Neamul Românesc, iunie 1933 (Anul 28, nr. 118-139)

1933-06-01 / nr. 118

Anul XXVm Nr. 118 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) _______________Telefon 312 60 ___________ 2 LEI Joi 1 Inaié 1033 C î Pe no an, 300 Eet; Pe sase luni. 300 te» ABONAMENTE IB *rA Pentrn autorități și Irastltottani; 1000 te ^ In străinătate Pe aa an. tZOO tei Pe sase inni, 000 te, DIRECTOR N. GEQRGRSCU INTERNE . Un fapt, petrecut cu prilejul marilor meetinguri antisemite ce au avut loc Duminica trecută a avut darul să impresioneze în mod deosebit străinătatea. E vorba de alăturarea la pro­testul împotriva ideii de revizui­re teritorială a tratatelor care au stabilit actualul statut european a reprezentanților tuturor popula­­țiunilor minoritare din țară. Acești interpreți ai sentimente­lor tuturor naționalităților care aparțin acestui pământ românesc, au declarat, cu hotărîre că popoa­rele lor doresc a trăi mai departe într’o Românie cu hotarele ei de azi neștirbite — și că, la nevoie, minoritarii vor apăra, ca și româ­nii de baștină, aceste hotare în­tre cari se simt la ei acasă. Această declarație, pe cari re­prezentanții minorităților etnice au făcut-o liberi și nesiliți, este un răspuns de o elocință fără pe­reche la întreaga campanie por­nită, de oficinele dușmanilor ță­rii noastre, pe tema intoleranței românești și a tratamentului inu­man la care este supusă popula­ția minoritară. Declarațiile reprezentanților minorităților etnice constituesc, în aceste condițiuni, un răspuns, lapidar și fără replică, la întrea­ga campanie revizionistă și a u­­neltirilor împotriva păcii, cari au prilejuit întrunirile de protestare de Duminica trecută. Se face astfel constatarea pu­blică și fară putință de tăgădui­re că România este țara în care populațiunile minoritare se bu­cură nu numai de o largă tole­­­ranță, dar de un tratament cărei le-a determinat un sentiment (fel dragoste de țară care, în alte­ condițiuni, ar încolți <%i greu și după o îndelungată scurgere de vreme.­­ O constatare neplăcută vine însă să se adauge la grijile zilei de azi. Tezaurul statului e aproa­pe complect sleit. Lefurile sunt în întârziere, pensiile n’au înce­put să se plătească, orice alte or­­donanțări de fonduri pe la dife­ritele departamente sunt com­plect suspendate. Ba unul din mi­nistere, acela al Domeniilor, a ajuns de vinde, — precum ni s’a spus — hârtia maculatură din pod spre a face față cheltuelilor de întreținere și a furniturilor de biurou. Ne aflăm, pe cât se vede, exact în situația de la 1920, când singur ministerul de industrie alimenta zilnic, din fondul permiselor de export, tezaurul statului și su­porta cheltuelile. Ne aflam, pe vremea aceea, în ajunul inflației și a prăbușirii leului care a ur­mat. Să nădăjduim că, de data aceas­ta, singura consecință a crizei fi­nanciare ajunsă în punctul ei cul­minant, va fi căderea regimului. Două trenuri Printre trenurile ce alunecau spre periferie, încărcate cu cetă­­­­țeni cari au ținut să dovedească Țării și Suveranului ei cât se simt de fericiți sub cârmuirea de azi, a alunecat și un tren frumos pavoazat cu stegulețe tricolore, încărcat cu tineretul școlar din țară, premiați de „Tinerimea Ro­mână“ pentru că s’a distins la în­­vățătură, plecat in excursiune în­­soț­iți de profesori și venerabilul președinte al „Tinerimei“. I-am văzut trecând spre Iași ! O bună dispoziție a fost acela ca școalele să-i salute prin gări ! Vor rămâne nemeritoare în sufle­tele tinere aceste întâlniri scurte și emoționante, de curată admira­ție pentru colegii înzestrați mai bine, și de minunat imbold la muncă printre toți cei adunați să-i salute. O excursiune apoi, în luna flo­rilor, când contactul material în­tre cei din tren și cei de pe peron se făcea numai