Neamul Românesc, februarie 1930 (Anul 25, nr. 24-47)

1930-02-01 / nr. 24

W I DIRECTOR POLITIQ N. IORCA Sâmbătă 1 Februarie 1930 ANUL XXV.­­ NO. 24 Mmole: w ao toe ui - n tuse lobi 390 te Pentru autorități și instituțiuni ÎODU Lei 3 LEI BSfc.­fS Redacția și ^aministiația Bm­UREȘTI I Strada Brezoianu No. 6 (etaj) Telefon 312/60 virector«. N> georges^rî Ne cetesc numai Sașii... Fac și eu cărți, le fac necontenit, cu gândul de a folosi. Și între cei de aceiași origine cu mine ele n’au nici­ o trecere și n­u se bucură de nici­ o înțelegere. Dar alcătuirea României unite are avantagii la care nu m-am gândit Când lecțiile mele despre ideia de democrație au apărut­­­ alte lecții ca acelea din acest an despre regionalism nici nu le mai adună nimeni, oara de stenografie costă 3.000 de lei­— un profesor sas din Brașov, d. Heitmann, le-a cetit, a vorbit de ele, voia să le traducă în nemțește (nimeni nu l-a încurajat). Când am dat Istoria învățământului pe care „Revista învăță­mântului“ n’a pus-o nici la bibliografie, tot d. Heitmann a scos la lumină valoarea școlii românești. Acuma tot d-sa se ocupă, |n „Kronstadter Zeitung“ iarăși de „Arta și literatura română“ pe care am scos-o în limba franceză. Ce bine că sânt Sași în România , are cine te ceti! _________________N. Ipsqfl Ne omoară politicianismul Avem o țară mândră și fru­moasă, pentru care ne pot in­vidia toate țările din lume, bo­gată cum puține țări sunt sub soare. Avem oameni mari, înain­tea cărora Apusul cu cultura lui de veacuri se închină, ei sunt chemați peste mări și țări să arate înțelepciunea nea­mului nostru, cântăreți neîn­trecuți, literați de seamă, di­plomați, cari pot să învâr­tească pe deget diplomații ce­lei mai diâtre țări, ostași eroi, cu cari s’ar fi putut mândri chiar vechii Spartani, un po­por cu minte, blând, bun și în­țelegător, de ce oare, treburile din țara noastră merg atât de rău și suntem în urma neamu­rilor mai puțin procopsite? De ce trăim oare vremuri de atâta amorțire sufletească, de fărâmițare în­ceată a sacrului sentiment de mândrie și dem­nitate națională? De ce atâta nedreptate pen­tru cel mic și drept? De ce atâta ură și prigoană pentru cel cinstit și muncitor? De ce biet Românul, ce și-a jertfit ce a avut mai scump este cu sufletul îndurarat și se uită cu jale la sărăcia cel înconjoară? A așteptat doar zile de înăl­țare și sărbătoare sufletească, zile de mândrie românască, zile de belșug și vede astăzi învrăjbire îătre frați, demni­tatea neamului călcată în pi­cioare de toți veneticii, munca zădărnicită, sufletul îndoit și inima zdrobită. Ce păcate, doamne, are de ispășit mult încercatul nostru neam? Dârz românul din Bucovina, aprigul Transilvănean, blân­dul basarabean, muncitorul po­por din ținuturile bătrânelor țări, dă nedumerit din umeri și se vede străin în țara lui. Pacostea mare, ce­ a căzut nu pe capul tuturor, ar fi prea dureros, ci pe capetele ce­lor ce se pretind că conduc țara, boala­­ de care s’au îm­bolnăvit este respingătorul politicianism, ce-i practică cei chemați să o cârmuiască. Nu mai sunt la cârma țării, boerii și capetele cele mai lu­minate ale țării, cu dragostea lor de pământ, de țară și neam liniștiți și cumpătați, ce iu­beau­ întâi binele țării și apoi al lor și atunci când li se ce­rea să se dea la o parte, fiind părerile lor protivnice și dău­nătoare obștescului bun mers și vedeau că așa este se dă­deau de bună voe, lăsând câr­ma în mâna altora mai înțe­­țelepți și mai destoinici. Ei nu­­și dădeau cu nimeni coatele­­ pentru împilarea țării și înfrun­tau pentru binele ei chiar moartea. Ce spun astăzi o vor­bă, apoi