Neamul Românesc, septembrie 1932 (Anul 27, nr. 196-219)
1932-09-01 / nr. 196
Anul XXVII. Nr. 196 NEAMUL ROMANESC director politic N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312/60 2 LEI Joi I Septembrie SS32 C i . _ Pe un an, 600 Lei. Pe șase foni, 300 Lei I la țară. —...—............................ m '* ABONAMENTE I Pentru autorități și lnstitut lani, 1000 Lei ’ la străinătate. Pe un an, 1200 Lei ! Pe șase luni, 600 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU Prestigiul țerii Nu știam că prestigiul țerii, foarte scăzut în ultimele timpuri — și toți știu că eu sunt vinovatul — a fost complect restaurat, refăcut nou-noul de parcă n'ar fi suferit niciodată cea mai mică atingere. D. Mironescu a dat asigurarea la Cameră și chiar un expert liberal ca d. Victor Antonescu a trebuit să se închine înaintea unei elementare evidente. Ce, am cucerit o provincie ? Am repurtat o biruință ? Am făcut o mare invenție ? Am aruncat o ideie nouă ? Am creat un izvor neștiut de bogăție ? Un om de geniu s'a manifestat la noi, care poate reuși și altor popoare ? Aș ! ceva mai aproape de mintea omului. Ceva simplu și măreț, de să poată impune o lună de zile osanalele celei mai incoruptibile păreri din lume . Am făcut un împrumut! Unul ca pentru lefile de pe Septembre. Dar, cum observă d. ministru de Finanțe, suma nu importă, ci faptul că s'a găsit cine să nu dea și atîta. Vedeți, puțină prestidigitație la Cameră și nația se convinge că are tot prestigiul la loc... N. IORGA Probleme românești in străinătate Privitor la proaspătul împrumut pe care România îl tratase cu băncile Elvețiene, s’au încheiat diferite discuții în presa Streină și mai ales cea elvețiană în care găsim interesante și în acelaș timp curioase informații, asupra acestei acțiuni. Astfel în gazeta „Der Bund“ din Berna într’un articol recent, se fac diferite afirmații cu privire la situația financiară din România, cari dacă nu prezintă nici o exactitate, în plus sunt izvorîte chiar din sorgintea cea mai sigură, provin de la un corespondent din București. Redacția face o introducere prin care arată că băncile elvețiene care au încheiat în aceste vremuri critice marele tratat de credit cu România, n’au dat până acum nici o declarație asupra acestei acțiuni de credit. Este clar că opinia publică elvețiană are un deosebit și variat interes asupra unor astfel de mari transacțiuni bancare. Din nenorocire acest îndreptățit interes este nesocotit de băncile participante, așa că lumea este nevoită să recurgă la izvoare cu totul străine. Iar aceste izvoare sunt tocmai acele din București. Ele sunt într’adevăr străine atunci când afirmă că aici „o bucurie mare de creditul elvețian de cincizeci de milioane“ fiindcă bucuria este a unor anumite cercuri, tocmai a acelora cari topesc împrumutul rapid și fără urmă. Găsind totuși un oarecare sens acestei veselii, corespondentul autohton declară că în afară de ieftinătatea creditului elvețian, se vede în primul rând însemnătatea lui prin faptul că România iar poate figura în străinătate ca împrumutătoare cu oarecare perspective de succes. Dar și acest sens e numai ilustriu. De unde autorul caută să demonstreze că acest credit în condițiile favorabile în care s’a încheiat va fi pentru guvern punctul de plecare pentru tratative mai mari de cari depinde viitorul poporului, isprăvește cu concluzii ce se întorc cu totul contre tezei sale : „Problema economică și financiară română nu se poate soluționa cu credite și împrumuturi externe. Imputarea aceasta a făcut-o opozițiunea cu tot dreptul guvernului. Mântuirea României nu este în noi credite și noi împrumuturi și nu în umflarea cifrelor din bugetul pentru datoria publică, al cărui serviciu de dobânzi se izbește de mari dificultăți ; mântuirea se va găsi numai atunci când se asigură agriculturii și Industriei petrolului piețele necesare de desfacere la prețuri suportabile. Insă aceluia căruia îi arde casa, ia apă pentru stins de unde găsește întâi bani în țară spre a câștiga timp pentru un plan economic, care poate va produce ușurare pe multă vreme.