Neamul Românesc, noiembrie 1930 (Anul 25, nr. 243-267)
1930-11-26 / nr. 263
DmEUTGH POLITIC N. IORGA I Wâ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 11, (etaj) Telefinul 19lfin 3 ________Miercuri, 25 Moemorie, 1030 _____________MI UL XXV. Mo. 283 Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șase luni, 300 Lei Penisu autorități și inutitupuși; 1000 lei DIRECTOR N. GEORGESCU imái trei pe noapte... la podul Sabarului automobilul d-lui Grigore Filipescu e ciuruit de gloanțe. Lângă Târgoviște un șir de căruțe e oprit de tâlhari. In marginea Fălticenilor patru puști opresc o sută de călători, oficiali și neoficiali, și culeg o întreagă vistierie de la această grupă de Iași. Niciodată, nici pe vremea lui Mavrogheni, care punea în marginea satelor țepi cu inscripții amenințătoare, n'a fost în România o asemenea destrăbălare, o asemenea rușine, un asemenea despreț pentru tot ce este autoritate. Și, în fața falimentului complect al ordinii publice, „bărbații politici" se joacă de-a șefia acasă la ei și de-a audiența la Palat, care pe care... N. mum f : A ■ Prietenul nostru, d. Inginer Gabrielescu a scris nu de mult, în locul acesta un articol în care arăta starea lamentabilă în care au ajuns la noi drumurile, înainte de război, când șoselele noastre naționale din vechiul Regat se întrețineau mai bine în unele locuri, în altele mai puțin bine, dar totuși, destul de onorabil, în raport cu mijloacele noastre totdeauna restrânse, era destul ca să trecem dincolo, fie în Transilvania sau în Bucovina pentru ca să ne simțim micșorați și să ne gândim cu jind la vremea când vom putea avea și noi asemenea șosele. Dar ce s’a ales din minunatele drumuri de altă dată ? Am relevat odată fanfaronada fostului vornic al trebilor dinlăuntru, Voevodul voinicilor, care, într’o vorbire umflată, a crezut că poate lăuda guvernul din care a făcut parte că a refăcut drumurile. Cari drumuri ? Dar nu mai locuește d. Vaida în județul Clujului ? N’a mai umblat d-sa prin județul acesta, ca și în județele învecinate: Turda, Someșul, Sălajul, ca să vadă în ce hai rușinos au ajuns drumurile în aceste județe ? Dar este un adevărat supliciu să te aventurezi într’o călătorie cu trăsura sau cu automobilul pe aceste drumuri unde pe vreme bună piatra răscolită și gropile fără șir, omoară cauciucurile, strică roțile și arcurile și scot măselele călătorilor. Nici nu e mirare de atfel în țara unde dascălii se improvizează în miniștri ai comunicațiilor, unde cantonierii au grija să îndemne oamenii la întrunirile partidelor, iar banii budgetelor i-au drumul... delegațiilor, comisiunilor și congreselor internaționale, atât de scumpe parlamentarilor și interparlamentarilor noștri. In legătură cu acestea și o altă chestie, tot a drumurilor. Citesc tocmai în ziar o știre: „Camera de comerț din partea locului a hotărît să contribuie cu o sumă importantă pentru plantarea șoselei Baia-Mare-Seini. Și mă gândesc cu jale la banii ce se tot asvârle pentru aceste plantații, absolut lamentabile, așa cum se fac azi. Cine a călătorit prin Ardeal știe că, înainte de epoca lui Tiberiu Vornic et tuti quanti, aproape toate șoselele principale erau plantate din belșug. Pe ambele laturi, pomi fructiferi umblau marginea drumului, încântau ochii trecătorilor; primăvara, se îmbăta aroma ramurilor înflorite, iar toamna, rezistai anevoie ispitei de a nu te atinge de fructele coapte. Și totuși, era o vreme câd floarea era cruțată, iar de rod nu îndăznia nimenea să se atingă. Noi „regățenii nu putem fi