Neamul Românesc, iunie 1931 (Anul 26, nr. 122-143)

1931-06-11 / nr. 127

DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi. H limie, 1931 I BUCUREȘTI (I) _ ■ ANUL XXVI.­­ No. S27 I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) * “■ Abonamente. Pe un an, 600 Lei — Pe ș­ase luni, 300 Lei Telefon­ul 2160_______________________________Pentru autorități și instituțiuni: 1000 lei N. GEORGESCU DIRECTOR O obrăznicie 4st Cel mai important din ziarele care caută cîrciog guvernu­lui — îi veți afla numele cînd va protesta, strigînd : „De noi e vorba ?" —, pune în paralelă Occidentul gulerelor scrobite și baronilor de bucătărie, îmbrăcați în pielea de mănușă a neme­șilor detronați cu „balcanismul" Vechiului Regat. Și i se pare că de la moravurile occidentale ale cui a ridi­cat din neant toate non-valorile și a tratat țara, cucerită prin alegeri populare, ca un Madagascar luat cu armele s'a trecut, supt oamenii de treabă cari cîrmuiesc azi, la moravuri balcanice. „Balcanul", domnule analfabet cu pretenții de berărie, a fost un pămînt de multă suferință și luptă. Deasupra oamenilor din „Balcan", chiar dacă el cuprinde glorioasa Suceavă, nobilul Iași, Tîrgoviștea ctitoriilor frumoase, Bucureștii cari acopăr oa­sele Domnilor, au fluturat steaguri naționale stropite cu mult și scump sînge din generație în generație, steaguri a căror umbră singură a fost încă un prilej de speranță pentru cei cari nu pu­teau lupta. „Balcanul" e un ținut de sfint­e biserici și mănăstiri, lăcașuri de cultură. „Balcanul" e făcut din căsuțele celor cari, ne­contenit prădați, de străini și de ai lor înșiși, n'au păstrat ură nimănui. Și între acest „Balcan" și orice împrumut bucheresc al cîtor­­va intelectuali cu cravată după modelul stăpînilor este o deo­sebire pe care n'o pot vedea aceia cari, la ceasul cînd se cere o muncă positivă, urlă în pustiu ca șacalii înteriți de la oase. Negocierile pentru încheerea unei convențiuni comerciale în­tre România și Grecia au ajuns la un bun sfârșit. Presa grecea­scă își exprimă bucuria că aceste negocieri, ce au durat un an, au dus la rezultatul­­ dorit. S'a tratat pentru obținerea re­ciprocă a reducerii taxelor va­male și pentru obținerea de in­­demnizați cn­ în favoarea supușilor greci din România ale căror bu­nuri au fost expropriate. Guvernul român s’a interesat in special de benzină, lemne de construcție și grâu, iar cel gre­cesc de măsline, untdelemn și fructe proaspete. Din tratările urmate, Grecia a obținut reducerea taxelor la măs­line cu aproape 0,80, la unt­delemn 80%, la fructele proas­pete 60%. Grecia a exportat în România în 1930 aproape 3­000 tone măs­line, pentru o valoare de circa 33 milioane drahme. Deasemenea a mai exportat la noi 172.455 kg. untdelemn și două treimi din pro­ducția ei de fructe proaspete (lă­mâi, portocale, mandarine). Ex­portul de untdelemn poate fi simțitor sporit, dacă exportatorii greci îl vor trimite în bidoane, cum îl trimit cei francezi și ita­lieni. Reducerea taxelor vamale la fructele proaspete va contribui și la sporirea exportului în Ro­mânia, care în 1930 a fost de 2.700 tone, pentru o valoare de 10 mi­lioane drahme. A fost redusă și taxa la smo­chinele uscate, cu 10%. In 1930 România a importat din Grecia 700 tone smochine grecești. Guvernul român nu și-a putut lua obligația cerută de cel elen de­ a importa tutun din Grecia, dar a dat asigurări că va cum­păra din acea țară tutunul nece­sar pentru amestec.