Neamul Românesc, noiembrie 1930 (Anul 25, nr. 243-267)

1930-11-26 / nr. 263

DmEUTGH POLITIC N. IORGA I­ Wâ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 11, (etaj) Telefin­ul 19lfin 3 ________Miercuri, 25 Moemorie, 1030 _____________MI UL XXV.­­ Mo. 283 Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe ș­ase luni, 300 Lei Penis­u autorități și inutitupuși; 1000 lei DIRECTOR N. GEORGESCU imái trei pe noapte... la podul Sabarului automobilul d-lui Grigore Filipescu e ciu­ruit de gloanțe. Lângă Târgoviște un șir de căruțe e oprit de tâlhari. In marginea Fălticenilor patru puști opresc o sută de călători, oficiali și neoficiali, și culeg o întreagă vistierie de la această grupă de Iași. Niciodată, nici pe vremea lui Mavrogheni, care punea în marginea satelor țepi cu inscripții amenințătoare, n'a fost în Ro­mânia o asemenea destrăbălare, o asemenea rușine, un aseme­nea despreț pentru tot ce este autoritate. Și, în fața falimentului complect al ordinii publice, „bărbații politici" se joacă de-a șefia acasă la ei și de-a audiența la Palat, care pe care... N. mum f : A ■ Prietenul nostru, d. Inginer Gabrielescu a scris nu de mult, în locul acesta un articol în care arăta s­tarea lamentabilă în care au ajuns la noi drumurile, înainte de război, când șoselele noastre naționale din vechiul Re­gat se întrețineau mai bine în u­­nele locuri, în altele mai puțin bine, dar totuși, destul de onora­bil, în raport cu mijloacele noas­tre totdeauna restrânse, era des­tul ca să trecem dincolo, fie în Transilvania sau în Bucovina pentru ca să ne simțim micșorați și să ne gândim cu jind la vre­mea când vom putea avea și noi asemenea șosele. Dar ce s’a ales din minunatele drumuri de altă dată ? Am rele­vat odată fanfaronada fostului vornic al trebilor dinlăuntru, Voevodul voinicilor, care, într’o vorbire umflată, a crezut că poate lăuda guvernul din care a făcut parte că a refăcut drumurile. Cari drumuri ? Dar nu mai lo­­cuește d. Vaida în județul Cluju­lui ? N’a mai umblat d-sa prin ju­dețul acesta, ca și în județele în­vecinate: Turda, Someșul, Săla­jul, ca să vadă în ce hai rușinos au ajuns drumurile în aceste ju­dețe ? Dar este un adevărat su­pliciu să te aventurezi într’o că­lătorie cu trăsura sau cu automo­bilul pe aceste drumuri unde pe vreme bună piatra răscolită și gropile fără șir, omoară cauciu­curile, strică roțile și arcurile și scot măselele călătorilor. Nici nu e mirare de atfel în țara unde dascălii se improvizea­ză în miniștri ai comunicațiilor, unde cantonierii au grija să în­demne oamenii la întrunirile par­tidelor, iar banii budgetelor i-au drumul... delegațiilor, comisiuni­­lor și congreselor internaționale, atât de scumpe parlamentarilor și interparlamentarilor noștri. In legătură cu acestea și o altă chestie, tot a drumurilor. Citesc tocmai în ziar o știre: „Camera de comerț din partea locului a hotărît să contribuie cu o sumă importantă pentru plantarea șo­selei Baia-Mare-Seini. Și mă gân­desc cu jale la banii ce se tot as­­vârle pentru aceste plantații, ab­solut lamentabile, așa cum se fac azi. Cine a călătorit prin Ardeal știe că, înainte de epoca lui Ti­ber­iu Vornic et tuti quanti, a­­proape toate șoselele principale erau plantate din belșug. Pe am­bele laturi, pomi fructiferi um­­blau marginea drumului, încân­tau ochii trecătorilor; primăvara, se îmbăta aroma ramurilor înflo­rite, iar toamna, rezistai anevoie ispitei de a nu te atinge de fruc­tele coapte. Și totuși, era o vreme câd floa­rea era cruțată, iar de rod nu în­d­ăznia nimenea să se atingă. Noi „regățenii nu putem