bănuiți doar că oftăm după vremea Imperului", dar tare bine ar mai prinde o jandarmerie ca aceea de pe vremea fișpanilor și a solgobirăurilor, nu de alta dar măcar pentru paza bietelor plantații de pe drumurile ardelene. Frica de jandarm, frica de pedeapsă opria orice atentat la viața pomilor roditori, iar fructele adunate toamna aduceau un venit, care putea contribui în bună măsură la întreținerea acestei plantații și a drumurilor însăși. Atăzi, cine vrea scutură pomii și fură fructele, făă nici o grijă. Câteva ierni aspre, au ucis un mare număr de pomi. Ce face administrația ? In loc să taie pomii degerați și să-i înlocuiască cu vlăstare tinere, găsesc cu cale — pentru a face rost de învârteală unor antreprenori — slujbași sau neslujbași, — să facă în rând cu plantația veche, o altă plantație, nounouță. Se poate admira această plantație, bicisnică, hibristă, rău aleasă, rău așezată, nesprijinită și niudată, din care nu înverzește nici zece la sută. Intr’un oraș, după ce, venind cu trăsura, m’am extaziat în fața unei asemenea plantații, moartă înante de a trăi, am întrebat, nedumerit pe un consilier agricol. — Cine a făcut plantația pe drumul acesta ? — Noi, îmi răspund mulțumit consilierul. — SĂ vă fie de cap! T. CONST. DELA BAIA ------------ X □ X ------------ Scrisorile ana ...către țărani ale d-lui Mihalache și-au găsit adversari serioși (până acum au avut adversari inofensivi, ca și obiectul criticilor lor) în întrunirea guvernamentală de la Sibiu. Pe când d. Madgearu vorbea predicând pacea și înțelegerea între partide, auditoriul striga : — Jos ministrul scrisorilor către țărani ! Cum vine asta ? Am reprodus acum câteva zile, după ziarul „America" din Cleveland, constatările unui profesor că românii din Statele Unite nu sunt amenințați cu desnaționalizarea și că deci, repatrierea lor nu ar fi necesară. Constatările ziarului românilor americani nu oglindesc însă prea bine realitatea ci par mai curând niște desiderate pornite din sentimentul național, — întrucât din nenorocire se găsesc în America familii în cari copiii nu știu românește. Și aceasta e destul, — credem. Dar, alta e rațiunea pentru care reîntoarcerea în patrie a românilor aflați printre streini e necesară. D. profesor Iorga a spus-o: e imperativul istoric al rasei. Judecata istorică e inflexibilă : românul trebuie să rămână legat de pământul lui. Aplicată la timpul de față, această poruncă neînduplecată a sintezei istorice se vădește cu prisosință justificată. Pentru punerea în valoare a bogățiilor ei, pentru valorizarea posibilităților ei, România are nevoie de brațe și, mai ales, de energii. Și energia o găsește la aceia care, înfrângându-și dragostea de țară și tristețea unei despărțiri pentru dorul de a munci cu folos pentru sine și ai săi, pleacă în robia muncii pe meleaguri streine cu hotărîrea de a învinge sau de a muri. Iată de ce românii din America, repatriați, ar putea ridica pe umerii lor, cu experiența, cu priceperea și cu firea lor modificată de mediul ambiant al continentului care se închină Muncii, o economie națională nouă la înflorirea căreia ar interesa toată viața românească. Monopolul Spirtului... Și urmărirea celor cari au speculat Statul, neaplicând legea. O serioasă legiferare a regimului spirtoaselor, insistent cerută de d. Charles Rist, ar fi adus Statului venituri, în anul 1930, de cel puțin un miliard. Er a operat însă în forme de o îndrăzneală, și de o rapacitate care uimesc. Legea a venit de la Parlament, cu articole noui, care eludau controlul