Neamul Românesc, septembrie 1932 (Anul 27, nr. 196-219)

1932-09-01 / nr. 196

Anul XXVII.­­ Nr. 196 NEAMUL ROMANESC director politic N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312/60 2 LEI Joi I Septembrie SS32 C i . _ Pe un an, 600 Lei. Pe șase foni, 300 Lei I la țară. —...—............................ m '* ABONAMENTE I Pentru autorități și lnstitut lani, 1000 Lei ’ la străinătate. Pe un an, 1200 Lei ! Pe șase luni, 600 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU Prestigiul țerii Nu știam că prestigiul țerii, foarte scăzut în ultimele tim­puri — și toți știu că eu sunt vinovatul — a fost complect restau­rat, refăcut nou-noul de parcă n'ar fi suferit niciodată cea mai mică atingere. D. Mironescu a dat asigurarea la Cameră și chiar un expert liberal ca d. Victor Antonescu a trebuit să se închine înaintea unei elementare evidente. Ce, am cucerit o provincie ? Am repurtat o biruință ? Am făcut o mare invenție ? Am aruncat o ideie nouă ? Am creat un izvor neștiut de bogăție ? Un om de geniu s'a manifestat la noi, care poate reuși și altor popoare ? Aș ! ceva mai aproape de mintea omului. Ceva simplu și măreț, de să poată impune o lună de zile osanalele celei mai incoruptibile păreri din lume . Am făcut un împrumut! Unul ca pentru lefile de pe Septembre. Dar, cum observă d. ministru de Finanțe, suma nu importă, ci faptul că s'a găsit cine să nu dea și atîta. Vedeți, puțină prestidigitație la Cameră și nația se convinge că are tot prestigiul la loc... N. IORGA Probleme românești in străinătate Privitor la proaspătul împru­­mut pe care România îl tratase cu băncile Elvețiene, s’au în­cheiat diferite discuții în presa Streină și mai ales cea elvețiană în care găsim interesante și în a­­celaș timp curioase informații, a­­supra acestei acțiuni. Astfel în gazeta „Der Bund“ din Berna într’un articol recent, se fac diferite afirmații cu pri­vire la situația financiară din Ro­mânia, cari dacă nu prezintă nici o exactitate, în plus sunt izvorî­­te chiar din sorgintea cea mai si­gură, provin de la un corespon­dent din București. Redacția face o introducere prin care arată că băncile elve­țiene care au încheiat în aceste vremuri critice marele tratat de credit cu România, n’au dat până acum nici o declarație asupra a­­cestei acțiuni de credit. Este clar că opinia publică el­vețiană are un deosebit și variat interes asupra unor astfel de mari transacțiuni bancare. Din nenorocire acest îndrep­tățit interes este nesocotit de băncile participante, așa că lu­mea este nevoită să recurgă la iz­voare cu totul străine. Iar aceste izvoare sunt tocmai acele din Bu­curești. Ele sunt într’adevăr străine a­­tunci când afirmă că aici „o bu­curie mare de creditul elvețian de cincizeci de milioane“ fiindcă bucuria este a unor anumite cer­curi, tocmai a acelora cari to­pesc împrumutul rapid și fără urmă. Găsind totuși un oarecare sens acestei veselii, corespondentul autohton declară că în afară de ieftinătatea creditului elvețian, se vede în primul rând însemnă­tatea lui prin faptul că România iar poate figura în străinătate ca împrumutătoare cu oarecare pers­pective de succes. Dar și acest­ sens e numai ilu­­striu. De unde autorul caută să de­monstreze că acest credit în con­dițiile favorabile în care s’a în­cheiat va fi pentru guvern punc­tul de plecare pentru tratative mai mari de cari depinde viito­rul poporului, isprăvește cu con­cluzii ce se întorc cu totul con­tre tezei sale : „Problema economică și finan­ciară română nu se poate solu­ționa cu credite și împrumuturi externe. Imputarea aceasta a făcut-o o­pozițiunea cu tot dreptul guver­nului. Mântuirea României nu este în noi credite și noi împru­muturi și nu în umflarea cifre­lor din bugetul pentru datoria publică, al cărui serviciu de do­bânzi se izbește de mari dificul­tăți ; mântuirea se va găsi nu­mai atunci când se asigură agri­culturii și Industriei petrolului piețele necesare de desfacere la prețuri suportabile. Insă aceluia căruia îi arde ca­sa, ia apă pentru stins de unde găsește­ întâi bani în țară spre a câș­tiga timp pentru un­ plan econo­mic, care poate va produce ușu­rare pe multă vreme.