Neamul Românesc, decembrie 1931 (Anul 26, nr. 271-294)
1931-12-08 / nr. 277
I Anul XXVI. — No. 2 NEAMUL ROMANESC DIRECTOR POLITICI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Marți 8 Decembrie 1931C II BUCUREȘTI (I) I Pe un an, 600 Lei; Pe șase luni, 300 Leii DIRECTOR N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) , tr. I abonamente. J Pentru autoritați și Instituțiuni, 1000 leii GEORGESCU I Telefon 312(60 * In #trt)in*tater Pe un an, 1800 lei i Pe șase luni, 600 Lelj generația nouă ardeleană . Profesorul Jeposu de la Cluj a vorbit la Cameră întocmai ca oricare din tinerii născuți și crescuți pe pămîntul stropit cu atîta sînge, ai Regatului Vechiu. Același mers al ideilor, aceiași formă clară, aceiași măsură, fără nimic din trîmbițele obișnuite în stilul noii școli literare maghiare. Și, adăugim, aceiași iubire pentru ce e romînesc, fără nici o deosebire între unul și altul din Ținuturile care alcătuiesc țara. Vorbitorul a pomenit cu o duioasă recunoștință de profesorii de dincoace, pe cari i-a avut la Universitatea Ardealului și n'a uitat nici de alte merite pe care cultura carpato-dunăreană și le-a cîștigat între Romînii pînă ieri încă neliberi. Așa gîndește și simte toată noua generație ardeleană. Ea se alipește astfel la romanticii, de un așa de nobil avînt, cari, unul după altul, s'au dus dincolo de marginile vieții înaintea războiului. Numai cît pentru cei de azi vechile cuvinte magice fac loc expresiilor socotite ale unei cugetări cu frîu și ale unei simțiri care se stăpînește. Cu astfel de oameni unitatea morală a poporului romînesc va deveni marea forță pe care se va sprijini întregul lui viitor. •m Ä scoate liceele dintre zidurile Orașului și a le așeza in câmpie, la larg, — e o problemă din cele mai grele, dar, trebue să recunoaștem, și din cele mai interesante. Aerul orășănesc, fie cel fizic, fie, mai ales cel moral,, sunt viciate,— cel dintâi de atâtea miazme răufăcătoare sănătății, — cel de-al doilea de nenumărate posibilități de stricăciune, aduse de strada rău famată a orașului. Dar așezarea liceului în plina natură mai are un alt mare avantaj. Traiul în preajma pământului, aduce o mare dragoste pentru el. Privindu-i, de dimineața până seara, aspectele variate, capeți pentru iarnă o prietenie plină de duioșie. O vezi dimineața sub vioria lumină a răsăritului, — cotropită de valurile de aur ale amezei, — împurpurată spre seară... îmbrăcând apoi nesfârșitele înfățișări ale anotimpurilor și oferindu-și privirei și sufletului negrăite îmbrucurări dezinteresate...' Peste puteră să ne iubești».. ’ Iubind iarna, iubești patria... Patriotismul rare ori grăit, dar tocmai pentru aceasta, mare, al țăranilor noștri, aici își are adâncul lui îl vor.’ , ’ Ia r Tei înfrățești cu pământul — și după ce te-ai înfrățit cu el, iubești, și pe oamneii care-și duc existența pe acest pământ. Dar mai mult, Iubind toate aceste lucruri, este peste putința ca sufletul tău să nu se ridice și mai sus, spre Cel care le-a făcut, Făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor... . . Tot pentru aceasta, prietenul pământului este și un temător și un iubitor de ‘ Dumnezeu. Și nici nu se poate altfel- Splendorile naturii nu pot fi jocul absurd al hazardului. Sau atunci hazardul nu ia altul decât însuși Damsezeu. ’ „ „ O școală de învățătură pusa iutrim asemenea cadru este, pentru vremea noastra, o școală oarecum revoluționară. Așezarea ei în câmpie, va aduce după sine o serie întreaga de diferențieri față de școala orașului. Această școală va trebui să aibă și un internat. Viața in comun se va petrece deci necontenit in aer liber și intr o firească și tare camaraderie. De aici vor porni înfăptuiri din acelea care vor lăsa in sufletul copilului urme adânci, pentru tot restul ! Dar, se va zice, lucrul acesta nu se prea poate realiza. E mai mult un utopic vis al pedagogiei moderne. . ., Și, totul, foarte aproape de Capitala noastră, se află un liceu in plină câmpie. . . . Vreau să vor>€sc de liceul