și permiteau să funcționeze aproape nesupărate, distileriile clandestine. S'au intercalat amendamente îndoelnice, și toate acestea, numai cu scopul firesc ca Budgetul să nu mai găsească nimic din cele 800 milioane lei, ia cât sconta consilierul Băncei Naționale, veniturile nouii legiferări. Acestea sunt faptele. Din ele se desprind două imperative, deopotrivă de urgențe. Cel dintâi este : grabnica stabilire a vinovățiilor. * Săptămâni de-a rândul — astă vară, — am publicat avertismente asupra panamalei Spirtului. Denunțuri precise ne înștiințau că jaful urmează nestingherit, din pricina temporizărilor aranjate, cu dibăcie, cauză, apoi, că interesații sofisticau și polemizau în ședințe interminabile, — toate sub prezidenția dibaciului expert în altcooluri, d. Pompiliu Ioanitescu. Dar nimeni nu s'a alarmat. Beneficiarii urmau nesupărați rentabilele manopere. Ele se cifrează astăzi cu neasemuit de mari pagube, pentru budgetul în curs, — căruia i s’a răpit, ca să se distribue la concanii de toate categoriile, multe sute de milioane. Stabilirea de îndată a vinovățiilor, se impune: * Regele vrea un budget de economii, și de echilibru. Fără această politică de comprimare și reduceri, deficitele viitoare pot primejdui și cele mai importante interese de ordin național. In raportul de curând publicat, d. Roger Auboin, demascând cu o explicabilă rezervă abuzurile comise cu legiuirea spirtului, se oprește îndestul la acest important izvor de venituri considerabile. O nouă, o severă lege a regimului alcoolului, oferă acum budgetului, putința unei alimentări foarte serioase. Mai bine, ar fi să se institue monopolul alcoolului. De îndată, și fără ocoliri inutile. Resursele secătuite ale Țarei, pretind această orientare. Admite orice om cinstit că între monopolul alcoolului, care să dea Țărei, un miliard pe an, și legiuiri dibace, care să ofere acest plocen politicianilor clandestini ca și distilatorilor de spirt, — nu e de ales prea mult. Cu timpul acest miliard, și altele care ar alimenta budgetul de pe urma nouilor și inevitabilelor monopoluri, ar ușura poate milioanele de birnici, sufocați de fiscalitatea actuală și de proporțiile mizeriei economice. Așteptăm hotărîrea conducătorilor de curaj, ca să pedepsească jaful și să aducă venituri noui Budgetului. Dar jefuirea consumatorilor ? — In Cehoslovacia descinderi și condamnarea speculanților — La mi exploatare evidentâ și tolerantă revoltătoare — In aceste vremuri de sărăcie și de lipsă, a perit orice simț de rușine, și de teamă. Comercianții onești, — și mai atât de puțini, — sunt copleșiți de grupul din ce în ce mai compact, și mai odios, al speculanților. Pâinea, legumele, colonialele, mezelurile, fructele, se vând azi, cu prețuri scandaloase. Față cu prețul de cost, cel de vânzare constitue totdeauna o veritabilă sfidare. Cu atât mai fără frâu, cu cât banii se câștigă așa de greu, și mii de cetățeni n'au de lucru. ȘI AIUREA, E LA FEL... Desigur că speculantul, nu e un produs exclusiv românesc. Sunt și aiurea, negustori hrăpăreți și apetituri vinovate. Dar acolo, există și frâna... Acolo activează autoritatea. Acolo vine legea și lovește complet în corbii cari jefuesc publicul consumator. . Bunăoară, în Cehoslovacia, în Italia, Ministerul de Comerț din Praga, face descinderi. O lege, îi va da dreptul să controleze pe fabricanți, pe fermieri, pe negustori. E permis cuiva să vândă cu 100 lei, un produs care-i costă zece ? Se poate admite ca un negustor care cumpără un postav cu 200 lei metrul, să-i