“ Nu știm însă pentru cine tre­buie să producă ușurare acest plan economic făurit prin răga­zul dat de împrumut. Corespon­­­­dentul încă nu e lămurit cum va fi întrebuințat creditul elvețian. Aceasta nu este încă clar. Mi­nistrul de finanțe a emis în Ca­meră formula: creditul va cons­titui o rezervă care să rămână cit se poate de multă vreme neatinsă. Ce-o fi însemnând această re­zervă, și ce rol­are, coresponden­tul nu e de loc duminit. Când a spus „rezervă ce tre­buie să rămână neatinsă“ afirmă că s’a spus mult și în acelaș timp s’a spus puțin. „Totul depinde de starea te­­­­zaurului statului. Prea multă­­ vreme nu se va putea lăsa nea­­­­tinsă rezerva creditului“. Acesta e singurul adevăr ce se desprinde din toate referin­țele date de corespondentul ro­mân asupra acestui credit. E destul de regretabil că ast­fel de referințe nebuloase și to­tuși perfect juste atunci când sunt corect interpretate trebuie să servească de orientare opiniei publice streine. Dar nu sunt condamnabile re­ferințele, cu toate acestea. Ci autorii realităților care le-au provocat. ————xox----------- O placă comemorativă pentru Marcel Proust Zilele acestea au avut loc aci solemnitățile desvelirii unei plăci comemorative, la casa unde Mar­cel Proust a trăit la Paris. Placa a fost desvelită cu prilejul a zecei aniversări a morții cunoscutului scriitor. Inflație Ceea ce n'a lămurit guvernul din condifâumile în cari s'a e­­fectuat împrumutul elvețian — cu o ușurință pe care oricine le va califica drept suspectă — s'a însărcinat să lămurească presa elvețiană. Intre altele, ziarul „Der Bund" din Berna, în ultimul număr sosit în Capitală, scrie următoarele: „Din loc competent se constată că în cazul creditului de 50 până la 70 de milioane franci (e vor­ba de împrumutul acordat Ro­mâniei N. R.), este vorba de o a­­facere în comision. Nici nu se face un export de capital, nici nu se va produce o emisiune pe pia­­ța capitalurilor elvețiene“. Arătam ieri că dacă nici un capital nu pleacă din Elveția spre a veni la noi și dacă nici­ o operație de emisiune nu se fa­ce pe piața elvețiană, aceasta înseamnă că băncile împrumu­tătoare, neavînd nici un ban din tezaurele lor, garantează numai, printr'o scrisoare, aco­perirea aur a unei emisiuni a Băncii Naționale echivalentă cu quantum­u«l împrumutului de 1 miliard 650 de milioane. E vor­ba dar de o simplă scrisoare de garanție a unei noui emi­siuni de monedă românească și pentru care, în treacăt fie zis, băncile elvețiene încasează un comision de 4 la sută. Cînd, atal­tgeri, ziarele anun­țau că guvernul a intrat în po­sesia împrumutului elvețian în­semna că mașinile Băncii Națio­nale terminaseră de tipărit noua emisiune și o pusese la dispoziția tezaurului ministeru­lui de finanțe. In aceste condițiuni, terme­nul împrumutului, care este de 6 luni până la doi ani (ceea ce înseamnă că pentru prelungi­rea peste 6 luni băncile „îm­­prumutătoare" își rezervă drep­tul de a pune noui condițiuni) înseamnă pur și simplu retrage­rea sau anularea scrisorii de garanție, anulare prevăzută în însuși cuprinsul acestei scrisori. Situația e simplă. Cînd, după șase luni, băncile elvețiene nu mai convin la prelungire, își a­­nulează pur și simplu scrisoa­rea, retrăgându-și astfel garan­ția; întrebarea e dacă, în mo­mentul anulării acelei scrisori, statul va fi în situație să îna­poieze Băncii Naționale, spre retragere, miliardul și jumăta­te garantat de băncile elveție­ne ? Greu de presupus această ipoteză. Este infinit probabil că scrisoarea de garanție va fi re­trasă, iar suma de 1 miliard 650 de milioane emisă în afară de acoperirea aur a Băncii Națio­nale va rămâne în circulație. Din momentul acela va fi înce­put inflația monetară și în afa­ră de interiorul țării. Se va fi provocat deci inevitabila că­dere a leului și, fatal, continua­rea inflației prin noui emisiuni de hîrtie monedă.