Neamul Românesc, decembrie 1931 (Anul 26, nr. 271-294)

1931-12-08 / nr. 277

I Anul XXVI. — No. 2 NEAMUL ROMANESC DIRECTOR POLITIC­­I REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Marți 8 Decembrie 1931C I­I BUCUREȘTI (I) I Pe un an, 600 Lei; Pe șase luni, 300 Leii DIRECTOR N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj)­­ ,­­ tr. I abonamente. J Pentru autoritați și Instituțiuni, 1000 leii­­ GEORGESCU I Telefon 312(60 * In #trt)in*tater Pe un an, 1800 lei i Pe șase luni, 600 Lelj generația nouă ardeleană . Profesorul Jeposu de la Cluj a vorbit la Cameră întocmai ca oricare din tinerii născuți și crescuți pe pămîntul stropit cu atîta sînge, ai Regatului Vechiu. Același mers al ideilor, aceiași formă clară, aceiași măsură, fără nimic din trîmbițele obișnuite în stilul noii școli literare maghiare. Și, adăugim, aceiași iubire pentru ce e romînesc, fără nici o deosebire între unul și altul din Ținuturile care alcătuiesc țara. Vorbitorul a pomenit cu o duioasă recunoștință de profesorii de dincoace, pe cari i-a avut la Universitatea Ardealului și n'a uitat nici de alte merite pe care cultura carpato-dunăreană și le-a cîștigat între Romînii pînă ieri încă neliberi. Așa gîndește și simte toată noua generație ardeleană. Ea se alipește astfel la romanticii, de un așa de nobil avînt, cari, unul după altul, s'au dus dincolo de marginile vieții îna­intea războiului. Numai cît pentru cei de azi vechile cuvinte ma­gice fac loc expresiilor socotite ale unei cugetări cu frîu și ale unei simțiri care se stăpînește. Cu astfel de oameni unitatea morală a poporului romînesc va deveni marea forță pe care se va sprijini întregul lui viitor. •m Ä scoate liceele dintre zidurile Orașului și a le așeza in câmpie, la larg, —­ e o problemă din cele mai grele, dar, trebue să recunoaș­tem, și din cele mai interesante. Aerul orășănesc, fie cel fizic, fie, mai ales cel moral,, sunt viciate,— cel dintâi de atâtea miazme rău­făcătoare sănătății, — cel de-al doilea de nenumărate posibilități de stricăciune, aduse de strada rău famată a orașului.­­ Dar așezarea liceului în plina natură mai are un alt mare avan­taj. Traiul în preajma pământului, aduce o mare dragoste pentru el. Privindu-i, de dimineața până seara, aspectele­­ variate, capeți pentru iarnă o prietenie plină de duioșie. O vezi dimineața sub vio­ria lumină a răsăritului, — cotro­pită de valurile de aur ale amezei, — împurpurată spre seară... îm­brăcând apoi nesfârșitele înfăți­șări ale anotimpurilor și oferin­­du-și privirei și sufletului negrăite îmbrucurări dezinteresate...' Peste puteră să ne iubești»..­ ’ Iubind iarna, iubești patria... Patriotismul rare ori grăit, dar tocmai pentru aceasta, mare,­­ al țăranilor noștri, aici­­ își are adân­cul lui îl vor.’ , ’ I­a r Tei înfrățești cu păm­ântul — și după ce te-ai înfrățit cu el, iu­bești, și­­ pe oamneii care-și duc e­­xistența pe acest pământ. Dar mai mult, Iubind toate­­ a­­ceste lucruri, este­­ peste putința ca sufletul tău să nu se ridice și mai sus, spre Cel care le-a făcut, Făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor... . . Tot pentru aceasta, prietenul pământului este și un temător și un iubitor de ‘ Dumnezeu. Și nici nu se poate altfel- Splendorile na­turii nu pot fi jocul absurd al hazardului. Sau atunci hazardul nu ia altul de­cât însuși Damse­­zeu. ’ „ „ O școală de învățătură pusa iu­trim asemenea cadru este, pen­tru vremea noastra, o școală oare­cum revoluționară. Așezarea ei în