fi bănuiți doar că oftăm după vremea Impe­rului", dar tare bine ar mai prin­de o jandarmerie ca aceea de pe vremea fișpanilor și a solgobirău­­rilor, nu de alta dar măcar pentru paza bietelor plantații de pe dru­murile ardelene. Frica de jandarm, frica de pe­deapsă opria orice atentat la via­ța pomilor roditori, iar fructele a­­dunate toamna aduceau un venit, care putea contribui în bună mă­sură la întreținerea acestei plan­tații și a drumurilor însăși. Atăzi, cine vrea scutură pomii și fură fructele, fă­­ă nici o grijă. Câteva ierni aspre, au ucis un mare număr de pomi. Ce face ad­ministrația ? In loc să taie pomii degerați și să-i înlocuiască cu vlăstare tine­re, găsesc cu cale — pentru a fa­ce rost de învârteală unor antre­prenori — slujbași sau nesluj­bași, — să facă în rând cu plan­tația veche, o altă plantație, nou­­nouță. Se poate admira această plan­tație, bicisnică, hibristă, rău alea­­să, rău așezată, nesprijinită și ni­udată, din care nu înverzește nici zece la sută. Intr’un oraș, după ce, venind cu trăsura, m’am extaziat în fața unei asemenea plantații, moartă înante de a trăi, am întrebat, ne­dumerit pe un consilier agricol. — Cine a făcut plantația pe drumul acesta ? — Noi, îmi răspund mulțumit consilierul. — SĂ vă fie de cap! T. CONST. DELA BAIA ------------ X □ X ------------­ Scrisorile ana ...către țărani ale d-lui Mihala­­che și-au găsit adversari serioși (până acum au avut adversari i­­nofensivi, ca și obiectul criticilor lor) în întrunirea guvernamenta­lă de la Sibiu. Pe când d. Madgearu vorbea predicând pacea și înțelegerea între partide, auditoriul striga : — Jos ministrul scrisorilor că­tre țărani ! Cum vine asta ? Am reprodus acum câteva zile, după ziarul „America" din Cleveland, constatările unui profesor că românii din Statele­ Uni­­te nu sunt amenințați cu desnaționalizarea și că deci, repatrierea lor nu ar fi necesară. Constatările ziarului românilor americani nu oglindesc însă prea bine realitatea ci par mai curând niște desiderate pornite din sentimentul național, — întrucât din nenorocire se găsesc în America familii în cari copiii nu știu românește. Și aceasta e des­tul, — credem. Dar, alta e rațiunea pentru care reîntoarcerea în patrie a românilor aflați printre streini e necesară. D. profesor Iorga a spus-o: e imperativul istoric al rasei. Judecata istorică e inflexi­bilă : românul trebuie să rămână legat de pământul lui. Aplicată la timpul de față, această poruncă neînduplecată a sintezei istorice se vădește cu prisosință justificată. Pentru pu­nerea în valoare a bogățiilor ei, pentru valorizarea posibilități­lor ei, România are nevoie de brațe și, mai ales, de energii. Și energia o găsește la aceia care, înfrângându-și dragos­tea de țară și tristețea unei despărțiri pentru dorul de a munci cu folos pentru sine și ai săi, pleacă în robia muncii pe melea­guri streine cu hotărîrea de a învinge sau de a muri. Iată de­ ce românii din America, repatriați, ar putea ridica pe umerii lor, cu experiența, cu priceperea și cu fire­a lor modi­ficată de mediul ambiant al continentului care se închină Mun­cii, o economie națională nouă la înflorirea căreia ar interesa toată viața românească. Monopolul Spirtului... Și urmărirea celor cari au speculat Statul, neaplicând legea. O serioasă legiferare a regi­mului spirtoaselor, insistent ce­rută de d. Charles Rist, ar fi a­­dus Statului venituri, în anul 1930, de cel puțin un miliard. Er a operat însă în forme de o îndrăzneală, și de o rapaci­tate care uimesc. Legea a venit de la Parlament, cu articole noui, care eludau controlul