­­ Odată cu inflația guvernul de competențe al d-lui Valda va provoca, prin măsurile­­ ne­săbuite, și o devalorizare a e­­fectelor de stat, ceea ce consis­tea o conjunctură unică în ma­terie de criză financiară, orice inflație provocând în mod me­canic creșterea valorilor. Și această situație va fi pro­vocată de noua emisiune de rentă de stat cu care guvernul intenționează să plătească res­tanțele de salarii și pensii în valoare de cîteva miliarde. Este în afară de orice îndoială că această rentă va avea, din momentul aruncării ei pe pia­ță, o valoare redusă la cel pu­țin jumătate din valoarea no­minală, cu tendințe spre scă­dere cu cît se oferă mai multă în comerț. Faptul acesta va­­ provoca o consecință inevitabilă, o scă­dere generală a tuturor valori­lor și efectelor, lărgind astfel criza și agravând mizeria. Acestea sunt perspectivele pe care le oferă țării sărăcite și necăjite guvernarea național­­țărănistă. Nu insistăm în co­mentariile noastre, întrucît ex­punerea noastră obiectivă zu­grăvește destul de bine situa­ția catastrofală în care vom fi aruncați cu toții, stat și particu­lari. Există o singură nădejde, în toată această rostogolire spre prăbușire. Ca experții Societă­ții Națiunilor sesizați de aceas­tă situație, să găsească ei mij­locul de a conjura primejdia­ și devalorizare Universitatea populară „N. Iorga“ ' |"'”""|||""'diía­­vilean­ de Munte Note Filmarea marelor opere literare Precum se știe în Cehoslovacia a luat un mare amant, filmarea de opere literare ale scriitorilor cu­noscuți. Au fost filmate mai multe opere: „înaintea bacalaureatului“, „Fuga lui Budin“, ale scriitorului Ladislav Vănciura, apoi opere ale scriitorului legionar Kopta, ale scriitorului Ferner, Rais, Vrchlic­­ky, Polacek, etc. După cum se a­­nunță, acest curent pentru filma­rea de opere literare se manifestă azi puternic și în Statele­ Unite și în Franța. Pricina acestei întorsături se poate căuta în lipsa de bune li­brete scrise direct pentru film. Negăsind bune proecte de filma­re producătorii aleg mai degrabă opere literare, despre care cred că vor obține succes și în versiunea cinematografică. Este bineînțeles și că un libreto de film bine scris este mai avant­agios creației cine­matografice și în acelaș timp nici cel mai bun roman nu prezintă ga­ranții că filmul rezultant va fi bun. Precum se știe, filmul ca și orice artă nu depinde numai de material, dar mai ales de forme. Depinde mai mult de „cum“ de­cât decât de „ce". Eisenstein­erea­­ză dintr-un material mediocru un film mai bun decât Hollywoodul din opera cea mai genială. Un bun scenariu și regizor fac întotdeauna un film bun. Dar se constată că lipsesc și librete mediocre. Față de această situație, producătorii de filme recurg la opere literare presupunând că un roman cele­­­bru formează de la sine o reclamă, ceea ce asigură și succesul comer­cial. In Franța se pregătesc în pre­zent mai multe filme, care vor fi turnate în baza unor opere litera­re. Astfel regizorul Raymond Ber­nard pregătește un nou film „Mi-l știe îndeobește despre Grecia! Cred că nu este om pe fața pă­mântului, bine­înțeles de bună credință, care să invidieze așeza­rea geografică a Greciei din punct de