“ Nu știm însă pentru cine trebuie să producă ușurare acest plan economic făurit prin răgazul dat de împrumut. Corespondentul încă nu e lămurit cum va fi întrebuințat creditul elvețian. Aceasta nu este încă clar. Ministrul de finanțe a emis în Cameră formula: creditul va constitui o rezervă care să rămână cit se poate de multă vreme neatinsă. Ce-o fi însemnând această rezervă, și ce rolare, corespondentul nu e de loc duminit. Când a spus „rezervă ce trebuie să rămână neatinsă“ afirmă că s’a spus mult și în acelaș timp s’a spus puțin. „Totul depinde de starea tezaurului statului. Prea multă vreme nu se va putea lăsa neatinsă rezerva creditului“. Acesta e singurul adevăr ce se desprinde din toate referințele date de corespondentul român asupra acestui credit. E destul de regretabil că astfel de referințe nebuloase și totuși perfect juste atunci când sunt corect interpretate trebuie să servească de orientare opiniei publice streine. Dar nu sunt condamnabile referințele, cu toate acestea. Ci autorii realităților care le-au provocat. ————xox----------- O placă comemorativă pentru Marcel Proust Zilele acestea au avut loc aci solemnitățile desvelirii unei plăci comemorative, la casa unde Marcel Proust a trăit la Paris. Placa a fost desvelită cu prilejul a zecei aniversări a morții cunoscutului scriitor. Inflație Ceea ce n'a lămurit guvernul din condifâumile în cari s'a efectuat împrumutul elvețian — cu o ușurință pe care oricine le va califica drept suspectă — s'a însărcinat să lămurească presa elvețiană. Intre altele, ziarul „Der Bund" din Berna, în ultimul număr sosit în Capitală, scrie următoarele: „Din loc competent se constată că în cazul creditului de 50 până la 70 de milioane franci (e vorba de împrumutul acordat României N. R.), este vorba de o afacere în comision. Nici nu se face un export de capital, nici nu se va produce o emisiune pe piața capitalurilor elvețiene“. Arătam ieri că dacă nici un capital nu pleacă din Elveția spre a veni la noi și dacă nici o operație de emisiune nu se face pe piața elvețiană, aceasta înseamnă că băncile împrumutătoare, neavînd nici un ban din tezaurele lor, garantează numai, printr'o scrisoare, acoperirea aur a unei emisiuni a Băncii Naționale echivalentă cu quantumu«l împrumutului de 1 miliard 650 de milioane. E vorba dar de o simplă scrisoare de garanție a unei noui emisiuni de monedă românească și pentru care, în treacăt fie zis, băncile elvețiene încasează un comision de 4 la sută. Cînd, ataltgeri, ziarele anunțau că guvernul a intrat în posesia împrumutului elvețian însemna că mașinile Băncii Naționale terminaseră de tipărit noua emisiune și o pusese la dispoziția tezaurului ministerului de finanțe. In aceste condițiuni, termenul împrumutului, care este de 6 luni până la doi ani (ceea ce înseamnă că pentru prelungirea peste 6 luni băncile „împrumutătoare" își rezervă dreptul de a pune noui condițiuni) înseamnă pur și simplu retragerea sau anularea scrisorii de garanție, anulare prevăzută în însuși cuprinsul acestei scrisori. Situația e simplă. Cînd, după șase luni, băncile elvețiene nu mai convin la prelungire, își anulează pur și simplu scrisoarea, retrăgându-și astfel garanția; întrebarea e dacă, în momentul anulării acelei scrisori, statul va fi în