Neamul Românesc, iulie 1930 (Anul 25, nr. 143-169)

1930-07-24 / nr. 163

DIRECTOR POLITIC N. IORGA Joi 24 Iulie 1930 aNüL KXtf. — mo. 163 Abonamente. Pe un an 600 Lei­ Pe șease Luni 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni 1000 Lei 3 LEI Bettaefla «I Administrația BUCUREȘTI I Strafla Bremáni No. 6 (etaj) T»Mm 312/tt N. Politician­ fle pripas S’a înscris și d. Nu știu cine la liberalii d-lui Gheorghe Brătianu. Cu dd. Krim, Făgețel și Compania, tînărul șef liberal Iși are colecția complectă. E interesant să ne oprim un moment asupra acestor nisi­puri volante ale politicianismului. Cîndva, marele recrutor ocult al liberalismului, el însuși un rozător de șefie, d. I. Q. Duca (acel care știe cum am furat eu Statul român), a crezut că face o mare ispravă atrăgând la d-sa oameni veniți la mine cu cele mai teribile jurăminte pe buze, dar pe cari soarta nu-i favorizase material și vrîsta cri­­tică-i apucase cu toate neputințele și renegările ei. Tinerii bătuți de brumar­ din roata d-lui menit să fie tot­deauna sub-șef au adus în casa nouă liberală ce făcuseră în cea veche­­ pretenție și intrigă. Astăzi capturații de atunci au plecat spre un și mai pro­mițător steag : liberalii Coroanei. Dar multe socoteli nu ies la capăt. Nu e de ajuns ca d. Gheorghe Brătianu să guverneze; trebuie ca „idealiștii­­ să fie recompensați. Și, de unde nu, îi vor­ face și d-sale exact ce mi-au făcut mie și conducerii bătrîne a partidului liberal. Dar totdeauna se va găsi un naiv să-i primească...« N. IORGA Rog pe alegătorii Sectorului I galben din Bucu­rești, oameni luminați cari știu ce se poarte face, in alte țări, să gândiască dacă e bine ca și data asta să voteze pe un rău gospodar numai pentru că s’a înscris de căpătuială într’un așa zis partid politic. Dacă la Primărie trebuie oameni de partid sau oameni de ispravă. Dacă e bine ca banul contribuabilului să m­ear­gă la oamenii de club și nu la lucru pentru co­mună. Dacă trebuie ca Bucu­reștii să rămâie cea mai înapoiată capitală din Europa. NICOLAE IORGA „Alianța” cu tâlc la sfârșit ne fu dat să vedem și acest lucru neașteptat! A­­junserăm să vedem în Româ­­nia-Mare sfânta „alianță a sal­vării partidelor“ ! Adică pe d-nii Duca și V. Brătianu, cer­berii păzitori ai actului de la 4 Ianuarie, conducătorii „oligar­hiei plutocratice“, îmbrățișați într’o caldă emusiune de senti­mente comune cu d-nii Iuliu Maniu, Ion Mihalache și Vir­gil Madgearu, zeloșii apărători ai „țărănismului“ exclusiv și ai „d­eocrației integrale“ și cu d-nii mareșal Averescu și Oct. Goga, veselul castelan ar­delean și zelosul partizan, al M. S. Regelui de o foarte timpurie conversiune ! Căci ce nu s’a văzut până a­­cum, Doamne sfinte, în țara a­­ceasta, raiul contradicțiilor și grădina surprizelor celor mai fantastice ! Iată-i așa­dar pe dușmanii de moarte, cari până mai eri alaltă ori — la propriu nu la fi­gurat! — se urmăreau cu cele mai îndrăcite mijloace de ex­terminare, cari astăzi pe scena publicisticei și a discursurilor politice se învinuesc reciproc în fața naivilor, — dacă mai sunt și acum — cu cele mai desgustătoare insulte, cu cele­lalte ride^aruații, cu dovezi necruțătoare, de ruina statu­lui, iată-i strânși înapoia culi­selor șandramalei politicianis­mului, solidari, împăcați, ho­­tărîți, neclintiți în hotărîrea lor, marea lor hotărîre ! D. V. Madgearu mână în mâ­nă cu d. I. G. Duca, d. V. Bră­­tianiu amestecându-și lacră­­mile calde cu lacrămile reci ale d-lui prezident al consiliu­lui de o sută, d. Argetoianu do­­molindu-și olteneasca mândrie într’o mutuală, desăvârșită co­munitate