Neamul Românesc, ianuarie 1932 (Anul 27, nr. 1-25)
1932-01-01 / nr. 1
I I mnEC^as» botttic redacția și administrația I Vlnorl 1 lanaarle 1932 C 3 | BUCUREȘTI (I) 8 I f Pe un an, 600 leii pe șase luni, 300 Lefi SÎRECTOR II, llUJI Strada BREZOANA No. 25, (etaj) 3 LSI , ABONAMENTE: ^ și inMituțiuni 1000_țel| V. ÖEOSSESSCü Tele on 312|60 V | * * * In străinătate! Pe un an, 1300 Lei: Pe șase luni, 600 Sei ! «linab^un ruiutit» ' i ; Supralicitări >5§« Ne vom desbăra odată de boala supralicitărilor demagogice, care au falsificat toată viața acestei societăți ? A fost de ajuns ca guvernul, fără intenții de a-și crea o popularitate trecătoare, să prezinte un proiect de conversiune a datoriilor — nu a tuturora, nu cu iertarea datornicilor și nu cu garanții ruinătoare — și îndată spiritul de partid, surprins un moment, a revenit la vechile și tristele sale obiceiuri. S'au opus proiectului de conversiune, altele, tot mai largi, tot mai depline, tot mai „bune", cel din urmă fiind, firește, și cel mai înaintat. Socoteala care s'a făcut nu e proastă, deși nu te ate cine știe ce sforțări de inteligență. Proiectul guvernului, cu modificările ce se vor crede în adevăr de cuviință, se va vota. Celelalte vor rămânea deci simple înjghebări pe hîrtie. Dar de acolo vor putea fi scoase oricînd ca să arate mulțimilor ușoare de înșelat că, să fi fost pe voia lor, alții ar fi făcut și mai mult. Vulgtss vuit de doi: Elaborați proiecte I j Creatorul chirurgiei românești în Ardeal . Cei cari au făcut efectiv“ războiul de întregire a neamului, au remarcat spiritul de organizare al neobositului „soldat“, în combaterea epidemiei de tifos exantematic în iarna morții din 1916, în admirabilul centru medical al armatei a 11-a, Spitalul de Evacuare 7. In epoca — de ce să nu o repetăm —■ când „domnișorii“ erau la partea sedentară, medicul colonel dr. Iacobovici, chirurg desăvârșit a organizat unul din cele mai admirabile centre de combatere a epidemiilor, iar începând din Mai 1917 cel mai bun centru chirurgical al armatei a 11-a. In ofensiva de la Mărăști a organizat și condus acea echipă variantă chirurgicală, care timp de patru zile la Căiuț a operat zi și noapte fără repaos, atrăgând admirația și laude și din partea colegilor francezi, întors din război cu conștiința i împăcată, că și-a făcut datoria să-și dea tot ce are mai bun pentru organizarea învățământului chirurgical la Facultatea de medicină din Cluj. Nimeni nu putea fi mai bine ales dintre atâția colegi distinși ai cî-sale ca Profesorul Iacobovici dotat cu acel spirit superior de ordine, de organizare și disciplină, cu o perseverență in a învinge spiritul refractar al mediului unguresc de până atunci, cu o putere de muncă neîntrecută clar și cu un suflet ales, acel de a crea și răspândi spiritul chirurgical românesc al vechiului regat, în Ardealul pe veci unit.cu Patria Mamă. Iată pe scurt o descriere a clinicei d-sale: crează două săli de operație, una pentru cazurile aseptice și alta pentru cele septice, separă consultațiile gratuite de serviciu, amenajează un laborator de chirurgie experimentală, un alt laborator de chimie și anatomie patologică. Clinica a mai înzestrat-o cu un aparat modern de radiografie „Pandoras“, o sală de cistoscopie, a mărit capacitatea de spitalizare de la 80 la 140 de pături. Biblioteca clinicei este îmbogățită cu o serie întreagă de cărți medicale și reviste în special franceze. La organizarea învățământului dă o nouă și harnică directivă pentru formarea chirurgului, astfel laboratorul de medicină ope....ratoric il reorganizează pentru a fi util în activitatea didactică. Ca decan al facultății de medicină contribue in largă măsură larganizarea ei, iar ca rector al Universității (1923) crează și cu ajutorul Ministerului Instrucțiunii Publice fondul pentru editura manualelor didactice ale Universității și duce la bun sfârșit , cumpărarea