situație să înapoieze Băncii Naționale, spre retragere, miliardul și jumătate garantat de băncile elvețiene ? Greu de presupus această ipoteză. Este infinit probabil că scrisoarea de garanție va fi retrasă, iar suma de 1 miliard 650 de milioane emisă în afară de acoperirea aur a Băncii Naționale va rămâne în circulație. Din momentul acela va fi început inflația monetară și în afară de interiorul țării. Se va fi provocat deci inevitabila cădere a leului și, fatal, continuarea inflației prin noui emisiuni de hîrtie monedă. Odată cu inflația guvernul de competențe al d-lui Valda va provoca, prin măsurile nesăbuite, și o devalorizare a efectelor de stat, ceea ce consistea o conjunctură unică în materie de criză financiară, orice inflație provocând în mod mecanic creșterea valorilor. Și această situație va fi provocată de noua emisiune de rentă de stat cu care guvernul intenționează să plătească restanțele de salarii și pensii în valoare de cîteva miliarde. Este în afară de orice îndoială că această rentă va avea, din momentul aruncării ei pe piață, o valoare redusă la cel puțin jumătate din valoarea nominală, cu tendințe spre scădere cu cît se oferă mai multă în comerț. Faptul acesta va provoca o consecință inevitabilă, o scădere generală a tuturor valorilor și efectelor, lărgind astfel criza și agravând mizeria. Acestea sunt perspectivele pe care le oferă țării sărăcite și necăjite guvernarea naționalțărănistă. Nu insistăm în comentariile noastre, întrucît expunerea noastră obiectivă zugrăvește destul de bine situația catastrofală în care vom fi aruncați cu toții, stat și particulari. Există o singură nădejde, în toată această rostogolire spre prăbușire. Ca experții Societății Națiunilor sesizați de această situație, să găsească ei mijlocul de a conjura primejdia și devalorizare Universitatea populară „N. Iorga“ ' |"'”""|||""'diíavilean de Munte Note Filmarea marelor opere literare Precum se știe în Cehoslovacia a luat un mare amant, filmarea de opere literare ale scriitorilor cunoscuți. Au fost filmate mai multe opere: „înaintea bacalaureatului“, „Fuga lui Budin“, ale scriitorului Ladislav Vănciura, apoi opere ale scriitorului legionar Kopta, ale scriitorului Ferner, Rais, Vrchlicky, Polacek, etc. După cum se anunță, acest curent pentru filmarea de opere literare se manifestă azi puternic și în Statele Unite și în Franța. Pricina acestei întorsături se poate căuta în lipsa de bune librete scrise direct pentru film. Negăsind bune proecte de filmare producătorii aleg mai degrabă opere literare, despre care cred că vor obține succes și în versiunea cinematografică. Este bineînțeles și că un libreto de film bine scris este mai avantagios creației cinematografice și în acelaș timp nici cel mai bun roman nu prezintă garanții că filmul rezultant va fi bun. Precum se știe, filmul ca și orice artă nu depinde numai de material, dar mai ales de forme. Depinde mai mult de „cum“ decât decât de „ce". Eisensteinerează dintr-un material mediocru un film mai bun decât Hollywoodul din opera cea mai genială. Un bun scenariu și regizor fac întotdeauna un film bun. Dar se constată că lipsesc și librete mediocre. Față de această situație, producătorii de filme recurg la opere literare presupunând că un roman celebru formează de la sine o reclamă, ceea ce asigură și succesul comercial. In Franța se pregătesc în prezent mai multe filme, care vor fi turnate în baza unor opere literare. Astfel regizorul Raymond Bernard pregătește un nou film „Mi-l știe îndeobește despre Grecia! Cred că nu este om pe fața pământului, bineînțeles de bună credință, care să invidieze așezarea geografică a Greciei din punct de vedere economic. Ce-a