Neamul Românesc, noiembrie 1931 (Anul 26, nr. 246-270)
1931-11-26 / nr. 267
Anul XXVI. — No. 267 "Redacția și administrația I I Joi 26 «Noembrie 1931. . .*_____ S M. TARGA I Strada BREZOIANU No. 25. (etaj) ! 3 LEI | mumm, ^ s. Georoescu I Telefon 312|60 | | " In străinătate: Pa an an, POPUț; Fe șase»«ah POLITICĂ FĂȚIȘĂ >$ Atîta vreme s'a crezut că înțelepciunea politică stă în a îmbrobodi lucrurile ori în a te feri, laș, denumirea lor așa cum le chiamă. In felul acesta cel mai mare mincinos și cel mai perfect ipocrit era cel mai mare bărbat de Stat. Aceasta putea merge cît timp mijloacele de control erau insuficiente. In acea penumbră se puteau perinda toate înșelările și se puteau tîrî toate nesinceritățile. Astăzi însă ce nu se știe ? Și anume îndată ce lucrul s'a petrecut. Verificările se pot face instantaneu. Iar față de măreția problemelor care se ridică dibăciile cad în ridicul. E ca și cum ai ținea două degete în fața răsăritului soarelui ori ai întinde o pînză de păianjen peste o prăpastie. O robustă sinceritate, o onestitate masivă, o recunoaștere imediată a unor greșeli inerente oricării administrații — căci și vremea geniilor infailibile a trecut —, iată ce poartă data de 1931. Restul — fantome de trecut ! Sau, mai bine, copii purtînd pe cap un dovleac gol cu o lumînărică într'însul;.. Impresiuni de la a doua conferință Balcanică da Ecto g. V. Soscc Reprezentant neoficial al Senatului la a doua conferința balcanică Este indiscutabil că pentru țara noastră, asigurarea păcii în Balcani constitue o condițiune esențială a propriei sale securități. Atât intervențiunea României în 1913 în războiul Balcanic cât și evenimentele destul de cunoscute cari au avut o înrâurire directă asupra desfășurării războiului mondial, ne fac dovada evidentă că țara noastră nu trebue și nu poate să se desintereseze de problema păcii balcanice. In consecință, România nu putea lipsi de la Conferința de la Istambul și aceasta cu atât mai mult cu cât astăzi națiunile care au participat prin reprezentanții săi neoficiali la a doua Conferință Balcanică, sunt involuntar legate între ele printr-o puternică solidaritate de interese. Această conferință prezintă pentru noi un deosebit interes atât în domeniul pregătirii terenului unei cooperări intelectuale cât șî~'economic.' Și tot atât de mare importanță prezintă pentru noi cunoașterea mai de aproape a tinerei republice Turcă cu cae avem tot interesul să întărim cât mai mult legăturile de amiciție. In ce privește cooperarea intelectuală, România era cu atât mai indicată să participe la aceasta Conferință, deoarece cu drept cuvânt se recunoaște unui mare român, profesorul Nicolae Iorga, titlul de precursor al cooperărei intelectuale a popoarelor din Sud-Estul Europei, prin crearea la București, cu mulți ani în urmă a Institutului de Studii Sud- Est European. Alegând pe profesorul Nicolae Iorga ca președinte de onoare a celei de a 2-a Conferințe Balcanice, reprezentanții celor șase tari ce au participat la această Conferință, au înțeles astfel să aducă omagiul lor, nu numai Primului Ministru al României, dar și marelui cugetător care prin înfăptuirile sale, a arătat adevărata cale pe care trebue să o urmăm spre a pregăti terenul unei înțelegeri a țărilor, din Sud-Estul Europei. Din punct de vedere economic, este de asemeni locul să arătăm că toate țările ce au participat la Conferința de la Istambul, au bogățiile lor bine definite cari formează o unitate economică. Aceste tari au tot ce le trebuie s i asigura o propășire economică din cele mai temeinice. Materii prime, debușeri, mână de lucru, pământ fertil, mine, etc.... Rezultă de aci ca prinitre cooperare în domeniul economic, bine orânduită, aceste țări ar resimți mult mai puțin consecințele dureroase ale crizei economice