­­Iuvernul ro­mân cumpără anual 200—400 tone tutun grecesc inferior și canti­tăți mai mari de tutun turcesc și bulgar pentru amestec. Grecii au și posibilitatea de a spori expor­tul de țigarete în România. Acel export a fost de circa 300 kgf. în fiecare din cei trei ani din urmă. La rândul ei România a obți­nut, prin tratările urmate, ca Grecia să ridice bariera ce pusese grâului românesc, din care s-a exportat în Grecia în 1930 numai 13.000 tone, față de un import de 600.000 tone. Cererea guvernului român a fost găsită logică de presa gre­cească, întrucât grâul românesc corespunde ca preț și calitate, cerințelor populației eltenice, care se aproviziona liber cu grâu ro­mânesc înainte de război. Cererile României pentru în­lesnirea importului în Grecia a benzinei și cartofilor nu au fost admise. Guvernul grec a susținut că importul de benzină românea­scă ține primul rang în Grecia (42.549 tone în 1930, față de 31.421 tone în 1929). In schimb au fost reduse taxele vamale pentru lemnele de construcție și petrolul brut din România. Exportul de lemne din Româ­nia în Grecia este de aproape 200 mii m.c. (200 milioane drahme), iar exportul de petrol brut este de 50 mii tone (120 milioane drahme). Guvernul elen a mai acordat unele mici reduceri de taxe la porumbul pentru păsări și la ci­mentul din România. Presă grecească laudă mult spiritul de sinceră concilianță al delegaților români și îndeamnă pe exportatorii greci să trimită în România numai mărfuri de bună calitate și bine ambalate. D. Notițe economice Convenția comercială dintre România și Grecia Viitoarea conferință­mperială economică Londra, 10 (Rador). — Minis­trul pentru dominioane, d. Tho­mas, a declarat în Camera Comu­nelor eri, că viitoarea conferință imperială economică va avea loc la Ottawa, abea anul viitor, căci Australi­a și Noua Zeelandă au comunicat că nu pot participa la o asemenea conferință anul a­­cesta. în August, precum fusese hotărît, mai înainte. Guvernul canadian va organiza această con­­ferință. X □­i­li­­arul afacerii „Oustric“ Paris, 9 (Rador).­­ Comis­iunea de anchetă în afacerea „Oustric” a examinat scrisoarea prin care d. Renaudeil demisionează din acea comisie, sub pretext că s’a făcut prea mult zgom­ot în jurul afacerii acesteia, care poate implica even­tual și un membru al cabinetului. Comisia a răspândit amintind că toate hotărârile e­i au fost luate în unanimitate și în consecință cu participarea d-lui Retnauled. Din atitudinea opoziției reiese că aleșii acesteia înțeleg să transforme parlamentul, cu prilejul validărilor într'o oficină de defăimare a țării în fața străinătății și de demagogie pentru uzul masselor cari se lasă mereu înșelată. Opoziția nu și-a făcut însă bine socotelile. Ea a neglijat din calculele ei faptul că majoritățile actualului parlament prin ni­mic legate de obligațiunile pe cari le reclamă o reciprocitate întotdeauna respectată de vechile concepțiuni de partid, nu pot tolera tocmai ele, născute dintr'o luptă dusă împotriva min­ciunii politice, ca demagogia să se servească de parlament ca de un instrument al ei. Vorbele goale, discursurile sterile nu-și vor găsi teren priel­nic printre oameni cari vin cu suflet nou să gonească învechi­tele apucături ale politicianismului. După cum guvernul presi­de de d. profesor Nicolae Iorga este un guvern al faptei, așa și parlamentul ales cu sprijinul său moral va fi un parlament în care fapta va înlocui vorba. Prea sunt multe și dureroase rănile țării, prea sunt mari și grei, nevoile ei, prea sunt complicate problemele cari cer o rezolvare urgentă ca să mai fie loc pentru altceva decât pentru hotărîri repezi și pentru o acțiune de legiferare în care vorba să fie atâta cât e strict necesară să lămurească problema pusă. Salutăm în nouile adunări legiuitoare intenția de a trece în muzeul vechiturilor politice, practica demagogiei parla­­mente­ P. Atentatele­­ la libertatea