fost acum două mii și ceva de ani, nimeni nu poate spune azi cu preciziune, ce este acum însă sperie pe oricine. Sperie în sensul acesta că, deși pretutindeni nu se vede decât marmoră și piatră arsă de soare, totuși oamenii aceștia — vioi și întreprizi — continuă cu o tenacitate vrednică de invidiat, să trăiască încleștați pe stâncile acestea în condiții economice cu mult mai bune decât ale altor popoare „eminamente agricole“. Se știe că producția agricola a Greciei nu satisface nici trebuințele locale și se importă grâu din America; creșterea vitelor, din cauza pășunelor, stagnează, industria fiind recentă nu produce încă venituri, iar cea mai mare parte din sumele bugetare anuale se chlezuesc pentru apărarea națională, împrumuturi, despăgubiri refugiaților, lucrări edilitare, etc. terabili“ după cunoscutul roman al lui Victor Hugo. Regizorul Leonce Ferret pregătește filmul „Sapho“ după romanul cu acelaș nume al lui A. Daudet. O întreagă serie de filme vor fi turnate după operile romancierilor francezi mai vechi. In afară de aceasta se anunță crearea de filme după piese teatrale ce au obținut succes pe scenă. Operile școalei dramatice vechi vor vedea din nou scena. De astădată cea cinematografică. Au și început să fie turnate piesele de succes ale cunoscuților autori dramatici mai vechi. R. de Flers și A. de Caillavet, apoi câteva piese de autori moderni ca H. Bernstein și J. Giradoux. ————X ox------- Un congres al bibliotecarilor polonezi la Wilno De curând a avut loc în vechiul oraș cultural polonez Wilno, un mare congres al bibliotecarilor polonezi, care s’a ocupat cu numeroase probleme ale organizării, conducerii, păstrării și activității bibliotecilor din Polonia, din care unele au o valoare culturală și științifica extraordinară. In cadrul acestui congres s’a deschis la Wilno și o mare expoziție a editurilor, la care cel mai mare loc îl ocupă publicațiile din Wilno de la secolul al 16-lea până în prezent. Din cele expuse se poate vedea ce rol a jucat orașul Wilno în viața culturală a Poloniei în anii 1800-1832. Le congres au fost prezentate numeroase rapoarte asupra situației și activității bibliotecilor poloneze și s-au luat numeroase hotărâri referitoare la chestiunile de specialitate ale bibliotecilor și la activitatea științiifică-bibliografica. Congresul Asociației bibliotecarilor polonezi a hotărît scoaterea mai mulor publicații și cărți bibliografice. Raportările franco-italiene „La Volonte“ susține că între Franța și Italia toate se pot aranja : „Diferendele cari par că ne despart la analiză nu se revelează ireductibile. „Câte motive există pentru un acord ! Pe tărâmul diplomatic nu este indiferent dacă Italia se unește cu toți nemulțumiții din Europa. Adeseori în special în marele său discurs-program, din 1928, „ducele“ ne-a invitat să alegem ; am făcut-o noi oare ? De atunci el a luat contact cu diriguitorii Reichului, iar succesele lui Hitler i-au mărit șansele. La Geneva și în alte locuri, Germania și Italia au făcut bloc. Ori ce s’ar fi spus, noi nu credem într’o alianță formală, o vom face oare inevitabilă ? „Pe tărâmul economic înțelegerea nu este mai puțin imperioasă. Dacă considerăm deschiderea viitoarei conferințe de la Londra, Mussolini scria acum de curând: „Nu este oare cu prețul unei amare experiențe că am învățat că de ceea ce lumea are cea mai urgentă nevoe, este de renașterea unor forțe internaționale care să lucreze împreună, pentru a atinge un scop comun și eliminarea acestei atmosfere de teamă și de bănuială care, până în prezent, a împiedecat viața economică ?