de gânduri și simțiri cu d-nii mareșal Averescu și Oct. Goga. Iată realizat fenomenul poli­tic de necrezut ! I-a chemat M. S. Regele a­­cu­m o lu­nă și jumătate. I-a ru­gat să se unească pentru a da viață acestei țări slăbănogită până la ultimele ei puteri, stoarsă de suflet și de carne de meșterele partide peste care sunt șefi dumnealor. Era vorba de mântuirea a­­cestei patrii nenorocite, cerși­­toarea Europei, ce­nușereasa pe­negrită și oropsită tuturor de­­silusiilor postbelice. I-a chemat pe acești buni fii ai unei mame pe care rând pe rând au aruncat-o în drum, flămândă, umilită și batjocori­tă, uitată tuturor intemperiilor și durerilor, tuturor mizerii­lor, în vreme ce scumpii d-lor partizani benchetuiau în casa ei, în avuție, cântece și belșug. M. S. Regele le-a spus acest lucru : „ Mama noastră nu trebuie să piară în drum de râsul străi­nilor. De la ea avem tot ce a­vem; binele ei e binele nostru, durerea ei e durerea noastră, mândria și umilința ei sunt mândria și umilința noastră. Uniți-vă ca niște frați buni ca să o mântuim împreună. Așa le-a vorbit prin d. mare­șal Presan, M. S. Regele. Și voința lor s’a manifestat neînduplecată; apelul a rămas inutil. A început fiecare să-și facă numărătoarea țiganilor din sălaș. Au trecut apoi la „întruniri“ și „consfătuiri“ în care au vorbit și au plănuit așa cum s’au obișnuit de zece ani încoace de când rând pe rând fiecare vătaf cu sălașul lui a continuat să ruineze ce-a găsit ruinat de celalt. Au început apoi unul după altul să bată la ușa M. Sale. Nu au-i greu sa știm ce-au vor­bit. Dânșii nu înțeleg decât ce au învățat. Intre salvarea țării și salvarea ambiției sale, fie­care preferă să se hotărască pentru cea din urmă. In țară s’a vorbit însă și de înlăturarea din gospodăria ob­ștească a acestor nesățioase și inconștiente sălașe de țigani. Și instantaneu, electric „a­­lianța salvării partidelor“ s’a înfăptuit a---------------------­Nici o divergență de păreri, nici o îndoială, nici o nesigu­ranță, nici un echivoc n’au mai existat. Cele trei ciurde s’au solida­rizat imediat într’o măreață ciurdă ce-și agită amenință­toare colții și ghiarele, împotriva voinței regale, îm­­potriva marilor necesități vi­tale ale națiunii sărăcite, par­tidele vor să­ trăiască. Șefii lor se solidarizează cu ele. Se mai poate cineva îndoi de „patriotismul“ lor ? CĂLI­STRAT VULCAN ȘTIRI Noua convenție comercială și de navigație între Polonia și România intră în vigoare de la 25 iulie. In America, căldurile au a­­tins 105—110 grade Farenheit. Ședința delegației perma­nente a municipiului, care tre­buia să se țină ieri, a fost amâ­nată. Eri s’a început conferința a­­grară a țărilor dunărene. Marți s’a serbat, cu fastul de totdeauna, onomastica M. S. Regina Maria. Consiliul de miniștri din 22 iulie s’a ocupat în special cu agitațiunile­ din țară. POLITICA AGRARA A PARTIDELOR Să vindem grănele. Să le vindem repede, și pe toate. Odată împlinită a­­ceastă minune, vom da a­­gricultorilor putința să trăiască, și curajul să mai semene și la toamnă. Vom galvaniza astfel în­treaga viață a țărei. Căci cu cele cinci­spre­zece miliarde, cel puțin, care se pot lua pe porumb, pe grău și pe alte cereale și păioase, cu cele zece mi­liarde, ușor de adus pen­tru produse lemnoase și petrolifere, s’ar schimba ca sub influența unei ba­ghete miraculoase, jalea în bucurie și lipsa în pros­peritate. Aceasta e acum formu­la actualităței politice: să vindem, să exportăm, să scăpăm sute de un sur­plus care e capabil să ne salveze, sau să ne dis­trugă. « Este așa ceva cu putin­ță, în scurtul interval