presei Comisia centrală electorală, cercetând dosarele alegerilor de Cameră, a ratificat cuprinsul lor, și a stabilit listele definitive ale noilor deputați. Camera, suve­rană, are, singură, după lege, dreptul de a cerceta și hotărî a­­supra contestațiilor. — Comisia centrală rezumându-și activita­tea în a rectifica erorile materiale ale rezultatelor. E locul acum, să răspundem încă unei minciuni grosolane, din seria nesfârșită cu care a asurzit lumea, presa național-ță­­rănistă, și cea de o independen­ță care provoacă surâsuri. Nici nu se cunoșteau rezulta­tele, și corul ziarelor de ațâțare și de rătăcire, striga pe toate to­nurile, — disprețul alegătorilor pentru guvernul profesorului Iorga. E răspunsul drastic al masei electorale, indignate că... a tre­cut în opoziție partidul d-lui Maniu. E reacțiunea sănătoasă a opiniei publice, față de guvernul care a venit cu lozinca „jos par­tidele”. Indignarea Țării împotriva dictaturei abea mascate, s’a ma­nifestat prin abținere. Știind că urnele vor fi furate, alegătorii au preferat să se plimbe ! Nero­zii serios încadrate, din presa gălăgiei și anarhizărei morale, nouri de fum ca să ascundă — cât ar putea ascunde, — din ope­ra fostului regim. A doua sau a treia zi, totalul votanților s’a cunoscut. Era cu mult mai mare de­cât în 1928, când f frenezia electorală, pornea să instaureze un guvern, și un grup de politician­. Monitoarele gălăgiei, au sărit cu o agilitate primejdioasă, — la altă manoperă. S’au sporit voturile ! Guvernul a măsluit dosarele. El a majorat numărul votanților. El a falsifi­cat [UNK] voința națională, ca să redu­că din cotele opozante. Era a nu știm câtea inepție. Dosarele alegerilor, pot convin­ge și pe cei mai îndărătnici, că mințea încă o dată, — cu inten­ție, și cu intenții nemărturisite, — presa de scandal. Ziare scrise românește, — dar așa de puțin la unison cu senti­mentele și cu interesele româ­nești, — au îndrăsnit să afirme că guvernul în care Țara își pune încrederea, guvernul chemat de Suveran la grelele vremuri de azi, este un guvern de falsificatori! Ajunge atât, ca din nucleele anarhiei de pretutindeni, să se reverse asupra României, asupra prestigiului ei, insanități nenu­mărate. Indoelile să-și facă drum, ne­­încredere, să birue, — iată o operă diabolică, în care presa specializată, și clubul d-lui Ma­niu, au mai activat cândva,... din opoziție. Sunt acestea, adevărate crime de Stat. Siguranța unei țări, și dreptul guvernului de a-și reali­za opera, nu pot rămâne la dis­creția aventurierilor, chiar a ce­lor ascunși în presă. Măsuri legale, drastice și prompte, vor veni să stăvilească anarhia care se lăfăește la adă­postul unei libertăți sfinte,—ter­­feilte metodic de agentura anar­hică. Excesele ei, campaniile nesă­buite, ignominia argumentelor și minciuna revoltătoare în care e­­voluează, — fac din această agen­tură, centrul atentatelor grave la libertatea scrisului. Guvernul înțelege și respectă libertatea presei. Nu și a liberti­najului care trăind din denatu­rări și din falsuri, subminează ordinea legală. m­mPrun­i ................... n__________ . Continuăm azi a publica după note stenografice, interesantele cuvântări ținute de d. prof. N. Iorga în diferitele orașe ale ță­rii. Prin bogăția de idei ce con­ține, ca și prin substratul adânc moral, aceste cuvântări formează punctul de plecare al unei noui ere politico-sociale, cu care po­porul român neintră în adevărata lui manifestare de viață. CERNĂUȚI înalt Prea Sfințite, doamnelor și domnilor. Azi dimineață, când dv. ați bi­nevoit să recunoașteți câteva me­rite unui profesor și cărturar, pro­fesorul și cărturarul nu putea să fie de față. Am căutat să