“ Acestea sunt cuvinte cuminți demne de a fi meditate de către unii și de către alții! „In vârtejul actual, Franța și Italia păstrează depozitul civilizației latine. Simt ele oare, la ora când toate barbariile năvălesc asupra Occidentului, cât acest depozit este prețios, fragil ? D. Herriot are, nu ne îndoim de acest lucru, conștiința netă asupra acestui punct. Și el trebue să fie convins că singurul guvern de stânga, sprijinit de opinia stângei, poate să procure destinderea dorită cu Italia". EXTERNE — Dim Mukden se anunță că trupele japoneze au reușit să respingă trupele neregulate chineze. — Contele Uchida, ministrul de externe al Japoniei, a declarat zilele acestea că Japonia e hotărîtă să se retragă din Loc Națiunilor, dacă i se vor face dificultăți în chestiunea manciuriană— El i s’a deschis reichstagul. Ședința a fost prezidată de Clara Zetkin. Noul președinte ales este hitleristul căpitan Goehring. După un aspru rechizitoriu făcut guvernului de Clara Zetkin, a luat cuvântul noul președinte. El S’a procedat apoi la constituirea biroului Reichului De remarcat că la această ședință nu a luat parte nici un membru al guvernului. De asemenea a frânt ori ședință și Landtagul prusian. In această ședință fostul ministru Hirthsiefert a protestat contra demiterii guvernului prusian. Apoi a adoptat o propunere a centrului prin care își exprimă neîncrederea în guvernul von Papen. In acest timp întrevederile între șefii partidelor politice continuă S-ar părea că până în cele din urmă Hitler acceptă să ia parte la un guvern de colaborare. Rămâne ca Hindenburg să ratifice eventuala înțelegere între actualul guvern și naționalsocialști. Mișcarea revoluționară din Brazilia ia proporții. De asemenea a izbucnit o crâncenă revoluție și în Ecuador. O măsură buna îmbucurătoare și fără îndoială pentru aviatori în deosebi, ziarele au publicat recent următoarea știre : D. Radu Irimescu, subsecretar de stat al aviației, în urma celor două accidente aviatice recente dintre care unul întâmplat la Iași plutonierului Burileanu, iar celălalt în județul Ilfov, și care a costat viața locotenentului Fătulescu, ambele pe avioane Spad, a hotărât după ce a luat și avizul consiliului tehnic al aeronauticei, scoaterea acestor aparate din uz. Aceste avioane, care sunt în serviciu de aproape 6 ani sunt alcătuite dintr-un material cu totul perimat și constituiau un permanent pericol pentru cei care zburau pe ele. Hotărârea d-lui Radu Irimescu, care de altfel trebuia luată mai de mult, a produs o vie satisfacție în rândurile aviatorilor... Și totuși nu numai în rândurile aviatorilor, oricând aceștia fiind în cauză bucuria le aparține in primul rând lor. Știrea e reconfortantă pentru întreaga suflare românească, întrucât ea a avut să urmărească în ultimul timp atâtea nenorociri întâmplate îndrăsneților noștri aviatori din pricina aparatelor învechite, atâtea dolii căzute pe famili și țară într’o vreme în care și așa numărul celor distinși dintre câți înfruntă primejdiile aerului, rămăsese la noi atât de mic. Aparatele supraîntrebuințate, în ultimul hal de uzură și necorespunzând nici pe departe necesităților trebuiau înlocuite și e bine că au fost înlocuite, viața sburătorilor cu aripi de oțel fiindu-ne scumpă mai mult decât fierăria, oricât de costisitoare în realitate și ea, a avioanelor. D. Radu Irimescu, subsecretarul de stat al aviației, a luat o măsură bună și înțeleaptă, care nu poate — cum e și firesc — decât să capete aprobarea noastră întreagă. Și dea Domnul ca nenorociri cât mai puține să se întâmple de-aici înainte măcar în rândurile aviatorilor. Eroismul lor, frumusețea jertfei, curajul strălucitor, admirabilele elanuri și pregătirea tehnică în acelaș timp care-i situează alături de cei mai buni sburători ai