Neamul Românesc, iulie 1930 (Anul 25, nr. 143-169)
1930-07-24 / nr. 163
DIRECTOR POLITIC N. IORGA Joi 24 Iulie 1930 aNüL KXtf. — mo. 163 Abonamente. Pe un an 600 Lei Pe șease Luni 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei 3 LEI Bettaefla «I Administrația BUCUREȘTI I Strafla Bremáni No. 6 (etaj) T»Mm 312/tt N. Politician fle pripas S’a înscris și d. Nu știu cine la liberalii d-lui Gheorghe Brătianu. Cu dd. Krim, Făgețel și Compania, tînărul șef liberal Iși are colecția complectă. E interesant să ne oprim un moment asupra acestor nisipuri volante ale politicianismului. Cîndva, marele recrutor ocult al liberalismului, el însuși un rozător de șefie, d. I. Q. Duca (acel care știe cum am furat eu Statul român), a crezut că face o mare ispravă atrăgând la d-sa oameni veniți la mine cu cele mai teribile jurăminte pe buze, dar pe cari soarta nu-i favorizase material și vrîsta critică-i apucase cu toate neputințele și renegările ei. Tinerii bătuți de brumar din roata d-lui menit să fie totdeauna sub-șef au adus în casa nouă liberală ce făcuseră în cea veche pretenție și intrigă. Astăzi capturații de atunci au plecat spre un și mai promițător steag : liberalii Coroanei. Dar multe socoteli nu ies la capăt. Nu e de ajuns ca d. Gheorghe Brătianu să guverneze; trebuie ca „idealiștii să fie recompensați. Și, de unde nu, îi vor face și d-sale exact ce mi-au făcut mie și conducerii bătrîne a partidului liberal. Dar totdeauna se va găsi un naiv să-i primească...« N. IORGA Rog pe alegătorii Sectorului I galben din București, oameni luminați cari știu ce se poarte face, in alte țări, să gândiască dacă e bine ca și data asta să voteze pe un rău gospodar numai pentru că s’a înscris de căpătuială într’un așa zis partid politic. Dacă la Primărie trebuie oameni de partid sau oameni de ispravă. Dacă e bine ca banul contribuabilului să meargă la oamenii de club și nu la lucru pentru comună. Dacă trebuie ca Bucureștii să rămâie cea mai înapoiată capitală din Europa. NICOLAE IORGA „Alianța” cu tâlc la sfârșit ne fu dat să vedem și acest lucru neașteptat! Ajunserăm să vedem în România-Mare sfânta „alianță a salvării partidelor“ ! Adică pe d-nii Duca și V. Brătianu, cerberii păzitori ai actului de la 4 Ianuarie, conducătorii „oligarhiei plutocratice“, îmbrățișați într’o caldă emusiune de sentimente comune cu d-nii Iuliu Maniu, Ion Mihalache și Virgil Madgearu, zeloșii apărători ai „țărănismului“ exclusiv și ai „deocrației integrale“ și cu d-nii mareșal Averescu și Oct. Goga, veselul castelan ardelean și zelosul partizan, al M. S. Regelui de o foarte timpurie conversiune ! Căci ce nu s’a văzut până acum, Doamne sfinte, în țara aceasta, raiul contradicțiilor și grădina surprizelor celor mai fantastice ! Iată-i așadar pe dușmanii de moarte, cari până mai eri alaltă ori — la propriu nu la figurat! — se urmăreau cu cele mai îndrăcite mijloace de exterminare, cari astăzi pe scena publicisticei și a discursurilor politice se învinuesc reciproc în fața naivilor, — dacă mai sunt și acum — cu cele mai desgustătoare insulte, cu celelalte ride^aruații, cu dovezi necruțătoare, de ruina statului, iată-i strânși înapoia culiselor șandramalei politicianismului, solidari, împăcați, hotărîți, neclintiți în hotărîrea lor, marea lor hotărîre ! D. V. Madgearu mână în mână cu d. I. G. Duca, d. V. Brătianiu amestecându-și lacrămile calde cu lacrămile reci ale d-lui prezident al consiliului de o sută, d. Argetoianu domolindu-și olteneasca mândrie într’o mutuală, desăvârșită