Neamul Românesc, ianuarie 1932 (Anul 27, nr. 1-25)

1932-01-01 / nr. 1

I I mnEC^as» botttic redacția și administrația I Vlnorl 1 lanaarle 1932 C 3 | BUCUREȘTI (I) 8 I f Pe un an, 600 l­eii­ pe șase luni, 300 Lefi SÎRECTOR II, l­lUJI Strada BREZO­ANA No. 25, (etaj) 3 LSI , ABONAMENTE: ^ și inMituțiuni 1000_țel| V. ÖEOSSESSCü Tele on 312|60 V | * * * In străinătate! Pe un an, 1300 Lei: Pe șase luni, 600 Sei ! «linab^un ruiutit» ' i ; Supralicitări >5§« Ne vom desbăra odată de boala supralicitărilor demago­gice, care au falsificat toată viața acestei societăți ? A fost de ajuns ca guvernul, fără intenții de a-și crea o po­pularitate trecătoare, să prezinte un proiect de conversiune a datoriilor — nu a tuturora, nu cu iertarea datornicilor și nu cu garanții ruinătoare — și îndată spiritul de partid, surprins un mo­ment, a revenit la vechile și tristele sale obiceiuri. S'au opus proiectului de conversiune, altele, tot mai largi, tot ma­i depline, tot mai „bune", cel din urmă fiind, firește, și cel mai înaintat. Socoteala care s'a făcut nu e proastă, de­și nu te ate cine știe ce sforțări de inteligență. Proiectul guvernului, cu modificările ce se vor crede în ade­văr de cuviință, se va vota. Celelalte vor rămânea deci simple înjghebări pe hîrtie. Dar de acolo vor putea fi scoase oricînd ca să arate mulțimilor ușoare de înșelat că, să fi fost pe voia lor, alții ar fi făcut și mai mult. Vulgtss vuit de doi: Elaborați proiecte I j Creatorul­ chirurgiei românești în Ardeal . Cei cari au făcut­­ efectiv“ răz­boiul de întregire a neamului, au remarcat spiritul de organizare al neobositului „soldat“, în com­baterea epidemiei de tifos exan­­tematic în iarna morții din 1916, în admirabilul centru­ medical al armatei a­ 11-a, Spitalul de Eva­cuare 7. In epoca — de ce să nu o re­petăm —■ când „domnișorii“ erau la partea sedentară, medicul co­lonel dr. Iacobovici, chirurg de­­­săvârșit a organizat unul din ce­le mai admirabile centre de com­batere a epidemiilor, iar înce­pând din Mai 1917 cel mai bun centru chirurgical al armatei a 11-a. In ofensiva de la Mărăști a or­­­­ganizat și condus acea echipă va­­r­iantă chirurgicală, care timp de­­­­ patru zile la Căiuț a operat zi­ și noapte fără repaos, atrăgând ad­mirația și laude și din partea co­legilor francezi, întors din război cu conștiința i împăcată, că și-a făcut datoria­­ să-și dea tot ce are mai bun pen­tru organizarea învățământului chirurgical la Facultatea de me­dicină din Cluj.­­ Nimeni nu putea fi mai bine ales dintre atâția colegi distinși ai cî-sale ca Profesorul Iacobo­­vici dotat cu acel spirit superior de ordine, de organizare și disci­plină, cu o perseverență in a în­­vinge spiritul refractar al mediu­lui unguresc de până atunci­, cu o putere de muncă neîntrecută clar și cu un suflet ales, acel de a crea și răspândi spiritul chi­rurgical românesc al vechiului regat, în Ardealul pe veci unit.­­cu Patria Mamă. Iată pe scurt o descriere a cli­nicei d-sale: crează două săli de operație, una pentru cazurile a­­septice și alta pentru cele septi­ce, separă consultațiile gratuite de serviciu, amenajează un labo­rator de chirurgie experimentală, un alt laborator de chimie și a­­natomie patologică. Clinica a mai înzestrat-o cu un aparat modern de radiografie „Pandoras“, o sa­­­­lă de cistoscopie, a mărit capaci­tatea de spitalizare de la 80 la 140 de pături. Biblioteca clinicei este îmbo­gățită cu o serie întreagă de cărți medicale și reviste în special franceze. La organizarea învățământului dă o nouă și harnică directivă pentru formarea chirurgului, ast­fel laboratorul de medicină ope­­....