vedere economic. Ce-a fost acum două mii și ceva de ani, nimeni nu poate spune azi cu preciziune, ce este acum însă sperie pe oricine. Sperie în sensul acesta că, deși pretutindeni nu se vede decât marmoră și pia­tră arsă de soare, totuși oamenii aceștia — vioi și întreprizi — con­tinuă cu o tenacitate vrednică de invidiat, să trăiască încleștați pe stâncile acestea în condiții econo­mice cu mult mai bune decât ale altor popoare „eminamente agri­cole“. Se știe că producția agricola a Greciei nu satisface nici trebuin­țele locale și se importă grâu din America; creșterea vitelor, din cauza pășunelor, stagnează, indus­tria fiind recentă nu produce încă venituri, iar cea mai mare parte din sumele bugetare anuale se chlezuesc pentru apărarea națio­nală, împrumuturi, despăgubiri refugiaților, lucrări edilitare, etc. terabili“ după cunoscutul roman al lui Victor Hugo. Regizorul Le­­once Ferret pregătește filmul „Sa­­pho“ după romanul cu acelaș nu­me al lui A. Daudet. O întreagă serie de filme vor fi turnate după operile romancierilor francezi mai vechi. In afară de aceasta se a­­nunță crearea de filme după piese teatrale ce au obținut succes pe scenă. Operile școalei dramatice vechi vor vedea din nou scena. De astădată cea cinematografică. Au și început să fie turnate piesele de succes ale cunoscuților autori dramatici mai vechi. R. de Flers și A. de Caillavet, apoi câteva pie­se de autori moderni ca H. Bern­stein și J. Giradoux. ————X ox-------­ Un congres al bibliote­carilor polonezi la Wilno De curând a avut loc în vechiul oraș cultural polonez Wilno, un mare congres al bibliotecarilor polonezi, care s’a ocupat cu numeroase proble­me ale organizării, conducerii, păs­trării și activității bibliotecilor din Polonia, din care unele au o valoare culturală și științifica extraordinară. In cadrul acestui congres s’a deschis la Wilno și o mare expoziție a editu­rilor, la care cel mai mare loc îl ocu­pă publicațiile din Wilno de la secolul al 16-lea până în prezent. Din cele expuse se poate vedea ce rol a jucat orașul Wilno în viața culturală a Po­­­­loniei în anii 1800-1832. Le congres au fost prezentate numeroase rapoar­te asupra situației și activității biblio­tecilor poloneze și s-au luat numeroa­se hotărâri referitoare la chestiunile de specialitate ale bibliotecilor și la activitatea științiifică-bibliografica. Congresul Asociației bibliotecarilor polonezi a hotărît scoaterea mai mul­­or publicații și cărți bibliografice. Raportările franco-italiene „La Volonte“ susține că între Franța și Italia toate se pot a­­ranja : „Diferendele cari par că ne des­part la analiză nu se revelează ireductibile. „Câte motive există pentru un acord ! Pe tărâmul diplomatic nu este indiferent dacă Italia se u­­nește cu toți nemulțumiții din Eu­ropa. Adeseori în special în ma­rele său discurs-program, din 1928, „ducele“ ne-a invitat să alegem ; am făcut-o noi oare ? De atunci el a luat contact cu diriguitorii Reichului, iar succesele lui Hit­ler i-au mărit șansele. La Geneva și în alte locuri, Germania și Ita­lia au făcut bloc. Ori ce s’ar fi spus, no­i nu credem într’o alian­ță formală, o vom face oare ine­vitabilă ? „Pe tărâmul economic înțelege­rea nu este mai puțin imperioasă. Dacă considerăm deschiderea vii­toarei conferințe de la Londra, Mussolini scria acum de curând: „Nu este oare cu prețul unei a­­mare experiențe că am învățat că de ceea ce lumea are cea mai ur­gentă nevoe, este de renașterea u­­nor forțe internaționale care să lucreze împreună, pentru a atin­ge un scop comun și eliminarea acestei atmosfere de teamă și de bănuială care, până în prezent, a împiedecat viața economică ?