și permiteau să func­ționeze aproape nesupărate, distileriile clandestine. S'au in­tercalat amendamente îndoel­­nice, și toate acestea, numai cu scopul firesc ca Budgetul să nu mai găsească nimic din cele 800 milioane lei, ia cât sconta consilierul Băncei Naționale, veniturile nouii legiferări. Acestea sunt faptele. Din ele se desprind două imperative, deopotrivă de urgențe. Cel dintâi este : grabnica sta­bilire a vinovățiilor. * Săptămâni de-a rândul — as­­tă vară, — am publicat avertis­mente asupra panamalei Spir­tului. Denunțuri precise ne în­științau că jaful urmează nestin­gherit, din pricina temporizări­lor aranjate, cu dibăcie, ca­uză, apoi, că interesații sofisti­cau și polemizau în ședințe in­terminabile, — toate sub prezi­denția dibaciului expert în alt­cooluri, d. Pompiliu Ioanitescu. Dar nimeni nu s'a alarmat. Beneficiarii urmau nesupărați rentabilele manopere. Ele se cifrează astăzi cu neasemuit de mari pagube, pentru budgetul în curs, — căruia i s’a răpit, ca să se distribue la concanii de toate categoriile, multe sute de milioane. Stabilirea de îndată a vino­vățiilor, se impune: * Regele vrea un budget de e­conomii, și de echilibru. Fără această politică de com­primare și reduceri, deficitele viitoare pot primejdui și cele mai importante interese de or­din național. In raportul de curând publi­cat, d. Roger Auboin, demas­­când cu o explicabilă rezervă abuzurile comise cu legiuirea spirtului,­­ se oprește îndestul la acest important izvor de ve­nituri considerabile. O nouă, o severă lege a re­gimului alcoolului, oferă acum budgetului, putința unei alimen­tări foarte serioase. Mai bine, ar fi să se institue monopolul alcoolului. De înda­tă, și fără ocoliri inutile. Resursele secătuite ale Țarei, pretind această orientare. Admite ori­ce om cinstit că între monopolul alcoolului, ca­re să dea Țărei, un miliard pe an, și legiuiri dibace, care să o­­fere acest plocen politicianilor clandestini ca și distilatorilor de spirt, — nu e de ales prea mult. Cu timpul acest miliard, și altele care ar alimenta budge­tul de pe urma nouilor și ine­vitabilelor monopoluri, ar ușu­ra poate milioanele de birnici, sufocați de fiscalitatea actuală și de proporțiile mizeriei eco­nomice. Așteptăm hotărîrea conducă­torilor de curaj, ca să pedep­sească jaful și să aducă veni­turi noui Budgetului. Dar jefuirea consumatorilor ? — In Cehoslovacia descinderi și condamnarea speculanților —­­ La mi exploatare evid­entâ și tolerantă revoltătoare — In aceste vremuri de sărăcie și de lipsă, a perit orice simț de rușine, și de teamă. Comercianții onești, — și mai­ atât de puțini, — sunt copleșiți de grupul din ce în ce mai compact, și mai odios, al specu­lanților. Pâinea, legumele, coloniale­le, mezelurile, fructele, se vând azi, cu prețuri scandaloase. Față cu prețul de cost, cel de vânzare constitue totdeauna o veritabilă sfidare. Cu atât mai fără frâu, cu cât banii se câș­tigă așa de greu, și mii de ce­tățeni n'au de lucru. ȘI AIUREA, E LA FEL... De­sigur că speculantul, nu e un produs exclusiv românesc. Sunt și aiurea, negustori hrăpă­reți și apetituri vinovate. Dar acolo, există și frâna... A­­colo activează autoritatea. Acolo vine legea și lovește complet în corbii cari jefuesc publicul con­sumator. . Bunăoară, în Cehoslovacia, în Italia, Ministerul de Comerț din Praga, face descinderi. O lege, îi va da dreptul să controleze pe fabricanți, pe fermieri, pe negus­tori. E permis cuiva să vândă cu 100 lei, un produs care-i costă zece ? Se poate admite ca un negustor care cumpără un postav cu 200 lei metrul, să-i