doi«i B Chemat acolo de conducătorul lui să spun și eu câteva cuvinte intrun ceas de adunare .duminicală, m-am dus cu o plăcere cu atât mai mare, cu cât, ori de cate ori treceam cu trenul prin gara Buftea, priveliștea pe care ni-o ofereau clădirea,... școlarii în pun joc câmpenesc și întreaga ambianță, erau dintre cele mai neașteptate și mai atragatoare. Vizitând acest liceu, m am convins că atât in ordinea materială cât și in cea sufletească, experiență este desăvârșit reușită. Mai întâi o ordine și o curatenie ețire- te prind de, cum calci pragul. . Un aspect cald și intim, ca și cum clădirea ar adăposti o mare familie, îți mângâe sufletul, facându-te sa te gândești cu tristeță la acele licee-cazărmi, în care elevul se simte străin, fie de are sta ani de zile in ele. Sălile de clasa nu mai sunt Tiumpretate după'ani, ei sunt netocmite după specialități- Fiecare an își face ora de lecție în clasa rezervată anume , pentru materia respectiva. -Un material școlar adecvat specialității se află prezent in dulapurile și pe pereții clasei- Se creiază astfel o ambianță specială, care face"ca întipărirea cunoștințelor să fie mai adâncă și mai permanentă. Higiena este păstrată cu o grijă din acelea care vădesc un mare progres de civilizație. Spălătorul, closetele, baia, sunt de-o curățenie care este pentru elev un imbold stăruitor de aleasă omorare. De asemenea bucătăria și sala de mese. Dormitoarele sunt pline de lumină și privesc, ca și salcie de clas, spre câmpia întinsă, care se pierde în formele multi-colore ale zărilor. Vara, masa elevilor se ia în curte,, sub umbrar,,— și. tot acolo sunt locurile pentru jocuri. Cât despre jocuri, este, la îndemână ,targul cuprins al pajiștelor nesfârșite... O viață câmpenească din celemai plăcute și mai reconfortante ține tovărășie anilor de școală. Școala pare un incident, — principalul este traiul plin în natura. Ea, natura, se intercalează în toate,* * 1 hotărând în toate. Ea poruncește și curățenia și ordinea și cuviința. Ea dă tuturor voioșia» care este’ semnul că viața se’petrece pe planul cel firesc și înobilator. Ea interzice frunții încruntate și buze strânse, — poruncind zâna bej și sinceritate. Ea înalță duhul spre aerianele drumuri de aur, spre Dumnezeu... Experiența nu numai că a reușit, la Buftea, dar ea dă imens material de cugetare. Mă gândesc la liceele închise, vitreg, între ziduri, — la acel aer mori de închisoare, — la lipsa de spațiu, — la acele drumuri ale elevilor dealungul stradelor în care colcge înjurătura, dezmățul și impudica senzualitate — și văd în închipuire, ravagiile morale care sapă sufletul copilărețului și altufierimia... ■ De primejdia aceasta nu vom putea scăpa, decât eșind la larg, în splendida câmpie românească. însemnările unui trecător Un liceu model de Al. Lascaree-Moldovanu -xox- Rapsodia Română de Liszt S’a vorbit mult, în ultimul timp, despre descoperirea linei opere a lui Liszt, care in afară de calitățile-i excepționale, prezintă pentru noi un interes deosebit. . E intitulată „Rapsodia Română“ și cuprinde o interpretare strălucită a cântecele i jocurilor rmânești, dintr’o anumită epocă, anume din vremea când marele compozitor maghiar a vizitat țara noastră și a rămas mai mult timp — atras de frumusețea artei noastre populare — în București și Iași. In această rapsodie, cea mai lungă dintre ede cunoscute în acest gen, se cuprind in deosebi jocurile românești ale epocii „Hora boerească‘ ,,învârtită“ ardelenească, „Bătuta"1. ..Corăbiasca moldovenească, începând printr'un acompaniament caracteristic românesc de cobza luat dintro melodie foarte cunoscută pe acea vreme. : „Carnavalul Bucureștiului" și sfârșind cu torentul năvalnic al celor mai îndrăcite jocuri populare. ■ E o operă soria , pentru piano, dar considerabil de grea. In toată această interpretare se observă influențele rusești, ungurești și toate acele curente cari in acea vreme găseau un favorabil ecou în muzica românească. Astfel, în sfără ■ de frumusețea neîntrecută a