­ratoric il reorganizează pentru a fi util în activitatea didactică. Ca decan al facultății de medi­cină contribue in largă măsură la­rganizarea ei, iar ca rector al Universității (1923) crează și cu ajutorul Ministerului Instrucțiu­nii Publice fondul pentru editu­ra manualelor didactice ale Uni­­v­­­ersității și duce la­ bun sfârșit ,­ cumpărarea căminului studenți­­i­lor în medicină. . La toate congresele medicale străine a dust parte efectivă, a­­ducând contribuția însemnată a chirurgiei românești prin obser­vații personale. In chirurgia gastrică, in trata­­t­ul med­ul­ chirurg real al morbului­­ Poți, in studiul glandei interca­­rotidiene, în punerea la punct a­­ intervenției chirurgicale în apen. R­dicită ca Și in studiul cancerului , a a­dus atâtea noi contribuții de o Harcis reforté. Una operele științifice ne­­i V â románcová este manualul de Meropea’i­aticii chirurgie­i/n 1927. In opera de popularizare a știin­ței medicale dezvoltă o activitate prodigioasă prin atâtea conferin­țe ce le ține în pr­aspic din Ar­deal. Maestru desăvârșit în arta chi­rurgicală, metodic la catedră, de un profund interes la societățile științifice medicale a putut să transforme clinica chirurgicală din Cluj într’o adevărată pepinie­ră de chirurgi tineri răspândiți astăzi­ în atâtea orașe din Ardeal ca chirurgi primari. Neobosit la muncă, bun la su­flet, blând cu bolnavii, un admi­rabil coleg, un om întreg, chirur­gia românească se poate mândri cu maestrul I. Iacobovici. DR. PETRU TOPA Chirurg primar al Casei centrale ,a meseriilor 29 Decembrie 1951 ——-----xox-----------­bibliograf­ia medica­ lp otrecme ficorocul Dom­nule Profesor. Din profuziunea de titulaturi cu cari se încarcă pe drept co­vârșitoarea dv. personalitate, am ales pe aceia care a făurit idolul culturii neamului în fruntea că­ruia străluciți: „Domnule Profe­sor”. 11 păstrez cu duioșia melanco­liei vremurilor în cari l-au cu­noscut . Sunt 34 de ani de atunei! In colțul care îl formează stra­da Orientului cu actuala stradă Alexandru Lah­ovary fostă „Icoa­na” era o clădire arătoasă, încă­pătoare, cu un aspect de schim­mele, încercuită de o perpetuă și atrăgătoare liniște ca și omul ce adăpostea. Înăuntru, curte egală, boerea­­scă, patriarhală și odihnitoare. O tulbura accidental, fanfara rândunelelor în Aprilie și marșul de plecare al cocorilor în Octom­brie ! La fereastră, între flori, o doamnă de o frumusețe de meda­lion, înconjurată de­­ o îngrămă­dire zglobie de copilași rumeni, plini, și frumoși ca și suverana ce-i guverna! In poartă, la aceiași oră, cu a­­ceiași punctualitate cronometrică, un d­omn înalt, ferm, cu un ra­glan gris, cu pelerină, pălărie largă, neagră, moale, învăluind artistic un cap de o destinație marțială, sedus, continuu minat de o matematică preocupare inti­mă, părăsea zilnic pragul locuin­ței, cu o servietă plină, calculată și nerăbdătoare ca și omul ce o purta, afund­ându-se îngândurat în­­ promiscuitatea asimetrică a o­­rașului de atunci! —■ „Vezi tu pe Domnul acesta înalt și grăbit ? mă făcu atent în­­tr’una din zile fratele meu cel mai mare, magistrat și delirant admirator al învățăturii. ■ Este foarte tânăr și totuși este... profe­sor de facultate! Nu cred