împărțească prețul, când găsește un cumpărător? Nu e scandalos să te coste prețul de fabricație al unui kgr. de unt 60 lei și să câștigi 80 la sută, revânzându-1 băcanului ? Acelaș lucru cu conservele, cu fructele, cu carnea, cu zahărul, cu lemnele. Și în Italia, vor cădea legi drastice, să înfrâneze jefuirea celor mulți și săraci. IN ROMANIA, LINIȘTE ȘI... LIBERTATE Evident, nu generalizăm. Negustorii sunt jefuiți de cămătari, și spoliați de fisc. Dar e curios că nu aceștia în mare parte, sunt și speculanții îndrăzneți ai populației. După o ultimă tabelă de prețuri, vedem că produsele alimentare, în special, sunt mai scumpe, sau mult maieftine, după capricii și după... obrazul negustorului. O marfă e scumpită de raritatea ei, comparativ cu cererea, de transport, și de asigurare, — dacă o mai asigură cineva. Dar iată, piețele, toate, abundă de alimente. Carnea de vacă e 46 lei în piața cutare și 26 lei, — deși calitatea e identică, — ia măcelăria din Calea....... Untura, untul, fructele, conservele, zarzavaturile, păsările, urmează ca prețuri, acelaș joc neînțeles. Vinde fiecare cu cât vrea, și cu cât crede. Nici un criteriu serios, nici un control. Libertate deplină, în atâtea magazine unde jaful e în tradiție. Dar când e vorba să intervină autoritatea, o face... la tariful taximetrelor, ca și cum asta interesează pe oamenii necăjiți, familiile împovărate, pe bieții oameni necăjiți din lumea atât de necăjită de azi.* Sistemul prețurilor maximale, ca și legea contra speculei, au dat greș ? Dar nu mai e nimic de făcut? Reprezentanții Statului, n'au ei datoria să găsească mijloacele legale, și serioase, ca să se sfârșească cu jaful ? Ce se face în Cehoslovacia, și în alte țări, să fie la noi inaplicabil și fără rezultate bune ? Publicul mare, jefuit în acelaș stil, nu va vedea oare într'o zi că numai el mai e capabil să reacționeze ? Ce vor zice atunci reprezentanții executivei ? Dar numeroșii — primari de culori, — cari văd așa de puține lucruri și reacționează atât de rar ? D. Aurel flad și....Micul Balaur“ — Um memoriu, și Jern D. Aurel Vlad, a cărui dragoste pentru pentru bazinurile carbonifere la îmbibat de calorii rebele față de d. Iunian, a avut ori o zi bună. (Așa susținea cel puțin un ardelean, devotat ca toți ardelenii guvernamentali, d-lui Maniu, deși merge până în iad, de va fi nevoe, cu d. Mironescu și cu permanentul de tren). D. Iunian, nu e omul pe care să îl sperie demisiile. Dacă e drept că le dă numai... la gazetă, e tot atât de verosimil că ministrul „Dreptății“, nu admite, să se tae lofurile magistraților. E un punct de vedere interesant, — dar vexatoriu pentru echilibrul budgetului nou... ale cărei dureri de facere, crispează de două luni pe maimoșii comisiei budgetare, în frunte cu marele și fiorosul măcelar, d. Ghiullea. O BUCURIE... TRANSCARPATINA D. Aurel Vlad sa bucurat, prin urmare, foarte... Să plece dela Justiție, Micul Balaur! Ce bucurie în Copșa Mică ! Ce avalanșă de voinici entuziaști, în plasa Petroșanilor. Dar delirul din Trei Scaune, unde al patrulea invitat, e totdeauna un nepoftit... Dar Micul Balaur, e și un mare ghet. A dat știrea, dar nu și demisia... Pentru ca, după un interval de câteva ore, sa o desmintă categoric. A fost o stupoare... D. Aurel Vlad, era pur și simplu indignat. Imemple Iul gripale - Încerca să-și exteriorizeze furia, convins că restaurantul unde își ia dejunul e sala Comitetului de o sută. — Domnul acesta, seine de șăguială. Doar nu merge mereu. El trebuie să plece, căci altfel, e prăpăd. Nul