să știi că mâine nu se îndeplinește. r A face politică doar­ înseam­nă a te căpătui pe tine și toate rudele în a șaptea spiță,, iar nu a-ți ridica neamul la locul l­nde trebue și unde merită să fie. Parlamentarii de altă dată, te duceau în sfatul țării, nu pentru binele lor și nici al ru­delor lor, și nici pentru banii celor, ce caută favoruri, ci pentru cinstea lor, și pentru a face cu înțelepciunea lor drep­tate celui mic și obijduit, iar țin strâmbătate.. Doamne și cât de bine n'am sintea trăi cu toții, când mun­ca ar fi criteriul, dreptatea ca­ E­i, cinstea și omenia calitâ­­e, care ar trebui să împode­­ască pe niște­le om, care nă­imește a fi parte din­ conduce­­rilea țării. Suntem datori să luptăm — fesa ni se cere doar sânge, ce acela l’am dat mai lesne, noi cei mulți, mai mulți sunt doar cei muncitori și drepți —, să ne strângem în jurul celor lu­minați, cari stau deoparte scârbiți, să scuturăm jugul cel mai rușinos, ce a căzut vreo­dată pe gâturile noastre, să în­lăturăm politicianismul neo­­menos și tiran, căci altcum vom trebui să ne dăm seama chiar în mormânt atât față de cei ce au fost, cât și față de cei ce vor veni că nu ne-am făcut pe deplin datoria, înlături politicianismul. El omoară, ce e mai scump pen­tru noi: iubirea de neam, de țară, limbă, lege, dreptate și cinste strămoșească. SILVIU BARG­AU­AN­U profesor, Tulcea și la Graz că m­­­iștii se agila Graz, 31 (Danub).­­­ Munci­tori șomeri, instigați de comu­niști, au organizat o mare ma­nifestație la Graz pentru a pre­întâmpina tulburări în oraș, po­liția a înștiințat pe manifestanți că demonstrația nu va fi tole­rată decât în limitele parcului comunal. La sfârșitul întruni­­rii, șomerii au vrut să organi­zeze un marș în contra primă­riei, dar poliția a intervenit foarte energic, risipind mulți­­mea și operând 7 arestări. ■ [UNK] ■ — > ^ Un regiment fran­­cez contaminat de comunism Paris, 30 (Danub).­­ Se anun­ța din Hagenau că s-a desco­perit în cazarma regimentului 12 artilerie o vastă organizație comunistă. Cinci soldați soco­­tit ca instigatorii mișcărei au fost arestați. Ei scoteau un ziar întitulat „Organ de luptă și de apărare a cazarmei“. Sol­dații acestui regiment jucau rolul de nucleu comunist și in alte regimente ale garnizoa­­nei. Cutremur de pă­mânt in Grecia Atena, 30 (Danub). — Observa­­troul din Atena anunță că in loca­­litatea Agoriani s-a produs un cu­tremur de pământ, care a fost de­stul de tare simțit de către popu­lație, care a fost prinsă de panică. Cutremurul a durat două secuni­ Vizita d ini N. lama in America Pregătirile romanilor americani Seria de ziare românești sosite ori din Statele­ U­nite conține­­ nu­meroase articole privitoare la vi­zita d-lui prof. Nicolae Iorga, a Clubul tineresc român „Ni­­colae Iorga“ din Indiana Har­bor, Ind., cu adresa la P. O. R. 126, ne roagă, prin președintele său, d. Andrei Russu, și prin d. profesor Nicolae Benchea, delegatul aranjator al serbări­lor, să aducem la cunoștința ge­nerală următoarele hotărîri și îndrumări referitoare la ser­bările de aniversare ale ace­stui club: 1) Societățile din „Uniunea și Liga S. R. A.“, cele din „U­­niunea Societăților Române gr.-cat. din America“, paro­hiile ortodoxe române și greco­­catolice române, cari binevo­­iesc a retine din biletele expe­diate la adresa lor de clubul „Nicolae Iorga“ pentru serbă­rile de 20 de ani, sunt rugate ca până la 15 ianuarie 1930 să comunice dorința ce o au, iar biletele neîntrebuințate să le înapoieze, pentru ca funcțio­narii în drept de la club să poată face controlul necesar. 