Neamul Românesc, noiembrie 1932 (Anul 27, nr. 244-267)
1932-11-01 / nr. 244
Anul XXVII. — Nr. 244 NEAMUL ROMANESC Ziarul Partidului Naționalist^Bemacrat DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA §I ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312/60 2 LEI Marți 1 $o©mbriel932 C In țară: Pe un an, 600 Lat. Pe șase linni, 300 Lei Pentru autorități și institatiuni; 1000 lei In străinătate. Pe un an. 1200 Leii Pe șase luni, 6QQ tei ABONAMENTE DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE ! De ce nu se iau măsuri împotriv 03 jafului organizat al consumatorului ? Din două motive : se amestecă în chestie, „economiștii“, și nu se amestecă autoritatea... „Economistul“ de principii, savant și documentar, nu e nou, nici unic, sau, întâmplător, localizat. Acest valoros demn, constată, un fenomen economic. Cum ? N află mai adeseori, din ziare. Pornește grăbit, din proprie inițiativă, să îl analizeze. Profund, și științific. Ca să constate că fenomenul e fenomen, că scumpirea e naturală, și că dacă prețurile n au sporit este logic să crească astăzi. Numai astfel câștigă producătorul, și la urma urmelor, și creditorii!! In realitate, nu beneficiază decât intermediarul. El vinde ,,franzela, cu 20 lei Kgr., — adică ia pentru 50 mii lei, cât costă un vagon de grâu, 200 mii lei, de la o zi la alta. Speculantul urcă prețul laptelui, grăsimilor, zarzavaturilor, camei, polinei, — și jaful urmează. „Economistul" explică; autoritatea tolerează. " * Guvernul tolerează, ca să nu supere pe detector care e speculantul, sau rudele lui, protectorii lui, șefii lui, uneori tovarășii lui... De când e „viață" politică, de când funcționează registre și cluburi, publicul e o cantitate neglijabilă. Cuvântul hotărâtor îl au „ai noștrii". Speculantul este și rămâne un aderent prețios, consumatorul o permanentă victimă, jefuită și fără apărare. Activitatea lucrativă a trusturilor, a cartelurilor, acaparatori cu ridicata, și exploatatori de serie, comtinue în mare, cea ce se desfășoară mai în mic, — cu hrana populației. Cât vom trăi sub povara politicianismului, și sub teroarea electorului, nu va fi cu putință apărarea celor mulți, necăjiți și minați. Comemorarea a 500 ani si moartea fii tați «I Boimminimm»... I " " Cuvântarea M. S. Regelui la Bistrița Prăznuind astăzi pe Domnitorul cu înfățișarea blândă, căruia poporul nostru, în adânca lui cumințenie, l-a numit „cel bun“, aducem un prinos de recunoștință acela în care timp de 32 de ani, a cârmuit cu înțelepciune țara Moldovei. Figura lui Alexandru Voevod se desprinde pe orizontul istoriei noastre naționale prin străduința lui neobosită a întări prin așezări trainice puterea și prestigiul țării. In vremuri când gloria Suveranilor se măsura în deosebi prin fala lor pe câmpul de bănie și prin numărul popoarelor pe cari le-a învins, acest domnitor din vila mușatinilor a reușit să lase urme de organizări pașnice cari sute de ani vor lăsa semne adânci i pe pământul pe care la stăpânit cu iubire și înțelepciune. Despre războaiele lui nu e copil din școlile primare care să nu fie hrănit cu dânsele, războaie susținute cu vitejie fată de Regi vestiți ai țărilor vecine, dar aceste războaie n’au fost duse de poftă de cucerire sau din certuri de nimica," ci au fost dintre acelea cari fac parte din întregul lanț de lupte pentru păstrarea chiar a ființei naționale. Trecerea Poculiei șii a Șeseuțiului în stăpânirea Moldovei, cucerirea Cetății Albe și Părțile Tătărești cu Chilia nu sunt cuceriri fudule, ci