împărțească pre­țul, când găsește un cumpărător? Nu e scandalos să te coste pre­țul de fabricație al unui kgr. de unt 60 lei și să câștigi 80 la sută, revânzându-1 băcanului ? Acel­aș lucru cu conservele, cu fructele, cu carnea, cu zahărul, cu lemnele. Și în Italia, vor cădea legi drastice, să înfrâneze jefuirea ce­lor mulți și săraci. IN ROMANIA, LINIȘTE ȘI... LI­BERTATE Evident, nu generalizăm. Ne­gustorii sunt jefuiți de cămătari, și spoliați de fisc. Dar e curios că nu aceștia în mare parte, sunt și speculanții îndrăzneți ai populației. După o ultimă tabelă de pre­țuri, vedem că produsele ali­mentare, în special, sunt mai scumpe, sau mult mai­eftine, după capricii și după... obrazul negustorului. O marfă e scum­pită de raritatea ei, comparativ cu cererea, de transport, și de asigurare, — dacă o mai asigu­ră cineva. Dar iată, piețele, toate, abun­dă de alimente. Carnea de va­că e 46 lei în piața cutare și 26 lei, — deși calitatea e iden­tică, — ia măcelăria din Ca­lea....... Untura, untul, fructele, conservele, zarzavaturile, pă­sările, urmează ca prețuri, ace­­laș joc neînțeles. Vinde fie­care cu cât vrea, și cu cât crede. Nici un criteriu se­rios, nici un control. Libertate deplină, în atâtea magazine unde jaful e în tradiție. Dar când e vorba să intervină au­toritatea, o face... la tariful taxi­­metrelor, ca și cum asta intere­sează pe oamenii necăjiți, fa­miliile împovărate, pe bieții oa­meni necăjiți din lumea atât de necăjită de azi.* Sistemul prețurilor maximale, ca și legea contra speculei, au dat greș ? Dar nu mai e nimic de făcut? Reprezentanții Statului, n'au ei datoria să găsească mijloacele legale, și serioase, ca să se sfârșească cu jaful ? Ce se face în Ceho­slovacia, și în alte țări, să fie la noi ina­plicabil și fără rezultate bune ? Publicul mare, jefuit în acelaș stil, nu va vedea oare într'o zi că numai el mai e capabil să reacționeze ? Ce vor zice a­­tunci reprezentanții executi­vei ? Dar numeroșii — primari de culori, — cari văd așa de puți­ne lucruri și reacționează atât de rar ? D. Aurel flad și....Micul Balaur“ — Um memoriu, și Jern D. Aurel Vlad, a cărui dragoste pentru pentru bazinurile carboni­fere l­a îmbibat de calorii rebele față de d. Iunian, a avut ori o zi bună. (Așa susținea cel puțin un arde­lean, devotat ca toți ardelenii gu­vernamentali, d-lui Maniu, de­și merge până în iad, de va fi nevoe, cu d. Mironescu și cu permanentul de tren). D. Iunian, nu e omul pe care să îl sperie demisiile. Dacă e­­ drept că le dă numai... la gazetă, e tot atât de verosimil că ministrul „Dreptății“, nu admite, să se tae lofurile magistraților. E un punct de vedere interesant, — dar vexa­toriu pentru echilibrul budgetului nou... ale cărei dureri de facere, crispează de două luni pe maimoșii comisiei budgetare, în frunte cu marele și fiorosul măcelar, d. Ghiullea. O BUCURIE... TRANSCARPA­TINA D. Aurel Vlad sa bucurat, prin urmare, foarte... Să plece dela Jus­tiție, Micul Balaur! Ce bucurie în Copșa Mică ! Ce avalanșă de voi­nici entuziaști, în plasa Petroșani­lor. Dar delirul din Trei Scaune, unde al patrulea invitat, e totdea­una un nepoftit... Dar Micul Balaur, e și un mare gh­et. A dat știrea, dar nu și demi­sia... Pentru ca, după un interval de câteva ore, sa o desmintă cate­goric. A fost o stupoare... D. Aurel Vlad, era pur și simplu indignat. Imemple Iul gripale - Încerca să-și exteriorizeze furia, convins că restaurantul unde își ia dejunul e sa­la Comitetului de o sută. — Domnul acesta, se­­ine de șă­­guială. Doar nu merge mereu. El trebuie să plece, căci altfel, e