2) Orice donații în formă de răscumpărare a biletelor sau suprasolvire se vor evita pe cale ziaristică începând cu da­ta de 17 ianuarie 1930, pentru care scop lista acestor donații trece în broșura ce clubul „Ni­colae Iorga“ va edita din pri­lejul acestor serbări. Orice su­mă incursă după această dată va rămânea nepublicată în broșura­ istoric. Donațiile socie­taților ce compun „Uniunea și Liga S. R. A.“ vor fi anunțate de președintele ei sau repre­zentantul său. La fel societă­țile din Uniunea gr.-catolică: președintele sau reprezentan­tul său. De asemenea donațiile parohiilor ortodoxe și gr­o-cato­lice române de șefii sau repre­zentanții lor. Donațiile se vor anunța în decursul banchetu­lui. 3) Drept de cuvânt la ban­chet vor avea numai președin­ții sau reprezentanții tuturor Instituțiunilor centrale națio­­nal-cultural-religioase, al că­ror timp de vorbire va fi limi­tat la 5 minute. Acest drept îl vor avea și preoții locali. 4) Toți aceia cari doresc a participa în persoană la serbări și îndeosebi la banchetul ce se oferă în onoarea ilustrului oaspe­­ț. profesor N. Iorga, sunt rugați ca până la 15 Ia­nuarie­­ 1930, să-și anunțe do­rința, altfel după această dată riscă a nu mai putea lua parte. După data de 20 Ianuarie 1930, nu se va face nici o rezervație nici la banchet și nici la tea­tru, pentru oaspeții din afară. 5) Se pune în vedere mem­brilor clubului, că toți aceia cari nu-și rezervează loc la banchet din biletele primite spre răscumpărare, aceste bi­lete vor fi colectate la 15 ia­nuarie 1930, și membrul în chestiune va fi lăsat cu totul afară de la banchet Aceasta se face din cauză că se vor co­manda numai atâtea tacâmuri pentru servit câte locuri sunt rezervate. In ziua serbărilor, bilete pe a cărui sosire este așteptată. Sub titlul mai jos confratele „America“ •din • Cleveland •Ohio scrie u­rmătoarele: "­tru banchet nu se vor putea vinde, sub nici un motiv, altor oaspeți decât cei americani. Copiii mici sunt cu totul ex­cluși de la banchet. Aceasta pe motivul păstrării liniștei. 6) Toate scrisorile din afară să se adreseze pe numele Clu­bului și orice suma să se tri­mită prin cecuri sau money order. Numele persoanelor anunța­te că vor participa la serbări, se vor publica în ziarul „Ame­rica“ de îndată ce și-au anun­țat dorința. Pentru orice informațiuni doritorii să se adreseze dele­gatului aranjator, d. Nicolae Benchea, 3315 Block Ave, India­na Harbor, Ind. („America“, din 6 Ianuarie). UN APEL Sub titlul: „Serbarea clubu­lui „Nicolae Iorga“ acelaș con­frate „America“ în Nr. său din 10 Ianuarie scrie: Zil­ee de 9, 10 și 11 Februa­rie a. c., clubul „Nicolae Iorga“ le-a destinat importantelor ser­bări ale aniversării lui de 20 de ani. La toate serbările ani­versare s’a dat concurs din partea organizațiunilor noa­stre și de către particulari De data aceasta avem de serbat mai mult decât o muncă inten­sivă a celor 20 de ani trecuți. Serbarea fraților de la India­na Harbor nu va fi numai o serbare a d-ior locală, ci una națională, o mândrie a noa­stră a tuturor, căci in acelaș timp avem ocazia să sărbăto­rim venirea în America a ma­relui dascăl al neamului no­stru, și a unui dintre iluștrii bărbați ai Irmei. Pentru a avea pe părintele culturei românești în mijlocul nostru, clubul „Nicolae Iorga“ nu a cruțat nici o jertfă. De aceea este numai o datorență a tuturor organizațiunilor ro­mânești de a sprijini această frumoasă serbare, nu numai a clubului din Harbor, ci serba­rea și mândria noastră a tu­turor. Poate dacă ceream a risca averi întregi pentru o propa­gandă favorabilă României In America, acum, când are lip­să, in urma marei propagande maghiare ce se duce de trimișii