căminului studențiilor în medicină. . La toate congresele medicale străine a dust parte efectivă, aducând contribuția însemnată a chirurgiei românești prin observații personale. In chirurgia gastrică, in tratatul medul chirurg real al morbului Poți, in studiul glandei intercarotidiene, în punerea la punct a intervenției chirurgicale în apen. Rdicită ca Și in studiul cancerului , a adus atâtea noi contribuții de o Harcis reforté. Una operele științifice nei V â románcová este manualul de Meropea’iaticii chirurgiei/n 1927. In opera de popularizare a științei medicale dezvoltă o activitate prodigioasă prin atâtea conferințe ce le ține în praspic din Ardeal. Maestru desăvârșit în arta chirurgicală, metodic la catedră, de un profund interes la societățile științifice medicale a putut să transforme clinica chirurgicală din Cluj într’o adevărată pepinieră de chirurgi tineri răspândiți astăzi în atâtea orașe din Ardeal ca chirurgi primari. Neobosit la muncă, bun la suflet, blând cu bolnavii, un admirabil coleg, un om întreg, chirurgia românească se poate mândri cu maestrul I. Iacobovici. DR. PETRU TOPA Chirurg primar al Casei centrale ,a meseriilor 29 Decembrie 1951 ——-----xox-----------bibliografia medica lp otrecme ficorocul Domnule Profesor. Din profuziunea de titulaturi cu cari se încarcă pe drept covârșitoarea dv. personalitate, am ales pe aceia care a făurit idolul culturii neamului în fruntea căruia străluciți: „Domnule Profesor”. 11 păstrez cu duioșia melancoliei vremurilor în cari l-au cunoscut . Sunt 34 de ani de atunei! In colțul care îl formează strada Orientului cu actuala stradă Alexandru Lahovary fostă „Icoana” era o clădire arătoasă, încăpătoare, cu un aspect de schimmele, încercuită de o perpetuă și atrăgătoare liniște ca și omul ce adăpostea. Înăuntru, curte egală, boerească, patriarhală și odihnitoare. O tulbura accidental, fanfara rândunelelor în Aprilie și marșul de plecare al cocorilor în Octombrie ! La fereastră, între flori, o doamnă de o frumusețe de medalion, înconjurată de o îngrămădire zglobie de copilași rumeni, plini, și frumoși ca și suverana ce-i guverna! In poartă, la aceiași oră, cu aceiași punctualitate cronometrică, un domn înalt, ferm, cu un raglan gris, cu pelerină, pălărie largă, neagră, moale, învăluind artistic un cap de o destinație marțială, sedus, continuu minat de o matematică preocupare intimă, părăsea zilnic pragul locuinței, cu o servietă plină, calculată și nerăbdătoare ca și omul ce o purta, afundându-se îngândurat în promiscuitatea asimetrică a orașului de atunci! —■ „Vezi tu pe Domnul acesta înalt și grăbit ? mă făcu atent într’una din zile fratele meu cel mai mare, magistrat și delirant admirator al învățăturii. ■ Este foarte tânăr și totuși este... profesor de facultate! Nu cred să aibă mai mult de 26—27 de ani! Informațiunea lui nenea mare, redată cu un sentiment de uimire spontana unită cu o vădită satisfacție reală pentru demnitatea unei etăți atât de fragede, mi-a strecurat în suflet fiorul unei nedumeriri stranii, un profesor de facultate atât de tânăr ? ! #i intr’un acces subit, nelămurit, de mândrie de nație pentru profesorul atât de mare și totuși atât de tânăr, voind instinctiv să cunosc care ar fi rangul părăsit bătrâneților omului predestinat preamărirei infinite pentru c etate așa de mică și o catedră atăt de înaltă, am întrebat uimit pe nenea-mare: — „Dar dragă nene-mare, spune-mi te rog, decât un profesor de facultate, care este cel mai mare om în țară ? — „Primul-ministru!” — SARMANUL KLOPSTOCK * An Nou, începe pe când îngrijorări multiple domină lumea, — pe când cedează, seu este aproape să cedeze și optimismul cel mai rebel. Dar viața trece pe deasupra impresiilor noastre. Contemplările interioare, și de interior, fie indivizilor, nu îi schimbă rosturile. Ea urmează. Un an nou, se instalează în gloriosul front al celorlalți, al