comunitate de gânduri și simțiri cu d-nii mareșal Averescu și Oct. Goga. Iată realizat fenomenul politic de necrezut ! I-a chemat M. S. Regele acum o lună și jumătate. I-a rugat să se unească pentru a da viață acestei țări slăbănogită până la ultimele ei puteri, stoarsă de suflet și de carne de meșterele partide peste care sunt șefi dumnealor. Era vorba de mântuirea acestei patrii nenorocite, cerșitoarea Europei, cenușereasa penegrită și oropsită tuturor desilusiilor postbelice. I-a chemat pe acești buni fii ai unei mame pe care rând pe rând au aruncat-o în drum, flămândă, umilită și batjocorită, uitată tuturor intemperiilor și durerilor, tuturor mizeriilor, în vreme ce scumpii d-lor partizani benchetuiau în casa ei, în avuție, cântece și belșug. M. S. Regele le-a spus acest lucru : „ Mama noastră nu trebuie să piară în drum de râsul străinilor. De la ea avem tot ce avem; binele ei e binele nostru, durerea ei e durerea noastră, mândria și umilința ei sunt mândria și umilința noastră. Uniți-vă ca niște frați buni ca să o mântuim împreună. Așa le-a vorbit prin d. mareșal Presan, M. S. Regele. Și voința lor s’a manifestat neînduplecată; apelul a rămas inutil. A început fiecare să-și facă numărătoarea țiganilor din sălaș. Au trecut apoi la „întruniri“ și „consfătuiri“ în care au vorbit și au plănuit așa cum s’au obișnuit de zece ani încoace de când rând pe rând fiecare vătaf cu sălașul lui a continuat să ruineze ce-a găsit ruinat de celalt. Au început apoi unul după altul să bată la ușa M. Sale. Nu au-i greu sa știm ce-au vorbit. Dânșii nu înțeleg decât ce au învățat. Intre salvarea țării și salvarea ambiției sale, fiecare preferă să se hotărască pentru cea din urmă. In țară s’a vorbit însă și de înlăturarea din gospodăria obștească a acestor nesățioase și inconștiente sălașe de țigani. Și instantaneu, electric „alianța salvării partidelor“ s’a înfăptuit a---------------------Nici o divergență de păreri, nici o îndoială, nici o nesiguranță, nici un echivoc n’au mai existat. Cele trei ciurde s’au solidarizat imediat într’o măreață ciurdă ce-și agită amenințătoare colții și ghiarele, împotriva voinței regale, împotriva marilor necesități vitale ale națiunii sărăcite, partidele vor să trăiască. Șefii lor se solidarizează cu ele. Se mai poate cineva îndoi de „patriotismul“ lor ? CĂLISTRAT VULCAN ȘTIRI Noua convenție comercială și de navigație între Polonia și România intră în vigoare de la 25 iulie. In America, căldurile au atins 105—110 grade Farenheit. Ședința delegației permanente a municipiului, care trebuia să se țină ieri, a fost amânată. Eri s’a început conferința agrară a țărilor dunărene. Marți s’a serbat, cu fastul de totdeauna, onomastica M. S. Regina Maria. Consiliul de miniștri din 22 iulie s’a ocupat în special cu agitațiunile din țară. POLITICA AGRARA A PARTIDELOR Să vindem grănele. Să le vindem repede, și pe toate. Odată împlinită această minune, vom da agricultorilor putința să trăiască, și curajul să mai semene și la toamnă. Vom galvaniza astfel întreaga viață a țărei. Căci cu cele cincisprezece miliarde, cel puțin, care se pot lua pe porumb, pe grău și pe alte cereale și păioase, cu cele zece miliarde, ușor de adus pentru produse lemnoase și petrolifere, s’ar schimba ca sub influența unei baghete miraculoase, jalea în bucurie și lipsa în prosperitate. Aceasta e acum formula actualităței politice: să vindem, să exportăm, să scăpăm sute de un surplus care e capabil să ne salveze, sau să ne distrugă. « Este așa ceva cu putință, în