voiu asculta pe ceilalți vorbi­tori, și, după ce-i voiu asculta, voiu îi gata să-mi schimb păre­rile mele, dacă ele vor fi gre­șite, poate vorbi și cineva care să facă parte dintr’o organiza­ție de partid și care-și dă sama de ce organizațiunile de partid care cuprind și oameni cuminți, foarte dese­ori, nu pot lucra în folosul țării, de­oare­ce au mâi­nile și picioarele legate, dacă-și dau sama de tragedia care este în fiecare partid, și în partidul care guvernează, și în partidele care gândesc să guverneze. După­ aceia voiu lua cuvântul din nou, la sfârșit, pentru ca să reauau rezultatele acestei desfa­­ceri, acestui parlament cetățe­nesc, — în alt înțeles decât ce­lălalt (aplauze), fiindcă, în ori­ce caz, dv., sunteți permanenți și eu nu am nici puterea de a vă disolva, nici de a vă cere demi­siile (aplauze prelungite). Vă voi­ spune încă de la început care este gândul mi­eu. Va mai fi încă o întrunire îna­inte de a pleca pentru doua luni în străinătate. Unele ziare re­­prezintând vechi partide de guvernământ și care de atâta vreme ar fi putut căpăta noțiu­nea dreptății și a rușinii au spus că mă duc în străinătate ca să mănânc banii țarii, pentru o­­dihna și pentru vanitatea mea. Dar ziceți dv., ceia ce ziceam și au în sufletul mieu că sunt în­­tr’adevăr oameni cărora ar pu­tea să le fie rușine obrazului, cel puțin atâta cât trebuie ea să nu mi se opună mie ca pa­triot d-e Fagure, și să nu mi se opună mie în calitate de cuge­tător d. Ionaș Grădișteanu. POLITICA PASIUNILOR RELE Dar, mă rog, eu am intenția aici de a judeca oamenii, căci sunt lucruri așa de grave în ce­ privește problemele deschise­ înaintea noastră, încât nu este vreme să stăm la judecata oa­menilor. Domnilor, politica noastră este, spre rușinea țării, și spre rușinea continentului în care ne găsim, zgândărirea tuturor pa­siunilor rele și exploatarea tu­turor acțiunilor stricătoare, iar partea cea bună este înăbușită și isprăvește prin a fi distrusă cu desăvârșire, (aplauze). Vom mai căuta să ne mai adunăm, și în adjmărire acestea vom­ ruga să vină și președinții tuturor or­ganizațiilor, de orice categorie, care există aici, în București. Dacă pot, să vină și din alte părți, pentru ca acei cari repre­zintă viața organizată a socie­tății, iar nu indivizi răzleți, să vină fiecare și sa aducă și su­feri­nțiie pe cari noi nu le cu­noaștem îndeajuns, și mijloa­cele de îndreptare pe care sin­guri nu le putem găsi. Fiindcă eu nu cred, cum se crede de obiceiu, că, având în buzunar o serie oarecare de legi și­ făcân­­du-le să treacă prin Parlament, schimbi societatea. Societatea nu se poate schim­ba decât pentru dânsa și cu dânsa, învățând noi în fiecare moment dela dânsa, iar nu cu­­prinzând-o pe dânsa în anumite formule de legi, de care ade­seori nu are nevoie sau pe care nu le poate aplica. După aceasta iată motivul pentru care v’am rugat să veniți aici: Din când în când eu mă duc în străinătate, și nu mă duc cu plăcere. Este într’adevăr o vreme când cineva călătorește cu mare bucurie, d­ar vârsta aceasta nu mai este vârsta mea. La vârsta mea omul se cere tot mai mult acasă la dânsul, în­tre ocultuiile lui, ai vă asigur că nu-mi este plăcut să­ am­ las țara la care țin — și cred că și dușmanii mei sunt convinși de aceasta, chiar când n’o spun, — la care țin cel