câmpie, va adu­ce după sine o serie întreaga de diferențieri față de școala ora­șului. Această școală va trebui să aibă și un internat. Viața in comun se va petrece deci necon­tenit in aer liber și intr o fireas­­că și tare camaraderie. De aici vor porni înfăptuiri din acelea care vor lăsa in sufletul copilu­lui urme adânci, pentru tot restul ! Dar, se va zice, lucrul acesta nu­ se­ prea poate realiza. E mai mult un utopic vis al pedagogiei moderne. . ., Și, totul, foarte aproape de Ca­pitala noastră, se află un liceu in plină câmpie. . . . Vreau să vor­>€sc de liceul doi«i B Chemat acolo de conducătorul lui să spun și eu câteva cuvinte intrun ceas de adunare .dumini­cală, m-am dus cu o plăcere cu atât m­ai mare, cu cât, ori de cate ori treceam cu trenul prin gara Buftea, priveliștea pe care ni-o ofereau clădirea,... școlarii în pun joc câmpenesc și întreaga am­bianță, erau dintre cele mai ne­așteptate și mai atragatoare. Vizitând acest liceu, m am con­vins că atât in ordinea materială cât și in cea sufletească, expe­riență este­ desăvârșit reușită.­ Mai întâi o ordine și o curate­­ni­e ețire- te prind de, cum calci pragul. . Un aspect cald și intim, ca și cum clădirea ar adăposti o mare familie, îți m­ângâe sufletul, fa­­cându-te sa te gândești cu triste­­ță la acele licee-cazărmi, în care elevul se simte străin, fie de ar­e sta ani de zile in ele. Sălile de clasa nu mai sunt Tiumpretate după'ani, ei sunt ne­tocmite după specialități- Fiecare an își face ora de lecție în clasa rezervată anume , pentru materia respectiva. -Un material școlar a­­decvat specialității se află pre­zent in dulapurile și pe pereții clasei- Se creiază astfel o am­­bianță specială, care­­ face"ca în­tipăr­irea cunoștințelor să fie mai adâncă și mai permanentă. Higiena este păstrată cu o gri­jă din acelea care vădesc un ma­re progres de civilizație. Spălă­torul, closetele, baia, sunt de-o curățenie care este pentru elev un imbold stăruitor de aleasă o­­morare. De asemenea bucătăria și sala de mese. Dormitoarele sunt pline de lu­mină și privesc, ca și salcie de clas, spre câmpia întinsă, care se pierde în formele multi-colore ale zărilor. Vara, masa elevilor se ia în curte,, sub umbrar,,— și. tot acolo sunt locurile pentru jocuri. Cât despre jocuri, este, la îndemână ,targul cuprins al pajiștelor ne­sfârșite... O viață câmpenească din cele­­mai plăcute și mai reconfortante ține tovărășie anilor de școală. Școala pare un incident, — prin­cipalul este traiul plin în natura. Ea, natura, se intercalează în toate,* * 1 hotărând în­ toate. Ea po­runcește și curățenia și ordinea și cuviința. Ea dă tuturor voioșia» care este’ semnul că viața se’pe­trece pe planul cel firesc și îno­­bilator. Ea interzice frunți­­i în­cruntate și buze strânse, — po­runcind zâna bej și sinceritate. Ea înalță duhul spre aerianele dru­muri de aur, spre Dumnezeu... Experiența nu numai că a reu­șit, la Buftea, dar ea dă imens material de cugetare. Mă gândesc la liceele închise, vitreg, între ziduri, — la acel aer mori de închisoare, — la lipsa de spațiu, — la acele drumuri ale elevilor deal­ung­ul stradelor în care colcge înjurătura, dezmățul și impudica senzualitate — și văd în închipuire, ravagiile morale care sapă sufletul copilărețului și al­tufierimia... ■ De primejdia aceasta nu vom putea scăpa, decât eșind la larg, în splendida câmpie românească. însemnările unui trecător Un liceu model de Al. Lascaree-Moldovanu -xox- Rapsodia Română de Liszt S’a vorbit mult, în