să aibă mai mult de 26—27 de ani! Informațiunea lui nenea­ mare, redată cu un sentiment de ui­mire spontana unită cu o vădită satisfacție reală pentru demnita­tea unei etăți atât de fragede, mi-a strecurat în suflet fiorul u­­nei nedumeriri stranii, un profe­sor de facultate atât de tânăr ? ! #i intr’un acces subit, nelămu­rit, de mândrie de nație pentru profesorul atât de mare și totuși atât de tânăr, voind instinctiv să cunosc care ar fi rangul părăsit bătrâneților omului predestinat prea­mărirei infinite pentru c e­­tate așa­ de mică și o catedră a­­tăt de înaltă, am întrebat uimit pe nenea-mare: — „Dar dragă nene-mare, spu­ne-mi te rog, decât un profesor de facultate, care este cel mai mare om în țară ? — „Primul-ministru!” — SARMANUL KLOPSTOCK * An Nou, începe pe când îngrijorări multiple domină lumea, — pe când cedează, seu este aproa­pe să cedeze și optimismul cel mai rebel. Dar viața trece pe deasupra impresiilor noastre. Contemplă­rile interioare, și de interior, fie indivizilor, nu îi schimbă rostu­rile. Ea urmează. Un an nou, se instalează în gloriosul front al celorlalți,­­ al anilor trecuți. Privim departe, spre ei, mai toți încremeniți într'o aliniere impecabilă. Lângă noi, dezamă­git și furios, 1951 își admiră ce­le câteva amintiri bune, și se scutură înfrigurat de ponoasele care iau gârbovit înainte de vreme. Ce­ alt, 1950, abia e de recunoscut. Voalul ingratei memorii ome­nești, șterge aproape complect, leatul 1929, și celelalte leaturi, din frontul împietrit în timp... îmbujorat și pretențios, 1952 surâde, și e gata de­­ drum. Pentru drumul la capătul că­ruia, în Decembrie viitor, își va depune și el, bilanțul.... •###* p m * • De acest bilanț al viitorului,­­ ar trebui să vorbim laolaltă. Burta lui ținută, atârnă de noi toți. De munca noastră, de în­țelegerea noastră plină de cu­mințenie. E ușor, și e comod să lași tear­­­te pe seama soartei capricioa­­­­se, dacă nu pe a întâmplărei. Dar o Țară nu se conduce la în-­­ tâmplare, și gospodăria ei ex­­­­celentă, e o consecință a câtorv­­­va milioane de excelente gos­­­­podării. O energie aspră, o vo­­­­ință de fer, vor sfârși prin stă­­­­pânirea lor­, peste vaetele și­­ lamentările desperaților. Cu ei, nu e nimic de făcut,­­ de­cât gălăgie și demonstrații. Ne urmăm aceiași cale, pe care ne-o luminează din plin,­­ cu nebănuita și inepuizabila sa­­ putere înviorătoare, marele­­ nostru conducător. De un sfert de secol, legiunile sacrifici­ului, merg inspirate și încrezătoare,­­ după Ni­col­ae Iorga. El și-a în­­s­chin­at viața țărei sale. El este­­ azi, ca totdeauna în discreția­­ Coroanei, strălucitoare prin cei­­ trei Regi care o duc pe drumuri­­ de glorie. Modești în mândria noastră, mândri în smerenia cu care ne încadrăm în coloanele de sa­crificiu, mergem mai departe, sub o comandă iubitoare și se­veră, temută și reală. Mergem fără perspectivele recompen­sei, stăpâniți de suflul creator al marelui dascăl. Mergem să ducem multe și generoase ofrande la altarul sfânt, acolo unde Țara, cu la­crimi în ochi, străfulgerând cu privirile ei vinovății și îndoeii, cere tuturora, încredere și vi­tejie, învingătorii marelui război al mizeriei, sunt cei cari pot să reziste. Lupta tragică, e sortită să poarte sorții, în lagărele de disciplină și sacrificiu. 1932. El e suprema etapă a încer­­cărei din urmă. De stâncile lui, se vor sfărma nevolnicia și su­­­perficialul. Cei cari vor ști să se stăpânească, vor stăpâni ei...