ungurilor nu o puteam contra­balansa mai bine ca acum, când vine d. lorga, care va ți­ne conferințe despre neamul nostru la o mulțime de univer­sități. Să cercăm a fi la înălțimea chemării, arătând nu numai fraților din Indiana Harbor, ci și americanilor, că suntem vrednici de vizita unui mare om al neamului nostru. Cu cât vom fi mai mulți la serbări de acestea, impunătoare, cu a­­tât se va putea câștiga mai mult pentru poporul și țara Românească. Să facem deci o adevărată sărbătoare națională la 9, 10 și 11 Februarie, și să putem zi­ce cu adevărat că atunci „toate drumurile duc la Indiana Har­bor“. M. T. ROMAN Dell Clubul „Nicolae Iorga din Indiana Hamar, Indiana ÎNDRUMĂRI ASUPRA SERBĂRILOR PENTRU A 20 A ANI­VERSARE DE LA ÎNFIINȚARE, CARI VOR AVEA LOC LA 9, 10 ȘI 11 FEBRUARIE D. PROF. N. IORGA Ou atentat audios­cist la uuemftung Paris, 30 (Rador).­­ Din Luxem­burg se anunță că o bombă a fă­cut explozie în fața unui magazin al unui italian, producând mari pagube. Poliția a arestat imediat un ita­lian anume Fragni, cunoscut ca antifascist, care este bănuit ca au­­tor al acestui atentat. D. Manolescu-Strunga, vehementul elector de la Roman, a prezentat ddul S^Irie, secretar de stat la interne, bucăți de craniu și de oase, lăsate pe te­renurile de luptă ale votului universal, și pe mesele de operații urgente ale spitalelor, de eroii cari urmează—in județul sus numit, instrucțiunile sti­listice ale șefului partidului. După aceea, d. Rtxanolescu-Strunga ținând in mâini sângeroasele trofee, le-a dus cu o solemni­tate relativă, și le-a depus cu emfază, pe biroul în­cărcat cu proecte de buget și cu expuneri de mo­tive,­­ al d-lui Vintilă Brătianu. Șeful, aflând cazul, ar fi răspuns ! — Vezi, domnule Strunga, e ușor de adus oase rupte de la ai noștri. Aș fi dorit să îmi prezinți cranii și femururi de-a­le adversarilor ! Nu știm ce-a răspuns d. Manolescu. Dar aceste deziderate, spuse in fața batistei cu oase liberale, vădesc că luptând civilizat, parti­dele „de ordine“ și „de guvernământ“ vor ajunge departe... Departe la propriu, și la figurat. Cu soluții ca ale d-lui Vintilă Brătianu, s-ar pu­tea ca țara, scăpată de partide mari, să răsufle ușu­rată... logenda principesei Rlcana Se comunică oficial de­­ L ministru al Casei Re­gale i­n Joi 30 Ianuarie a avut loc la palatul Cotroceni, logodna &.3.Regale Prin­cipesa Ileana a Româ­niei] cu contele Alexan­dru de Hochberg, fiul A.S. Sceremishne, princi­pele de Pr­ess. Tasru trimete caldele ei, urări, Principesei Ilea­na, și urmeză cu dragos­tea ei pe fiica iubită a Marelui Rege și a imobi­lei Regine, rlie etad­ sindlu sffirdl­s # Cununia A.S. Regale Principesa Ileana cu Prințul de Hochberg, se va celebra pe la mijlocul lumei Aprilie. A. S. R. PRINCIPESA ILEANA Internă Externă Sili­milă — Săptămâna incindentelor electorale: la C­le­jani, la Bi­strița, la Buzău s'au deschis focurile de patrule. Preludiul unei drame, al unei tragi-comedii sau al unei simple comedii ? — Atmosferă și climă primăvăratecă, pământul s’a des­­ghețat până în adânc. Să fi venit oare primăvara ? Manifesta­­țiile din însuși sânul naturii, care nu se insulă niciodată, ne-o afirmă. — Ceață pe Dunăre și creșterea apelor. — Funcționarii și atribuțiunile fostelor inspectorate șco­lare vor trece la directoratele respective. — Criză de numerar la Arad sub o formă care o deose­bește de cea din restul țării. — Se adună material pentru reorganizarea învățământu­lui profesoral. — Un apel al „Uniunii primarilor" în apărarea livezilor, de pruni și a cazanelor de făcut țuică. — Se va modifica legea învățământului secundar — E vorba