țărilor apusene, ne trebuesc pentru alte timpuri. Rezervele acestea, în întregime și cu cât mai mare aviditate, trebue sa ni le păstrăm. xox C. T. f Un dicționar unic cehoslovac In Cehoslovacia există o veche carte care prezintă o foarte mare valoare culturală. E vorba de un vechiu dicționar în 20 de limbi, care a fost scris și editat în 500 exemplare, pe la mijlocul secolului trecut, de tipograful ceh din Brno, Antonin Pesek, care provine din o familie de cărturari din vechiul oraș Lytomysl. Dicționarul va fi în prezent scos într-o nouă ediție, în câteva mii de exemplare. Dicționarul formează cea mai mare operă poliglotă din lume. Primele sale exemplare formează o mare raritate și sunt păstrate cu îngrijire. Cu prilejul reeditării acestui dicționar, s’au sesizat de munca gigantică a lui Antonin Pesek nu numai ziarele cehoslovace, dar și numeroase ziare străine, prin câteva articole. Aspecte din Grecia modernă 1- Conferința ținută in ziua de 5 August a. c. de prof. Dimitris Ionescu — — VI — continuu 56 de ore, iar clopotele au sunat o săptămână întreagă. D) MIȘCAREA ECONOMICA E firesc ca în situația de astăzi când problemele spirituale sunt surmontate de cele materiale curiozitatea d-voastră să ceară câteva lămuriri despre starea economică a Greciei. De la început îmi îngădui să vă atrag luarea aminte că cele câteva date pe care sunt nevoit să vi le prezint nu sunt luate din vre-o statistică oficială, fiindcă Grecii n’au asemenea lucruri, ci din raportul general la bugetul i pe 1932 și sunt deci mai presus de orice îndoială. Pe o suprafață de 128.000 km2, Grecia are o populație de 6.204.684 locuitori, numărați în 1928, cu un buget pentru 1932 în sumă de 10.171.700.000 drahme, care, transformate în moneda noastră la cursul zilei, fac 21 miliarde de lei. Bugetul s’a soldat în ultimii patru ani continuuu cu excedente de sute de milioane de drahme. Lucrurile acestea par într’adevăr surprinzătoare, mai ales dacă se compara cu cele dela noi și în evidentă contrazicere cu ceea ce se și cu toate acestea cifrele de mai sus sunt perfect adevărate. Statul grecesc însă n’a creiat deloc instituții și aparate inutile și de aceea n’are îndatoriri ca la noi. Majoritatea instituțiilor de cultură chiar (școala, biserica) nu sunt întreținute din bugetul statului decât parțial. Universității de ex., statul dă o subvenție anuală, nu salarii, care să-l angajeze. La fel și școalei succesiv. Bugetul are câteva venituri sigure, reale, pe care statul le promovează: tutunul macedonean, strugurii de Corint, vinurile din Atica, măslinele și untdelemnul și venitul porturilor. In afară de acestea mai există în Grecia alte două lucruri de o importanță capitală pentru întreaga viață economică și financiară: a) o repartiție rațională a impozitelor care sunt percepute atât de sistematic încât nimeni nu li se poate sustrage și b) o înviorare a vieții comerciale, deci o circulație activă a bunurilor care mișcă întreaga economie națională. In privința impozitelor repartiția ține seamă de puterea de plată a contribuabilului. Orice om valid este obligat să lucreze în întreprinderile publice sau private și astfel devine un producător de venituri. Muncind și câștigând, trebue să ajute cazul statului și instituțiile de cultură — școala și biserica — dacă vrea să beneficieze de foloasele lor. Statul exercită un control sever și pedepsește asupra orice fraudă sau încercare de substragere de la obligațiile comune. Protejează munca și produsele naționale, străinii nu sunt admiși să rămână mai mult de o lună în Grecia decât în cazul când nu exercită profesiuni lucrative, iar importul îl fac din țările care la rândul lor cumpără produsele