­­ Ceilalți, se vor pierde în ne­sfârșitul poriod­ei învinșilor, a­­s­coperiți de anonimat și de com­pătimire. Nu e de ales. Să plecăm hotărîți, înainte. I­ 1­9 S­2 Două momente istorice de prof. dr.­­dr. Munceleanu Zilele de 22 Martie 1917 și 2 Noémime 1951 reprezintă două date istorice în așezarea temei­nică a gospodăriei țării și pentru asigurarea propășirii ei. La 22 Martie 1917 Marele Rege Ferdinand, întregitorul de neam și țară spune într’o cuvântare către armata II-a : „Vouă fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul vostru pămân­tul unde v’ați născut, unde ați crescut, vă spun Eu Regele vos­tru, că pe lângă răsplata cea mare a isbânzii care va asigură lu­­i-v­i i-a­i.Tnnoșt­ime.­­neamului­­ nostru întreg, ați câștigat totoda­tă dreptul de a săpâni într’o mă­sură mai largă pamanul pe care v’ați luptat. Eu Regele vostru voi fi întâiul în a da pildă. Vi se va da și o largă participare la trebu­rile Statului”. încă din 1911 spunea ca Moș­tenitor al Tronului într’o cuvân­tare la Iași : „Libertatea economică a țăra­nului trebue câștigată, numai astfel vom avea libertatea lui po­litică. El se merită pe amândouă; e între noi cel mai bun; nimic di­n defectele lui viu vine de la dânsul”. In aceste puține cuvinte Moște­nitorul Tronului, Marele Rege de mai târziu rostea ca un mare în­țelept principiul fundamental al așezării­ țărănimii noastre, pentru binele ei și al nostru al tuturor. Iar când la 7 iulie 1920, după ce valurile furtunii celei mari se po­­s­toliseră și când la orizont licăream­ă primele raze dătătoare de spe­­­­ranță în timpuri mai bune, Rege­­­­le a rostit următorul răspuns la adresa Senatului: „Cu deosebire Mă bucur de ho­­­­tărîrea Domniilor­ Voastre de a purcede fără întârziere la împro­­­­prietărirea țărănimii de pe tot în­tinsul României întregite, pentru­­ ca iubiții­­ și credincioșii noștri să- i temi să-și cunoască mai curând bucata de pământ pe care-și vor­­ întemeia cu dragoste gospodă­­­­ria lor. Desăvârșirea acestei opere a­­l­cătuirea cu regularea dreaptă și­­ economicește folositoare a ches­­­­tiuluii muncii, vor fi pentru Mine cea mai duioasă împlinire a unei dorințe adânc sădită în inima Mea”. Iar în mesagiul dela 20 Noemi­­brie 1920 spunea: „Guvernul Meu vă va prezen­ta în această sesiune legile agra­re cerute de Constituție pentru desăvârșirea operii începute. Ea va constitui cea mai fru­moasă podoabă a Domniei, Mele, iar Domniile­ Voastre vă veți pu­tea mândri de a fi așezat defi­nitiv piatra fundamentală a ordi­­nei sociale. Reforma­ agrară va îmbrățișa pe lângă împroprietări­rea țăranilor și măsurile necesa­re pentru a se asigura sporirea producțiunii pământului... Țara așteaptă de la sătenii împroprietă­riți o muncă spornică pe ogoarele din care izvorăște, pe lângă înflo­rirea gospodăriilor țărănești, și­­ buna stare a întregii economii­i naționale. Am ferma convingere­a că aleșii țării vor pune toată pri­­­­ceperea lor în rezolvarea acestei­­ chestiuni atât de arzătoare, pen­tru a da o soluție, care, pe lângă , satisfacerea dorințelor populației­­ țărănești, să păzească și intere­­­­sele superioare economice­ ale­ Țării”. Iar altă data, călăuzii mereu de ace­laș gând și în dorința de a face cel mai mare bine posibil, spunea: „Frumoasa operă a re­formei agrare și a trecerii pă­mânturilor expropriate în mâi­nile sătenilor­­, ar corespunde menirii