întăriri neapărat necesare ale granițelor. Dar fapta războinică cea mai de seamă din timpul domniei lui este desigur apariția acelui mănunchi de ostași români conduși de Spătarul Comun sub zidurile Marienburgului, nu atât de însemnată este această luptă prin victoria dobândită, cât prin afirmațiunea în fața ruinei întregi a valoarei ostașilor săi și existenței Moldovei ca stat care să conteze efectiv în jocul de alianțe al popoarelor europene. Legaturile noastre depășeau astfel cercul vecinilor. De nesfârșit de interesant și de instructiv ar fi să putem cunoaște repercusiunea asupra sufletului țăranului din acești munți ai Neamțului și din alte părți, când porniți din preajma Mării Negre, s’au găsit vărsându-și sângele pe malurile Balticei. Alți oameni, alte obiceiuri și ce impresie a putut naște din contactul acestor cavaleri teutoni, apărători în Nord a credinței catolice cu el, răzeșul unor donări, aci, în Sud-Estul European, apărător al credinței sale ortodoxe. Îmi amintesc ca școlar mândria sufletească ce o resimțeam citind această pagină a trecutului nostru, aceiaș emoție și mândrie o resimt astăzi ca om matur și ca Suveran al unei Românii care și-a afirmat locul ei în Europa modernă. 500 de ani au trecut peste capul acestui popor, lupte nesfârșite pentru păstrarea integrității lui au avut loc fără încetare de atuncea, dar ce frumos este de a privi acest început, astăzi când ne bucurăm de o Patrie întregită pe care prin calitățile atât de frumoase ale poporului nostru o vom întări așa cum trebue întărită. Acest fapt, care trebue să treaca, în marile legende ale neamului, după atâtea veacuri un fapt ca lupta dela Marienburg, are privilegiul de a cere pecetia legendei ca să facă parte, din chiar ființa poporului, nu acest fapt este opera de căpetenie a lui Alexandru Mușat, care a îndrituit poporul și istoria să-l numească „cel bun“. Prin stăruința și voința lui el va lăsa urmă nemeritoare prin acea că este organizatorul bisericii naționale moldovenești. După afirmarea internațională dein Marienburg vine afirmarea națională prin impunerea Patriarhiei de la Constantinopol a unui moldovean în capul bisericii. Cum în trecutul nostru, cheia de boltă a rezistenței naționale a fost biserica, căci noțiunea de patriotism și de credință se confundau întruna singură, influența organizării acesteia a fost covârșitoare în decursul vremurilor. In locașurile sfinte de sub jurisdicția Mitropoliției Moldovenești s’a putut păstra în vremuri de resmerițe și de bejenie credința, în puterea de rezistență naționala. Biserica organizată și întărită de acest mare domn, și-a îndeplinit pe deplin multe veacuri dearându-i chemarea ei. Dar în acelaș timp ce frumoasă pildă de iubire de neam și de pricepere a unui spirit modern de toleranță ne-a dat-o acest domn făcând această puternica organizare în timp ce Doamnele Margareta și Ringaila, întăreau influența catolicismului. Opera sa de organizare nu s’a limitat numai la biserică, căci el a fost și întemeietorul în Moldova al sfatului Domnesc, al erarhiei boerești și a întocmit vămile pe mărfuri, dar totuși organizarea care a lăsat urme mai trainice din punctul de vedere național, tot a bisericei a fost. Ce vremuri mari sunt acelea în care a trăit Alexandru cel Bun, în Moldova, Mircea în Țara Românească precursori ai României întregite de azi, pe de o parte stăpânitor asupra Basarabiei, iar pe de alta, asupra Dobrogei. Cum destinurile unui neam se cunosc din timp și cum aceasta ne arată că legile de evoluțiune sunt