ultimul timp, des­pre descoperirea linei opere a lui Liszt, care in afară de calitățile-i excepțio­nale, prezintă pentru n­oi un interes deosebit. . E intitulată „Rapsodia Română“ și cuprinde o interpretare strălucită a cântecele­­ i jocurilor rmânești, din­­tr’o anumită epocă, anume din vremea când marele compozitor maghiar a­ vi­zitat țara noastră și a rămas mai mult timp — atras de frumusețea artei noa­stre populare — în București și Iași. In această rapsodie, cea­ mai lungă dintre ede cunoscute în acest gen, se cuprind in deosebi jocurile românești ale epocii „Hora boerească‘­ ,,învârtită“ ardelenească, „Bătuta"1. ..Corăbiasca­ moldovenească, începând printr'un a­­companiament caracteristic românesc de­­ cobza luat dintro melodie foarte cunoscută pe acea vreme. : „Carnava­lul Bu­cu­reștiului" și sfârșind cu to­rentul năvalnic al celor mai îndrăcite jocuri populare. ■ E o operă soria , pentru piano, dar considerabil de grea. In toată această interpretare se­­ ob­servă influențele rusești, ungurești și toate acele curente cari in acea vreme găseau un favorabil ecou în muzica românească. Astfel, în sfără ■ de frumusețea n­e­­­întrecută a compoziției, ■„Rapsodia Ro­mână“ prezintă și un interes conside­rabil pentr istoriografii muzicii ro­mânești, . . , înzestrarea literaturii pianistică cu această operă necunoscută a lui­ Liszt e datorită sârguinței și priceperii d-lui Beu, eminentul muzician și diplomat roman. . . • Prima audiție­ publică a „Rapsodiei Române“ va avea loc în București, in Concertul de pian anunțat pentru Joi 1? Decembrie în sala Ateneului Ro­mân. Ea va fi interpretata de d-na prof. Ciorica­ Pipoș, excelenta pianistă și­ mu­ziciană, care va dovedi prin aceasta, cu siguranță,­ o rară­­ virtuozitate. Audiția dela 1? Decembrie constitue astfel, prin multiplele interese pe mire­let prezintă, un eveniment rar în­ ma­nifestația noastră musicals’.' Sărbătorirea d-lui prof. N. Iorga Festivitatea de la Universitate și Academia de înalte Studii Comerciale. Asistența. Cuvântările Sărbătorirea celor 60 de ani ai d-lui prof. Nicolae Iorga, pri­mul ministru al țării, a întâmpi­nat de pretutindeni aderările cele mai importante la un omagiu da­torat, entuziasmele curate și ce­le mai adânci recunoașteri, ale tu­turor fiilor neamului nostru. Cununiile de glorie, care încon­jură cu de mai multe ori supra­puse cercuri de înaltă lumină, fruntea marelui savant și bărbat politic mare, se alătură cu con­vingere și devoție elogiul dezin­teresat al tuturor celor crescuți — și tot ce e la noi suflare și sevă românească adevărată a cre­scut.^ sub scutul frunții învă­țatului om, sub puterea fascinan­tă a directivelor lui, sub semnele culturii sufletului­ și binelui practic general propăvăduite de­ el. Onomastică și aniversară, ziua de ari a fost fericit aleasă pen­tru sărbătorirea celor 60 de ani ai profesorului atâtor generații. La Universitate, în aula Fa­cultății de Drept și în cadrul u­­nei strălucite festivități oma­giale, cei 51 de colaboratori ai volumului sărbătoresc tipărit la Cluj, în frunte cu d. prof. Ion Bianu, președintele Academiei Române, au înmânat d-lui prim ministru N. Iorga, cartea aceas­ta care va rămâne de un mare preț documentar. Deasemeni in sala de festivi­tăți a Academiei de înalte stu­dii comerciale, a avut loc cere­monia organizată un ch­p deose­bit, de comitetul central pentru omagierea d-lui prof. Nicolae Iorga, în frunte cu inițiatorii d-nii prof. D. Munteanu-Râmnic și Ilie