mai scapă nici chiar Vaida, — dacă i-ar sări prin imposibil, în ajutor! MIGRENELE PRIMEJDIOASE A urmat o ședință agitată, între d. Aurică Vlad, și un numeros grup compus din trei ardeleni profund nemulțumiți. Ostilitatea guvernamentalilor de peste munți e o gradație interesantă: nemulțumiții, sprijină guvernul cu entuziasm. Cei serios nemulțumiți, îl sapă cu condiția să nu îl dea jos. Cei veritabil nemulțumiți, i-au dat răgaz până la 1 Martie 1951, iar profund indignații, — pe cât de indignați pe atât de anonimi, — dau depeși la Viena și se întrunesc în jurul unei mese, la d. Vlad. Rezultatul consfătuirei se va vedea curând: D. Vlad și diminutivii cari il secundează, sunt și ei pentru lefurile magistraților, dar insistă ca Micul Balaur să demisioneze. Atunci s’a produs.... consultul gripal de la d. Mironescu. Doctorii i-au refuzat orice oboseală care să-i dea vre-o migrenă. Căci se știa că d. Vlad și Vlăduții lui, voesc să citească premierului un lung memoriu despre plasa Petroșani inevitabilul unei demisii. » Și nuna 1 internă Externă Situația — Alcătuirea bugetului întâmpină greutăți. — In curând vor avea loc alegeri parțiale pentru trei locuri de deputați. — Georgiștii nu se vor împăca cu liberalii, considerându-se a fi adevăratul partid liberal. — In primele zile ale lunei Decembrie bugetul va fi depus la Cameră. — D. Mihalache, întorcându-se din Bucovina, va face consiliului de miniștrii o expunere asupra constatărilor făcute. — Ședința delegației economice ce urma să se țină aseară, s’a amânat. — In consiliul de miniștrii de est, prezidat de M. S. Regele, d. Mihai Popovici a făcut o expunere asupra bugetului. — Astăzi redeschizându-se camera, la ordinea zilei va fi discuția adresei de răspuns la mesaj. — Terminându-se lucrările subcomitetului agrar al conferinței economice, d. ministru Manoilescu a plecat ori spre București. — Alegerile pentru senatul polonez s-au desfășurat într’o atmosferă agitată. — In toată Europa furtunile violente din ultimul timp au făcut ravagii, pricinuind pagube enorme. — Din cauza crizei comerțului o altă serie de bănci americane și-au închis ghișeele. — La Madrid a avut loc o violentă ciocnire între monarhiști și republicani. — Revolta militară din Rusia a fost înăbușită. Un mare număr de ofițeri și funcționari au fost arestați. — Statele Unite au interzis importul de mărfuri rusești. — Noul parlament austriac a fost convocat pentru ziua de 2 Decembrie. Desvelirea busturilor lui Mauriciu Blank Festivitatea de la Camera de comerț Eri, la ora 12 jum. in aula bursei de efecte din Camera de comerț și industrie a avut loc solemnitatea desvelirei bustului lui Mauriciu Blank, fost președinte al asociației agenților de schimb. Au participat la solemnitate numeroase personalități din lumea politică, economică și financiară, între cari d-nii miniștri Gr. Iunian și Virgil Madgearu, Orghidan, președintele Camerei de industrie și comerț, N. P. Ștefănescu, directorul Băncii Românești, Aristide Blank, prof. Tabacovici, N. Dinerman, directorul general al băncii Moldova, I. Mitilineu și Gr. Trancu-Iași, foști miniștri: Micu Zender, Gh. Sternbach, membri în comitetul Bursei, Achite Șaraga, Al. Cercel, etc. Au vorbit d-nii: I. Săvescu, T. N. Orghidan și Virgil Madgearu, ministrul domeniilor, Solemnitatea s’a terminat la ora 1. FESTIVITATEA DELA BANCA BLANK După amiază la ora 4, în hollul Băncii Marmorosch Blank, s’a desfășurat solemnitatea desvelirii bustului în bronz al lui Mauriciu Blank. Au luat parte d-nni : Mihail