prin florile ce sburau de la unii la alții, simboli­zând iubirea adâncă ce-i lega pe toți în clipele acelea, a fost tot ce poate fi mai potrivit, pentru ca totul să se îmbrace într’o fru­moasă haină de sărbătoare și de simțire românească. Fețile pline de voioșie ale ti­neretului distins la învățătură în­cadrau minunat figura blândă și mai mult de­cât simpatică a d-lui Nae Dumitrescu, care, stând în ușa vagonului cu un frumos bu­chet de flori în mână, răspundea salutului ce-i venea năvalnic din mulțimea copiilor și dascălilor de pe peron, ce-i înțelegeau așa de bine și-l apreciau cât trebuie pentru toată strădania sa de 40 de ani la „Tinerimea Română !“ De­sigur, a fost o plăcută sur­priză pentru tineretul școlar al orașelor pe unde a trecut trenul cu premianții „Tinerimii Româ­ne !“. O destindere sufletească gene­rală a prilejuit acest eveniment pentru toată lumea ce-a putut să-i salute în trecere... Dar trenul pleacă mai departe... Lumea stă o clipă să se reculea­­gă... Un nou : „la o parte — se aude din partea personalului C. F. R. Ce era ? Se anunțase so­sirea unui tren cu manifestanți de la București ! „Să mergem !“, „să ne grăbim !“, a fost cuvântul ești din consensul general ! Și fără nici un alt comentar, lumea a lăsat peronul liber. Se depăr­tau toți grăbiți, ca și când o mare furtună s’ar fi deslănțuit în urma lor !... Două trenuri, două lumi, două interese, două nădejdi !... Un tren aducea o lume tânără, o lume a copiilor noștri interesați să se lumineze pentru a fi nădej­dea noastră de mâine, și al doilea aducea o lume de cetățeni, inte­resați să stea partidul cât mai mult la put­ere, trăgând nădejde că numai astfel vor putea avea mai mult decât alții, și li se vor satisface mai ușor dorințele ce nașc din politica rău înțeleasă.. Pentru unul, toată admirația noastră, iar pentru celalt, toată durerea noastră profundă ! I. C. Antonovîci --------------XCX----------------­Congresul Ligii Culturale Congresul anual al Ligii Cul­turale, sub președinția d-lui prof. N. IORGA, are loc la Călă­­rași-Ialomița, în zilele de 4 și 5 Iunie a.c. — odată cu serbările centenarului orașului Călărași. Secția Ploești va fi reprezenta­tă conform statutelor, înscrie­rile pentru participare se pri­mesc la biblioteca „N. IORGA" și la următorii membrii ai comi­tetului: C. Tacit, președinte; G. Ciocoiu, casier și D. Munteanu- Râmnic, secretar și membru în comitetul central al Ligii. In cu­rând vom comunica rezultatele adunărilor generale ale secției, precum și ale Universității Populare (rapoarte, noile comi­tete, modificări de statute, ș. a.). -vox- Conferința Statelor Agrare Conferina statelor agrare se va deschide Duminică la Bucu­rești. S-a anunțat un mare nu­măr de delegați din toate ță­rile din Răsăritul Europei. Vor lua parte miniștrii de agricultu­ră a mai multor state. Lucrările pregătitoare pentru conferință nu au fost încă termi­nate la noi. Zilele acestea va mai avea loc o nouă consfătui­re la ministerul de finanțe. Isolarea culturii Din ce în ce mai mult, cu toate „zilele cărții" și alte încercări de filantropie culturală, în care e așa de fecund actualul ministru de Instrucție (fără a mai pomeni cantitatea enormă­ de discursuri de care e capabil dulcele său talent), se învederează un lucru: cartea e din ce în ce mai inutilă și cultura însăși un simplu balast școlar, de care scapi odată cu căpătarea unei diplome. încolo, „specialiști" cari-și cunosc meșteșugul din care trebuie să se hrănească și, pe lângă dînșii, sportivi cari se chinuiesc pe mașini, cari pufăie din motociclete, cari se balan­­țează în aier, cînd nu strivesc nasul și nu mută fălcile aproapelui, în aplausele unei mulțimi înebunite, căreia i-ar mai trebui pentru complectarea culturală dueluri de cocoși