compoziției, ■„Rapsodia Română“ prezintă și un interes considerabil pentr istoriografii muzicii românești, . . , înzestrarea literaturii pianistică cu această operă necunoscută a lui Liszt e datorită sârguinței și priceperii d-lui Beu, eminentul muzician și diplomat roman. . . • Prima audiție publică a „Rapsodiei Române“ va avea loc în București, in Concertul de pian anunțat pentru Joi 1? Decembrie în sala Ateneului Român. Ea va fi interpretata de d-na prof. Ciorica Pipoș, excelenta pianistă și muziciană, care va dovedi prin aceasta, cu siguranță, o rară virtuozitate. Audiția dela 1? Decembrie constitue astfel, prin multiplele interese pe mirelet prezintă, un eveniment rar în manifestația noastră musicals’.' Sărbătorirea d-lui prof. N. Iorga Festivitatea de la Universitate și Academia de înalte Studii Comerciale. Asistența. Cuvântările Sărbătorirea celor 60 de ani ai d-lui prof. Nicolae Iorga, primul ministru al țării, a întâmpinat de pretutindeni aderările cele mai importante la un omagiu datorat, entuziasmele curate și cele mai adânci recunoașteri, ale tuturor fiilor neamului nostru. Cununiile de glorie, care înconjură cu de mai multe ori suprapuse cercuri de înaltă lumină, fruntea marelui savant și bărbat politic mare, se alătură cu convingere și devoție elogiul dezinteresat al tuturor celor crescuți — și tot ce e la noi suflare și sevă românească adevărată a crescut.^ sub scutul frunții învățatului om, sub puterea fascinantă a directivelor lui, sub semnele culturii sufletului și binelui practic general propăvăduite de el. Onomastică și aniversară, ziua de ari a fost fericit aleasă pentru sărbătorirea celor 60 de ani ai profesorului atâtor generații. La Universitate, în aula Facultății de Drept și în cadrul unei strălucite festivități omagiale, cei 51 de colaboratori ai volumului sărbătoresc tipărit la Cluj, în frunte cu d. prof. Ion Bianu, președintele Academiei Române, au înmânat d-lui prim ministru N. Iorga, cartea aceasta care va rămâne de un mare preț documentar. Deasemeni in sala de festivități a Academiei de înalte studii comerciale, a avut loc ceremonia organizată un chp deosebit, de comitetul central pentru omagierea d-lui prof. Nicolae Iorga, în frunte cu inițiatorii d-nii prof. D. Munteanu-Râmnic și Ilie Al. Ardeleanu. Impresionantă și strălucit reprezentată de oameni de seamă care veneau în numele tuturor provinciilor românești, tuturor categoriilor și straturilor sociale, solemnitatea s'a desfășurat într'un fastuos cadru sufletesc, intr’un ritm cald de francheța a elanului și a recunoașterii marilor merite ale sărbătoritului. Ceea ce trebue încă să spunem, este că d. lorga, personalitate reprezentativă a chintesenții românismului și culturii românești, a fost în realitate sărbătoritul țării întregi, prin participarea inimii ei adevărate, care nu cunoaște nici vântourile respingătoare ale patimei politicianiste, nici — mai ales aceasta /... — INGRATITUDINEA. D-na și d. N. Iorga, in mijlocul asistentei In amfiteatrul cel mare al facultății de drept s’a desfășurat solemnitatea predării unui volum omagial, oferit d-lui N. Iorga, în numele universităților, cu prilejul împlinirei a 60 de ani. ASISTENȚA Au fost de față :“prof. dr. Cantacuzino, ministrul sănătății; C. Hamangiu, ministrul de justiție ; C. Vâlcovici, ministrul comunicațiilor ; Șt. Meteș, subsecretar de stat la interne ; profesorii universitari : Em. Dan, I. Simionescu, R. Ortiz, D. Gusti, P. Sergescu, P. Riegler, C. Disescu, Vlădescu, Ch. Drouhet, dr. E. Juvara, Simeon Reli, C. Marinescu, Caracostea, Cartojan, Sc. Lambrino, I. Lupaș, G. Râmicescu, N. Dănăilă , apoi d-nii C. Basarab Brâncoveanu, general Nicolau. .arhisp.f.t Buss, dr. P. Topa, Tr. Dumitriu-Șoimu etc. La ora 11 d. prof. Iorga a sosit însoțit de d. prof. N. Basilescu, prorectorul universității și d- d-na Iorga, a fost strălucitul succes în străinătate — tocmai în țările spre cari noi suntem obișnuiți de secoli a privi ca spre soare — și anume cele trei titluri universitare de „Doctor honoris causa"”, cari ți-au venit de la cele trei mari strălucite Universități din lume, onoruri de cari nu s’a învrednicit până acum nimenea dintre ai noștri.