pră­păd. Nul mai scapă nici chiar Vaida, — dacă i-ar sări prin imposibil, în ajutor! MIGRENELE PRIMEJDIOASE A urmat o ședință agitată, între d. Aurică Vlad, și un numeros grup compus din trei ardeleni pro­fund nemulțumiți. Ostilitatea guvernamentalilor de peste munți e o gradație interesan­tă: nemulțumiții, sprijină guver­nul cu entuziasm. Cei­ serios ne­mulțumiți, îl sapă cu condiția să nu îl dea jos. Cei veritabil nemul­țumiți, i-au dat răgaz până la 1 Martie 1951, iar profund indig­nații, — pe cât de indignați pe atât de anonimi, — dau depeși la Viena și se întrunesc în jurul u­­nei mese, la d. Vlad. Rezultatul consfătuirei se va ve­dea curând: D. Vlad și diminuti­vii cari il sec­undează, sunt și ei pentru lefurile magistraților, dar insistă ca Micul Balaur să demi­sioneze. Atunci s’a produs.... consultul gripal de la d. Mironescu. Docto­rii i-au refuzat orice oboseală care să-i dea vre-o migrenă. Căci se știa că d. Vlad și Vlăduții lui, voesc să citească premierului un lung memoriu despre plasa Pe­troșani inevitabilul unei demisii. » Și nuna 1 internă Externă Situația — Alcătuirea bugetului întâmpină greutăți. —­ In curând vor avea loc alegeri parțiale pentru trei locuri de deputați. — Georgiștii nu se vor împăca cu liberalii, considerându-se a fi adevăratul partid liberal. — In primele zile ale lunei Decembrie bugetul va fi depus la Cameră. — D. Mihalache, întorcându-se din Bucovina, va face consiliului de miniștrii o expunere asupra constatărilor făcute. — Ședința delegației economice ce urma să se țină aseară, s’a amânat. — In consiliul de miniștrii de est, prezidat de M. S. Regele, d. Mihai Popovici a făcut o expunere asupra bugetului. — Astăzi redeschizându-se camera, la ordinea zilei va fi discuția adresei de răspuns la mesaj. — Terminându-se lucrările subcomitetului agrar al conferinței economice, d. ministru Manoilescu a plecat ori spre București. — Alegerile pentru senatul polonez s-au desfășurat într’o atmos­feră agitată. — In toată Europa furtunile violente din ultimul timp au făcut ravagii, pricinuind pagube enorme. — Din cauza crizei comerțului o altă serie de bănci americane și-au închis ghișeele. — La Madrid a avut loc o violentă ciocnire între monarhiști și republicani. — Revolta militară din Rusia a fost înăbușită. Un mare număr de ofițeri și funcționari au fost arestați. — Statele­ Unite au interzis importul de mărfuri rusești. — Noul parlament austriac a fost convocat pentru ziua de 2 Decembrie. Desvelirea busturilor lui Mauriciu Blank Festivitatea de la Camera de comerț Eri, la ora 12 jum. in aula bur­sei de efecte din Camera de co­merț și industrie a avut loc so­lemnitatea desvelirei bustului lui Mauriciu Blank, fost președinte al asociației agenților de schimb. Au participat la solemnitate numeroase personalități din lu­mea politică, economică și finan­ciară, între c­ari d-nii miniștri Gr. Iunian și Virgil Madgearu, Or­­ghidan, președintele Camerei de industrie și comerț, N. P. Ștefă­­nescu, directorul Băncii Româ­nești, Aristide Blank, prof. Taba­­covici, N. Dinerman, directorul general al băncii Moldova, I. Mi­­tilineu și Gr. Trancu-Iași, foști miniștri: Micu Zend­er, Gh. Stern­­bach, membri în comitetul Bur­sei, Achite Șaraga, Al. Cercel, etc. Au vorbit d-nii: I. Săvescu, T. N. Orghidan și Virgil Madgearu, ministrul domeniilor, Solemnitatea s’a terminat la ora 1. FESTIVITATEA DELA BANCA BLANK După amiază la ora 4, în hollul Băncii Marmorosch Blank, s’a desfășurat solemnitatea desvelirii bustului în bronz al lui Mauriciu Blank. Au luat parte d-nni : Mihail