scurtul interval în care am dori să ne realizeze minunea? Dornici să vedem țara și plugăria scăpată de spectrul groaznic al sărăciei, industria redeschizând fabricile, șantierele lucrând cu maximu-ul lor de capacitate, ne-am pus și ne punem mereu întrebarea : Oare numai conjunctinra mondială, să fie vinovată de fixitatea și pasivitatea vieței noastre economice? Aceasă „conjunctură— sau laolaltă, toate împrejurările protivnice sau favorabile care dictează lumei întregi, cu fatalitatea lor implacabilă, sentințe fără apel, ne-au găsit dezarmați? Le-am așteptat noi fără să luăm din vreme, toate măsurile care să ne scutească măcar în parte, — de efectele sentințelor ce vin de la această teribilă, forță invizibilă și iresponsabilă? Sau, am scrutat din vreme orizonturile probabilului economic, și studiindu-le cu mijloace științifice, cu posibilități suficiente, am știut să anticipăm crizele și să pregătim contra ofensiva ,,conjuncturei“? Merită cineva recunoștința publică, pentru această viziune clară, — pentru atât de utila demascare a neprevăzut filim? Și dacă nu, — cine e vinovatul, cine sunt vinovații unei politici de brațe încrucișate, de vorbărie goală, și de neertată indiferență ? ! D. profesor N. Iarga fixează datele unor grave încheeri: înainte, plugăria românească avea pe vechiul proprietar. Vechiul proprietar, la rândul lui, dispunea de capital, de credit, de orientare. Era, pe de-asupra capabil. El grupa munca, făcând-o productivă. Marea proprietate s’a fărâmițat. In locul ei, a venit o pulbere de mici agricultori. Fără capital, fără credit. Eu mijloace reduse, și limitate. Fiecare plugar, produce cum îl tae capul. Nu sunt două loturi, într’un sat, să aibă acelaș grâu... O varietate nesfârșită de grâne, a căror calitate merge dela rău, la mediocre, nevinovații? Mai e nevoe să o spunem? Sunt partidele de guvern, sunt guvernele pe care le-au creat aceste partide. Guvernele au așteptat fără grije... Nu și-au dat seamă că năzuind marea proprietate, cerealele noastre vor pierde piețele consumatare. N’au priceput că reducând producția unitară la câteva hectare, nu vom mai răzbi să vindem decât produse inferioare. Și acestea aiu se caută nicăeri. Au lăsat, apoi pe plugar fără ‘Ht, sărăcit de cămăi și decimat de fisc. ..Cooperația“ cu atâtea roade strălucite, aiurea, a fost și ea politicianizată, și redusă la un provizorat dureros și costisitor. Guvernele, au fost avertizate la vreme că distrug bogăția exportabilă a țărei. Incapabile să întrezărească primejdiile, guvernele se încăpățânau să le ignoreze chiar dacă li se prevesteau din vreme. Dar în distrugerea, plugăriei, guvernelor le recunoaștem și alte merite, deosebit de triste. Vom vorbi și despre ele. 0 revizuire :N. Iorca,gospodarul Scriind acum trei zile, în noul ziar bucureștean ,,Mișcarea“, câteva rânduri privitoare la viitoarele alegeri comunale, sfătuiam pe cetățenii Capitalei să aleagă înainte de orice, oameni gospodari:„Gari în viața lor au făptuit, au organizat, au creat ceva prin propriile lor mijloace, adică fără ajutorul și banul Statului. Cu risipirea milioanelor publice oricine se poate lăuda că a făcut ceva. Dar să creezi ceva din sărăcia ta sau cu ajutorul inițiativei private — un cămin, o școală, o instituție de folos obștesc, — sau măcar să organizezi și să cârmuești o întreprindere de interes particular, — să gospodărești bine o moșie, un comerț, o fabrică, — asta e semn bun“. Nu știam, scriind aceste rânduri, că voi avea în așa scurt timp prilejul unei minunate