învede­rez că nu e bine să vină cineva la lauda faptelor pe care le-a fă­cut sau pe care lumea prea bine­voitoare i le atribuie. Eu sunt o­­bișnuit, de alminteri, să stau tot­deauna, ași zice aproape , mai bu­curos în fața atacurilor decât în fața laudelor. Și eu m'am temut totdeauna că prea multe laude ar scădea în profesorul și în luptăto­rul care sunt, avântul de care are cineva nevoie pentru a se ținea viu. Pe când atacurile, chiar cele mai puțin îndreptățite, acelea răs­colesc toată puterea sufletului o­­menesc și-l fac apoi să lupte pen­tru aceia ce crede că este bine în viața lui și în societate. Cu atât mai greu aș fi putut să fiu dimineața cu cât recunoaște­rea de care mați învrednicit se adresează, nu unui om care și-a sfârșit activitatea, ci unuia care o continuă, și o continuă pe drumu­rile care nu sunt totdeauna cele aprobate de toată lumea. Așa în­cât, dv. ați făcut azi dimineață și un act de curaj: un act de curaj, vorbind de un om care nu are numai prieteni, și un act de curaj vorbind de cineva care, cine știe, mâine poate să fie încă mai puțin vrednic, și anume chiar în dome­niile noi care-i vor fi fost încre­dințate de bunăvoința prieteneas­că a dv.­­ a tuturora. Prin urma­re, profesorul nu vine la laude, cărturarul nu vine la recunoaște­re, dar șeful de guvern este dator­­ să arate și aici, în Capitala uneia din cele mai frumoase provincii românești, care e rostul cârmuirii sale, care este direcția în care în­țelege a-și cheltui silințile devo­tate și, mai ales, care este partea pe care Bucovina o are în aceste silinți. IN SERVICIUL REGELUI înalt Prea Sfințite, doamnelor și domnilor, cei cari mă cunosc știu că eu sunt omul care nici odată n’am cerut nimic, care am rostit cândva această convingere a mea, profundă, că țara are dreptul să ceară de la oricare din noi orice, iar noi nu avem dreptul să cereau de la țara noastră nimic. N’a venit la putere la cei ș­aizeci de ani ai săi un om care să îi așteptat, care să îi dorit aceasta, ci eu am fost adus prin Singurul care putea să îmi poruncească in această țară și în lumea întreagă, prin porunca Domnului și Regelui mieu. (Ova­­țiuni). Și administrația mea nu poate să aibă alt scop decât acela de a-L servi devotat în toate bu­nele intențiuni pe care acest su­flet ales le are față de Țara în care cu ajutorul lui Dumnezeu s’a întors la dreptul Său. , După lungi încercări de a face un Ministerial național, s’a văzut că singura soluție e ca, într’o ar­monizare de conștiinți să se în­ceapă lucrul de specialiști, oa­meni de ispravă cari să se gân­dească înainte de toate la binele, pe care fiecare îl poate face po­trivit cu cunoștințile sale. A ve­nit momentul când Maiestatea Sa a cerut hotărît, personal, cetind cuvintele pe care le cunoașteți cu toți și pe care nu le pot uita, și văd în același timp înfățișarea Maiestății Sale, când a cetit aces­te cuvinte și-mi dam bine sama că punea suflet în această cerere care se îndrepta către noi — când Maestatea Sa, zic, mi-a cerut să a­­jutăm­ țara cu toții și a adaus că acela care n’are acest dor în a­­ceastă împrejurare este ca un de­­sertor de la datoria față de dânsa. Eu, cu convingerile pe care le-am avut totdeauna și față de Suvera­nul mieu și față de Țara mea. Am spus cândva că sunt la îndemână pentru orice loc ca și pentru ori­ce sarcină în care aș putea să fo­losesc Tronului și Țerii (Ovațuni), că eu primesc, numai fiindcă Ma­iestatea Sa o cere, să ajut țara mea fie și în Ministeriul pe care îl va respinge toată lumea. De­oare­ce însă era vorba de un Mi­nisteriu de specialitate, m’am o­­ferit Maiestăți Sale și, natural, și aceluia pe care Maiestatea Sa îl însărcinase cu formarea