în care am dori să ne reali­zeze minunea? Dornici să vedem țara și plugăria scăpată de spectrul groaz­nic al sărăciei, industria redeschizând fabricile, șantierele lucrând cu ma­ximu-ul lor de capaci­tate, ne-am pus și ne pu­nem mereu întrebarea : Oare numai con­j­unctinra mondială, să fie vinovată de fixitatea și pasivita­tea vieței noastre econo­mice? Aceasă „conjunc­tură— sau la­olaltă, toa­te împrejurările protiv­­nice sau favorabile care dictează lumei întregi, cu fatalitatea lor implacabi­lă, sentințe fără apel, ne-au găsit dezarmați? Le-am așteptat noi fără să luăm din vreme, toate măsurile care să ne scu­tească măcar în parte, — de efectele sentințelor ce vin de la această teri­bilă, forță invizibilă și i­­responsabilă? Sau, am scrutat din vre­me orizonturile probabi­lului economic, și studiin­du-le cu mijloace științi­fice, cu posibilități sufi­ciente, am știut să antici­păm crizele și să pregă­tim contra ofensiva ,,con­juncturei“? Merită cineva recunoș­tința publică, pentru a­­ceastă viziune clară, — pentru atât de utila de­mascare a neprevăzut fi­­lim? Și dacă nu, — cine e vi­novatul, cine sunt vino­vații unei politici de bra­țe încrucișate, de vorbă­rie goală, și de neertată indif­erență ? ! D. profesor N. Iarga fi­xează datele unor grave încheeri: înainte, plugăria româ­nească avea pe vechiul proprietar. Vechiul pro­prietar, la rândul lui, dis­punea de capital, de cre­dit, de orientare. Era, pe de-asupra capabil. El gru­pa munca, făcând-o pro­ductivă. Marea proprietate s’a fărâmițat. In locul ei, a venit o pulbere de mici agricultori. Fără capital, fără credit. Eu mijloace reduse, și limitate. Fiecare plugar, produce cum îl tae capul. Nu sunt două loturi, într’un sat, să aibă acelaș grâu... O va­rietate nesfârșită de grâ­­ne, a căror calitate mer­ge dela rău, la mediocre, ne­vinovații? Mai e nevoe să o spunem? Sunt parti­dele de guvern, sunt gu­vernele pe care le-au creat aceste partide. Gu­vernele au așteptat fără gri­je... Nu și-au dat sea­mă că năzuind marea proprietate, cerealele noastre vor pierde pie­țele c­o­nsu­mat­are. N’au priceput că reducând pro­ducția unitară la câteva hectare, nu vom mai răzbi să vindem de­cât produse inferioare. Și acestea aiu se caută nicăeri. Au lăs­at, apoi pe plugar fără ‘­­Ht, sărăcit de că­măi și decima­t de fisc. ..Cooperația“ cu atâtea roade strălucite, aiurea, a fost și ea politicianiza­­tă, și redusă la un provi­zorat dureros și costisi­tor. Guvernele, au fost a­­vertizate la­ vreme că dis­trug bogăția exportabilă a țărei. Incapabile să întreză­rească­ primejdiile, gu­vernele se încăpățânau să le ignoreze chiar dacă li se prevesteau din vreme. Dar în distrugerea, plu­­găriei, guvernelor le re­cunoaștem și alte merite, deosebit de triste. Vom vorbi și despre ele. 0 revizuire :N. Iorca,­gospodarul Scriind acum trei zile, în noul ziar bucureștean ,,Mișcarea“, câ­teva rânduri privitoare la viitoa­rele alegeri comunale, sfătuiam pe cetățenii Capitalei să aleagă înainte de orice, oameni gospoda­ri:„Gari în viața lor au făptuit, au organizat, au creat ceva prin pro­priile lor mijloace, adică fără a­­jutorul și banul Statului. Cu risi­pirea milioanelor publice oricine se poate lăuda că a făcut ceva. Dar să creezi ceva din sărăcia ta sau cu ajutorul inițiativei private — un cămin, o școală, o institu­ție de folos obștesc, — sau măcar să organizezi și să cârmuești o în­treprindere de interes particular, — să gospodărești bine o moșie, un comerț, o fabrică, — asta e semn bun“. Nu știam, scriind aceste rân­duri, că voi avea în așa scurt timp prilejul unei