anilor trecuți. Privim departe, spre ei, mai toți încremeniți într'o aliniere impecabilă. Lângă noi, dezamăgit și furios, 1951 își admiră cele câteva amintiri bune, și se scutură înfrigurat de ponoasele care iau gârbovit înainte de vreme. Ce alt, 1950, abia e de recunoscut. Voalul ingratei memorii omenești, șterge aproape complect, leatul 1929, și celelalte leaturi, din frontul împietrit în timp... îmbujorat și pretențios, 1952 surâde, și e gata de drum. Pentru drumul la capătul căruia, în Decembrie viitor, își va depune și el, bilanțul.... •###* p m * • De acest bilanț al viitorului, ar trebui să vorbim laolaltă. Burta lui ținută, atârnă de noi toți. De munca noastră, de înțelegerea noastră plină de cumințenie. E ușor, și e comod să lași tearte pe seama soartei capricioase, dacă nu pe a întâmplărei. Dar o Țară nu se conduce la în- tâmplare, și gospodăria ei excelentă, e o consecință a câtorvva milioane de excelente gospodării. O energie aspră, o voință de fer, vor sfârși prin stăpânirea lor, peste vaetele și lamentările desperaților. Cu ei, nu e nimic de făcut, decât gălăgie și demonstrații. Ne urmăm aceiași cale, pe care ne-o luminează din plin, cu nebănuita și inepuizabila sa putere înviorătoare, marele nostru conducător. De un sfert de secol, legiunile sacrificiului, merg inspirate și încrezătoare, după Nicolae Iorga. El și-a înschinat viața țărei sale. El este azi, ca totdeauna în discreția Coroanei, strălucitoare prin cei trei Regi care o duc pe drumuri de glorie. Modești în mândria noastră, mândri în smerenia cu care ne încadrăm în coloanele de sacrificiu, mergem mai departe, sub o comandă iubitoare și severă, temută și reală. Mergem fără perspectivele recompensei, stăpâniți de suflul creator al marelui dascăl. Mergem să ducem multe și generoase ofrande la altarul sfânt, acolo unde Țara, cu lacrimi în ochi, străfulgerând cu privirile ei vinovății și îndoeii, cere tuturora, încredere și vitejie, învingătorii marelui război al mizeriei, sunt cei cari pot să reziste. Lupta tragică, e sortită să poarte sorții, în lagărele de disciplină și sacrificiu. 1932. El e suprema etapă a încercărei din urmă. De stâncile lui, se vor sfărma nevolnicia și superficialul. Cei cari vor ști să se stăpânească, vor stăpâni ei... Ceilalți, se vor pierde în nesfârșitul poriodei învinșilor, ascoperiți de anonimat și de compătimire. Nu e de ales. Să plecăm hotărîți, înainte. I 19 S2 Două momente istorice de prof. dr.dr. Munceleanu Zilele de 22 Martie 1917 și 2 Noémime 1951 reprezintă două date istorice în așezarea temeinică a gospodăriei țării și pentru asigurarea propășirii ei. La 22 Martie 1917 Marele Rege Ferdinand, întregitorul de neam și țară spune într’o cuvântare către armata II-a : „Vouă fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul vostru pământul unde v’ați născut, unde ați crescut, vă spun Eu Regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a isbânzii care va asigură lui-vi i-ai.Tnnoștime.neamului nostru întreg, ați câștigat totodată dreptul de a săpâni într’o măsură mai largă pamanul pe care v’ați luptat. Eu Regele vostru voi fi întâiul în a da pildă. Vi se va da și o largă participare la treburile Statului”. încă din 1911 spunea ca Moștenitor al Tronului într’o cuvântare la Iași : „Libertatea economică a țăranului trebue câștigată, numai astfel vom avea libertatea lui politică. El se merită pe amândouă; e între noi cel mai bun; nimic din defectele lui viu vine de la dânsul”. In aceste puține cuvinte Moștenitorul Tronului, Marele Rege de mai târziu rostea ca un mare înțelept principiul fundamental al așezării țărănimii noastre, pentru binele ei și al nostru al tuturor. Iar când la 7 iulie 1920, după ce valurile furtunii celei mari se postoliseră și când la orizont licăreamă primele raze dătătoare de speranță în timpuri mai bune, Regele a rostit următorul răspuns la adresa Senatului: „Cu deosebire Mă bucur de hotărîrea Domniilor Voastre de a purcede fără întârziere la împroprietărirea țărănimii de pe tot întinsul României întregite, pentru ca iubiții și credincioșii noștri să- i temi să-și cunoască mai curând bucata de pământ pe care-și vor întemeia cu dragoste gospodăria lor. Desăvârșirea acestei opere alcătuirea cu regularea dreaptă și economicește folositoare a chestiuluii muncii, vor fi pentru Mine cea mai duioasă împlinire a unei dorințe adânc sădită în inima Mea”. Iar în mesagiul dela 20 Noemibrie 1920 spunea: „Guvernul Meu vă va prezenta în această sesiune legile agrare cerute de Constituție pentru desăvârșirea operii începute. Ea va constitui cea mai frumoasă podoabă a Domniei, Mele, iar Domniile Voastre vă veți putea mândri de a fi așezat definitiv piatra fundamentală a ordinei sociale. Reforma agrară va îmbrățișa pe lângă împroprietărirea țăranilor și măsurile necesare pentru a se asigura sporirea producțiunii pământului... Țara așteaptă de la sătenii împroprietăriți o muncă spornică pe ogoarele din care izvorăște, pe lângă înflorirea gospodăriilor țărănești, și buna stare a întregii economiii naționale. Am ferma convingerea că aleșii țării vor pune toată priceperea lor în rezolvarea acestei chestiuni atât de arzătoare, pentru a da o soluție, care, pe lângă , satisfacerea dorințelor populației țărănești, să păzească și interesele superioare economice ale Țării”. Iar altă data, călăuzii mereu de acelaș gând și în dorința de a face cel mai mare bine posibil, spunea: „Frumoasa operă a reformei agrare și a trecerii pământurilor expropriate în mâinile sătenilor, ar corespunde menirii ei economice, dacă nu sar lua totdeauna măsuri bine chibzuite tehnice și culturale, pentru ajutorarea noului regim al micii proprietăți țărănești“.. In bece clipă, la capătul firului vieții, Marâ^»%c a fost drumarea țăranului român, care a dovedit că atât în timp de pace, cât și în timp de război, nu este clintit de nici o fiurtună în marele lui devotament pentru Țară și Rege. Dar, fără a acuza pe cineva, cu toate sforțările făcute, timpurile au fost vitregi și au covârșit puterea de luptă a aceluia, care, cu toată buna lui voință, n’a putut face față lucruri][<]■ așa cum vroia el, fie din trio lipsă de bună pregătire și îndrumare, fie din alte cauze care nu depindeau de el. Zile din ce în ce mai mohorâte începeau să întunece zarea semănătorului, care înainte pășea mândru și cu capul sus pe ogorul pe care i- duse Regele lui iubit, care îl văzuse luptând în tranșee. Mândria dispărea din ochii lui, iar capul părea că se înclină ca al omului obidit. In aceste clipe grele un alt Rege mare, ascultând pani ca vocea sfântă a Tatălui Său și călăuzit de aceiași dragoste caldă și curată pentru țărani, a rostit în ziua de 2 Noembrie 1931 la Academia de Agronomie din București cuvântarea care fixează pentru totdeauna al doilea mare moment istoric din evoluția poporului nostru. Cât de frumoase și încurajatoare cuvinte spune Regele: „Sunt zile grele, sunt momente când crezi că nu vei putea reuși mai departe. Pot să vă asigur că dacă se muncește cu suflet și cu convingere se va putea ajunge departe și se va putea ridica întregul nivel al economiei noastre naționale”. Nu știu dacă s’a rostit vreodată cuvinte mai înălțătoare și care sa dea un mai puternic impuls chiar celui care ar părea istovit din cauza descurajării. „SA MUNCEȘTI CU SUFLET ȘI CONVINGERE”, iată marele secret al oricărei victorii. Ar trebui ca af. oue- .i fk r-- ijn. -vr-, Vr ț ■L-I crf* •?'