de reorganizarea Casei de Depuneri. — In curând alegeri în Spania. — Manifestații muncitorești la Viena. Elveția se înarmează, — deocamdată cu aeroplane. Credință și obscurantism „Raligia să­­ te des­fășoară astfel la taie după natura „sa proprie, ca o activitate cu totul spirituală, urmărind „să transforme oameni­i și lucrurile dinăuntru, nu dim afară, „prin convingere, prin exemple, prin dragoste, prim rugă­­„eiraie, prim împărtășania sufletelor cu o aceiași credință și „un prim constrângere sau prin politică, și e clar că n'are „a se teme de progres­ul științelor, al moralei sau »a fostă­­„tuțiilor”. Etniile Bon Croax. Seien«« Religion. După cum nu trebnește făcută Vi­novată știința pozitivă de desvol­­tare a curentului materialist și ateu tot așa nu trebue făcut vinovat cu­rentul materialist de imoralitatea și egoismul ce domnește în societate. Egoistizarea individului, și stri­carea societății nu este o con­secință logică a teoriei materiali­ste, ci urmarea unei idei false des­pre natura legii morale. Legea mo­rală nu trebue considerată ca ceva impus de su&­e­m o lege naturală propriei noastre ffințe. După cum cine calcă legile gravitației univer­sale va suferi pagube materiale, căci­­ se va ruina clădirea construi­tă, tot așa cine calcă legile propriei sale fericiri. Exemplu îl avem în viața mare­lui scriitor englez Oscar Wilde Nevoind să suporte regulele mora­lei tradiționale își construește ad­­hoc o teorie, după care scopul a­­devărat al vieții nu ar fi munca, ci o contemplație artistică și plină de plăceri. Conform acestei teorii și-a permis să ducă o viață îndrep­tată nu numai după un criteriu ar­tistic, ci și după poftele sensuale ale trupului, o trândăvie stupidă și elegantă. A sfârșit prin a fi do­minat de plăceri și a ajuns astfel la o groaznică decădere, după cum însuși mărturisește, în cartea pe care a scris-o în închisoare. Decăderea societății moderne, în ceea ce privește viața ei morală, se datorește mai de grabă faptului, că nu este îndrumată de nici un cu­rent, decât că ar urma cu stăruință vre­un­ul. Avem ceea ce se poate numi anarhia morală contimporană. Dar ni se pare, că L, sa cade într’o eroare fundamentala atunci când propune leacul mântuirii: „După mine științele pozitive n’ar avea decât să renunțe deocamdată la orgoliul lor tradițional și să-și completeze aparatul de investiga­­tiune pe care îl au, cu conștiința, cu inima și cu subconștientul setos de mistere și doveditor de mistere, pe care creatorul le-a pus în firea omenească și împreună să le folo­sească pentru pătrunderea în toate laturile lui, ale Universului văzut și nevăzut“. Invitațiunea aceasta au științele pozitive să-și completeze aparatul de investigațiune și cu inima, cu sentimentul și cu subconștientul se­tos de mistere arată o totală necu­noaștere a evoluțiunii științelor. Știința a trecut pe acolo, pe unde este invitată astăzi și a lăsat urme în acele cercetări și discipline, pe care noi acum le considerăm drept rezultate ale copilăriei științei. Ce sunt astrologia, alchimia, magia, peneiromancia, augurii și alte știin­țe oculte, decât încercări de a ex­plica fenomenele naturii „cu con­știința, cu inima și cu subconștien­tul setos de mistere“ ? Vroește a-sa să ne întoarcem iar în cerce­tările relative la piatra filosofală, elexirul vieții, transmutația meta­lelor ori la prezicerile scoase din conjuncția astrelor și știința horos­copului ? La început în toate feno­menele naturii, omul nu vedea de­cât mistere și acte voite, iar înțe­legerea lucrurilor ,ry­ 4etwndual bnesc confundate adevărurile afec­tive, mistice și colective, care sunt