“ Acestea sunt cuvinte cuminți dem­ne de a fi meditate de către unii și de către alții! „In vârtejul actual, Franța și Italia păstrează depozitul civili­zației latine. Simt ele oare, la ora când toate barbariile năvălesc a­­supra Occidentului, cât acest de­pozit este prețios, fragil ? D. Her­­riot are, nu ne îndoim de acest lucru, conștiința netă asupra aces­tui punct. Și el trebue să fie con­vins că singurul guvern de stân­ga, sprijinit de opinia stângei, poate să procure destinderea do­rită cu Italia". E­XTERNE — Dim Mukden se anunță că trupele japoneze au reușit să respingă trupele neregulate chineze. — Contele Uchida, ministrul de externe al Japoniei, a declarat zilele acestea că Japonia e hotărîtă să se retragă din Loc­ Na­țiunilor, dacă­ i se vor face dificultăți în chestiunea manciuriană­— El i s’a deschis reichstagul. Ședința a fost prezidată de Cla­ra Zetkin. Noul președinte ales este hitleristul căpitan Goehring. După un aspru rechizitoriu făcut guvernului de Clara Zetkin, a luat cuvântul noul președinte. E­l S’a procedat apoi la constituirea biroului Reichului­ De remarcat că l­a această ședință nu a luat parte nici un mem­bru al guvernului. De asemenea a frânt ori ședință și Landtagul prusian. In acea­stă ședință fostul ministru Hirthsiefert a protestat contra demi­terii guvernului prusian. Apoi a adoptat o propunere a centrului prin care își exprimă neîncrederea în guvernul von Papen. In acest timp întrevederile între șefii partidelor politice con­tinuă­ S-ar părea că până în cele din urmă Hitler acceptă să ia parte la un guvern de colabo­rare. Rămâne ca Hindenburg să ratifice eventuala înțelegere între actualul guvern și național­­socialști.­­ Mișcarea revoluționară din Brazilia ia proporții. De aseme­nea a izbucnit o crâncenă revoluție și în Ecuador. O măsură buna îmbucurătoare și fără îndoială pentru aviatori în deosebi, ziarele au publicat recent următoarea știre : D. Radu Irimescu, subsecretar de stat al aviației, în urma celor două accidente aviatice recente dintre care unul întâmplat la Iași plutonierului Burileanu, iar celă­lalt în județul Ilfov, și care a cos­tat viața locotenentului Fătulescu, ambele pe avioane Spad, a hotă­rât după ce a luat și avizul con­siliului tehnic al aeronauticei, scoaterea acestor aparate din uz. Aceste avioane, care sunt în ser­viciu de aproape 6 ani sunt alcă­tuite dintr-un material cu totul perimat și constituiau un perma­nent pericol pentru cei care zbu­rau pe ele. Hotărârea d-lui Radu Irimescu, care de altfel trebuia luată mai de mult, a produs o vie satisfacție în rândurile aviatorilor... Și totuși nu numai în rândurile aviatorilor, oricând aceștia fiind în cauză bucuria le aparține in primul rând lor. Știrea e reconfortantă pentru întreaga suflare românească, în­trucât ea a avut să urmărească în ultimul timp atâtea nenorociri în­tâmplate îndrăsneților noștri avia­tori din pricina aparatelor înve­chite, atâtea dolii căzute pe fami­­li și țară într’o vreme în care și așa numărul celor distinși dintre câți înfruntă primejdiile aerului, rămăsese la noi atât de mic. Aparatele supraîntrebuințate, în ultimul hal de uzură și necores­­punzând nici pe departe necesită­ților trebuiau înlocuite și e bine că au fost înlocuite, viața sbură­torilor cu aripi de oțel fi­indu-ne scumpă mai mult decât fierăria, oricât de costisitoare în realitate și ea, a avioanelor. D. Radu Irimescu, subsecretarul de stat al aviației, a luat o măsu­ră bună și înțeleaptă, care nu poate — cum e și firesc — decât­ să capete aprobarea noastră în­treagă. Și dea Domnul ca nenorociri cât mai puține să se întâmple de-aici înainte măcar în rândurile avia­torilor. Eroismul lor, frumusețea­­ jertfei, curajul strălucitor, admirabilele elanuri și pregătirea tehnică în a­­cel­aș timp care-i situează alături de cei mai buni sburători ai țări­lor apusene, ne trebuesc pentru alte timpuri. Rezervele acestea, în întregime și cu cât mai mare aviditate, tre­bue sa ni le păstrăm.