puțin atâta cât nu e cel mai rău dintre dânșii, (aplauze prelungite). NOI ȘI STRĂINĂTATEA Nu este o plăcere să călăto­rești, dar ur­e­or­i trebue să în­fățișăm țara noastră, și eu, aș­teptând și așteptând cu nerăb­dare unuia mai bun decât mine, strat, silit s’o înfățișez eu cu ceia ce pot, și, nu numai atât , caut să pot mai mult, dar pen­tru moment atâta pot. Ei bine, domnilor, de câte ori mă întorc din străinătate — și acesta este motivul principal al chemării dv., aici, dar mai este unul despre care îmi veți da voie să vorbesc, deși omul e­­minent, cu care am convorbit, și care mi-a promis că va veni și dânsul aci, pentru un mo­ment nu este de față; nu mă voiu sfii să-i spun numele, de­oarece cred ca nu se va supăra. — de câte ori zic, mă întorc din străinătate, am o mare durere. Era o vreme, în România Mică, era o vreme când, făcând com­parație intre ceia ce vedeam aiu­rea și ceia ce vedeam la noi, sim­­țiam­ o mare bucurie constatând că mai bine este la noi. Vă măr­turisesc, aveam sentimentul a­­cesta, dar îl mai avea și câte un altul. Iată, mulți dintre dv. — fiindcă sunt aci în cea mai mare parte oameni de oarecare vârstă — mulți dintre dv., veți fi cu­noscut pe acel mare om de bine, care a fost dese­ori împiede­cat în faptele lui bune, pe care știa să le facă, care a fost Spini Haret. Într’un rând mersese Spini Haret în Spania și, întors de acolo, spunea la toată lumea: „Doamne, cu cât este mai bine la noi!”. Pentru poporul spaniol care este așa de strâns legat prin sânge cu noi, îmi părea rău, — declar dela început că nu se mai poate spune așa ceva, pentru că acum noi suntem cu — mulți dintre dv., veți fi cu­­face, cu aceleași virtuți de rasă și pe un pământ care nici pe departe nu este ca al nostru po­porul spaniol. EVOCĂRI DIN TRECUT De bine îmi părea însă atunci pentru noi, și câtă mulțumire sufletească simțiam când tre­ceam granița și vedeam paza bună a graniței, când vedeam soldații frumos îmbrăcați în u­­niforme totdeauna curate, cu un sentiment de mândrie. Și nu este unul dintre dvs. care să nu se fi bucurat când se spunea în străinătate că România are una dintre cele mai frumoase infanterii de pe lume, că are o cavalerie bunișoară și o artilerie admirabilă. Ați apucat și dvs., vremurile când pretutindeni e­­rau imnuri de lauda pentru Ar­s Sfârșitul în peg. II-aț Internă SITUAȚIA ■— Mari incendii în regiunea petroliferă a Prahovei. Câ­teva sonde au fost distruse, dar focul a fost stins. — Budgetul pe 1930 al c. f. r. se soldează cu un deficit de 500 milioane lei.­­— In consiliile de miniștri, fie­care excelență expune pro­iectul de lege respectiv întocmit. — Taximetrele amenință cu greva. Conducătorii cer — și li se refuză — sporirea tarifului. — Școlile nu vor ține azi cursuri din cauza congresului profesorilor. — întrunire feministă la Fundația Carol. — Polemica prin presă între edilii plecați și cei rămași ai Capitalei, continuă. — Titularul subsecretariatului cultelor a dat reprezentaț­­ilor presei lămuriri asupra atribuțiunilor sale. — Doleanțele ceferiștilor vor fi satisfăcute. •— S'au instituit noui taxe pe cari le va percepe Bursa. — Ministrul agriculturii a hotărît, în vederea intensificării muncilor, să institue pentru anul 1930, premii și subvenții pen­­tru plugari. ext­ernă — Nouă criză de guvern în Letonia.