ca în An­glia sau curse de tauri ca în Spania. Pe de-asupra, ceva cinematograf de membre goale și de săruturi care durează zece minute, jazz banduri de po­tentoți și țupăieli de sălbateci sud-americani. Literatura se reduce la afrodisiace. Generații întregi vor crește așa, în și pentru barbarie. Dar ce a făcut omenirea în șapte mii de ani, merită sa fie păstrat măcar de o elită. De o elită isolată și devotată, re­trasă la o parte din continuul urlet de motoare al străzilor și de ciocane al usinelor. Altă dată, cînd s'au năpustit barbarii asupra culturii greco-romane, s'au închis în mî­­năstiri cu zidurile înalte cîteva mii de oameni cari au păstrat comorile ce s'ar fi pierdut altfel. E vremea să nu clădim și noi mănăstiri de cultură singuratecă în care tesaurul, adaus, să se adăpostească în siguranță. Dar de unde va porni­ cel d­ intăiu sunet argintiu al clopo­tului de chemare? N.­acasa Sesizându-se de uriașa manifes­tare națională antirevizionistă, or­ganizată la noi și în celelalte state ale Micei înțelegeri. Duminică 28 Mai, secțiunea Vălenii de Munte a Ligei Culturale a convocat și ea in înțelegere cu autoritățile, cu preoți­mea ș i cu corpul didactic lo­cal, o adunare cetățenească. Din cauza unei ploi torențiale, adunarea neputându-se ține în pia­ța centrală, lumea s’a strâns în sala de cursuri, devenită neîncă­pătoare, a Universității Populare N. Iorga; întâmplător, în aceiași zi s a adunat la­ Văleni, cercul cul­tural regional al învăța­torimei de pe plaiurile Slănic și Teleajenul. Și delegații răspânditorilor de lu­mină ale acestor plaiuri prahove­ne, întrerupându-și lucrările pro­fesionale, au venit să ia parte la manifestarea națională. După cuvântul de deschidere și binecuvântarea adunării de către bătrânul preot Tom­a Georgescu­, d. Ion Dima, președintele ligii, ad­vocat distins și fost senator, a vor­bit cald, documentat și convingă­tor despre drepturile noastre ne­contestabile asupra provinciilor re­venite, după veacuri și milenii la sânul patriei mame, drepturi cari nu dau tăria de a înfrunta și res­pinge toate uneltirile vrăjmașe și toate atentatele ce s’ar încerca îm­potriva granițelor actuale pe veci statornicite. D-sa a arătat la ce falsuri gro­solane, la ce denaturări mizerabile a istoriei se dedau ungurii pentru contestarea dreptății noastre sfin­te, căutând să se intempuie intre noi și nobila națiune franceză, cu care pretind că au ei legături mai vechi și mai trainice, tot așa cum încearcă să se împopoțoneze cu mândra saliă de mărgăritare a poeziei și muzicei noastre popula­re, pe care, prin contrabandă, cau­tă să o treacă drept a lor. Oratorul a arătat apoi cu exem­ple trase și din evenimentele răz­boiului nostru pentru întregire, cum impulsul moral și sufletesc prețuește mai mult decât forța materială a armelor, demonstrând că ceea ce se cere azi poporului român este mobilizare­a generală sufletească, cu care numai se poa­te răspunde cu succes mobilizări­lor de minciuni de uneltiri și in­famii ale dușmanilor de cari sun­tem înconjurați și amenințați. D. advocat G. Morcovescu, pre­ședintele comisiunei interimare a comunei a vorbit frumos și pildui­tor, evidențiind puterea neînvinsă a oștirii noastre care a știut și va ști să respingă orice atacuri în­dreptate împotriva hotarelor noas­tre actuale. Din partea corpului dăscălesc, au vorbit, d-nii Mitache Georgescu­, președintele asociației învățători­lor prahoveni, care a încheiat sim­plu și hotărât: „Vor ungurii să-și ia înapoi Transilvania? Să pof­tească!