imuabile. Aceste legi se văd încă și prin faptul că Domnitorul, a cărui amintire o sărbătorim astăzi și a cărei operă este în deosebi una de pace, a fost sortit de a muri în urma rănilor căpătate în luptă ! Și acum, în fața mormântului acestui mare și bun Domnitor, să ne închinăm cu evlavie și cu reculegere. E un lucru atât de bun să medităm asupra învățămintelor trecutului. O, Alexandre, Domn al Moldovei, noi cei de azi, ce trăim pe acest pământ pe care l’ai iubit și l’ai stăpânit, ne gândim cu adâncă reculegere la opera care ai săvârșit-o tu și care ne-a ajutat stăm aci astăzi și să ne închinăm în fața amintirei tale. M. S. REGELE Va să zică tot specialiști... D. Titulescu, omul Genevei, al Europei și al celor cinci continente până va sosi și încredințarea din partea planetei Marte, unde d-sa e cunoscut de multă vreme, intră în ministeriu ca șef al său propriu la Londra, ca om fără partid, ca unul care a colaborat — sau mai bine zis, „le-a colaborat" pe toate, — ca specialist și tehnician. Deci la Externe trebue un tehnician. La finanțe d. Mironescu a fost înlocuit ca prea bătrân și ușat, noile metode avându-le polimatul domn Virgil Madgearu, care cetește toate cărțile germane în măsura apariției lor și a cărui confuzie vine din neputința de a le armonisa. Deci , un specialist, un tehnician. Omul comandelor în străinătate, d. Lugojanu, intră la Industrie ca unul care cunoaște felul de lucru al Apusului la acest departament. Alt tehnician. Dol. Grișan, Halippa și Sauciuc sunt miniștri fiindcă s'au născut dincolo de Carpați, de Prut și de Moina. Tehnicieni ai genealogiei provinciale. Și așa mai departe... Dar veți zice. Tehnicieni, dar și oameni politici. Dar ce înseamnă d-lor în adevăr ca oameni politici ? N. IORGA Inspecțiile d-lui Madgearu D, ministru de finanțe face inspecții pe la percepții, pe care le găsește pe toate în cea mai completă desordine. Sancțiuni ? Ridicole. De ce? Fiindcă de la perceptor până la ultimul agent, au fost recrutați nu dintre tinerii absolvenți ai școlilor comerciale și Academiei de comerț, ci din cea mai fetidă drojdie electorală național-țărănistă și liberală. Acești oameni, n’au fost puși în slujbă ca să facă treabă țării, ci ca să-și dreagă propriile lor finanțe prin jaf și mită. D. ministru Madgearu, dacă vrea ca să-l stimăm, să înhațe de guler pe administratorul financiar al Capitalei, să-l suspende și să-l dea în judecată, fiindcă nu-și controlează percepțiile, după cum e obligat, deasemeni pe controlorii fiscali. Dar, administratorii financiari, inspectorii și controlorii sunt prea puternici, știu prea multe și au prea groase proptele. Mai departe. De ce scutură d. ministru Madgearu pe perceptori, slujbași mai mici și nu înhață de cravată pe propriul său director al contabilității, cu prisosință ilustrul d. Banciu. Ii aruncăm o sfidare d-lui Madgearu, care face pe grozavul din pură demagogie de clasa III. Să publice tabloul de totalul diurnelor încasate de arghirosaurul Banciu, și de tantiemele-jetoanele palpate de incomensurabilul portmoneu al banoiului, lunar, măcar pe ultimul trimestru, de la Casele autonome și alte instituții, unde acest șampion mondial al cumulului papă fără indigestie posibilă. Haide, domnule Madgearu, fă-ți puțin curaj și sancționează pe adevărații vinovați. Pe urmă, culeasă, o, mare vistier, a isgoni pe venalii obrasnici de la casieria centrală a Tesaurului, care iau mită pe față —10% taxă fixă—la plata ordonanțelor. Dar și ăștia știu prea multe. Au lista lor. Indrăsnește, domnule