mondiale. Crearea unei cooperări, sub forma unei vaste pieți Sud-Est Europene, constituie de altminteri scopul final al rezoluțiunilor votate în materie economică la a 2-a Conferință Balcanică. Dacă în domeniul economic, țările Sud-Est Europene sunt legate prin multiple interese come care vor ușura realizarea unei înțelegeri, cu mult mai complicată apare problema unei înțelegeri politice. Două mari chestiuni , aceea a regimului minorităților și a altor cauze care se opun destinderii morale între țările din Sud-Estul Europei și aceea a revizuirii tratatelor, făceau ca întreaga atențiune a membrilor Conferinței să se îndrepte spre lucrările Comisiunei pentru înțelegerea politică. De factul și autoritatea personală a aceluia care trebuia să fie chemat ca să conducă desbaterile acestei Comisiuni depindea soarta întregei Conferințe. Nu atât grija de a nu se putea ajunge în sânul unei Conferințe neoficiale la rezultate palpabile din punct de vedere politic, cât mai ales teama că ridicânduse unele chestiuni delicate, anumite delegațiuni să nu aibă ieșiri cari să ducă la zădărnicirea Conferinței, — a impus Consiliului Balcanic, ca în preziua Conferinței să încredințeze distinsului nostru compatriot de profesor V. V. Pella, președinția Comisiunei politice. In această privință, ca interesant de arătat că inițiativa propunerii adoptată în unanimitate de Consiliu, a fost luată de delegațiile Bulgariei și Iugoslaviei, adică de delegațiile a două țări care se găseau despărțite, asupra multor probleme de ordin politic, prin cele mai grave divergențe. Această alegere apărea și ca un omagiu, pe care întregul Consiliu înțelegea să-l aducă președintelui supleant al delegației române care anul trecut, la prima Conferință Balcanică de la Atena, prezidase aceiași comisiune și isbutise să înlăture toate dificultățile care-i stânjenea lucrările. Cu această ocazie, ne-a fost dat sa vedem cât de mult câștigă o țară, atunci când ln adunările internaționale, poate fi reprezentată prin oameni, care să aibă însușiri de fini negociatori în domeniul diplomatic, relațiuni personale, talent în expunere și mai presus de toate, autoritatea pe care le-o dă lucrări științifice de mare valoare în propria lor specialitate. (Continuare în pag. II-a) ------------xox---------- Soluția... ...conflictului din sânul partidului național-țărănesc ivit în jurul conducerii organizațiilor provinciale a fost găsită într’o nouă ierarhie de partid.. Se vor crea două „forțe” distincte : forțele electorale” și forțele de „guvernare”. Acestea din urmă se vor retrage de la șefia organizațiilor constituind un fel de stat major politic. Ideea e bună, — în opoziție. Dar ce te faci la putere ? Nu se creează un antagonism ireconciliabil între cele două ierarhii atunci când va fi — dacă va mai fi vreodată — împărțirea fripturii ? *■ Pe urmele Intransigenței calculate De unde nu ne așteptam, întâlnim adversari. Fronturi liniștite până ari, au deschis focuri repezi, tetă-ne singuri, fără asentimente îndoelnice, fără concursuri aleatorii. Liberalii d-lui I. G. Duca, au sărit din tranșee. D. Tătărăscu ne combate. Pe larga perspectivă, auzim scurte ordine de ofensivă, — deocamdată redusă la scăpărări de teorie. O politică de spaimă, sau alta, de iluzionism, — le socotim deopotrivă de periculoase. De aceia, preferim atitudini clare, și, e dreptul nostru să tragem încheerile obligatorii. Pentru că, în definitiv, suntem pe punctul să comitem două păcate: Budgetul Sacrificiilor; Ușurarea datoriilor agriculturei. * Să începem cu budgetul Marei Ispășiri. N aducem noi, — pe când autorii imensului abis budgetar varsează pe aria sălbăteciei noastre proverbiale... A cărui povară o poartă Țara, pe când cluburile sunt în beznă, iar partenerii la promenadă. Budgetul, pregătit, ca