exemplificări. Căci iată, am fost Duminică — zi de odihnă — la Vălenii de Munte. Despre care d. C. Argetoianu, care nu-i un liric, a scris acum câțiva ani, după o vizită asemuitoare, acel articol entuziast : „Minunea de la Văleni”. Cunoșteam, din citit și din auzite, opera culturală și opera națională care se înfăptuiește acolo. Școala de Misionare și Așezământul Ferdinand, cari adună acolo în tot timpul anului, din toate unghiurile țării, fete tinere, în majoritate învățătoare, românce și minoritare și le trimite apoi, cu alt suflet și altă pregătire, la împlinirea menirei lor de covârșitoare însemnătate: universitatea populară, în care, de la 15 Iulie la 15 August, se întâlnește și se frământă o lume de studenți și de intelectuali despind unitatea morală și intelectuală a României de mâine ; tiparnița de sub teascurile căreia ies lucrări egale tehnicește oricăreia din măriri edituri și muzeul cu râvnă și pietate îmbogățit, — toate acestea sunt, mai mult sau mai puțin, cunoscute marelui public, după cum cunoscută îi este, mai puțin sau mai mult, personalitatea culturală ,politică și națională a ctitorului tuturor acestor așezăminte. Dar este, mi se pare, cineva care-i mai puțin cunoscut: e N. Iorga gospodarul. Lumea judecă simplist: savantul, conferențiarul, criticul, ziaristul, academicianul, parlamentarul, călătorul acesta neobosit, nu poate să mai aibă timp și pentru altceva n„ dorința aceia da egalizare și de compensație care acordă multor femei urâte reputația de spirituale și multor femei frumoase ponosul de prostie, publicul își zice că și lui N. Iorga trebue să-i lipsească ceva. Ce ? Evident, simțul practic. Care nu se găsește în cărți. „N. Iorga e un teoretician“. Și legenda se înfiripează, se întinde, crește, ajutată de atâtea binevoințe practice cari se oferă și se jertfesc zilnic binelui public. Un teoretician. Să nu-i tulburăm misiunea spirituală. Să nu-l încercăm la altceva. Să-l lăsăm în biblioteca lui. Un cal de lux nu-i doar un cal care să tragă la greutate. (Ceia ce-i încă o greșală, fiipologică, fiindcă din făgașul adânc tot calul de sânge te scoate mai repede. Dar trecem). Fără sfială, i-am pus întrebarea. Mi-a răspuns cu râsul acela plin, de om întreg la trup și la suflet. Râs care te odihnește de râsurile șuerate, de râsurile lăuntrice, de surâsurile piezișe, de surâsurile intelemnoase pe cari toți le cunoaște,—cum te odihnește o zi și-o noapte la Văleni de îmbâcseala atmosferei bucureștene. .,Eu, un teoretician ? Neam de neamul meu n’a fost teoretician ! Suntem doar gospodari din Moldova. Vino să vezi“... Și am mers și am văzut. Dormitoare și bucătării, grădini și livezi, crescătorii de paseri, vacile cu lapte, iepurașii de casă, albinele cari roiesc, omizile cari trebuiesc stârpite, un ochiu de geam care s’a spart, un măr altoit care tânjește, un obiect casnic care nu-i ia locul lui, — „teoreticianul“ le vede pe toate, se cunoaște pe toate, îndreaptă cu mâna lui, dă îndemnuri precise, își cunoaște pe nime toate misionarele (câte sute sunt ?), are pentru fiecare un cuvânt părintesc sau o vorbă de dojana, îndrumează, animă, crează, gospodărește, — în cel mai plin și mai tra a dovedi spiritul practic care practic înțeles al cuvântului. De altfel studiul bugetului acestor așezări ar fi deajuns pe e le cârmuiește. Misionarele plătesc cu totul 1500 lei pe lună. Cursiștii de vară, tot atâta, plus 290 lei lunar pentru cămin. Am mâncat și eu la cantina comună, — și foarte bine. Mi s’a cerut 30 lei pentru o masă alcătuită din trei