Madgearu, de a te lega de dânșii. Vor țâșni din umbră, toate legiunile francmasoneriei onorabililor parlamentari și înnalți demnitari, cari de ani de zile sperțuesc marea industrie și pe toți furnisorii statului. Nu vei îndrăsni, domnule Madgearu, fiindcă numai de vei cuteza a vorbi despre așa ceva, fără a începe nimic, vei fi prăbușit de pe fotoliul ministerial. Toată această activitate inspectivă a Visternicului este o farsă grosolană, un praf în ochii lumii, o pură reclamă demagogică. Nu vei face nimic serios, domnule Madgearu, pentru că și d-ta ești o biată frunză trecătoare pe un vremelnic fotoliu ministerial în apele demagogiei kleptocratismului românesc. Veșnici, inamovibili, ineluctabili, sunt și vor rămâne atlantoarghirosaurul Banciu, banda de la Casieria Tesaurului și politicianii sperțari, complici și protectori, ce foesc în umbră. Va veni cândva un Cineva, care va trimete pe toți aceștia la insula Șerpilor, loc simbolic ce va deveni legendar. Până atunci, lasă-n pace pe pârliții de perceptori, domnule Madgearu, înțelege că nu culegi decât laurii ironiei și admirația proștilor. — Postelnicul Vlad — întrunirea soc. „Macedonia“ Em. 30 Oct. c., la ora 5 d. a- a avut loc o întrunire la restaurantul C. Gruia, din str. Bibescu-Vodă 20, convocată de soc. „Macedonia“ de a arăta scopul societății, care este către o conlucrare a tuturor naționalităților din Macedonia, pentru independența ei. întrunirea a fost prezidată de d- dr. Naum Nance, președintele societății. D-sa se referă la situația g rea a macedonenilor, cari nu se bucură de nici o supușenie și au devenit „oameni fără patrie“. D. prof. C. Ionescu vorbește în acelaș sens. D. Sânzeanu, student, aduce linele critici societății culturale „macedo-română“. D. Manoliu N., ziarist, arată că astfel de critici sunt deplasate, căci nu se pot aduce acuzări unei societăți cu un trecut glorios cum este societatea culturală „Macedo-Română“, care luptă de 50 ani pentru a păstra sentimentul național și iubire de patria mumă în inima românilor-macedoneni de peste hotare. D. căpitan Boțea, președ. soc. voluntarilor din vechiul regat, după ce aderă la cele spuse de antevorbitori, cere ca toți românii să pornească la luptă împotriva elementului străin ce caută să sugrume existența Statului român. D-nii Filiate și Piliu, studenți români-macedoneni, arată suferința macedonenilor români de peste hotare ai căror părinți și rude au fost măcelăriți în mod bestial de bandele ce sunt în slujba iredentiștilor. Cer ca societatea să nu elibereze pe viitor „Certificate“ tuturor veneticilor, cari nutresc sentimente antinaționale și subminează ordinea de Stat-D. dr. Naum Nance, în urma celor discutate anunță că se va modifica art. 6 din statutele societății, unde să poată fi primiți numai români-macedoneni. întrunirea a luat sfârșit la ora 7 seara. ----------xox--------- Criză de guvern în Grecia Atena, 31 (Rador). — D. Zaimis, președintele Republicei, convocând la o conferință pe șefii politici, aceștia au arătat că trebuie să se încredințeze formarea noului guvern d-lui Tsaldaris, șeful partidului popular. In consecință, d. Venizelos a demisionat. Se speră că d. Tsaldaris va reuși să constituie cabinetul până Miercuri. Politica guvernului izolează România »—i a României, pare o certitudine. Nu cunoaștem în amănunt, elementele covârșitoarei probleme. S'ar părea însă că demonstrațiile așa de puțin amicale, care sunt semnalate, constituesc răspunsul care se dă unei opere lente, lipsită de dibăcie, pe care