nici o dată până aeoi, — cu o lună jumătate înainte de începerea exercițiului respectiv. Fenomen unic, în analele finanțelor noastre publice. Eveniment izolat, și concludent, pentru primii amorezi, ai atâtor variante politice. Nopți albe, ultimele, totdeauna ultimele, ale unui Decembrie în expirare. Vrafuri de broșuri, multicolore la coperte, de o inepuizabilă uniformitate în interior. Zeci de miliarde aprobate la cheltueli, cu ovații, de majorități nevinovate, și atot neștiutoare. Demagogia nu iartă inovația. Dezarmată în incintă, a cobotrît în stradă. Pe când Junii preoți ai cluburilor, surâd fericiți de sfâșietoarele dureri comune.* In Joc e soarta plugăriei. Demnitatea autoritaței. Respectul hotărîrilorr solemne ale Justiției. Liniștea și ordinea publică, sunt în Joc. Un pact de largă înțelegere socială, esențial și inevitabil, îl depunem. Constitue rațiunea ceasurilor solemne, pivotul rezistenței naționale. Fronturile până eri prietene, în nici un caz ostile, se mișcă. Dogmele sterpe, râvnesc să oprească opera vastă. Nervozitatea principială, parodiază Uraganul... bîtâimlător, noi prezentăm bucuroși, — celor cu memoria lor scurtă, din interes sau din întâmplare, — vesta frescă a operelor de partid... Evocările tristului trecut, sunt pline de învățăminte. Vor beneficia de ele, — în timp util, — intransigenții ? Să încercăm minunea. * Comandorturile debilitate, uită moratoriul extern, extern și scandalos? Dar regimurile concordatae și primele date siarhiei legale ? Dar încălcările flagrante, de drepturi, a* fesi salocrea lipsă de respect a angajamentelor Șistului ? Legiuitorul era atunci un jongleurel averilor, un scamator al sfintelor convenții], un politician. Plouau torențial legile care au ruinat creditul Statului afară, și înăuntru. Pălmuiau toate obrajii Țărei, și demnitatea noastră. Se înșiruiau obsedante, afacerile aranjate în legi, expedițiile de salvare familiară. Proecte nebunești, scăpau grajduri de curse ruinate și faimoase. Cu gesturi obraznice, se scoteau din ruină și se zvârleau in fabulos, clanuri de partid. Cu un vot zmuls în ore în care operează răufăcătorii, redeveneau oameni cu avere și cu credit, cheflii de pomină, cu reputație cel puțin europeană.» v In acei ani de veritabilă rușine națională, —‘ impresionanți ca număr, — unde se găseau oare intransigenții Dreptului imuabil ? Pe ce meleaguri de povești arabe, navigau sumbrii procurori ai intengibilităței cămătăriei ? Vagabondau desigur, pe coaste aurite și ajurate, în caldă legănare de anzee, sacerdoți convențiilor sacrosancte, și bilaterale ! Azi ne cunoaștem adversarii. Pe deasupra intrinei și ambigilor, vagul și neseriozitatea de oriunde, noi vom vota marea legiuire a Plugăriei. Ea nu este operă de club, ci esențialul mijloc de existență al României. Ea constitue unul din rosturile și mândria guvamărei noastre. Ziarul „Oeuvre" din 11 Noembrie publică următorul articol: D. Nicolae Iorga. Președintele Consiliului de miniștri al României a întrunit ori după amiază pe ziariști într’unul din saloanele hotelului în care locuește la Paris. Le-a remis un comunicat ale cărei concluzii le redăm mai jos și s’a întreținut cu ei despre unele probleme în fața cărora se găsește România_________________ Di Iorga a subliniat mai întâi că guvernul român este de esență pur parlamentară, cu toate cele ce s’au spus cu ocazia formațiunii ministerului său care datează, precum ne amintim, din Aprilie trecut. * Ministrul Instrucțiunii publice în cabinetul pe care îl prezidează, d-1 Iorga a insistat, bine înțeles asupra chestiunei școlare în România Universitatea noastră, a deci erat d-sa, este absolut liberă. Profesorii își exercită profesiunea fără nici o constrângere. In ceia ce privește școlile secundare, am introdus învățămMântul manual. Un