Al. Ardeleanu. Impresionantă și strălucit re­prezentată de oameni de seamă care veneau în numele tuturor provinciilor românești, tuturor categoriilor și strat­urilor sociale, solemnitatea s'a desfășurat în­­tr'un fastuos cadru sufletesc, in­tr’un ritm cald de francheța a e­­lanului și a recunoașterii marilor merite ale sărbătoritului. Ceea ce trebue încă să spunem, este că d. lorga, personalitate re­prezentativă a chintesenții româ­nismului și culturii românești, a fost­ în realitate sărbătoritul țării întregi, prin participarea inimii ei adevărate, care nu cu­noaște nici vântou­rile respingă­toare ale patimei politicianiste, nici —­ mai ales aceasta /... — IN­GRATITUDINEA. D-na și d. N. Iorga, in mijlocul asistentei In amfiteatrul cel mare al fa­cultății de drept s’a desfășurat solemnitatea predării unui volum omagial, oferit d-lui N. Iorga, în numele universităților, cu prile­jul împlinirei a 60 de ani. ASISTENȚA Au fost de față :“prof. dr. Can­­tacuzino, ministrul sănătății; C. Hamangiu, ministrul de justiție ; C. Vâlcovici, ministrul comunica­țiilor ; Șt. Meteș, subsecretar de stat la interne ; profesorii uni­versitari : Em. Dan, I. Simione­­scu, R. Ortiz, D. Gusti, P. Ser­­gescu, P. Riegler, C. Disescu, Vlă­­descu, Ch. Drouhet, dr. E. Ju­­vara, Simeon Reli, C. Marinescu, Caracostea, Cartojan, Sc. Lam­­­brino, I. Lupaș, G. Râm­icescu, N. Dănăilă , apoi d-nii C. Basa­rab Brâncoveanu, general Nicolau. .arhisp.f.t Buss, dr. P. Topa, Tr. Dumitriu-Șoimu etc. La ora 11 d. prof. Iorga a sosit însoțit de d. prof. N. Basilescu, prorectorul universității și d- d-na Iorga, a fost strălucitul succes în străi­nătate — tocmai în țările spre cari noi suntem obișnuiți de se­­coli a privi ca spre soare — și anume cele trei titluri universi­tare de „Doctor honoris causa"”, cari ți-au venit de la cele trei mari strălucite Universități din lume, onoruri de cari nu s’a în­vrednicit până acum nimenea dintre ai noștri.___________ Această încredere, acest pres­tigiu a ajuns până la Acela care este menit de Pronie să fie câr­maciul destinelor patriei noas­tre. El le-a chemat la postul cel mai înalt în stat și ți-a încredin­țat sarcina de cea mai înaltă răspundere, a conducerii patriei Întregite. De la începutul anului, în care avea să vină ziua de 18 Iunie, care să se treacă în rândul bă­trânilor, pe când începuse în ța­ră mișcarea pentru sărbătoarea acelei zile ca sărbătoare naționa­lă, s-a început o deosebită miș­care a fraților, în cărturărie și dăscălie, a ucenicilor numeroși și a admiratorilor și mai mulți. Intre ei s’a organizat — prin stăruința unuia din cei mai vrednici ucenici — pregătirea u­­nui buchet pentru ziua onomas­tică de astăzi. Fiecare după pu­tința și pricepere și-a adus legă­turi ca vui de floricele. Din toate s’a înjghebat acest buchet, în­tocmit în formă de carte, fiind­că se știa că-ți este forma cea mai plăcută. Iți aducem astăzi drept prinos buchetul nostru cu simțăminte de dragoste frățeas­că și de recunoștință fiască. Ți-l închinăm cu iubirea noastră și cu urarea : Să trăești mulți ani buni, ajungând și în­trecând vâr­sta celor doi colegi sărbătoriți alaltă seară la Academie, pentru ca să poți realiza cât mai mult din tot binele ce dorești patriei și neamului al căror tiu ești și cărora ți-ai dedicat toate puteri­­le vieții. (Continuare in pag. III-a) -----------xox----------­Ea uini­ver­si­tate Cuvântarea d-lui Ion Bianu „Anul care este aproape de sfârșit — a spus d. Bianu — a fost și este Încă cel mai agitat