o încearcă cei cari conduc azi politica externă. Iar guvernul Maniu a reușit să situeze problema în așa chip, încât sau România refuză, și se izolează de aliații ei firești, sau îl acceptă, cu grave urmări pentru ordinea și siguranța internă... Impasul se agravează mereu. Să sperăm că bunele îndemnuri care uneori pot fi cu atât mai categorice cu cât sunt mai necesare, — vor închea și acest episod dureros din cariera zbuciumată a domnului Nicolae Titulescu. EXTERNE — Lumea politică internațională este preocupată în cel mai înalt grad de planul francez de dezarmare. Cercurile engleze uimite de îndrăznețele concepții aduse în discuție de președintele Franței, șovăesc deocamdată, iar cercurile italiene prea mult absorbite de evenimentul aniversării a 10 ani de la proclamarea fascismului, rămân deocamdată în espectativă. In ceea ce privește Germania, care a fost vizată direct în desbaterile memorabilei ședințe de Vineri a Camerei franceze, atitudinea ei, față de acest plan francez de dezarmare este în adevăr neașteptată Germania recunoaște în el năzuința sinceră, de înaltă preocupare a Franței pentru realzarea și menținerea păcii în Europa. De aceia, după unele informații din bună sursă, se crede că Germania acceptând ca bază de discuție planul francez, va participa la conferința dezarmării ce se va întruni la Geneva. — Noul guvern cehoslovac sa constituit sub președinția d-lui Malypetr și a depus eri jurământul. .— Ja Bolivia au avut loc grave ciocniri. Situația este atât de încordată încât e posibilă ivirea unui conflict chiar între puterile statului. — Este în perspectivă o nouă criză în industria engleză în urma hotărîrii a 150.000 de muncitori, de a părăsi astăzi uzinele, deoarece acestea nu au primit stipulațiunile societăților patronale asupra regimului salariilor. — Cu prilejul zilei americane a marinei, președintele Hoover a făcut senzaționale declarații, cu privire la problema dezarmării.Președintele a spus că America va spori marina sa de război până la limita maximală prevăzută în convenția de la Londra, în cazul când tratativele privitoare la dezarmare ar eșua. Este un aviz pe care America a ținut să-l dea Europei acum, înaintea conferinței de la Geneva. Vodă poposi o clipă la Bistrița, la monastire Pentru pomenirea voevodului Alexandru cel Bătrân și Bun, se înălță ieri la mănăstirea Bistrița, parastas de cinci sute de ani. Se cuvine ca în fața moaștelor aceluia ce a lăsat în urma sa leaturi de pace, tihnă și rodnică viețuire, să ne reculegem, o clipă măcar, astăzi... Cinci veacuri s’au perindat, veacuri lungi și frământate, tumultoase și răsturnătoare. Viața românească înflorea atunci pe plaiuri liniștite și fertile, în tot ce are mai autentic neamul acesta bătut de viscolele și grindina năvălirilor. Negustorimea, boerii, răzeșii, plugarii sau plăeșii, oricare dintre clasele și breslele numeroase se împăcau în mâna pământului și odihna cugetului. Pacea nesfârșită ce se întindea asupra acelei spornice domnii răsbătea în adâncurile elementului românesc, făcând să prindă colții trainici, să pocnească mugurii și să răsară, invoaltă și aromitoare floarea adevăratului românism. Jupânesele din balcoane, crengile de zarzăr, aceleași peste zăplazuri și obloanele grele de pe ulițele lui o mie patru sute, s’au dus însă, purtate de puhoiul celor cinci sute de ani, pentru totdeauna. Sărmanul Dionis, care poposi o clipă, călătorind prin veacuri, în această oază cu luminiș de biserică și zumzet de albină, putu numai prin cugetul înfierbântat