minunate exem­plificări. Căci iată, am fost Du­­mini­că — zi de odihnă — la Vă­lenii de Munte. Despre care d. C. Argetoianu, care nu-i un liric, a scris acum câțiva ani, după o vi­zită asemuitoare, acel articol en­tuziast : „Minunea de la Văleni”. Cunoșteam, din citit și din au­zite, opera culturală și opera na­țională care se înfăptuiește acolo. Școala de Misionare și Așezămân­tul Ferdinand, cari adună a­colo în tot timpul anului, din toate unghiurile țării, fete tinere, în majoritate învățătoare, românce și minoritare și le trimite apoi, cu alt suflet și altă pregătire, la împlinirea menirei lor de covâr­șitoare însemnătate: universita­­­tea populară, în care, de la 15 Iu­­lie la 15 August, se întâlnește și se frământă o lume de studenți și de intelectuali despind unitatea morală și intelectuală a României de mâine ; tiparnița de sub teas­curile căreia ies lucrări egale teh­­nicește oricăreia din măriri edi­turi și muzeul cu râvnă și pietate îmbogățit, — toate acestea sunt, mai mult sau mai puțin, cunos­cute marelui public, după cum cunoscută îi este, mai puțin sau mai mult, personalitatea cultura­lă ,politică și națională a ctitoru­lui tuturor acestor așezăminte. Dar este, mi se pare, cineva ca­­re-i mai puțin cunoscut: e N. Iorga gospodarul. Lumea judecă simplist: savan­tul, conferențiarul, criticul, zia­ristul, academicianul, parlamen­tarul, călătorul acesta neobosit, nu poate să mai aibă timp și pen­tru altceva n„ dorința aceia da egalizare și de compensație care acordă multor femei urâte repu­tația de spirituale și multor fe­mei frumoase ponosul de pros­tie, publicul își zice că și lui N. Iorga trebue să-i lipsească ceva. Ce ? Evident, simțul practic. Ca­re nu se găsește în cărți. „N. Ior­­ga e un teoretician“. Și legenda se înfiripează, se întinde, crește,­­ ajutată de atâtea binevoințe practice cari se oferă și se jert­fesc zilnic binelui public. Un teo­retician. Să nu-i tulburăm misi­unea spirituală. Să nu-l încercăm la altceva. Să-l lăsăm în biblio­teca lui. Un cal de lux nu-i doar un cal care să tragă la greutate. (Ceia ce-i încă o greșală, fiipolo­­gică, fiindcă din făgașul adânc tot calul de sânge te scoate mai repede. Dar trecem). Fără sfială, i-am pus întreba­rea. Mi-a răspuns cu râsul acela plin, de om întreg la trup și la suflet. Râs care te odihnește de râsurile șuerate, de râsurile lă­untrice, de surâsurile piezișe, de surâsurile intelemnoase pe cari toți le cunoaște,—cum te odihneș­te o zi și-o noapte la Văleni de îmbâcseala atmosferei bucureș­­tene. .,Eu, un teoretician ? Neam de neamul meu n’a fost teoreti­cian ! Suntem doar gospodari din Moldova. Vin­o să vezi“... Și am mers și­ am văzut. Dor­mitoare și bucătării, grădini și livezi, crescătorii de paseri, va­cile cu lapte, iepurașii de casă, albinele cari roiesc, omizile cari trebuiesc stârpite, un ochiu de geam care s’a spart, un măr al­toit care tânjește, un obiect cas­nic care nu-i ia locul lui, — „teo­reticianul“ le vede pe toate, se cunoaște pe toate, îndreaptă cu mâna lui, dă îndemnuri precise, își cunoaște pe nime toate mi­sionarele (câte sute sunt ?), are pentru fiecare un cuvânt părin­tesc sau o vorbă de dojana, în­­drumează, animă, crează, gospo­dărește, — în cel mai plin și mai tra a dovedi spiritul practic care practic înțeles al cuvântului. De altfel studiul bugetului a­­cestor așezări ar f­i deajuns pe e­ le cârmuiește. Misionarele plă­tesc cu totul 1500 lei pe lună. Cursiștii de vară, tot atâta, plus 290 lei lunar pentru cămin. Am mâncat și eu la cantina comună, — și foarte bine. Mi s’a cerut 30 lei pentru o masă