Popovici, ministru de finanțe, Virgil Madgearu, ministrul agriculturii, Grigore Iunian, ministru de justiție , Argetoianu, Răducanu, Richard Franasovici, N. N. Săveanu, I. Mitilineu, foști miniștri, Gr. Filipescu, etc. Au ținut cuvântări d-nii Râmniceanu și Al. P. Ștefănescu. CUVÂNTUL D-LUI MIHAIL POPOVICI D. Mihail Popovici, ministrul de finanțe luând cuvântul spune: Ne-am adunat să luăm parte la desvelirea bustului unuia dintre cei dintâi pioneri ai finanțelor românești, la desvelirea bstului lui Mauriciu Blank. Pe Mauriciu Blank l-a pasionat nu numai chestiunile practice ale meșteșugului său de bancher ci și chestiunile teoretice, el fiind unul dintre cei dintâi români diplomați în științele economice și financiare. Mulțumită acestei pregătiri solide, teoretice și a practicei pe care a avut-o, sfatul său era întotdeauna căutat și prețuit. Mauriciu Blank a fost om de afaceri prin excelență, dar a înțeles să fie și un mare patriot. Prin banca sa a luat parte la toate evenimentele importante din ultimele șase decenii, pe tărâmul financiar. D. Mihail Popovici enumără apoi întreprinderile cărora Mauriciu le-a acordat sprijinul său financiar. Astfel a finanțat construirea liniilor ferate Ploești-Predeal, Buzău-Mărășești, Dorhoi- Iași, etc., a sprijinit bănește la canalizarea Bucureștilor, participând la înființarea celor mai importante societăți petrolifere ca Steaua Română, Petrol-Blanck și Băncilor Moldova, Temișoara, etc. D-sa spune că amintirea lui Mauriciu Blank trebue să fie o pildă pentru generația de astăzi și cele viitoare. DISCURSUL D-LUI ARISTIDE BLANK Fondul cultural „M. Blank” Domnule Ministru, Doamnelor, Domnilor, Am crezut că nu se cuvine să ne despărțim de la chipul blând al omului de bine, care a fost adevăratul nostru întemeetor fără un gest făcut în spiritul lui și conform dorinței lui probabile. Câteva instituțiuni pe cari le-a însuflețit și îndrumat odinioară și câțiva prieteni personali, au creat, în amintirea preocupărilor lui culturale, un fond de întreținere pentru studenți in străinătate, înscriși la academii comerciale sau urmând studii economice. La început „fondul Mauriciu Blank” căci așa i se va zice, va dispune de circa 12.500 lire sterline nominal, sau zece milioane lei, adică cele necesare pentru două burse. Mai târziu numărul lor va putea fi sporit la patru. Suntem conștienți că forma acestei ocrotiri studențești nu este în totul în vederile scumpului dispărut, căci îi lispește esențialul caracteristic generozităților lui: discrețiunea. Și de aceea, supunându-ne ritmului mai brutal al vremurilor cari n’au știut să-l rette, cerem iertare umbrei Im scumpe și neperitoare pentru noi, de a nu ne fi putut supune și acestor învățături ale lui de profundă și distinsă umanitate. Solemnitatea a luat sfârșit la orele 6. à x □ x ■ Știri Maiorul aviator Franco și un alt ofițer, au evadat din închisoarea din Madrid. * ’ I Suveranul, va primi mâine în audiență, comitetul Federației Corpului didactic. * Parisul e amenințat să fie inundat din cauza creșterii considerabile a Senei.❖ Uraganul din Germania a produs inundații din cauza ruperii digurilor din diferite orașe fluviale. * Sovietele ne mai având cereale dumping-ul rusesc a slăbiit. Ca urmare, prețul cerealelor românești s’a urcat. * La Smyrna au fost operate mai multe arestări de comuniști. De asemenea și la Atena. # într’o mină din Japonia s’a produs o explozie gravă. Sunt 10 morți și 3 răniți grav. In Japonia, femeilor nu li s-au dat dreptul la vot. ------— x □ x ...........