de magia încâlcită a tomurilor prăfuite. Astăzi noi trebuie să primim doar un îndemn și o mângâiere blândă prin sărbătorirea pioasă, o înălțare nostalgică spre duhul altor vremi. Programul întocmit pentru această serbare, așa cum a fost comunicat publicului, reeditează în zilele noastre evocatoarele pagini ale hronicului îngălbenit în fața celui de sub teasc . Suveranul va sosi la Piatra- Neamț la 30 Octombrie, apoi se va forma un cortegiu Regal, care va porni spre mănăstirea Bistrița. Pe ambele părți ale șoselei, de la Piatra Neamț până la mănăstire, vor fi înșirați locuitorii satelor în costumele specifice regiunii, elevii tuturor școlilor, delegații orașelor, etc. La mănăstirea Bistrița, vor străjui plăeșii, iar buciumașii vor vesti sosirea Suveranului. La porțile mănăstirii Bistrița, cortegiul Regal va fi întâmpinat de arcași și buciumași, de întregul cler din regiune, în frunte cu Mitropolitul Moldovei, de autorități, etc., cari vor escorta pe Suveran până la mormântul lui Alexandru cel Bun. Aci, mitropolitul și înaltul cler vor oficia parastasul pentru pomenirea voevodului, urmând cuvântările M. S. Regelui, Mitropolitului și ministrului instrucțiunei. Corurile școlare sătești vor intona imnuri de slavă. Servicii religioase similare vor fi oficiate în toate bisericile eparhiei Moldovei. Acest program, săvârșit acolo în inima Moldovei, aduce față în față veacuri depărtate. Măcar ca un prelung ecou de bucium, va fi răzbătut ieri, glasul acelor vremuri, la Bistrița, la monastire. tn. Știri Astăzi este ziua economiei. 24 de state, grupate in institutul internațional de economie au hotărit ca in ziua de 31 Octombrie a fiecărui an să se sărbătorească zile economiei și să se aducă anumțe prin programe anume organizate, popoarelor respective, binefacerile economiei. Eri au continuit in amfiteatrul spitalului Colțea lucrările celui de al X-lea congres român de oto-rino-laringologie. — La Liedertafel s'a sărbătorit eri din inițiativa societății de gimnastică „Sokol“ și al asociației ,Abatele Zavarai“ a paisprezecea aniversare a republicei cehoslovace. — In mai multe centre din Bulgaria bântuie epidemia de tifos. Marți, 1 Noembrie la ora 10 a. m., va avea loc solemnitatea deschiderii cursurilor Academiei de înalte Studii Comerciale și Industriale din București (piața Lascăr Catargiu). Sunt invitați pe această cale de a lua parte la această solemnitate.cei cari se interesează de această instituțiune. Continuarea în numărul de mâine. Priviți-o cu atenție pe o hartă, sau, într-un atlas geografic, Germania are, exact, forma unui revolver, a unui Browning ! Simbolică asemănare! Ca și o încărcătură de pistol, națiunea germană, imensă forță, comprimată, de un teren prea îngust pentru uriașa creștere anuală a populației, a explodat, din cele mai îndepărtate timpuri, prin războaie de expansiune și cuceriri. Romanii s’au pomenit peste ei cu Cimbri și Teutonii — triburi germanice. Galia, cucerită de Caesar, primi, cu resemnare, pe Burgunzi, cari dădură numele frumoasei Bourgogne și minunatelor vinuri! Francii, îi dădură numele, ca un adevărat soț legitim și Galia se numi Francia, la France! Vandalii altoiră Spania. Lombarzii botezară mănoasele câmpii ale Italiei de Nord până și Anglia simți brațul viguros al nației germanice apăsându-i grumajii. Dar, toate aceste triburi se topiră în pământurile cucerite, dând o vlagă nouă popoarelor Europei, printre care se adăogară și Belgia, Holanda, Elveția, Austria, etc. Puternic ser injectat mai tuturor popoarelor