­­— la sfârșit s-a constituit, din reprezentanți ai mai multor partide, noul guvern cehoslovac, care are, însă, un caracter provizoriu. Propaganda maghară în unele ziare italiene, apar adesea notițe fa­vorabile Ungariei. Se vorbește în ele de mutilarea „nobilei“ ad­versei, de pretențiile statelor succesorale, și așa mai departe... E aceasta urmarea logică a unei acțiuni trecă­toare și ea, a guvernului dela Roma. dar mai e ceva. Ungurii șovini, reușesc să strecoare adesea, în presa italiană, ca și în presa franceză, atacuri împotriva noastră. E regretabil, desigur. Dar acest fenomen se petrece adesea și cu pu­blicistica franceză, fără ca ziarele dela noi, să por­nească vehemente campanii împotriva Franței. He ce cădem, voluntar, în cursa itudenților de la Pesta și nu e mai firesc să pricepem jocul per­fid al maghiarimei dezolate ? Pentru că, în­ orice caz, toleranța unor ziare ita­lienești față de Ungaria, nu va putea nici o dată să tulbure sentimentele de solidaritate și dragoste care leagă România de Roma și poporul român de cel italian. De la Liga Culturală Sărbătorirea d-lui profesor N.Iorga Uomintul Centred al Tigei Cul­turale, a hotărât să aducă un o­­magiu mamei devotate și dezinte­resate a prezidentului, d. profe­sor N- Iorga. In acest scop, d. profesor N. Iorga a fost invitat ori la orele 9 dimineața la așezământul Tigei. D-sa a fost întâmpinat de întreg comitetul, in frunte cu de vice pre­ședinte Lambru. Au vorbit în manele Ligei Cul­turale d-nni Lambru, profesor Popp, director al liceului Sf. Sava și de inginer Panaitescu. Cuvântătorii au arătat roadele fericite ale actvităței profesorului Iorga. Mulțumită lui, Liga Cultu­­rală are un palat ma­jest­os și va avea curând mijloace destule ca să reî­nceapă opera înaltă de cul­tură, care-i incumbă arestat glo­rioase societăți naționale. S’a așezat apoi viu sala de fes­tivități a Ligei Culturale, bustul prezidentului de azi. A răspuns mișcat, câteva cu­vinte, de profesor N. Iorga Meritul nu este numai al meu, dar și mai ales al colaboratorilor mei de la Liga Culinară. Ei au­­­­dus un generos tribul de dezinte­resare și hotărâre, spune ă, profe­sor, tmdiumindu-le cu căldură pentru tot, ce au făcut și pentru tot ce va fi de îndeplinit, în acelaș scop frumos al ridicărei ș­i oteli­­tei sufletului rom­ânesc­”), profesor N. Iorga, rectorul Universităței din București, pleacă astă seară la Iași. Mâine, d-sa va ține o conferință la care a fost invitat de studenți­mea ieșeană, intervenția... ... d-lui general Cih­oschi pe lânn­gă ministrul de finanțe spre a obți­ne sporuri budgetare pentru armată a rămas fără rezultat. Nu­ sunt bani. Criza de Harcra la Polonia Varșovia, 7. (Rado#*).­­ După o lungă discuție la cere au luat parte mi­nistrul justiției și d. Za­­leski, ministrul de exter­ne, Dieta a adoptat cu 24S voturi contra 126, moțiunea de neîncredere în guvern. Imediat după darea re­zultatului votului, comu­niștii au încercat să pro­voace manifestații. Preșe­dintele Dietei a ridicat ședința. ... .. JUHA 0­­imn— -1 I Ciocnire de avioane in Lwow Varșovia, 6 (Rador). — ?e ae­rodromul militar din Lwow. In tîmpul unu­i sbor i n grupa, două avioane si RU ciocnit­ori- Ambala aparate au căzut la pământ sfă­­râmâindi-se, aviatori morți­ne loc. îar unul grav rănit. ^

Next