personale și nedemonstrabile, de domeniul religiei și al moralei, cu adevărurile raționale, impersonale și demonstrabile. Aceste din urmă cad în lotul științelor pozitive. A­­devărurile ce se demonstrează nu le admitem decât în urma unor probe absolut constrângătoare, ca­re ne silesc ori să le recunoaștem ca adevăruri, chiar fără voia noas­tră, pe când adevărurile afective și mistice, ca să le recunoaștem, trebue să ne facă cineva să le sim­țim. Și nu reușește la aceasta de­cât­ prin împărtășirea simțirii sale, nu cu argumente raționale, ci cu dragoste, cu sinceritate și cu exem­plul acțiunii sale desinteresate.­Ra­portul între știință­­ și credință nu poate fi unn raport de subordine, ci un raport de independență ca acela dintre doi tovarăși, porniți pe dru­muri diferite, pentru a cuceri feri­cirea. OCTAV HALUNQA­­ sfârșit m­irea FÉiiii c­­orpului didactic din România Noua organizație a corpului di­dactic federalizat ne trimite ur­mătorul comunicat: Comitetul congresului extra­ordinar al corpului didactic a con­vocat în ziua de 26 Ianuarie cor. la „Cercul profesorilor secundari“ cele trei comitete centrale ale „a­­sociațiilor“ de învățământ, cari­sm procedat, potrivit dorinții ex­primate de Congres, la înfăptuirea „Federației corpului didactic din România"1. In această ședință s’au­ discutat și votat cu unanimitate, statutele Federației după cari­­ conducerea nouei organizații se încredințează celor trei președinți de asociații. Pentru hotărrile mari—adică a­­celea care au necesitat federa­­rea —■ se cere acordul­ unanim al celor trei asociații, iar pentru contactul permanent și eficace în­tre toți membrii corpului didac­tic, scoaterea „Buletinului Federa­ției“ și fixarea unui congres anual în luna Octombrie. Federația astfel constituită și-a început activitatea sa chiar în a­­­ceastă primă ședință . A luat câ­te acest fel de a concepe știința. Astfel s’au născut superstițiile și toate acele arte speciale și lucra­tive ale Orientului, de care ne vor­bește istoria. Sarcina științei este tocmai să scape conștiința de în­râurirea voinții, a inimii, care in­troduce elementul personal, subiec­tiv în cercetarea fenomenelor. A­­ceastă atitudine a științei este com­patibilă cu credința, care în dome­niul necunoscutului nu mai ales al idealului poate să-și afirme stăpâ­nirea, bazată nu pe rațiune, ci pe voință și sentiment. Omul nu este numai o ființă in­telectuală, ci este și o ființă înzes­trată cu voință și simță e. Pe acea­stă latură a sufletului omenesc tre­bue să se altoiască religiunea, mo­rala și credința. Credința poate să afirme pentru motive de ordin a­­fectiv, ceea ce știința nu poate să dovedească. Legea morală de asemenea nu se demonstrează ci se simte. De aceea nu poate exista o morală științifică, după cum nu există nici o știință sau­ teorie­­ științifică morală. Nu­tre­noștință de starea de­­ nemulțumire și agitație a Corpului didactic, în urma ciudatelor comunicate ale ministerului de instrucție asupra repartizărilor de sume derizorii, a delegat o comisie pentru, a cerce­ta și referi asupra așa ziselor „sporuri“ și a hotărît pentru ziua de 23 Martie adunările tuturor secțiilor noastre pe județe în ve­derea noului congres, necesitat, e­­ventual, de menținerea actualei situații nelegale. Primul număr al „Buletinului Federației“ care va conține și da­rea de seamă a desbaterilor con­gresului dela 6, ~ și 8 Decembrie a fost fixat pentru 15 Februarie c Drag. Hurmuzeacu, Gr. Forțu, D. V. Țoni „...noțiunea sănătoasă a partidelor* este omorâta prin această națiune fal­­să a partidelor de interes personal, a grupărilor

Next