alcătuită din trei feluri. Gestul meu de mirare a fost întâmpinat cu o scuză. ..e mai scump, fiindcă nu aveți car­telă !" Firește, nici un ban nu se iro­sește în zadar. Și multe silințe dezinteresate străjuiesc toată a­­ceastă gospodărie. De-asupra cărora cârmuiește formidabila putere creatoare a „teoreticianului de bibliotecă“. EPOCA COSTIN C. STURDZA P citim coloniștii ...din Dobrogea, d. Mihala­che a cerut și consiliul de mi­niștri de ieri a aprobat suma de 28 milioane lei, necesară construirii de case. Firește, măsura e bine­ve­nită... © © si­i renan­ Suveranul a ținut să viziteze Capitala — susține d. primar Dobrescu. Atunci de ce n’a prefă­rat să admire centrele împodo­bite de nouile clădiri am putea zice pretinse monumentale — pentru cari gospodăria price­pută a d-lui Dobrescu nu poar­tă nici o vină — și a ales toc­mai Hala Centrală — al cărei aspect dezastruos face dovada clei mai potente nepriceperi a administrației comunale. D. primar Dobrescu dacă ar fi pă­truns de cel mai elementar bun simț moral ar fi simțit lovitu­ra ce i-a aplicat Suveranul cu dosul patrnoj și i- a tras con­secințele. Ceea ce Suveranul n’a putut face, o va putea face corpul electoral, sperăm. 1 DIRECTOR GEORGESCU Internă summ — S-au luat măsuri pentru triajul tuturor persoanelor cari cer audiență la înalții demnitari ai Statului. — Cerealele sunt tot mai căutate în porturi. Prețurile sunt în creștere . — Nu vom mai avea praf pe străzi: primăria Bucureș­tilor a descoperit o substanță cu care stropindu-se străzile se evită praful... Se cunoaște că suntem în ajun de alegeri comu­nale ! — Mare incendiu la Focșani. »­ S-a deschis conferința agrară româno-iugoslavă ungară. — S-a inaugurat în Deltă un canal și două drage făcînd parte din lucrările pentru punerea în valoare a regiunii inunda­bile din Deltă. — Contrabande de spirt și fraude fiscale. — S-a reglementat aplicarea noilor măsuri legiferate în materie de contrabande. E­xternă — Răspunsul Bulgariei la memoriul d-lui Briand suge­rează concesii reciproce între state. — In Cehoslovacia se pregătesc manevre cu atacuri de gaze, manevre la care va participa și populația civilă. Acprnca noastră narea Minare­lin iad Potrivit hotărîrii com. cen­tral, partidul nostru trece la viață și nouă acțiune în cadrul nouilor și providențialelor îm­prejurări politice, următoare întronării îndreptățite a M. S. Regelui Carol II. După consfătuirile dela Bu­curești, Ploești și Văleni — re­constituirea comitetelor din mai multe centre ardelene, vi­zitarea unor organizații sătești din Prahova și Ilfov, — a avut loc Duminică 20 iulie, marea adunarea din Azuga cu delegați ai comitetului central și din Ploiești, Brașov, Câmpina, Breaza, Bușteni, Poiana și Pre­deal. Adunările (dimineața și du­pă masă), precum și banchetul ce­ a urmat, au fost prezidate de d-nii D. Munteanu-Râmnic, fost deputat, vice-președinte al partidului, Gh. Ciocoiu, mem­bru al Camerei de comerț, în numele căreia a și vorbit, și Gh. Făgărășanu, directorul fa­­bricei de bere, care împreună cu d. C. Drăgoi, directorul școa­lei și Ion Gorănescu, neîntre­cutul și devotatul șef al orga­nizației locale, au salutat pe oaspeți și și-au arătat părerile. După expunerea d-lui D. Munteanu-Râmnic, numerosul auditoriu a aclamat entuziast de mai multe ori pe M. S. Re­gele, pe d. N. Iorga, pe frunta­șii partidului, precum și nece­sitatea unei acțiuni și a guver­nului de concentrare, luând act cu acelaș entuziasm de sa­lutul d-lui general T. Tăutu, președintele comitetului jude­țean al Prahovei și membru al comitetului executiv, și al d-lui