­ ­xox­ C. T. f Un dicționar unic ce­­­hoslovac In Cehoslovacia există o veche carte care prezintă o foarte mare valoare culturală. E vorba de un vechiu dicționar în 20 de limbi, care a fost scris și editat în 500 e­­xemplare, pe la mijlocul secolului trecut, de tipograful ceh din Brno, Antonin Pesek, care provine din o familie de cărturari din vechiul oraș Lytomysl. Dicționarul va fi în prezent scos într-o nouă ediție, în câteva mii de exemplare. Dic­ționarul formează cea mai mare operă poliglotă din lume. Primele sale exemplare formează o mare raritate și sunt păstrate cu îngri­jire. Cu prilejul reeditării acestui dicționar, s’au sesizat de munca gi­gantică a lui Antonin Pesek nu numai ziarele cehoslovace, dar și numeroase ziare străine, prin câ­­teva articole. Aspecte din Grecia modernă 1- Conferința ținută in ziua de 5 August a. c. de prof. Dimitris Ionescu — — VI — continuu 56 de ore, iar clopotele au sunat o săptămână întreagă. D) MIȘCAREA ECONOMICA E firesc ca în situația de astăzi când problemele spirituale sunt surmontate de cele materiale cu­riozitatea d-voastră să ceară câ­teva lămuriri despre starea econo­mică a Greciei. De la început îmi îngădui să vă atrag luarea aminte că cele câteva date pe care sunt nevoit să vi le prezint nu sunt luate din vre-o statistică oficială, fiindcă Grecii n’au asemenea lu­cruri, ci din raportul general la bugetul i pe 1932 și sunt deci mai pre­sus de orice îndoială. Pe o suprafață de 128.000 km2, Grecia are o populație de 6.204.684 locuitori, numărați în 1928, cu un buget pentru 1932 în sumă de 10.171.700.000 drahme, care, tran­sformate în moneda noastră la cursul zilei, fac 21 miliarde de lei. Bugetul s’a soldat în ultimii patru ani continuuu cu excedente de sute de milioane de drahme. Lucrurile acestea par într’ade­văr surprinzătoare, mai ales dacă se compara cu cele dela noi și în evidentă contrazicere cu ceea ce se și cu toate acestea cifrele de mai sus sunt perfect adevărate. Statul grecesc însă n’a creiat de­loc instituții și aparate inutile și de aceea n’are îndatoriri ca la noi. Majoritatea instituțiilor de cultu­ră chiar (școala, biserica) nu sunt întreținute din bugetul statului decât parțial. Universității de ex., statul dă o subvenție anuală, nu salarii, care să-l angajeze. La fel și școalei succesiv. Bugetul are câte­va venituri sigure, reale, pe care statul le promovează: tutunul ma­cedonean, strugurii de Corint, vi­nurile din Atica, măslinele și unt­delemnul și venitul porturilor. In afară de acestea mai există în Grecia alte două lucruri de o importanță capitală pentru în­treaga viață economică și finan­ciară: a) o repartiție rațională a impozitelor care sunt percepute atât de sistematic încât nimeni nu li se poate sustrage și b) o învio­rare a vieții comerciale, deci o circulație activă a bunurilor care mișcă întreaga economie națio­nală. In privința impozitelor reparti­ția ține seamă de puterea de pla­tă a contribuabilului. Orice om valid este obligat să lucreze în în­treprinderile publice sau private și astfel devine un producător de venituri. Muncind și câștigând, trebue să ajute cazul statului și instituțiile de cultură — școala și biserica — dacă vrea să benefi­cieze de foloasele lor. Statul exer­cită un control sever și pedepsește asupra orice fraudă sau încercare de substragere de la obligațiile co­mune. Protejează munca și pro­dusele naționale, străinii nu sunt admiși să rămână mai mult de o lună în Grecia decât în cazul când nu exercită profesiuni lucrative, iar importul îl fac din țările care la rândul lor cumpără produsele Greciei. Pentru