___________ Această încredere, acest prestigiu a ajuns până la Acela care este menit de Pronie să fie cârmaciul destinelor patriei noastre. El le-a chemat la postul cel mai înalt în stat și ți-a încredințat sarcina de cea mai înaltă răspundere, a conducerii patriei Întregite. De la începutul anului, în care avea să vină ziua de 18 Iunie, care să se treacă în rândul bătrânilor, pe când începuse în țară mișcarea pentru sărbătoarea acelei zile ca sărbătoare națională, s-a început o deosebită mișcare a fraților, în cărturărie și dăscălie, a ucenicilor numeroși și a admiratorilor și mai mulți. Intre ei s’a organizat — prin stăruința unuia din cei mai vrednici ucenici — pregătirea unui buchet pentru ziua onomastică de astăzi. Fiecare după putința și pricepere și-a adus legături ca vui de floricele. Din toate s’a înjghebat acest buchet, întocmit în formă de carte, fiindcă se știa că-ți este forma cea mai plăcută. Iți aducem astăzi drept prinos buchetul nostru cu simțăminte de dragoste frățească și de recunoștință fiască. Ți-l închinăm cu iubirea noastră și cu urarea : Să trăești mulți ani buni, ajungând și întrecând vârsta celor doi colegi sărbătoriți alaltă seară la Academie, pentru ca să poți realiza cât mai mult din tot binele ce dorești patriei și neamului al căror tiu ești și cărora ți-ai dedicat toate puterile vieții. (Continuare in pag. III-a) -----------xox----------Ea uiniversitate Cuvântarea d-lui Ion Bianu „Anul care este aproape de sfârșit — a spus d. Bianu — a fost și este Încă cel mai agitat de la marele război încoace nu numai pentru noi, dar pentru toată lumea în mijlocul căreia trăim. De aceea s’a simțit pretutindeni, instinctiv, trebuința de a se schimba chiar fundamentele organizării unor state mari și puternice până ori, de a se reorganiza activitatea și puterile popoarelor, de a se revizui și a se pune în lucrare energiile cunoscute sau din nou iinte cari păreau a nu fi fost îndeajuns folosite. In această stare de preocupări In mijlocul acestei mentalități nouă au ajuns la al 60-lea an al vieții, după o activitate de o intensitate fără exemplu de pese patru decenii pe terenul cercetărilor, studiilor și scrierilor istorice, pe terenul literaturii, al cunoașterii țării și a vieței economice, religioase și culturale a poporului nostru, cercetare de visu în toate ținuturile românești. Și în sfârșit pe terenul vieții politice a patriei române întregite. Pe toate aceste terenuri pusese și în lucrare neobosite energii necunoscute la noi până acum și foarte rare în toată lumea. O SĂRBĂTORIRE UNANIMA In mod foarte firesc s'a pornit deci aproape de la începutul anului și în toate părțile țării acel val neobișnuit de sărbătoriri cu prilejul înălțării d-tale la gradul de sexagenar. Dăscălimea în frunte, — căci ea te avea mai de aproape în corpul ei. La dăscălimea de toate gradele ierarhice s’au alăturat din ce în ce mai numeroși cetățeni de toate breslele și de toate culturile până la straturile adânci și puternice ale satelor. S’a format astfel în jurul numelui și persoanei d-tale o manifestare vie întinsă din primăvară până târziu în toamnă peste toate văile, dealurile, munții și câmpiile românești ,din hotar în hotar, manifestare a cărei notă caracteristică era românitatea. Era cea mai măreață, cea mai vastă manifestare a simțimintelor naționale românești, făcute în jurul unei personalități. Dar din această românime pe care — repet — ai frământat-o prin condeiul și prin cuvântul d-tale, au eșit mulți ucenici ai învățătorului și ai scriitorului; mulți au ajuns ei înșiși învățători; mulțime de cetitori și admiratori ai scrierilor, mulțime nenumărată de ascultători ai cuvântărilor, cari au subliniat prin aplauze emoțiunile și impresiile deșteptate prin cuvântul d-tale cal și prin argumentarea convingătoare. Astfel ți s’au alăturat