europene! De copil, limba germană am auzit-o răsunând pe pământul țării mele. Evreii toți și din România și din alte țări o vorbesc ca pe o limbă națională. Guvernantele cele mai căutate erau germane, „nemțoaice la copii“. Părinții cu rivnă de „învățătură serioasă“ își trimiteau copiii la Brașov, Timișoara, sau în Germania! Gospodăria germană era modelul de imitat al mamelor și surorilor noastre. Băeții învățau „serios“ ingineria, în Germania și negustorii noștri mergeau la bâlciurile de la Lipsea să-și aducă mărfurile; „lipscanii“ noștri din toate orașele! Căile noastre ferate și farmaciile, dentiștii, cei dintâi medici. Și ca pelme istori de muzică militară — de origină germană erau „Al dracului neamț !“ exclamă țăranul când punea urechia pe stâlpul telegrafului și telefoanelor și auzia zbârnâind sârma ! Mașinile agricole din Germania ne-au venit. Marile împrumuturi și afaceri comerciale acolo le-am legat! Dunărea noastră de acolo isvorăște! Regele Carol I, cel mai înțelept monarh din Europa, din castelul din Sigmaringen-ul german ne fusese trimis de providență, și Carmen Sylva, regina-poetă care a cântat, ca nimeni altul, poveștile Peleșului, era din țara lui Goethe, Schiller, Heine, Kant și Schopenhauer! E drept, cultura noastră, aproape integrală era latină. Clasicismul latin și francez era oxigenul pe care l’am respirat, și-l respirăm și azi, în școlile noastre. Acelaș sânge, acelaș suflet, aceeaș structură intelectuală! Da! Pentru majoritatea populației românești a fost și e grea această limbă germană mai toată din cuvinte compuse și verbul la urmă, ceea ce împiedecă rapiditatea și preciziunea în exprimarea gândirei! „Tout ce que l’homme contoit bien d’ennonce clairement, et ses mots pour le dire, arrivent aisement“, a rostit-o, ca o axiomă, Boileau. Dar, limba și cugetarea acestui popor atât de vechiu și atât de brav e in legătură cu natura domoală a națiunei, legată de un pământ prea diferențiat împărțind populația în mai multe state — cu diferite dialecte, și împiedecând unitatea politică, unitatea de gândire și de exprimare! Pomeranezii dela Nord, aproape nu se înțeleg cu Bavarezii de la Sud. Saxonii, Șvabii, Thueringii vorbesc par că graiuri diferite. Țara însăși pare că e plămădită din mai multe alte țări. Bavaria și mai tot sudul, păduri imense, lacuri și munți rezimați cu spinarea in zidul uriaș al Alpilor. Partea de nord, câmpii nisipoase și mlaștini, coaste scăldate de marea Nordului și Baltica. S’ar zice uriașul păros de jos își ține, pe umeri sarve, brațe, soția goală eșită din baia mărei. Regiunea Rinului e plină de vii și de castele medievale, leagănul Niebelungilor, din care marele Wagner și-a tors epopeea Ringului, ca un nou Homer, al timpului său; și Ruhr-ul, „Germania neagră“, e țara cărbunilor, a fierului, a oțelului, a tunurilor de la Essen, a cuțitelor de la Solingen și a produselor chimice, de îngrășat pământul și de înecat în gaze otrăvitoare atunci când in urmașul lui Friederic al II și Goethe, se trezește teutonul pădurilor Thuringiei descris de Tacit, sau de Caesar în „De bello Gallico“. Fărâmițați pământește, au fost insă uniți prin virtuțile aceluiaș suflet, vitejie și chibzuială, popor domol a cărui deviză „Langsam aber sicher“ e marea superioritate a muncii germane. Dar, marea însușire a acestui popor, e cultul familiei! Nicăeri germanul nu se simte mai bine ca in casa lui. „Klein aber mein“ exclamă el, fericit, lângă soția și copiii lui, pe care îi adoră. Pe drumuri străine Germania de Radu Cosmin