de la marele război încoace nu numai pentru noi, dar pentru toată lumea în mijlocul căreia trăim. De aceea s’a simțit pretutin­deni, instinctiv, trebuința de a se schimba chiar fundamentele organizării unor state mari și puternice până ori, de a se reor­ganiza activitatea și puterile po­poarelor, de a se revizui și a se pune în lucrare energiile cunos­cute sau din nou iinte cari pă­reau a nu fi fost îndeajuns folo­site. In această stare de preocupări In mijlocul acestei mentalități nouă au­ ajuns la al 60-lea an al vieții, după o activitate de o in­tensitate fără exemplu de pese patru decenii pe terenul cercetă­rilor, studiilor și scrierilor isto­rice, pe terenul literaturii, al cu­noașterii țării și a vieței econo­mice, religioase și culturale a po­porului nostru, cercetare de visu în toate ținuturile românești. Și în sfârșit pe terenul vieții politi­ce a patriei române întregite. Pe toate aceste terenuri pusese și în lucrare neobosite energii necu­noscute la noi până acum și foarte rare în toată lumea. O SĂRBĂTORIRE UNANIMA In mod foarte firesc s'a pornit deci aproape de la începutul a­­nului și în toate părțile țării a­­cel val neobișnuit de sărbătoriri cu prilejul înălțării d-tale la gradul de sexagenar. Dăscăli­­m­ea în frunte, — căci ea te a­­vea mai de aproape în corpul ei. La­­ dăscălimea de toate gradele ierarhice s’au alăturat din ce în ce mai numeroși cetățeni de toa­te breslele și de toate culturile până la straturile adânci și pu­ternice ale satelor. S’a format astfel în jurul numelui și per­soanei d-tale o manifestare vie întinsă din primăvară până târ­ziu în toamnă peste toate văile, dealurile, munții și câmpiile ro­mânești ,din hotar în hotar, ma­nifestare a cărei notă caracteris­tică era românitatea. Era cea mai măreață, cea mai vastă ma­nifestare a simțimintelor națio­nale românești, făcute în jurul unei personalități. Dar din această românime pe care — repet — ai frământat-o prin condeiul și prin cuvântul d-tale, au eșit mulți ucenici ai învățătorului și ai scriitorului; mulți au ajuns ei înșiși învăță­tori; mulțime de cetitori și ad­miratori ai scrierilor, mulțime nenumărată de ascultători ai cu­vântărilor, cari au subliniat prin aplauze emoțiunile și impresiile deșteptate prin cuvântul d-tale cal și prin argumentarea convin­gătoare. Astfel ți s’au alăturat zi după zi, câteva decenii pe rând tot mai mulți români mai întâi prin admirație apoi prin încredere, cari, judecând după scris și cu­­vinte, puneau în puterile și acti­vitatea d-tale speranță și încre­dere pentru îndreptarea și vinde­carea multor amaruri și greu­tăți, pentru realizarea multor aspirațiuni. PRESTIGIUL D-LUI IORGA IN STRĂINĂTATE La acestea s’au adăugat, chiar in cursul acestui an, alte prile­juri de înălțare a prestigiului d-tale personal și a credinței ob­­ștei românești în steaua care îți arata de sus Calea cea bună și-ți da puterea pentru a năzui spre mari realizări. Aceste prilejuri Bancherii americani în drum spre Berlin Paris, 17 (Rador).­­ Grupul de bancheri americani cari s’au oprit la Paris, in drum spre Berlin, a avut eri la sediul lui ,­Banque d’Ac­­ceptation“ o lungă conferin­ță cu bancherii francezi. Azi reprezentanții băncilor ame­ricane își vor continua călă­toria la Berlin. I Externe — Cu toate că ministrul de finanțe britanic a dat asigurări for­­male că guvernul său e dispus să discute cu toate statele interesate, noua politică vamală care a introdus tarifele protecționiste in An­glia, guvernul francez — primul care a reacționat — se pare că nu mai pune aceleaș nădejdi de la început în ceea ce privește rezulta­tul unor negocieri cu Anglia. In urma declarațiilor făcute de d. Runciman ministrul Com­er­țului englez, presa franceză — în majoritate — comentează defa­vorabil eventualitatea negocierilor anglo-franceze în vederea unei modificări a tarifelor franceze.