savut trebue să fie, dacă creau ștanțele o cer, tâmplar sau croitor. „ROMANIA IȘI VA PLAȚI TOATE DATORIILE” „Totuși cu toate reformele pe care le-am făcut, am reușit să micșorăm de o treime bugetul Instrucțiunei publice, suprimând un oarecare număr de școli inutile. Această reducere a bugetului școlar, n’a făcut decât să urmeze reducerea bugetului militar care a fost micșorat la jumătate. Grație acestei politici de economie, România își va plăti toate datoriile. Țin să declar: am prefera să înfometăm pe funcționarii noștri și să ruinăm Instituțiile noastre decât să nu plătim. In fiecare an jumătate din rețetele noastre este vărsată bancherilor. Nu voim să împrumutăm și nici n’am venit la Paris pentru acest lucru. Nici n'am venit pentru a prezenta o cerere comercială oarecare. Desigur, perioada pe care o sbabatem este gravă. Dar putem oare să ne gândim o secundă că o țară ca a noastră, care a dat de atâtea rari probă de vitalitatea și de energia sa, să fie amenințată de ruina pentru că Statele Unite și Canada au expediat nițel cam mult grâu în Europa?” PERICOLUL SOVIETIC D-1 Iorga a terminat prin următoarea declarație: „Svonul a circulat acum de curând, în unele cercuri, că România e amenințată de un pericol sovietic. Această știre este lipsită de orice temei. Nu ne temem de soviete, pentru că în țara nașinn, Spinignaubblică Unanimă ar refuza ca sovietele să exerciteze asupra României o presiune oarecare. „Este însă adevărat că nu suntem deloc ostili unor conventiuni intre cele două țări; delegații U. R. S. S. au mai venit și în trecut la București și acorduri au fost încheiate". 1— Concluziunea comunicatului d-lui Iorga este următoarea: — Din punct de vedere moral noi voim să redăm țării încrederea în ea însăși. Chiar eu democrat în sensul vechilor democrații rurale, nu teoretice, dar din instinct apărător al autorității indispensabile, am început prin școală. Pe deasupra formelor vane și uzate, voiesc să fac din această școală, prin ore de lucru manual, atelierul național luminat de către o știință liberă de pedanterii arhaice de care, din ce în ce mai mult, are nevoie orice națiune. Avem un parlament pe care toate partidele sunt reprezentate. Suntem acolo pentru a căuta să câștigăm aprobarea lor pentru orice ar fi util patriei. Am udat cu sângele nostru adânc pământul granițelor noastre ca să nu avem nimic decedat. Știm că Franța, căreia de două secole suntem atât de obligați sub toate raporturile, țne ca revizuirile interesate sau incompetente să nu se origina unor noul nenorociri. Baza noastră este confiența unui rege a cărui fiecare clijpă este consacrată binelui țărîi și a caror consiR’ simt foarte des necesare sfetnicilor săi chiar celor mai experimentați Tot astfel în bunul sinet al țăranului admirabil, strein de tot ce este revendicare revoluționară știind bine că nimic nu se improvizează în cursul desvoltării lente și cu atât mai sigură a societății. Voi adăuga că clasele rurale ale minorităților însăși își dau bine seama că singur Statul român poate garanta ordinea și permite libera desvoltare a sufletului lor național. România are nevoe de liniște. O vom asigura, gata ce suntem să distrugem întreaga noastră popularitate. Dacă alții posedă mai bine ca noi secretul acela ce poate servi la regenerarea țării, grupul nostru de modești muncitori va fi cel dintâi gata să-i aplaude. Bine wasa francei „România are nevoe de liniște“ importantele declarațiuni lăsate aparsie.prif N.Iirga D. N. IORGA -xox- Cicill In na§£. î1 a 1) DIMINEȚI DE SARBATOARE —de Al. Lascar ov Moldovanu— 2) ZONA MORȚII INTRE SIBERIA ȘI RESTUL LUMII 3) PĂRERILE UNEI CALATOARE POLONE IN ROMANIA 4) INAUGURAREA LIGII CULTURALE SECȚIA PITEȘTI 5) PORTRETUL FRANCEZ IN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX. 3} O SERATA