« '• ? săpate în mintea și sufletul tuturor, de la copilul de pe băncile școlii până la ultimul demnitar din Țara aceasta. Iată primul verset al unei noui evanghelii. Iar mai departe, trecând la starea actuală de lucruri, Regele spune: „Exproprierea, cum va f spus înainte, a pus probleme noui. Din cauza stării generale economice a lumii, aceste probleme, în momentul de fața, sunt mai grele și mai îngrijorătoare. Dar sunt convins că, luând anumite măsuri, se va putea ajunge la rezultate nesperat de bune. Prima măsură pe care o recomand și pe care am experimentat-o personal este aceia a asociațiilor de agricultori. Din ziua în care s’a schimbat fundamental regimul proprietății la noi. Mi-am dat seama ca sistemul de agricultură va trebui îndrumat pe o baza noua. De aceia, fără zgomot, dar lucrând persuasiv, am încercat să fac ca țăranii să priceapă că pentru o exploatare mai rațională a pământului lor, ci trebue sa se adune la un loc, sa formeze o asociație, prin mijlocirea căreia ei vor putea să-și procure mașini și vor putea să-și mijlocească și mai bine vânzarea produselor lor. (Continuare în pag. II-a) j Externe Din cercurile politice autorizate ale Marii Britanii se transmite vestea că guvernul englez a sugerat, prin intermediul reprezentanților săi, diferitelor state interesate ca proectata conferință a reparațiilor să aibe loc la 20 ianuarie 1932. Principalele guverne vizate sunt acelea ale Franței, Italiei, Belgiei, Japoniei, Greciei, României, Iugoslaviei, Poloniei, Cehoslovaciei și Portugaliei. Se pare că, așa cum am anunțat chiar ieri, Statele Unite nu vor trimite un reprezentant la conferința reparațiilor întrucât participarea Americii nu s’ar fi produs decât numai în cazul când zisa conferință ar fi luat proporțiile mai mari ale unei discuțiuni generale economice. Absența Americii e însă un punct foarte important, deoarece se știe că Statele Unite dețin ideea întregei probleme a reparațiilor. In cercurile bine informate din Londra se observă chiar că din pricina reliefată mai sus, această conferință nu va putea avea decât o competență limitată. — In locul regretatului Ermil Pangrati, Consiliul Asociației Române pentru Societatea Națiunilor a ales președinte al Asociației pe d. Ion Mitilineu, senator, fost ministru al afacerilor streine. J w &mneața a, de atâtea feluri... ___— ~ Curioasă lume. N'are cu ce să-și preschimbe polițele, — și se aglomerează să cumpere ski-uri, și patine. Cere o lege prim oare finanțele Statului să le asaneze pe elc patritii ciuitaralor, — și continnuă să petreacă pe contul ie miri cul, — pe socoteala lui Terim... Nu-il cunoașteți pe Tertius ? Nici cu. ' . ceea ce nu mnisemnează că nu exista, că miu respiră, că o’alte seintirmemte. El e omuil chemat să rezolve prin simpla lui prezență, o problema, care ® fcriet e coinidanmBană să mm se mai descifreze. El salvează în dreptul roman o coiifirâiei, în caz civil un onorariu. ()feră imense avantagii : e prieten sincein, pentru că e invizibil. Nu pretinde invitații ; eu solicită giruri. O comoară nedescoperită, care nu presupune amestecul forței publice. Se supune oricărui tratament, peratmieă e impersonal. Torțkns e un ideal, mm altceva. Poate împlinii orice delegație și eu se indignează dacă e chiați, pentru nevoi algebrice, factor comun. . TentiiUs e aimamic ideal; are nenumărate calități; le-ați văzut. Și un siingur defect: mu există. E probabil fasă ,că acest lire deferise cei dintâi calitate .« .‘.r v Id.lui nostru etnie .Reflectând, aru-mi naiam IVO J . i I *>I dela trei tinerii voioși, — oari și cu impăirau costume de patinaj. Alți doi. ceream cele mai bune skambii, — .și o duzina de passe-mouitegue. Albe ca •neaura Bucegilor, pufoase ca ora pat comod diintr’un dormitor decadent, erau destinate, aceste imaculate legături de gât, și de lână, să protejeze ja neobosiții eroi ai sportului. — Avem numai străine! Sunt foarte bune! Opt sute de tei bucata — Nu importă prețul! Tu ce zici Alfred ,e șic ? — Cort! Je parte ! — Nu mai paria, că iar plătim ca deunăzi. Zici că e distins ? — Rar! — Atunci ion vreo trei . Tu ei sunt patine ? — Desigur! Nichelate . 600 leii perechea. ” • • • • * •• • •Mă gândeam te industria națională, la cea metalurgică. S-au vândut în București, cel puțin zece mii de perechi de patine. Dar în restul țării! Ștrandurile sunt înghețate, și luneoliștiil pe ghiață e un sport frumos, vioi, atrăgător... Industriile noastre ura se ocupă cu așa ceva. Ar putea oferi produse bune și eftine. Ar opri să plece peste hotare milioane. Și nu numai cu patinele. Dar ,un obicei, sau un blestem, reduce viața uzinelor la comenzile dela Stat. Dacă nu se construise poduri, locomotive și avioane, — șomaj și proteste. Țn raionul vecin, jucării. Păpuși de pânză, păpuși de ceară, păpuși vopsite toate, —pe un etalaj plin de lumină și de cârpă colorată. Ochiii pătrunzători, din cearcăne artificiație. Sprâncene „epitete“ după rețeta atâtor artiști ai confuz'di, — cari taxează cu numai câteva suite de lei, nai un amjament modern de sprâncene tulburătoare. Păpuși, și rouge pour lire, și me g.nu ca pana corbului, — un imens raft de figurine pe care stau, miniaturizate, ai crede, — câteva sute de elegante ale Capitalei. Nu întrec privire mondene și colorate, — decât prețuirile. Amețesc, deopotrivă. O mie opt sute, nouă sute, — cea mai eftină, 573 lei... — Nu ■ scumpă, «remeoa infem ! explică, ''ingenuă, vânzătoarea desghețuită. — Sațiu? ? Și ce mecanism ? — Stații de ochii ! Priviți ! O puiloar... închide ochii! O ridicați in picioare.! Vede! O mie opt sute lei! I-am închis și eu, pe-ai mei, fără să mă culc. Și am plecat, amestecând în replicile mele, din gând, și câteva reflecții amare... Cu o mie opt sate iei s‘ar fi putut cumpăra cincizeci de jucării sr moașe, făcute de mâini naive, cr dc • 1. sfinte, de copiii din șco.: ___________ _»>’• ; lom'i. ![im» ti. nici ]>. r î»zile papușiriu, cu mccani s pu ]r pe care le-am putea confunda uneori, de atâtea ori, cu marile păpuși, urn cameo, cu sibii oare și ele. * Vino repede. Iată „Lecția xlifthdbd fieri”. Și am întinat. Un domn serios, cu blaniă și, cu ochelmii, zicea că e om poliție. O fi fost. — samt doar atâția. Avea doi, copii, lângă el. Onto de zece ani, al doilea, mai mic. In fața lor. — planetele. Un mecanism scarabi evoluție. In jurul Soarelui, Marte, Venus, Pământul... Și inelele sud .Saturn, de atâtea ori amanetate de boemii indigeni, în nopți nemin narate de lipsă și de Sateliții lui Neptun și jocul, bizar «i Luneii, al Lumei indiferentă la benzine.• Cu ochii mari, urmăreau copii, notația imensului sistem soliaa. Âii mnțific realiizată în mic, — imitația banală a grandioasei feerii în care plutim... Pe care o înțelegem așa de puțin, de la... care ne smulg mizerii și confecte, <mibiții și socoteli. . * Santiiiu, monstrul și sanguinarul. histulogic ", minunii își înghițea copii." Din fundul sailed, Radiónn zvârlea aria comodă în care un neamț extatic, saluta frumusețea partenerei, sate 1 de” fans lasciv. Dona Clara. Jupiter, plictisit să tune mereu, se mulțumea să evolueze liniștit și mc- 500hat în ritmul solar...’” -ji emis, redusă la o bila de nici un.. .e,roteia cu o frenezie care ar fi dezamăgit seria păpușilor din vitrinele de bastal și chitur pe cele în ciuic oűzusești Ioită-ne în stradă... Larmă, din sajti luiri de surzbătorii. Doi profesioniști ai arărilor de Anat Noiu, urmăreau o doamnă CC» nai avansată: .... " — La mulți ani, ,a l âij. ! " — la vedeți-vă dc <tenni, mojliniu" ’ j n Măi cuicoiau de astea nii dîi minire, fu cât ai strâns ? . Tinerii aglomerați de anicole apiive, raliu fineau pe tioliun. Jur .m-1 Mnul solan- continua și el la și MIi.i H [i, domeniull grandios al nemurgiiei, imitând ironic impresioniantul mecanism planetar de la etaj.: ’ V h ” * Citiți ia pag. Iil-i 1) MREJERÜL IN APUS — Din volumul „Povestea voevodului mreje?" de Radu Bourescu — 2) CASTELE MEDIEVALE — Din „Amintirile unui student bătrân" de Ramiro Onix. 3) ANUL LITERAR de Cicerone Theodorescu. 4) FULGUIRI de George Mihail Zmfirescu. 5) O CĂLĂTORIE DIN ALTE VREMI de Horia Opresc’| ___ ~XOXTM——. -.