guvernu­lui, ca ministru al școlilor, în pu­terea celor patruzeci de ani, pe cari i-am închinat învățământului public și i-am închinat ca un pro­fesor care, fără motive de boală grea sau călătorie în străinătate, n’a lipsit un singur ceas de la da­toria sa. „VOIU LUCRA CU TOȚI OAMENII I DE BINE“ Al doilea gând al mieu a fost a­­cela de a lucra cu toți oamenii de bine din România. Eu nu sunt un adversar al partidelor în sen­sul apusean al cuvântului. In sen­sul apusean al cuvântului un par­tid este o adunare de oameni în jurul unor credințe, și acești oa­meni se pun la dispoziția țării cu tot ceea ce poate da alcătuirea lor. Evident, eu sunt contra noțiunii de partid oriental, care înseamnă servirea partizanilor cu ajutorul mijloacelor pe care le dă țara­ Dar eu cred că și partidele care ar fi alunecat către concepția orientală pot fi aduse către singura și ade­vărata concepție și, prin urmare, în această credință m’am adresat către toată lumea. Am pus o sin­gură condiție : să nu mi se dea a­­genți electorali cu cari n’am ce face, ci oameni de merit, cari să poată servi România în era aceas­ta nouă care se deschide. Unii au primit, și un puternic partid, a că­rui viață se confundă cu istoria patriei, a constnțt să mă ajute. Alții nu. Unii nu de la început, al­ții nu, după ce au făcut anumite calcule, care nu mă privesc pe mine. Eu am <>e­rit, în dauna și a celor mai buni prieteni ai miei, tot ceia ce un om de bună credin­ță și un prieten putea să acorde. In felul acesta a ajuns țara să aibă un guvern fără nici­ un ca­racter de partid, fără nici-un in­teres de partid, fără nici-o clien­telă, fără nici-o altă dorință decât a lucra cu ori­cine oferă o capaci­tate pentru binele obștesc. (Continuare în pag. III-a). La Cernăuți și T.­Severin — Un an de domnie rodnică — Sărbătorirea Cernăuți. 8. — Ziua de astăzi s‘a sărbătorit în orașul nostru cu un deosebit fast. De dimineață toate edificiile publice și clădi­rile particulare au arborat dra­pele naționale ,iar muzicile mili­tare s’a­u­ perindat în zorii zilei prin pi­ețile orașului. , La ora 10 și jum. s’a oficiat un teldeum în­. Catedrala orașului a deschi­s, printr’o cuvântare festi­vă a I. P. S. S. mitropolitului Nectar­ie, care a relevat , eveni­mentele politice legate de aceas­tă zi. Tedleumul a fost oficiat de un sobor de șase preoți și doi diaconi în frunte cu I. P. S. S. Nectarie. Răspunsurile au fost date de excelentul cor mitropoli­tan de sub conducerea d-lui Za­­vulovici. După terminarea serviciului religios, reprezentanții autorită­ților militare și civile au trecut în revistă companiile de onoare. D. general Iacob com. div. 8-a, a vorbit trupei. Muzicile au into­nat Imnul Regal, în timp ce sol­ de la Cernăuți — dații au isbucnit în puternice u­­rale. Apoi companiile de onoare, cercettașii și cercetașele au defi­lat prin fața autorităților civile și militare. După amiază, muzicile au cân­tat în piețile publice, iar­­ pe te­renul „Dragoș Vodă” s-au desfă­șurat mari serbări­ sportive. Seara a fost un festival la Tea­trul Național, cu care prilej con­ferința festivă a fost ținută de d. dr. Romulus Cândea,­ prof. u­­niversitar și deputat. Corul mixt al liceului militar din localitate, dirijat de d. Pe­­trovici, a executat mai multe cân­tece naționale, cari au fost viu aplaudate de asistență. Cu ocazia zilei de astăzi s'au expediat telegrame de felicitări M. S. Regelui Carol al II-lea și guvernului. Trupele din garnizoană au fă­cut seara o frumoasă retragere cu torțe iar orașul a fost feeric luminat și în deosebi primăria municipiului Cernăuți. „IN CUPELE GRELE PRIN CARE TRECE JARA, FAC CEL MAI CALD APEL TUTUROR FIILOR SĂI, LA CEA MAI SINCERĂ ȘI DE­­SINTERESATA COLABORARE PENTRU DESVOLTAREA FORȚELOR EI VII. CER CA TOJI, FĂRĂ DEOSEBIRE DE OPINIE POLITICA, CREDIN­ȚĂ SAU OBÂRȘIE, SĂ-MI DEE SPRIJINUL LOR CEL MAI LARG PENTRU PROPĂȘIREA JARH PRIN CINSTE ȘI DEMNITATE". CAROL Ziua de 8 Iunie In jurul zilei de 8 Iunie pot voi mulți să vorbească de dânșii. Dar toți cei cari și-au închipuit că ei sunt cei care deschid dru­murile istoriei, că hotărăsc dacă trebue să fie noapte sau zi și că îndrumează, pe când nu făceau decât să se supună, toți apar mă­runți, neînsemnați și — cu cât se ridică mai mult în călcâe — ri­­diculi. Căci în această dramă n’a exis­tat și n’au hotărît decât două personagii. Cel dintâi este Re­gele. El a știut să cumpănească, să aleagă, să decidă. Cu un curaj care impune oame­nilor și cu un gest care porunce­ște istoriei El a apărut într’o zi privind față în față, ochi în ochi Țara.­­ Căci cea de a doua întruchi­pare reală, vie, conștientă a dra­mei este Țara. Ea este aceea care totdeauna, dar totdeauna, trecând peste ne­volnicia oamenilor politici, a do­rit clipa de la 8 Iunie. Ea a gră­­bit-o prin bătăile înfrigurate ale inimei sale în așteptare. Și din cea dintâi oră când a auzit vestei cea mare ea și-a spus cuvântu răspicat și drept. Ea nu a întârziat, n’a discutat n’a căutat formule, nu s’a strecu­rat printre răspunderi și au pătat ziua cea mare cu șovăel care să trezească îndoiala. Iată de ce fără a aștepta hot­­irea istoriei simțul de adevăr , poporului nostru recunoaște­­ epopeea dela 8 Iunie, învăluită î acelaș nimb al înălțimilor, numi două întruchipări : REGELE­­ ȚARA. M. Manoilescu („Drumul Nou“). ti­vi­rii Miri­­­sirii — Expunerea d-lui Brandsch — Eri la ora 5 presa, a fost con­­vocată la președinția consiliului de către d. Rudolf Brandsch, sub­secretar de stat al minorităților, care a făcut o amplă expunere a modului cum înțelege d-sa să re­zolve problema minorităților, des­pre care a spus că nu poate fi altfel tratată decât ca o chestiune de stat, care stă deasupra oricăror uneltiri de partid. Se cere multă înțelegere și precauție pentru a duce la bun sfârșit sarcina pe care d-sa Și-a luat-o din m­entul când a venit la conducerea acestui de­partament. D-sa a predat ziariștilor planul de activitate de mai jos, mențio­nând că l-a supus aprecierii d-lui Prim-ministru N. Iorga. Dăm câteva din importantele pasagii ale proectului elaborat de d. Brandsch, care sperăm că prin colaborarea­ efectivă a tuturor mi­norităților din țară va putea să fie realizat. Subsecretariatul de stat al mi­norităților fiind organul consul­tativ al guvernului pentru ches­tiunile minoritare, activitatea sa va fi îndreptată în două direc­țiuni: a) teoretică și­ b) practică. ACTIVITATEA TEORETICA Problema minoritară este de la război încoace una din proble­mele cele mai discutate. In jurul ei s-a desvo­ltat o bogată litera­tură; savanți cu renume și pres­tigiu mondial i-au dedicat sute de monografii și de studii, ana­lizând-o sub toate aspectele și din toate punctele de vedere. Nu există adunare a Societății­ Națiu­nilor ori a consilului ei, în care această problemă să nu formeze obiect de discuții. Minoritățile însăși se organi­zează în vederea acțiunilor co­mune pentru revendicarea drep­turilor cari cred că li se cuvin­. Astfel, în afară de congresele ge­nerale ale delegaților tuturor mi­norităților europene, congrese ca­­re-și au un secretar general per­manent la Viena, minoritățile germane din statele europene își au un Verband al lor, înființat la 1922 care publică revista „Nation und Standt“; minoritățile polone s’au organizat și ele într’o astfel de uniune în 1929 și în acelaș an și-au înființat uniunea lor și mi­noritățile