Greciei. Pentru înviorarea vieții (comerciale) economice statul nu face decât să ajute realitățile locale, să coordoneze eforturile individuale și să le organizeze, garantându-le libertatea de acțiune. Au creiat Camere de comerț, de agricultură, cooperative de consum, banci populare, credit agricol, zone libere în toate porturile care pun în mișcare izvoarele de producție. Biurocratism nicăeri pretutindeni oameni de inițiativă care lucrează nu pentru salarii, ci pentru cota parte din ceea ce reușesc să facă. Statul controlează și mișcarea comercială până ’n cele mai mici detalii, fixând tuturor articolelor prețuri maxime și pedepsind riguros specula. O observație ușoară, dar edificatoare. Deși în Atena alimentele brute costă de 3—4 ori mai scump decât la București, prețurile din restaurante sunt sub ale noastre fiindcă sunt fixate de prefectura poliției. Reclama creiază concurența și clientul are de unde și ce să aleagă. Peste tot, în orașe, în porturi, la țară, tarife cu prețuri maximale. In felul acesta grecii ajung să execute un buget în condiții mai bune decât ale noastre. Și va trebui să recunoaștem că deși au trecut, și trec încă prin atâtea vicisitudini politice, din punct de vedere economic. Grecia modernă și-a stabilizat drahma la o valoare dublă decât a leului nostru și manifestă reale calități care-i sporesc optimismul și încrederea de Știri — Eri seară a sosit în Carpitale și d. Gooddell, expert al trezoreriei britanice, trimis în țară ca membru al delegației Ligii Națiunilor. — Colonelul Beck, subsecretarul de stat al ministerului de externe polon, a fost primit ori după amiază în audiență de M. S. Regele. — Se anunță din Berlin că atelierele aeronautice Junkers vor reîncepe lucrul. — La Galați a atunt loceri o ciocnire între poliție și garda de fer. — Ofițerii pensionari, proveniți din reangajați s-au întrunit în congres general la Craiova. — La congresul mondial al păcii, ni se anunță că participă și peste o mie români din toate regiunile țării. — Dirijabilul contele Zeppelin a plecat dii dimineață sub conducerea d-lui Eckener, spre America de Sud. — Ministerul de agricultură a încheiat un împrumut de 28 milioane lei, plătibil în 6 luni, cu 8% dobânda, de la Casa de Economie. — La sărbătoarea promoției a 55 a școalei fiilor de militari din Iași a participat și M. S. Regele, ținând un frumos discurs. — In Crimeia a murit cel mai mare poet rus al generației vechi, Maximilian Voloșin. — Astăzi va fi depus pe biuroul Camerei proectul modificator al legii conversiunii datoriilor agrare. — Ministerul de agricultură francez, desminte știrea că Franța ar trata cu Sovietele stabilirea unei cote de import de grâu sovietic, viitor. Căci a face economie, a lăsa lucrurile străine la o parte și a te gândi cât mai des la interesele patriei, e un exemplu pe care Grecia de astăzi îl dă multor popoare din Europa printre care cred că suntem și noi. Iată onorat auditoriu câteva aspecte care pot caracteriza în întregime poporul grec: Tabloul ar fi complect dacă nu voi adăuga câteva impresii locale care nu sunt lipsite de pitoresc și care voi încheia această conferință. In Atena, unde am locuit aproape tot timpul șederii mele în Grecia, dacă vrei să vezi pe greci în adevărata lor lumină trebue să ieși pe stradă. Și acum ca și în vechime e greu să străbați pe jos piețele publice din Atena, fiindcă orășenii părăsesc foarte des locuințele , și fie că se așează pe scaun în fața cafenelor, fie că rămân în picioare pe trotuare, toți citesc gazetele și discută cu aprindere despre politică, comerț, pace sau război, fumând țigări peste țigări și bând cafele. In timp ce oamenii țin desbateri în stradă Va urmi'’