zi după zi, câteva decenii pe rând tot mai mulți români mai întâi prin admirație apoi prin încredere, cari, judecând după scris și cuvinte, puneau în puterile și activitatea d-tale speranță și încredere pentru îndreptarea și vindecarea multor amaruri și greutăți, pentru realizarea multor aspirațiuni. PRESTIGIUL D-LUI IORGA IN STRĂINĂTATE La acestea s’au adăugat, chiar in cursul acestui an, alte prilejuri de înălțare a prestigiului d-tale personal și a credinței obștei românești în steaua care îți arata de sus Calea cea bună și-ți da puterea pentru a năzui spre mari realizări. Aceste prilejuri Bancherii americani în drum spre Berlin Paris, 17 (Rador). Grupul de bancheri americani cari s’au oprit la Paris, in drum spre Berlin, a avut eri la sediul lui ,Banque d’Acceptation“ o lungă conferință cu bancherii francezi. Azi reprezentanții băncilor americane își vor continua călătoria la Berlin. I Externe — Cu toate că ministrul de finanțe britanic a dat asigurări formale că guvernul său e dispus să discute cu toate statele interesate, noua politică vamală care a introdus tarifele protecționiste in Anglia, guvernul francez — primul care a reacționat — se pare că nu mai pune aceleaș nădejdi de la început în ceea ce privește rezultatul unor negocieri cu Anglia. In urma declarațiilor făcute de d. Runciman ministrul Comerțului englez, presa franceză — în majoritate — comentează defavorabil eventualitatea negocierilor anglo-franceze în vederea unei modificări a tarifelor franceze.* — La Roma, d. Valentin Bibescu, președintele Federației Aeronautice Internaționale, a remis aviatorilor italieni, căpitanii Giordano și Bonino, cupa care-i poartă numele, pentru realizarea distanței Roma—București în 4 ore și 31 minute. La cuvântul său cald de urări bune și îndemnuri, d. Balbo, ministrul aviației italiene, a răspuns aducând mulțumiri și exprimând dorința de cât mai strânsă legătură între cele doua state. Două atitudini „Patria atacă violent pe d. C. Hamangiu pentru faptul de a fi trimis parchetelor o ordonanțaț? confidențială, prin care se indică procedura pentru scurtarea proceselor de presă. Lăsând la o parte faptul ca d. ministru al justiției n’a dat nici o circulară care să înlocuiască legea, trebue să relevăm un fapt. Nu e mult de când acelaș ziar protesta cu vehemență împotriva unui magistrat care, instruind o afacere de presă, își lărgise investigațiile până la indiscreta cercetare a avarii unui fruntaș național-țărănist de la Cluj. Pe vremea aceea de ministru al justiției era solicitat să intervină spre a arăta magistratului cum să procedeze într-o materie în care se presupunea că acel magistrat este destul de rutinat, Ardealul aflându-se sub imperiul unei legi a presei moștenită de la fostul regim maghiar. Astăzi acelaș ziar protestează împotriva unei pretinse intervenții a aceluiaș ministru al justiției spre a indica procedura de urmat în materie de delicte de presă. Două atitudini exact opuse, ambele apărând însă nu concepțiuni principiale, ci interese de persoane sau de partid. ------------XOX---------- Cine e beneficiarul ? „Viitorul" afirmă, nici mai mult nici mai puțin, că guvernul ar fi beneficiarul cartelului electoral cu liberalii. , • Afirmație care e cel puțin imprudentă, dacă ținem seamă de faptul că nu guvernul a fost acela care s’a adăpostit sub firma și sub semnul electoral al partidului liberal, ci partidul liberal al cărui șef este d. Dacă, s’a aliniat sub adăpostul „Uniunii Naționale“ și abandonându-și semnul a împrumutat semnul electoral al acesteia. Care e în acest caz, beneficiarul ? „Prim opozant" Consecvent, nu obiectivități de care mi prea dă dovadă, ci calculelor lui de totdeauna, ,Adevărul“ își lașează dintr’o singură lovitură prieteniile din lagărul național-țărănist și întinde mâna drlui I. G. Duca : „Cine sunt însă foarte nemulțumite de clarificarea raporturilor dintre guvern și partidul liberal, sunt celelalte partide de opoziție. „Național-țărăniștii, lipsiți încă de șef au fost