dr. P. Topa, secretarul nostru general. Mult aplaudate au fost, în a­­dunări și la banchet, cuvân­tările d-lor dr. A. Cheriș, fost procuror, președintele organi­zației Brașov și tot de-acolo căp. I. Stancovici, I. Mihăiles­­cu-Mișu, membru al Camerei de comerț, Radu Gorănescu- Breaza, cenzor al băncii „Cre­ditul Popular“, P. Teodorescu, fost consilier municipal, I. Un­­gureanu, vice-președinte „A­­sociația funcționarilor din pe­trol și industrii“, V. Rădules­­cu, fost primar, președ. org. din Bușteni-Poiana Țapului, L. Fin­kelștein, directorul fabricii de sticlărie, I. Brezeanu-Câmpina, Gh. Mănescu-Breaza, N. Goră­­nescu-Podul Vadului, fost a­­jutor de primar, D. Iordache- Predeal de la Domeniile Coroa­nei, E. Ciuncan, ziarist, Gh. Ceaușoiu ș. a. din numeroșii delegați ai organizațiilor. Au aderat telegrafic: C. lo­ri­escu, dir. școalei din Sinaia, Ionel Petrescu-Azuga ș. a. S’a aclamat apoi următoa­rea moțiune : „Cetățenii din Azuga, întru „niți azi 20 iulie în mare adu­­­nare cetățenească a Văii Pra­hovei, la chemarea, partidului „național prezidat de d. N. Ior­­­ga, ascultând pe cuvântători „și delegații lui din București, „Ploești, Câmpina, Brașov, „Breaza, Poiana și Predeal — „aduc M. S. Regelui Carol II „cele mai respectuoase omagii „și d-lui prof. N. Iorga cele „mai entuziaste încredințări „de devotament, asigurându-i „că sunt azi toată nădejdea „neamului. Și cer alcătuirea „guvernului de înțelegere și „mântuire, mai presus de par­­­tide și cluburi, — guvern pe „care ”d. N. Iorga îl cere de 12 „ani, iar M. S. Regele a avut „augusta bunăvoință și solici­tudine să-l vestească țării. „Dumnezeu să le dea ani mulți „și multe puteri pentru așe­zarea temeinică și marele vii­tor al României­ Intregite“. CORESF. : II» urimi fragte la Minz BERLIN 23. (Rador). — După terminarea marilor serbări, orga­­nizate ori la Koblenz pentru eli­berarea teritoriilor renane, serbă­ri la cari au asistat și președin­tele Hindenburg, s-a petrecut seara târziu un accident tragic. Mulțimea, care se adunase cu miile pa țărmul din Neuendorf de unde asistase la focurile de artificii, a început să treacă pe podul îngust de pontoane între Koblenz și Luetzel. In momentul când se găseau pe pod aproxima­tiv 100 persoane, podul s-a rupt și cei aflători pe pontoane au căzut în apă. Loviți de balustradele sfărâmate și prinși sub greutatea ponto­anelor, aproape toți s‘au în­­necat. Numai puțini, care se a­­flau în apropiere de mal, s’au pu­tut salva. Până la ora 1 noaptea fuseseră găsite 34 cadavre. îndată ce s‘a aflat de această catastrofă, toate serbările din districtul Koblenz au fost contra­, mandate. Oficiosul guvernului, ne ceartă, și el... E drept că nu ne spune pe nume, înglobându-ne în numă­rul celor cari „luptă împotriva partidelor“. Dar ne face o strașnică morală. Cum e posibil ca să se ceară desființarea partidelor de guvernământ. Și mai ales a partidului național țărănesc? Brepia­­scaj — a făcut ce-a putut să dreagă ce au stricat liberalii și avereseanii... Și tot ,,Dreptatea“ scrie că partidul d-lui Brătianu și partidul poporului nu erau propriu zis partide, ci clici personale, de­­vastatoaer și incapabile. Prin urmare, ,,Dreptatea“, apărând partidele, desf­iințează două din ele, demascăndu-le ea, pe niș­te bande incapabile care­ au dus țara la dezastru.. Fără să vrea, oficiosul guvernului, e de păre­rea noastră, cu amănuntul că e mult mai violent față de rivalii de budget, față de guvernele fie elc.. Fără să vrea, oficiosul d-lui Maniu, se așează în rândurile adversarilor guvernelor d­e club, și de clienteli politici.

Next