DE MUZICA RO* MANEASCA LA RADIO-UL DIN PRAGA. -XOX Externe — La New York, în localul Operii metropolitane, s-a manifestat violent împotriva d-lui Grandi, însărcinatul afacerilor streine italian. Antifasciștii au aruncat manifeste colorate pe care se puteau ceti cuvintele „Jos Grandi tocmai în momentul când se intona imnul italian și se striga „Trăiască Grandi“. Laconică o telegramă din New York ne anunță că, după formula clasică, „vinovații au fost arestați “ —In Manciuria, evenimentele continuă să aibă o penibilă existență în afară cu totul de intervențiile stăruitoare, dar ineficace, ale marilor puteri care nu reușesc să schimbe nimic din fața întunecată a lucrurilor. Reprezentanții autorizați ai Societății Națiunilor, în frunte cu prezidentul ei. Aristide Briand, se străduesc întruniți în comisiune specială la Paris să aplaneze ce se mai poarte aplana din gravitatea conflictului manchirez. Negocierile urmează fără ca greutățile noui ridicate în calea unei soluții, să înceteze. Atitudinei, dârze a Japoniei, plină de suspiciuni și de prudențe, i se răspunde din partea Chinei cu o atitudine direct corespunzătoare. Nu e demagogie ?». Oficiosul partidului „sincerității”... d-lui mareșal Averescu, publică un articol intitulat „Partidul poporului și școala” în care se vorbește despre nedreptățile ce s’au făcut corpului didactic. Și amintește că, d. mareșal Averescu pus în curent cu soarta nenorocită ce se pregătește de actualul guvern, Corpului didactic a autorizat ca în numele său să se facă în adunarea reprezentanților federației Corpului Didactic declarația, că domnia sa crede că: 1. Drepturile acordate Corpului didactic prin legea armonizării să fie respectate; 2. Ca toate datoriile pe care le-a contractat Statul față de Corpul didactic, singurul căruia nu i s’au aplicat prevederile legii armonizarii, să fie rambursate prin anume titluri de rentă. Vedeți cum stau lucrurile... D. mareșal Averescu crede că... Crede d sa că venind acum la putere ar avea posibilitatea să se țină de vorbă. Sigur că nu. Atunci de ce aruncă d-sa confuzia? Nu este aceasta curată demagogie? Mai ales când știi că nu e nimeni care să nu recunoască drepturile corpului didactic, atitudinea aceasta demagogică e de rr'm ai proastă calitate. In gardă In ciuda constatărilor unor confrați că partidele de opoziție, prin atitudinea lor, se apropie de o colaborare, îndreptarea” de aseară scrie despre național-liberali: „Constatările pe care d. Duca le face în „Viitorul" d’aseară cu privire la partidele de opoziție sunt atât de îndrăznețe încât ele ne dispensează de orice răspuns. „Dacă ne măgulește faptul că d. Duca a devenit opozant, nu-i mai puțin adevărată constatarea că nu oricine l-ar putea urma și ajunge pe drumul d-sale politic, pe drumul sinuozităților și al politicei de sărut mâna“. B. Mareșal Averescu, care se pretinde om politic cu experiență, se pune în gardă. Iarăși șefia.. Lipsa fruntașilor național -țărăniști dela congresul organizației din Dolj care avea să fie o demonstrație a întregei Oltenii se explică, în unele cercuri, și altfel decât cu preocuparea absorbanta a șefilor de a aplana numeroasele conflicte din partid. La Craiova avea să se pună din nou chestiunea șefiei în sensul aclamării unui apel suprem la d. Maniu ca să revină la postul de conducere. In intenția unora din fruntași era ca apelul acesta să grăbească hotărârea de revenire a d-lui Maniu. Or, în ajunul congresului prin demisiunea sa din Cameră trimisă d-lui Mihalache, își exprimă voința sa irevocabilă de a se retrage de la șefie. Prin aceasta, obiectul principal al congresului de la Craiova nu mai exista ! De aci absența fruntașilor a căror participare era jenantă, in primul rând, pentru ei. Presă și presă... Apare la Cernăuți, •* "'fava vreme, un ziar „Luptătorul”, organ independent „de nouă îndrumare politică”. In fruntea ultimului număr publică un articol „In ^ "—al anarhiei”, care este și o constatare, — cel puțin în ce-l privește. Căci, mai departe, citim titluri ca: „Nicolae Iorga trădătorul școalei“, „Vampirul bancar... protejatul Băncii Naționale“, „Hingherul seminarial să se astâmpere“, ,Castelul de briganzi“, „Măgărie costeniană“ urzind toate, de la început și până la sfârșit, o atmosferă subversivă, urmărind o „nouă îndrumare’ indicată, probabil, de peste Nistru. Și totuși, dacă acest ziar ar fi confiscat, — s’ar găsi încă confrați cari să protesteze în numele libertății scrisului— Un monument lui Ion Roman „Acuma patruzeci și ceva de ani un tânăr ardelean câștigase multe prietenii prin frumusețea sa de Săiștean cu ochii negri și barba deasă, prin meșteșugul său de versuri însuflețite de spiritul eminescian și prin vioiciunea condeiului său de ziarist. • •...In această veșnică tinereță, omul» cu un zâmbet pe buză a trăit peste șaizeci de ani fără a fi urît pe nimeni, fără a fi spus cuiva o vorbă rea. Rară și prețioasă laudă, aceia pe care a meritat-o el!“ ! Np.armil Ramfnipet».“ . \ZKTino.i\ Un apel publicat prin ziare de către un comitet de inițiativă al intelectualilor din Constanța, anunță ridicarea în orașul de pe țărmul pontic al unui monument închinat memoriei lui loan N. Roman. Apelul, care vrea să realizeze în faptă un sentiment nu numai al constănțenilor dar și al nostru și al tuturor celor ce au cunoscut munca de-o viață a dispărutuhu, trece în amănunțime în revistă, și este și aci mărturia unui gând plin de pietate, meritele mari ale lui Ion N. Roman, sobră figură de bronz în galeria tipurilor reprezentative ale istoriei noastre politice și culturale. Jurist de seamă, acela asupra amintirii căruia generațiile de azi își apleacă o ramură cu roade de învățăminte culese și de recunoașteri datorate a fost mulți ani decanul baroului de Constanța. Slujitor de excepțională conștiinciozitate al scrisului cotidian, a colaborat lungă vreme la „Adevărul", „Tribuna“, „Drapelul“, „Adevărul literar“, etc., prim-redactor al ziarului „Adevărul“, renunță cu toate astea la o situație ce se anunța strălucită pentru a merge, urmând îndemnurilor lăuntrice ale superioarei sale conștiințe de patriot și om de cultură, ca să desfășure în Ardeal o admirabilă activitate de profurgare a ideii de românism , cultură românească. Parlamentar distins, s’a arătat a fi, apoi, animat, de acelea și nobilei sentimente, un hatorii apărător — j din dragostea și din nevoia interioară de a aduce binele acolo unde i se simțea lipsa, al Dobrogii, fixat la Constanța după ani de călătorii și studii la Bruxelles și Paris. Glorioasă și cinstitoare sarcină, Ion N. Roman, este mai târziu, în vremea răsboiului, redactorul știutului memoriu asupra Dobrogei, document de istoric preț pentru noi căci el mai ales a slujit la apararea drepturilor românești, la Versailles. Și nu, de bună seamă, nu vom uita la acest prilej, pe delicatul poet de rezonanțe atât de sensibile. Sufletul lui a cunoscut în adevăr, ca deasupra unor albastre fâlfâiri în limpezime de catifelate flamuri, destinul și încătușarea în aur a acvilei poetice. Intre solicitările vibrante ale luptei zilnice pentru idee, sufletul lui cald punea strunelor o gingașă surdină care le pitelea pasiunea și le adâncea particulara intensitate lăuntrică, dând cântecului lor senzația unei odihnitoare cuprinderi a generalului omenesc. Un monument lui loan N. Roman, este un omagiu cuvenit și o reconfortare pentru noi câți regretăm atâtea repezi și ușoare uitări. Iar bronzul sau piatra aceia, va trebui, ieșită,din mâna fraternă a unui artist autentic, să ne sugereze o imagine a sobrietății, a hotărîrii , și, a vinsm. CICERONE THEODORESCU