ei economice, dacă nu sar lua totdeauna măsuri bine chibzuite tehnice și culturale, pentru ajutorarea noului regim al micii proprietăți țărănești“.. In bece clipă, la capătul firului vieții, Marâ^»%c a fost drumare­a țăranului român, care a dovedit că atât în timp de pace, cât și în timp de război, nu este clintit de nici o fiurtună în marele lui devotament pentru Țară și Rege. Dar, fără a acuza pe cine­va, cu toate sforțările făcute, timpurile au fost vitregi și au covârșit puterea de luptă a ace­luia, care, cu toată buna lui vo­ință, n’a putut face față lucruri­­][<]■ așa cum vroia el, fie din trio lipsă de bună pregătire și îndru­mare, fie din alte cauze care nu depindeau de el. Zile din ce în ce mai mohorâte începeau să întunece zarea semă­nătorului, care înainte pășea mândru și cu capul sus pe ogorul pe care i- duse Regele lui iubit, care îl văzuse luptând în tranșee. Mândria dispărea din ochii lui, iar capul părea că se înclină ca al omului obidit. In aceste clipe grele un alt Rege mare, ascultând pani ca vo­cea sfântă a Tatălui Său și călău­zit de aceiași dragoste caldă și curată pentru țărani, a rostit în ziua de 2 Noemb­rie 1931 la Aca­demia de Agronomie din Bucu­rești cuvântarea care fixează pen­­tru totdeauna al doilea mare mo­ment istoric din evoluția poporu­lui nostru. Cât de frumoase și încurajatoare cuvinte spune Re­gele: „Sunt zile grele, sunt mo­mente când crezi că nu vei putea­ reuși mai departe. Pot să vă asi­gur că dacă se muncește cu su­flet și cu convingere se va putea ajunge departe și se va putea ridica întregul nivel al economiei noastre naționale”. Nu știu dacă s’a rostit vreodată cuvinte mai înălțătoare și care sa dea un mai puternic impuls chia­r celui care ar părea istovit din cauza descurajării. „SA MUN­CEȘTI CU SUFLET ȘI CON­VINGERE”, iată marele secret al oricărei victorii. Ar trebui ca a­f. oue- .i fk r--­ ijn. -vr-, V­r ț ■­L-I crf* •?'« '• ? săpate în mintea și suflet­ul tutu­ror, de la copilul de pe băncile școlii până la ultimul demnitar din Țara aceasta. Iată primul verset al unei noui evanghelii. Iar mai departe, trecând la starea ac­tuală de lucruri, Regele spune: „Exproprierea, cum va f­ spus înainte, a pus probleme noui. Din cauza stării generale economice a lumii, aceste probleme, în mo­mentul de fața, sunt mai grele și mai îngrijorătoare. Dar sunt con­vins că, luând anumite măsuri, se va putea ajunge la rezultate nesperat de bune. Prima măsură pe care o recomand și pe care am experimentat-o personal este a­­ceia a asociațiilor de agricultori. Din ziua în care s’a schimbat fundamental regimul proprietății la noi. Mi-am dat seama ca siste­mul de agricultură va trebui în­drumat pe o baza noua. De aceia, fără zgomot, dar lu­crând persuasiv, am încercat să fac ca țăranii să priceapă că pen­tru o exploatare mai rațională a pământului lor, ci trebue sa se adune la un loc, sa formeze o a­­sociație, prin mijlocirea căreia ei vor putea să-și procure­­ mașini și vor putea să-și mijlocească și mai bine vânzarea produselor lor. (Continuare în pag. II-a) j Externe Din cercurile politice autorizate ale Marii Britanii se trans­mite vestea că guvernul englez a sugerat, prin intermediul repre­zentanților săi, diferitelor state interesate ca proectata conferință a reparațiilor să aibe loc la 20 ianuarie 1932. Principalele guverne vizate sunt acelea ale Franței, Italiei, Bel­giei, Japoniei, Greciei, României, Iugoslaviei, Poloniei, Cehoslova­ciei