înviorarea vieții (comer­ciale) economice statul nu face de­cât să ajute realitățile locale, să coordoneze eforturile individuale și să le organizeze, garantându-le libertatea de acțiune. Au creiat Camere de comerț, de agricultu­ră, cooperative de consum, banci populare, credit agricol, zone li­bere în toate porturile care pun în mișcare izvoarele de producție. Biurocratism nicăeri­ pretutindeni oam­eni de inițiativă care lucrea­ză nu pentru salarii, ci pentru cota parte din ceea ce reușesc să facă. Statul controlează și mișca­rea comercială până ’n cele mai mici detalii, fixând tuturor arti­colelor prețuri maxime și pedep­sind riguros specula. O observa­ție ușoară, dar edificatoare. Deși în Atena alimentele brute costă de 3—4 ori mai scump decât la Bu­curești, prețurile din restaurante sunt sub ale noastre fiindcă sunt fixate de prefectura poliției. Re­clama creiază concurența și cli­entul are de unde și ce să alea­gă. Peste tot, în orașe, în porturi, la țară, tarife cu prețuri maxi­male. In felul acesta grecii ajung să execute un buget în condiții mai bune decât ale noastre. Și va tre­bui să recunoaștem că deși au trecut, și trec încă prin atâtea vi­cisitudini politice, din punct de vedere economic. Grecia modernă și-a stabilizat drahma la o valoa­re dublă decât a leului nostru și manifestă reale calități care-i spo­resc optimismul și încrederea de Ș­tiri — Eri seară a sosit în Carpitale și d. Gooddell, expert al trezore­riei britanice, trimis în țară ca membru al delegației Ligii Națiu­nilor. — Colonelul Beck, subsecreta­rul de stat al ministerului de ex­terne polon, a fost primit ori du­pă amiază în audiență de M. S. Regele. — Se anunță din Berlin că ate­lierele aeronautice Junkers vor re­începe lucrul. — La Galați a atunt loc­eri o ciocnire între poliție și garda de fer. — Ofițerii pensionari, proveniți din reangajați s-au întrunit în congres general la Craiova. — La congresul mondial al pă­cii, ni se anunță că participă și peste o mie români din toate re­giunile țării. — Dirijabilul contele Zeppelin a plecat dii dimineață sub condu­cerea d-lui Eckener, spre America de Sud. — Ministerul de agricultură a încheiat un împrumut de 28 mi­lioane lei, plătibil în 6 luni, cu 8% dobânda, de la Casa de Economie. — La sărbătoarea promoției a 55 a școalei fiilor de militari din Iași a participat și M. S. Regele, ținând­­ un frumos discurs. — In Crimeia a murit cel mai mare poet rus al generației vechi, Maximilian Voloșin. — Astăzi va fi depus pe biu­­roul Camerei proectul modifica­tor al legii conversiunii datoriilor agrare. — Ministerul de agricultură francez, desminte știrea că Franța ar trata cu Sovietele stabilirea u­­nei cote de import de grâu sovie­tic, viitor. Căci a face economie, a lăsa lucrurile străine la o parte și a te gândi cât mai des la intere­sele patriei, e un exemplu pe care Grecia de astăzi îl dă multor po­poare din Europa printre care cred că suntem și noi. Iată onorat auditoriu câteva as­pecte care pot caracteriza în în­tregime poporul grec: Tabloul­­ ar fi complect dacă nu voi adău­­ga câteva impresii locale care nu sunt lipsite de pitoresc și care voi încheia această conferință. In Atena, unde am locuit a­­proape tot timpul șederii mele în Grecia, dacă vrei să vezi pe greci în adevărata lor lumină trebue să ieși pe stradă. Și acum ca și în vechime e greu să străbați pe jos piețele publice din Atena, fiind­că orășenii părăsesc foarte des lo­cuințele , și fie că se așează pe scaun în fața cafenelor, fie că ră­mân în picioare pe trotuare, toți citesc gazetele și discută cu aprin­dere despre politică, comerț, pace sau război, fumând țigări peste ți­gări și bând cafele. In timp ce oamenii țin desbateri în stradă­­ Va urmi'’

Next