feluri. Gestul meu de mirare a fost întâmpinat cu o scuză. ..e mai scump, fiindcă nu aveți cartelă !" Firește, nici un ban nu se irosește în zadar. Și multe silințe dezinteresate străjuiesc toată această gospodărie. De-asupra cărora cârmuiește formidabila putere creatoare a „teoreticianului de bibliotecă“. EPOCA COSTIN C. STURDZA P citim coloniștii ...din Dobrogea, d. Mihalache a cerut și consiliul de miniștri de ieri a aprobat suma de 28 milioane lei, necesară construirii de case. Firește, măsura e binevenită... © © sii renan Suveranul a ținut să viziteze Capitala — susține d. primar Dobrescu. Atunci de ce n’a prefărat să admire centrele împodobite de nouile clădiri am putea zice pretinse monumentale — pentru cari gospodăria pricepută a d-lui Dobrescu nu poartă nici o vină — și a ales tocmai Hala Centrală — al cărei aspect dezastruos face dovada clei mai potente nepriceperi a administrației comunale. D. primar Dobrescu dacă ar fi pătruns de cel mai elementar bun simț moral ar fi simțit lovitura ce i-a aplicat Suveranul cu dosul patrnoj și i- a tras consecințele. Ceea ce Suveranul n’a putut face, o va putea face corpul electoral, sperăm. 1 DIRECTOR GEORGESCU Internă summ — S-au luat măsuri pentru triajul tuturor persoanelor cari cer audiență la înalții demnitari ai Statului. — Cerealele sunt tot mai căutate în porturi. Prețurile sunt în creștere . — Nu vom mai avea praf pe străzi: primăria Bucureștilor a descoperit o substanță cu care stropindu-se străzile se evită praful... Se cunoaște că suntem în ajun de alegeri comunale ! — Mare incendiu la Focșani. » S-a deschis conferința agrară româno-iugoslavă ungară. — S-a inaugurat în Deltă un canal și două drage făcînd parte din lucrările pentru punerea în valoare a regiunii inundabile din Deltă. — Contrabande de spirt și fraude fiscale. — S-a reglementat aplicarea noilor măsuri legiferate în materie de contrabande. Externă — Răspunsul Bulgariei la memoriul d-lui Briand sugerează concesii reciproce între state. — In Cehoslovacia se pregătesc manevre cu atacuri de gaze, manevre la care va participa și populația civilă. Acprnca noastră narea Minarelin iad Potrivit hotărîrii com. central, partidul nostru trece la viață și nouă acțiune în cadrul nouilor și providențialelor împrejurări politice, următoare întronării îndreptățite a M. S. Regelui Carol II. După consfătuirile dela București, Ploești și Văleni — reconstituirea comitetelor din mai multe centre ardelene, vizitarea unor organizații sătești din Prahova și Ilfov, — a avut loc Duminică 20 iulie, marea adunarea din Azuga cu delegați ai comitetului central și din Ploiești, Brașov, Câmpina, Breaza, Bușteni, Poiana și Predeal. Adunările (dimineața și după masă), precum și banchetul ce a urmat, au fost prezidate de d-nii D. Munteanu-Râmnic, fost deputat, vice-președinte al partidului, Gh. Ciocoiu, membru al Camerei de comerț, în numele căreia a și vorbit, și Gh. Făgărășanu, directorul fabricei de bere, care împreună cu d. C. Drăgoi, directorul școalei și Ion Gorănescu, neîntrecutul și devotatul șef al organizației locale, au salutat pe oaspeți și și-au arătat părerile. După expunerea d-lui D. Munteanu-Râmnic, numerosul auditoriu a aclamat entuziast de mai multe ori pe M. S. Regele, pe d. N. Iorga, pe fruntașii partidului, precum și necesitatea unei acțiuni și a guvernului de concentrare, luând act cu acelaș entuziasm de salutul d-lui general T. Tăutu, președintele comitetului județean al Prahovei și membru al comitetului executiv, și al d-lui