“, și d. inspector școlar Boeriu, care a arătat însemnatul tribut de sânge adus pe câmpul de luptă de către învățătorimea română care va ști și acuma și tot­deauna să-și facă datoria către pa­tria scumpă tuturor, iar d. G. Al. Popescu, director școlar din Vă­leni și sub-revizor a ținut de ase­menea o cuvântare avântată, pă­trunsă de un cald simțământ na­țional. Adunarea a aclamat apoi urmă­toarea : MOȚIUNE Cetățenii din Cetatea Culturală Vălenii de Munte, răspunzând che­mării Ligii Culturale, adunată în sala Universității Populare N. Ior­ga, în urma cuvântărilor rostite de către delegații Ligii Culturale, au­torităților locale, clerului și învă­țământului, unesc­­ glasul lor la protestarea întregei suflări româ­nești împotriva ticăloaselor unel­tiri ce tind la provoc­area unui nou război­ prin sfărâmarea granițelor naționale, câștigate cu­ atâta sânge și sacrificii. In după amiaza aceleiași zile, la fi­­ti­valul organizat în cinstea oas­peților învățători, a vorbit de pro­fesor Const. Nedelcu, inspector al învățământului extra-școlar, sco­țând în evidență virtuțile poporu­lui și ostașului român. D-sa a ac­centuat însemnătatea­­ protestului contra revizioniștilor pornit din Cetatea de cultură și naționalism de la Vălenii de Munte, unde înain­te de războiul pe care Tani trăit, ven­eau misionarii românilor din provinciile robite să primească cu­vânt de întărire și nădejdi de la marele dascăl al energiei naționa­le, care este d. N. Iorga, a amintit apoi că una din pildele de dragos­te frățească care unește pe Româ­nii de pretutindeni marea dragos­te a lui­ George Ion meu, de lângă Dorohoiul Prutului pentru Sabin D­­răgoi din Banatul Murășului trăgând încheerea că aceiași fră­ție ne va da puterea de înfrunta­re a tutror primejdiilor naționale. Elevele Școalei de Misionare din Vălenii de Munte au îmbogățit programul festivalului cu jocuri naționale reprezentând și piesa „O jertfă simplă“ a d-lui N. Iorga. S’a mai distins la acest festival corul mixt al învățătorilor din Valea Teleajenul­ui, sub conducerea învățătorului din Teișani. La­­ nașa comună a invitaților a fost calcl ovaționat, învățătorul pensionar Dimitrie Brezeanu, fost prezident al Asociației generale a învățătorilor din România. ----------------XOX---------------­ Del. Dela Vălenii de Munte lin ai­reni a ligi [gitt Examenele de admitere la licee Examenul de admitere în cla­sa I-a la gimnazii li­­cee va în­cepe în ziua de 20 iunie. Un reprezentant comun al Micei înțelegeri la Moscova Belgrad, 30 (Rador).­­ Ziarul „Politika“ publică astăzi o in­formație telefonică a trimisului său speriat din Praga, după ca­re Mica înțelegere ar discuta numirea unui reprezentant di­plomatic comun al celor trei țări la Moscova. -------------- XOX --------------­ Armistițiul chino-japonez New­ York, 50 (Rador).­­ Zia­rele anunță din Peiping (China) că delegații chinezi și japonezi sunt în drum spre localitatea Tengku, la este de Tientsin, unde în curând se va începe conferința armistițiului chino-japonez. Conferința va începe chiar în cursul acestei nopți. --------------- XOX --------------­ Afacerea Seletzki Er­ d. G. G. Mironescu a primit pl­­d. general Uică, comandantul corp­ul tui îl de armata. D. general Uică a comunicat ministrului de­ interne că in cursul acestei săptămâni instrucția lui Seletzki va fi terminată, redac­tând­u-se și ordonanța de urmă­rire. EXTERNE Prima ședință a Consiliului Per­manent al Statelor Micei înțele­geri s’a ținut ori dimineață la ora 11 și după o întrerupere la ora 1 a fost reluată la ora 4 după amia­ză. La ora 5 s’a dat presei urmă­torul comunicat: Consiliul Permanent al Statelor Micei înțelegeri,­­s’a întrunit sub președinția d-lui Beneš, la­ 30 Mai, la Ministerul Afacerilor Străine din Praga în prim­a sa sesiune o­­bligatorie anuală. Cei trei miniștri ai Afacerilor Străine au procedat mai intâiu la schimbul instrumentelor de ratifi­care ale pactului de organizare al Micei Înțelegeri, semnat la Gene­va la 16 Februarie 