rusești. Minoritatea ma­ghiară din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, fără să­ constitue o uniune oficială, este în perma­nent contact. La noi s-a înființat, la începu­tul anului trecut, pe lângă direc­ția presei și a propagandei de la președinția consiliului de miniș­tri, un­­ oficiu­­ pentru studiul pro­blemelor minoritare. Acest oficiu urmează să treacă la subsecreta­riatul de stat al minorităților. Prin acest oficiu, subsecretaria­tul de stat al minorităților va ur­­mări­­a) discuțiile în jurul problemei minoritare din străinătate (studii, articole de reviste,, discuțiile de la Societatea Națiunilor, activitatea instituțiilor străine pentru stu­diul problemei minoritare, etc.) și repercursiunile asupra minori­tăților din țară; b) soluțiunile practice cari s’au dat diferitelor probleme minori­tare din străinătate, urmările lor și repercusiunile asupra minori­tăților din țară ; c) , va urmări tot ce se scrie în presa străină despre România în legătură­­ cu­­ problema minoritară d) va urmări apoi cu cea mai­ mare atenține mișcările mino­­r-Uh­a diri..'­tară, curentele de idei cari frământă viața lor public mișcările lor culturale, sociale, conomice și politice. eta) va urmări situația minoi­taților române di­n străinătate (s­tuatia culturală, socială, econo­mică și politică). Având prin­' oficiul de studii dispoziție întreg materialul in­formativ asupra chestiunilor ce privesc problema minoritară general și asupra minorității din România în special subs­cretariatul de stat va lua­ iniți­tiva măsurilor (proecte de le noui, de modificare a legilor t­inale, etc.) ce se impun pein stabilirea conviețuirii armonic între elementul românesc și e­mentele minoritare în limitele i teraselor statului național r­oân Subsecretariatul de stat va e­­­mina apoi diferitele chestiuni , interes minoritar, cari i se­ supă din partea președintelui eoni­liului, ori din partea reprezentan­ților minorităților. Ca organ ci­sultativ auxiliar, se va institui I lângă subsecretariatul de stat I minorităților, o comisiune ci care vor face parte specialii fără­­ deosebire de partid, și r­e­prezentanți ai minorităților.­­­ Prin subsecretariatul de stat I minoritățior se va face coordon­rea măsurilor de ordin generali principial, privind viața minoi­tăților, ale tuturor depărtăm­eni­lor. De aceea departamentele,­ îl­inte de a lua astfel de măsi (proecte de legi, ordonanțe, res­lamente, etc)., vor cere avizul a­cestui, subsecretariat de stat.­­ Subsecretariatul­ de stat al I­norităților se va îngriji, de, tris­terea delegaților români, atul­și acolo unde prezența lor e­ste necesară,, la diferitele congrl internaționale în cari se disci problema minoritară. A întrebat­, ce proecte de legi pregătesc, d. Rudolf Brandsch declarat că este vorba deccf­dată de modificarea legii de ganizare a învățământului po­pular —■ care e probabil să adusă chiar în sesiunea ce se c­chide — cum și de modifica legii pentru obținerea și piei­rea cetățeniei române. ----------------* □ *---------— D-ali Macdonald și Ai­derson se vor duce Berlin Londra, IO (Rader). — telegramele pe cari d-nii mJ­donald și Henderson le­­trimis d-lor Bruening Curtius ca răspuns la salur­rile acestora în momentul 9­barcările la Southampton, J­menii de stat englezi tred­a că acceptă invitația de a merge la Berlin, la o dată, I urmează a se fixa ulteriori M. S. Regina Mar a oferit un dejun in onoa­rea d-lui Mussolini Roma, 9 (Rador).­­ Inain­te plecare spre România, M. S.­gina Maria a oferit un dejun onoarea d-lui Mussolini în vS baronului Fassini. Participau pe cipesa Ileana, prințul Anton Bourbon, baronul Fassini și merease personalități italiene.

Next