* — La Roma, d. Valentin Bibescu, președintele Federației Ae­ronautice Internaționale, a remis aviatorilor italieni, căpitanii Gior­dano și Bonino, cupa care-i poartă numele, pentru realizarea distan­ței Roma—București în 4 ore și 31 minute. La cuvântul său cald de urări bune și îndemnuri, d. Balbo, mi­nistrul aviației italiene, a răspuns aducând mulțumiri și exprimând dorința de cât mai strânsă legătură între cele doua state. Două atitudini „Patria atacă violent pe d. C. Hamangiu pentru faptul de a fi trimis parchetelor o ordonanțaț?­ confidențială, prin care se indică procedura pentru scurtarea pro­ceselor de presă. Lăsând la o parte faptul ca d. ministru al justiției n’a dat nici o circulară care să înlocuiască le­gea, trebue să relevăm un fapt. Nu e mult de când acelaș ziar protesta cu vehemență împotriva unui magistrat care, instruind o afacere de presă, își lărgise inves­tigațiile până la indiscreta cerce­tare a avarii unui fruntaș națio­­nal-țărănist de la Cluj. Pe vremea aceea de ministru al justiției era solicitat să intervină spre a arăta magistratului cum să procedeze într-o materie în care se presupunea că acel magistrat este destul de rutinat, Ardealul aflându-se sub imperiul unei legi a presei moștenită de la fostul regim maghiar. Astăzi acelaș ziar protestează împotriva unei pretinse interven­ții a aceluiaș ministru al justiției spre a indica procedura de urmat în materie de delicte de presă. Două atitudini exact opuse, ambele apărând însă nu concep­­țiuni principiale, ci interese de persoane sau de partid. ------------XOX----------­ Cine e beneficiarul ? „Viitorul" afirmă, nici mai m­ult nici mai puțin, că guvernul ar fi beneficiarul cartelului elec­toral cu liberalii. , • Afirmație care e cel puțin im­prudentă, dacă ținem seamă de faptul că nu guvernul a fost a­­cela care s’a adăpostit sub firma și sub semnul electoral al parti­dului liberal, ci partidul liberal al cărui șef este d. Dacă, s’a ali­niat sub adăpostul „Uniunii Na­ționale“ și abandonându-și sem­­nul a împrumutat semnul electo­ral al acesteia. Care e în acest caz, beneficia­rul ? „Prim opozant" Consecvent, nu obiectivități­ de care mi prea dă dovadă, ci calculelor lui de totdeauna, ,A­­devărul“ își lașează dintr’o sin­gură lovitură prieteniile din la­gărul național-țărănist și întinde mâna drlui I. G. Duca : „Cine sunt însă foarte nemulțu­mite de clarificarea raporturilor dintre guvern și partidul liberal, sunt celelalte partide de opoziție. „Național-țărăniștii, lipsiți încă de șef au fost surprinși în aceasta situație de noua atitudine a parti­dului liberal, care ia astfel locul de prim opozant al guvernului. „Averescanii, lupiștii și georgiș­­tii cari speculau până acum în fo­losul lor și în detrimentul partidu­lui liberal, dependența acestuia de guvern, au pierdut cu începere de alaltăieri cea mai bună armă atât contra guvernului cât și contra partidului liberal“. Numai că, nu toată lumea ju­decă așa. Ci dimpotrivă. Nici mo­rala politică cea mai elementară nici judecata opiniei publice nu poate acorda partidului liberal rolul de „prim opozant“ al gu­vernului. Adevărul