1933. Ei au trecut apoi la discuția si­tuației politice internaționale și a chestiunile care privesc­ politica externă a țărilor lor, care sunt la ordinea de zi a sesiunei Consiliu­lui Permanent din Praga. I­­n privința Pactului celor patru Puteri occidentale și a ultimei faze a negocierilor acestui pact, cei trei miniștri ai Afacerilor Străine for­mulează punctul lor de vedere du­pă cum­ urmează : In comunicatul lor din 25 Mar­tie 1933 cei trei miniștri au stabi­lit principiile care trebuiau să că­lăuzească politica lor în raport cu pactul celor patru. Ei spuneau : a) Orice colaborare a Statelor, care are de scop să rezolve chestiu­nile cari le privesc in mod exclu­siv este de dorit și salutară. b) Statele Micei înțelegeri n’ar putea recunoaște că este servită cauza­ bunelor relații între diferi­tele țări prin acorduri cari ar avea drept scop să dispună de dreptu­rile tratatelor, fie printr’o hotărîre concretă, fie prin presiuni ce s’ar exercita asupra unor țări altele decât acelea care au încheiat aces­te acorduri. c) Cum nu se poate dispune de bunul altuia nici direct, nici indi­rect, cei trei miniștri ai Afacerilor Străine ai Micei Înțelegeri formu­lau la 25 Martie 1933 rezervele cele mai exprese în ceeace privește semnarea eventuală a unor astfel de acorduri ,pentru­ tot ce privea drepturile lor și politica lor; • Date fiind nouăle texte pe cari guvernul francez, credincios poli­ticei comune a Franței și a Micei înțelegeri i le-a comunicat, cum și informațiile ample pe care guver­nul Republicei nu a încetat de a i le da în cursul negociațiunilor în chestiune. Consiliul Permanent al Micei înțelegeri constata faptele următoare : a) Prima versiune a Pactului al cărui spirit era contrariu princi­piilor de drept internațional și drepturilor decurgând pentru toate celelalte națiuni, din pactul Socie­tății Națiunilor, a fost definiții­ părăsită. Noul text comunicat celor trei miniștr ai Afacerilor Străine ai Micei înțelegeri este în conformi­tate cu memorandumul guvernului francez din 10 Aprilie 1933, care stabilește principiul că pactul­ în patru nu poate atinge decât ches­tiuni cari se referă exclusiv la in­teresele proprii ale semnat­arilor a­­cestui acord. Prin aceasta s-a dat satisfacție celor două obiecțiuni principale ri­dicate prin­ declarația­ Statelor Mi­cei Înțelegeri cu data de 25 Mar­tie 1933. b) Cei trei miniștri ai Afacerilor Străine ai Micei Înțelegeri iau act de asigurările cari le-au fost date de ceilalți reprezentanți ai Pute­rilor occidentale semnatare ale pactului eventual în patru, cu pri­vire la limitele acțiunii pe care înțeleg să o întreprindă cu privire la instangibilitatea complectă a competenței Societății Națiunilor, la care semnatarii eventualului pact declară că nu se gândesc să aducă vre­o atingere și însfârșit, la regula cu privire la regula uma­nității ce este aplicabilă art. 19 al Pariului Societății Națiunilor. c) Garanții formale au fost date­ Statelor Micei înțelegeri de către guvernul francez în virtutea, anga­jamentelor mutuale anterioare, îm­potriva tuturor încercărilor de re­vizuire. Aceste garanții sunt de așa na­­­­tură încât nici o primejdie pentru interesele lor, cum și pentru poli­tica comună­ de urmat, între Sta­tele Micei înțelegeri și Franța, nu s’ar putea ivi din faptul semnătu­­rei tratatului. Prin aceste garanții pactul în patru nu poate să devină un­ acord care a­vea de scop să tin­dă direct sau indirect la revizui­rea frontierelor țărilor lor. In ariile condițiuni Statele Mi­cei Înțelegeri având garanții sufi­ciente ca partul în patru sa nu poată atinge interesele lor, speră că hotărârile celor patru puteri a­­supra chestiunilor care le sunt pro­prii vor putea să­ le apropie mu­tual, să întărească spiritul lor de colaborare și astfel să readucă cal­mul în Europa, îndeosebi în Eu­ropa centrală.