dr. P. Topa, secretarul nostru general. Mult aplaudate au fost, în adunări și la banchet, cuvântările d-lor dr. A. Cheriș, fost procuror, președintele organizației Brașov și tot de-acolo căp. I. Stancovici, I. Mihăilescu-Mișu, membru al Camerei de comerț, Radu Gorănescu- Breaza, cenzor al băncii „Creditul Popular“, P. Teodorescu, fost consilier municipal, I. Ungureanu, vice-președinte „Asociația funcționarilor din petrol și industrii“, V. Rădulescu, fost primar, președ. org. din Bușteni-Poiana Țapului, L. Finkelștein, directorul fabricii de sticlărie, I. Brezeanu-Câmpina, Gh. Mănescu-Breaza, N. Gorănescu-Podul Vadului, fost ajutor de primar, D. Iordache- Predeal de la Domeniile Coroanei, E. Ciuncan, ziarist, Gh. Ceaușoiu ș. a. din numeroșii delegați ai organizațiilor. Au aderat telegrafic: C. loriescu, dir. școalei din Sinaia, Ionel Petrescu-Azuga ș. a. S’a aclamat apoi următoarea moțiune : „Cetățenii din Azuga, întru „niți azi 20 iulie în mare adunare cetățenească a Văii Prahovei, la chemarea, partidului „național prezidat de d. N. Iorga, ascultând pe cuvântători „și delegații lui din București, „Ploești, Câmpina, Brașov, „Breaza, Poiana și Predeal — „aduc M. S. Regelui Carol II „cele mai respectuoase omagii „și d-lui prof. N. Iorga cele „mai entuziaste încredințări „de devotament, asigurându-i „că sunt azi toată nădejdea „neamului. Și cer alcătuirea „guvernului de înțelegere și „mântuire, mai presus de partide și cluburi, — guvern pe „care ”d. N. Iorga îl cere de 12 „ani, iar M. S. Regele a avut „augusta bunăvoință și solicitudine să-l vestească țării. „Dumnezeu să le dea ani mulți „și multe puteri pentru așezarea temeinică și marele viitor al României Intregite“. CORESF. : II» urimi fragte la Minz BERLIN 23. (Rador). — După terminarea marilor serbări, organizate ori la Koblenz pentru eliberarea teritoriilor renane, serbări la cari au asistat și președintele Hindenburg, s-a petrecut seara târziu un accident tragic. Mulțimea, care se adunase cu miile pa țărmul din Neuendorf de unde asistase la focurile de artificii, a început să treacă pe podul îngust de pontoane între Koblenz și Luetzel. In momentul când se găseau pe pod aproximativ 100 persoane, podul s-a rupt și cei aflători pe pontoane au căzut în apă. Loviți de balustradele sfărâmate și prinși sub greutatea pontoanelor, aproape toți s‘au înnecat. Numai puțini, care se aflau în apropiere de mal, s’au putut salva. Până la ora 1 noaptea fuseseră găsite 34 cadavre. îndată ce s‘a aflat de această catastrofă, toate serbările din districtul Koblenz au fost contra, mandate. Oficiosul guvernului, ne ceartă, și el... E drept că nu ne spune pe nume, înglobându-ne în numărul celor cari „luptă împotriva partidelor“. Dar ne face o strașnică morală. Cum e posibil ca să se ceară desființarea partidelor de guvernământ. Și mai ales a partidului național țărănesc? Brepiascaj — a făcut ce-a putut să dreagă ce au stricat liberalii și avereseanii... Și tot ,,Dreptatea“ scrie că partidul d-lui Brătianu și partidul poporului nu erau propriu zis partide, ci clici personale, devastatoaer și incapabile. Prin urmare, ,,Dreptatea“, apărând partidele, desființează două din ele, demascăndu-le ea, pe niște bande incapabile care au dus țara la dezastru.. Fără să vrea, oficiosul guvernului, e de părerea noastră, cu amănuntul că e mult mai violent față de rivalii de budget, față de guvernele fie elc.. Fără să vrea, oficiosul d-lui Maniu, se așează în rândurile adversarilor guvernelor de club, și de clienteli politici.