surprinși în aceasta situație de noua atitudine a partidului liberal, care ia astfel locul de prim opozant al guvernului. „Averescanii, lupiștii și georgiștii cari speculau până acum în folosul lor și în detrimentul partidului liberal, dependența acestuia de guvern, au pierdut cu începere de alaltăieri cea mai bună armă atât contra guvernului cât și contra partidului liberal“. Numai că, nu toată lumea judecă așa. Ci dimpotrivă. Nici morala politică cea mai elementară nici judecata opiniei publice nu poate acorda partidului liberal rolul de „prim opozant“ al guvernului. Adevărul e că rolul partidului liberal departe de a fi simpatic și cu perspective, este un rol eminamente... ingrat. Spolierea cu cartelul geamurilor Un procedeu incalificabil s-a aplicat prin așa zisul cartel al geamurilor. Fabrica din Ploești, care rămăsese în afară de această influență era singura care înfrâna poftele de câștiguri nemăsurate ale cartelaților. Acum, direcțiunea cartelului a întreprins o serie de mijloace nepermise printr’o campanie de concurență care a silit ca și fabrica numită să intre în acest cartel. Astfel s’a început o adevărată spoliere• printr’un tarif ridicat, la adăpostul oricărei concurențe cartelul geamurilor a ajuns să dețină de fapt monopolul în privința vânzării și producerii acestui articol de primă necesitate, începând, sistematic, o speculă grosolană. Acest abuz, ca și cel întreprins prin cartelul zahărului, ambele puse sub protecțiunea vamală, își vor găsi reprobarea cuvenită prin măsurile oportune pe care cu siguranță ministerul din industrie și comerț, le va lua fără întârziere. ' A vorbit un scriitor, și un credincios lipsea ceva discuției la Mesaj de la Senat. Se perindau oratori interesanți aducând frumoase puncte de vedere, utile observații, critici vii, dar mai nimeni nu reușea să înalțe discuția și mai ales sa-i creeze o atmosferă proprie în care discursul să trăiască, să se sbată ca o ființă vie a cărei palpitare să se comunice tuturor. Aseară, la o oră târzie, s’a coborît în incintă duhul dătător de viață : un om s'a urcat la tribună. N’aș putea spune : un orator, ori un vorbitor abil, cu debit bogat și cu pasiune învălmășită; nici un constructor rotund și clasic cu argumentație strânsă și cu epuizarea problemei speciale pe care o îmbrățișează: nici un vrăjit seducător. Dar mult mai mult decât toate aceste lucruri, de tehnică sau de dar natural bine sau rău, întrebuințat, la tribună era un om de gravă moralitate. Se simțea din toată ființa lui, din tot ce spunea. Larg și generos, obiectiv și cald, curat ca un heruvim, un om pentru care viața nu e o simplă arta de a trăi, nici morala nu e o simplă vorbă pentru ocazii festive, nici credința o simplă formă convențională. Cu toate acestea sunt lucruri grave și splendide care chiamă la seriozitate, la sacrificiu, la iubire; un om pentru care cultul personaliităților mari nu este o recomandație ipocrită către inima celui ce trebue captivat, ci o închinare absolut dezinteresată și admirativă sub prizma binelui obștesc. Ceia ce face din acest orator un om rar este perfecta corespondență între credința pe care o mărturisește și între viața pe care o trăiește iar această sinceritate sfântă simți cum îi alimentează și-i înaripează vorbirea și îndeamnă mână pe alții către aceiaș viață activă, plină, dornică de muncă și de jertfă. E un moralist în acțiune, un propovăduitor de credință arzătoare. De aceia a reușit să creeze in întreg Senatul o atmosferă sufletească. Pentru întâia dată în acest parlament s’a ridicat din majoritate un glas care a vorbit pentru ea și în numele ei, făcând-o să vibreze și să se recunoască cu un singur suflet alături și pentru omul mare și neobosit care conduce destinele țării, și a simțit plutind asupra ei un suflu de eroism și de optimism. S’a manifestat o forță care-și trage izvoarele dintr’o inimă nobilă, încălzită de mântuitoarea credință creștină,, un simbol al vremii. Acesta e Lascarov Moldovanu. V. G. -----------Vox______ _|