Po­povici, ministru de finanțe, Vir­gil Madgearu, ministrul agricul­turii, Grigore Iunian, ministru de justiție , Argetoianu, Răducanu, Richard Franasovici, N. N. Să­­veanu, I. Mitilineu, foști mini­ștri, Gr. Filipescu, etc. Au ținut cuvântări d-nii Râm­­niceanu și Al. P. Ștefănescu. CUVÂNTUL D-LUI MIHAIL POPOVICI D. Mihail Popovici, ministrul de finanțe luând cuvântul spune: Ne-am adunat să luăm parte la desvelirea bustului unuia dintre cei dintâi pioneri ai finanțelor ro­mânești, la desvelirea bstului lui Mauriciu Blank. Pe Mauriciu Blank l-a pasionat nu numai chestiunile practice ale meșteșugului său de bancher ci și chestiunile teoretice, el fiind u­­nul dintre cei dintâi români di­plomați în științele economice și financiare. Mulțumită acestei pregătiri so­lide, teoretice și a practicei pe care a avut-o, sfatul său era întot­deauna căutat și prețuit. Mauri­ciu Blank a fost om de afaceri prin excelență, dar a înțeles să fie și un mare patriot. Prin banca sa a luat parte la toate evenimentele importante din ultimele șase decenii, pe tă­râmul financiar. D. Mihail Popovici enumără a­­poi întreprinderile cărora Mauri­ciu le-a acordat sprijinul său fi­nanciar. Astfel a finanțat cons­truirea liniilor ferate Ploești-Pre­­deal, Buzău-Mărășești, Dorhoi- Iași, etc., a sprijinit bănește la canalizarea Bucureștilor, partici­pând la înființarea celor mai im­portante societăți petrolifere ca Steaua Română, Petrol-Blanck și Băncilor Moldova, Temișoara, etc. D-sa spune că amintirea lui Mauriciu Blank trebue să fie o pildă pentru generația de astăzi și cele viitoare. DISCURSUL D-LUI ARISTIDE BLANK Fondul cultural „M. Blank” Domnule Ministru, Doamnelor, Domnilor, Am crezut că nu se cuvine să ne despărțim de la chipul blând al omului de bine, care a fost a­­devăratul nostru întemeetor fără un gest făcut în spiritul lui și conform dorinței lui probabile. Câteva instituțiuni pe cari le-a însuflețit și îndrumat odinioară și câțiva prieteni personali, au creat, în amintirea preocupărilor lui culturale, un fond de întreți­nere pentru studenți in străină­tate, înscriși la academii comer­ciale sau urmând studii economi­ce. La început „fondul Mauriciu Blank” căci așa i se va zice, va dis­pune de circa 12.500 lire sterline nominal, sau zece milioane lei, a­­dică cele necesare pentru două burse. Mai târziu numărul lor va putea fi sporit la patru. Suntem conștienți că forma a­­cestei ocrotiri studențești nu este în totul în vederile scumpului dispărut, căci îi lispește esenția­lul caracteristic generozităților lui: discrețiunea. Și de aceea, su­­punându-ne ritmului mai brutal al vremurilor cari n’au știut să-l rette, cerem iertare umbrei Im scumpe și neperitoare pentru noi, de a nu ne fi putut supune și acestor învățături ale lui de profundă și distinsă umanitate. Solemnitatea a luat sfârșit la orele 6. à ­ x □ x ■ Ș­tiri Maiorul aviator Franco și un alt ofițer, au evadat din închi­soarea din Madrid. * ’ I Suveranul, va primi mâine în audiență, comitetul Federației Corpului didactic. * Parisul e amenințat să fie inun­dat din cauza creșterii considera­bile a Senei.❖ Uraganul din Germania a pro­dus inundații din cauza ruperii digurilor din diferite orașe flu­viale. * Sovietele ne mai având cereale dumping-ul rusesc a slăbiit. Ca urmare, prețul cerealelor româ­nești s’a urcat. * La Smyrna au fost operate mai multe arestări de comuniști. De asemenea și la Atena. # într’o mină din Japonia s’a produs o explozie gravă. Sunt 10 morți și 3 răniți grav. In Japonia, femeilor nu li s-au­ dat dreptul la vot. ------— x □ x ...........

Next