și Portugaliei. Se pare că, așa cum am anunțat chiar ieri, Statele­ Unite nu­ vor­ trimite un reprezentant la conferința reparațiilor întrucât participa­rea Americii nu s’ar fi produs decât numai în cazul când zisa confe­rință ar fi luat proporțiile mai mari ale unei discuțiuni generale economice. Absența Americii e însă un punct foarte important, deoarece se știe că Statele­ Unite dețin ideea întregei probleme a reparațiilor. In cercurile bine informate din Londra se observă chiar că din pricina reliefată mai sus, această conferință nu va putea avea decât o competență limitată. — In locul regretatului Er­mil Pangrati, Consiliul Asociației Ro­mâne pentru Societatea Națiunilor a ales președinte al Asociației pe d. Ion Mitilineu, senator, fost ministru al afacerilor streine. J w &­m­neaț­a a, de atâtea feluri... ___— ~­ Curioasă lume. N'are cu ce să-și preschimbe polițele, — și se­ aglome­rează să cumpere ski-uri, și­ patine. Cere o lege prim oare finanțele Statu­lui să le asaneze pe elc patritii ciuitara­­lo­r, — și continnuă să petreacă pe­­ con­tul ie miri cul, — pe socoteala lui Teri­m... Nu-il cunoașteți pe Tertius ? Nici cu. ' . ceea ce nu mnisemne­ază că nu exista, că­­ miu respiră, că o’alte seintirmemte. El e o­m­uil chemat să rezolve prin simpla lui prezență, o problema, care ® fcriet e coinidanmBan­ă să mm se mai desci­freze. El salvează în dreptul roman o coiifirâiei, în caz civil un onorariu. ()­­feră imense avantagii : e prieten sin­cein, pentru că e invizibil. Nu pre­tinde invitații ; eu solicită giruri. O comoară nedescoperită, care nu pre­supune amestecul forței publice. Se supune ori­cărui tratament, peratmieă e impersonal. Torțkns e un ideal, mm altceva. Poate împlinii orice delegație și eu se indignează dacă e chiați, pen­tru nevoi algebrice, factor comun. . TentiiUs e aim­amic ideal; are nenu­mărate calități; le-ați văzut. Și un si­ingu­r defect: mu există. E probabil fasă ,că acest lire deferis­e cei din­tâi calitate .« .‘.r v Id.lui nostru etnie .­­­­Reflectând, aru-mi n­aiam IV­­O J . i I *>I dela trei tinerii voioși, — oari­ și cu im­­păirau costume de patinaj. Alți doi. ceream cele ma­i bune ska­mbii, — .și o duzina de passe-mouitegue. Albe ca •neaura Bu­cegilor, pufoase ca ora pat comod diintr’un dormitor decadent, era­u destinate, aceste imaculate legă­turi de gât, și de lână, să protejeze ja neobosiții eroi ai sportului. — Avem numai străine! Sunt foarte bune! Opt sute de tei bucata — Nu importă prețul! Tu ce zici Alfred ,­e șic ? — Cort! Je parte ! — Nu mai paria, că iar plătim ca deunăzi. Zici că e distins ? — Rar! — Atunci ion vre­o­­ trei . Tu ei sunt patine ? — De­sigur! Nichelate . 600 leii perechea. ” • • • • * •• • •­Mă gândeam te industria națio­nală, la cea metalurgică. S-au vândut în București, cel puțin zece mii de perechi de patine. Dar în restul țării! Ștrandurile s­unt înghețate, și luneoli­­știil pe gh­iață e un sport frumos, vioi, atrăgător... Industriile noa­stre ura se ocupă cu așa ceva. Ar putea­­ oferi produse bune și eftine. Ar opri să plece peste hotare milioane. Și nu numai cu pa­tinele. Dar ,un obicei, sau un blestem, re­duce viața uzinelor la comenzile dela Stat. Dacă nu se construise poduri, locomotive și avioane, — șomaj și proteste. Țn raionul vecin, jucării. Păpuși de pânză, păpuși de ceară, păpuși vop­site toate, —­pe un etalaj plin de