e că rolul partidului liberal departe de a fi simpatic și cu perspective, este un rol emi­namente... ingrat. Spolierea cu cartelul geamurilor Un procedeu incalificabil s-a aplicat prin așa zisul cartel al geamurilor. Fabrica din Ploești, care rămă­sese în afară de această influență era singura care înfrâna poftele de câștiguri nemăsurate ale­­ car­­telaților. Acum, direcțiunea cartelului a întreprins o serie de mijloace ne­­permise printr’o campanie de concurență care a silit ca și fa­brica numită să intre în acest cartel. Astfel s’a început o adevărată spoliere• printr’un tarif ridicat, la adăpostul oricărei concurențe cartelul geamurilor a ajuns să dețină de fapt monopolul în pri­vința vânzării și producerii a­­cestui articol de primă necesita­te, începând, sistematic, o spe­culă grosolană. Acest abuz, ca și cel întreprins prin cartelul zahărului, ambele puse sub protecțiunea vamală, își vor găsi reprobarea cuvenită prin măsurile oportune pe care cu si­guranță ministerul din industrie și comerț, le va lua fără întâr­ziere. ' A vorbit un scriitor, și un credincios lipsea ceva discuției la Mesaj de la Senat. Se perindau oratori interesanți aducând frumoase puncte de ve­dere, utile observații, critici vii, dar mai nimeni nu reușea să înalțe discuția și mai ales sa-i creeze o atmosferă proprie în care discursul să trăiască, să se sbată ca o ființă vie a cărei pal­pitare să se comunice tuturor. Aseară, la o oră târzie, s’a co­­borît în incintă duhul dătător d­e viață : un om s'a urcat la tribună. N’aș putea spune : un orator, ori un vorbitor abil, cu debit bo­gat și cu pasiune învălmășită; nici un constructor rotund și cla­sic cu argumentație strânsă și cu epuizarea problemei speciale pe care o îmbrățișează: nici un vră­jit seducător. Dar mult mai mult decât toate aceste lucruri, de teh­nică sau de dar natural bine sau rău, întrebuințat, la tribună era un om de gravă moralitate. Se simțea din toată ființa lui, din tot ce spunea. Larg și generos, o­­biectiv și cald, curat ca un heru­vim, un om pentru care viața nu e o simplă arta de a trăi, nici mo­rala nu e o simplă vorbă pentru ocazii festive, nici credința o simplă formă convențională. Cu toate acestea sunt lucruri grave și splendide care chiam­ă la serio­zitate, la sacrificiu, la iubire; un om pentru care cultul personali­­i­tăților mari nu este o recoman­­­­dație ipocrită către inima celui ce trebue captivat, ci o închinare absolut dezinteresată și admira­tivă sub prizma­ binelui obștesc. Ceia ce face din acest orator un om rar este perfecta coresponden­ță între credința pe care o măr­turisește și între viața pe care o trăiește iar această sinceritate sfântă simți cum îi alimentează și-i înaripează vorbirea și în­deamnă­ mână pe alții către a­­ceiaș viață activă, plină, dornică de muncă și de jertfă. E un mo­ralist în acțiune, un propovădui­tor de credință arzătoare.­­ De aceia a reușit să creeze in întreg Senatul o atmosferă sufle­tească. Pentru întâia dată în acest par­lament s’a ridicat din majoritate un glas care a vorbit pentru ea și în numele ei, făcând-o să vi­breze și să se recunoască cu un singur suflet alături și pentru o­­mul mare și n­eobosit care con­duce destinele țării, și­ a­­ simțit plutind asupra ei un suflu de e­­roism și de optimism. S’a manifestat o forță care-și trage izvoarele dintr’o inimă no­bilă, încălzită de mântuitoarea credință creștină,, un simbol al vremii. Acesta e Lascarov Moldovanu. V. G. -----------Vox­______ _|

Next