lu­mină și de cârpă colorată. Ochiii pă­trunzători, din cearcăne a­rtif­iciație. Sprâncene „epitete“ după rețeta atâ­tor artiști ai confuz'di, — cari taxează cu numai câteva suite de lei, nai un am­­jament modern de sprâncene tulbu­rătoare. Păpuși, și rouge pour lire, și me­ g.nu ca pana corbului, — un imens raft de figurine pe care stau, miniaturizate, ai crede, — câteva sute de elegante ale Capitalei. Nu întrec privir­e mondene și co­lorate, — de­cât prețuirile. Amețesc, deopotrivă. O mie opt sute, nouă sute, — cea mai eftină, 573 lei... — Nu ■­ scumpă, «re­meoa infem ! explică, ''­ingenuă, vânzătoarea des­­gh­ețuită. — Sațiu? ? Și ce mecanism ? — Stații­ de ochii ! Priviți ! O puiloar... închide och­ii! O ridicați in picioare.! Ved­e!­­ O m­ie o­pt sute lei! I-am închis și eu, pe-ai mei, fără să mă culc. Și am­ plecat, amestecând în replicile mele, din gând, și câteva reflecții amare... Cu o mie opt sate iei s‘ar fi putut cumpăra cinci­zeci de jucării sr moașe, făcute de mâini naive, cr dc •­­­­ 1. sfinte, de copiii din șco.: ___________ _»>’• ; lom'i. ![im» t­i. nici ]>. r­ î»­zile papușiriu, cu mccani s pu ]r pe care le-am putea confunda un­eori, de atâtea ori, cu marile păpuși, urn ca­meo, cu sib­ii­ oare și ele. * Vino repede. Iată „Lecția­­ xlifthdbd fieri”. Și am întinat. Un domn seri­o­s, cu blaniă și, cu o­­chelmii, zicea că e om poliție. O fi fost. — samt doar atâția. Avea doi, copii, lângă el. Onto de zece ani, al doilea, mai mic. In fața lor. — planetele. Un meca­nism sc­arabi evoluție. In jurul Soa­relui, Marte, Venus, Pământul... Și i­­nelele sud .Saturn, de atâtea ori ama­netate de boemii indigeni, în nopți nemin narate d­e lipsă și de Sateliții lui Neptun și jocul, bizar «i Luneii, al Lumei indiferentă la b­en­zine.­­• Cu ochii mari, urmăreau copii, no­tația imensului sistem soliaa­. Âii mnțific realiizată în mic, — imitația banală a­­ grandioasei feerii în care plutim... Pe care o înțelegem așa de puțin, de la... care ne smulg mizerii și­­ confecte, <mi­­biții și socoteli. . * Santi­iiu, monstrul și sanguinarul. his­­tulogic ", m­i­nunii își înghițea copii." Din fundul sailed, Radiónn zvârlea aria co­modă în care un neamț extatic, sa­luta frumuseț­ea partenerei­, sate­­ 1 de” fans lasciv. Dona Clara. Jupiter, plictisit să tune mereu, se mulțumea să evolueze liniștit și mc- 500hat în ritmul solar...’” -­j­i emis, redusă la o bila de nici u­n.. .e,roteia cu o frenezie care ar fi dezam­­ăgit seria păpușilor di­n vitrinele de b­astal și ch­itur pe cele în ciuic oűzu­­­sești Ioită-ne în stradă... Larmă, din sajti­­ luiri de surzbătorii. Doi­ profesioniști ai arărilor de A­nat Noiu, urmăreau o doamnă CC­­» nai avansată: .... " — La mulți ani, ,­a l­ âij. ! " — la vedeți-v­ă dc <tenni, mojliniu" ’ j n Măi cuicoiau d­e astea nii dîi minire, fu cât ai strâns ? . Tinerii aglomerați de anicole api­­­ive, raliu fineau pe ti­oliun. Jur .m-1 M­nul solan- continua și el la și MIi.i H [i, domeniu­ll grandios al n­em­urgii­­­ei, imitând ironic im­presioniant­u­l mecanism planetar de la etaj.: ’­­ V­­ h ” * Citiți ia pag. Iil-i 1) MREJERÜL IN APUS — Din­ volumul „Povestea voevodului mreje?" de Radu Bou­rescu — 2) CASTELE MEDIEVALE — Din „Amintirile unui stu­dent bătrân" de Ramiro Onix. 3) ANUL LITERAR de Cicerone Theodorescu. 4) FULGUIRI de George Mihail Z­mfirescu. 5) O CĂLĂTORIE DIN ALTE VREMI de Horia Opresc’| ___ ~XOX­TM——. -.

Next