­­­ Cei­ trei miniștri a­i Afacerilor Străine au examinat din nou pro­blema revizuirii clauzelor terito­riale ale tratatelor de pace ; în a­­ceastă privință ei proclamă de data acest­a, solemn și definitiv punctul de vedere al celor trei State, voind sa facă să dispară orice echivoc și pentru prezent și pentru viitor : Im­­­nul crimei de la Palatul Justiției Statul și îndreptarea uni salt amarat in evoluția nesfârșită a unui pro­ces care durează de zece ani, a fost menit sa se înregistreze și o crimă, pentru ca stările de lucruri cari au determinat această rară înfă­țișare a hârțuelilor judecătorești, să iasă în evidență și mai acute și hotărâtoare în învățămintele ce se impun. Un proces între o populație nu­meroasa de țărani de o parte și un proprietar latifundiar de alta în­tre care și-a băgat coada și aghiu­ță al formalităților statului ce s’au dovedit de la bază destinate să in­ducă în eroare, dreptatea care tre­buia să se facă. Dar populația țărănească ce se războia prin tribunale de zece ani, era dintr’o regiune înfometată și pe deasupra de acolo unde elemen­tul românesc predomină prin ca­lități de cinste, muncă și nu mai puțin perseverare in câștigarea drepturilor. A fost astfel crunt loviți în cre­dințele pe care virtuțile în ascute le dădeau, atunci când, proectin­­du-se exproprierea unor pământuri pe care munceau din generație în generație, s’au văzut înșelați de că­tre cei doi inspectori trimiși să în­tocmească tablo­uiți de populația e­xistenta în regiune, în urma cărora partea ce li se cuvenea nu putea să se asigure traiul la care aveau dreptul. Au protestat și calvarul amână­rilor, cu atât mai lung cu cât afa­cerea era mai importantă, a înce­put. S’a desvăluit și nedreptatea care se făcuse prin eronata exproprie­re ce se făcuse pe bazele tablou­­lui oficial și criminal întocmite. Unul dintre autorii acestei mi­­șelii a fost suprimat de către mâna unui destin întunecat, iar celălalt cu chiu cu vai, a putut să ajungă la o explicație care trebuia să lă­murească până la un punct lucru­rile. Statul, care lua parte activa la această împărțeală de bunuri, tre­buia să cadă la o transacție cu proprietarul și să plătească o su­mă importantă de bani, pe care despăgubitul ar fi voit-o, natural, cit mai importantă. Aici începe o și mai cumplită tergiversare, cu atât mai cumpli­tă cu cît limpezirea întregii ches­tiuni era ca și efectuată și stătea (Continuare în pagina ’’ a) Din lecțiunile d-lui prof. N. Iorga la Universitate Biblioteci și conferințe A comunica știința, a cultiva gustul, a educa moralitatea în toa­te straturile societății contempo­rane e o așa de mare, de imperioa­să datorie, incit a nu a îndeplini înseamnă a asista cu nepăsare­­ la înscăunarea anarhiei în lumea care nu din vina ei nu iea nicio parte la civilisația timpurilor noastre. Sunt, e drept — unde sînt — bi­blioteci pentru toată lumea. Ele se feresc, în Europa noastră, de frec­ventarea celor umili, chiar cînd o inteligență firească și un instinct sănătos îi îndreaptă către porțile lor, așa de strict, de gelos păzite. Cu totul altfel e în acea Americă - ■­le-Nord, a carii soartă întreagă e pe minile celor mulți mici. Acolo biblioteca ajunge răsspînditoarea de învățătură și prin aceia că ea în­deamnă la citire, ea o recomandă, o conduce și o îndreaptă. Cărțile noi se expun acolo, în așa fel incit visitatorul să se aibă chiar de la intrare în fața lui. Sunt sau­ consacrate unei ramuri a știin­­ții ori a literaturii, așa încit prin însăși privirea îm­prejur,să poată găsi ori­cine ce se potrivește mai mult cu gustul și c­u preocupările sale. Uneori din sala de studii se aud ap­lauze într’o odaie vecină , acolo se țin necontenit conferințe explicative, întrebuințîndu-se ma­terialul bogat care stă înainte. Ast­fel biblioteca devine un mijloc, pre­țios de introducere înțeleaptă în toate domeniile enciclopediei. Dar Europa cunoaște și între­buințează foarte larg conferințele. Ele adună oameni din toate bres­lele și din toate direcțiile; din alte orașe vin pentru una sau mai mul­te comunicații cu un public ade­sea foarte numeros și cu totul a­­mestecat; se recurge de unele or­­ganisații, și cu caracter comercial pe alocurea, la învățați, la intelec­tuali din alte țeri, vorbind și în alte limbi. Dacă ar fi măcar pe țeri o legă­tură mai strânsă, dacă s ar steno­grafia altea expuneri care altfel se pierd, dacă s’ar publica fără schimbare, cu toată familiaritatea lor, care cu greu se poate prefa­ce in forma literară obișnuită, strict supraveghiată, ele ar servi, de­sigur, minunat pentru cultura­­lizarea unei societăți care, puțin­ așa de mult ca forță politică, so­cială și economică, știe așa de pu­țin și o nemerește așa de prost. „Conferința“ era odată aduna­rea unor oameni cari aveau de luat o hotărîre între chestiune deschi­să, supusă desbaterilor lor. In a­cest sens se vorbește și azi de nu­meroasele conferință care se os­te­lesc, nu cu prea mult folos visi­­bil, la împăcarea și armonisarea lumii după Marele Războiu. Dar, în alt sens, acela care ne ocupă, conferința n’a fost decit continuarea, în vederea mai largii răspândiri de anume idei, a vechi­lor „țese“ din Universitățile de filosof­ie legate de religie, „țese" care se afișau și la care se adunau un mare număr de studenți și doc­tori, doritori de controverse în ce privește cele mai înalte abstracții. Divergențele religioase din Sta­tele Unite, în cercul protestanților, au îndemnat in secolul al XIX-lea acolo — și în Anglia — la astfel de expuneri publice, convinse și pasionate. Nu e rar să se vadă pe Dgratele unei case cu mulți loca­tari chemări la astfel de predici laice. Cu 'ntovărășirea unei naive participări populare, așa face ,,Ar­mata de Mântuire" (Salvation Army). Libertatea cuvântului era nece­sară pentru ca obiectul conferin­ței să poată fi cel mai variat și mai­ personal. Aceasta se produce însă abia după­ 1870, cînd, în ace­lași timp, puterea trece în­­ stăpâ­nirea masselor care, simțindu-și, în oare­care măsură măcar, răs­punderea, cer a fi lămurite asupra întrebărilor zilei. Pină acum e o inițiativă nepro­vocată de Stat și desfășurindu-se în toată vora, în tot «priciul ei. Ea a făcut, și face mult bine, aș­­teptîndu-se vremea cînd acest in­strument de instrucție și educație se va reglementa prin­­ el însuși, prin simțul ce va avea, tot mai neted, al deosebirii dintre exhibi­ția de vanitate și ceea ce c­ontri­­bue în adevăr la opera, de supre­mă valoare, a formării sufletului popoarelor. XOX ' "Mil­ Uuare ui pag. Il-ai. ----vox­ CI datorie sfântă Nu vom găsi cuvinte ca să expri­măm sentimentele mamelor, ale vă­duvelor și orfanilor pentru „pace". Nu s’a stins încă din sufletul nos­tru și nu se va stinge niciodată, durerea de foc pricinuita de ma­rele războiu­ de acum 15 ani. Cei 800 de mii, cari s’au jertfit pentru unitatea națională, au să­pat în inimile Românilor, adâncă rană, care in veci­nu se va uita. Când a sosit, ceasul datoriei sfin­te,­sofii noștri, părinții copiilor, frații și feciorii, ne-au lăsat îndu­rerate pentru totdeauna, și au um­plut văile Carpaților cu trupurile lor și au înroșit apa Dunării cu sângele lor, iar lipsa și mizeria, boalele și durerea mistuia pe cei rămași. De jalea morților și a orfa­nilor, nu s’au mai uscat de lacrimi ochii mamelor. Durerea noastră era durerea de secole a mamelor. Am jertfit și am suferit atâta, pentru ca să înfăptuim idealul sfânt și destinul Neamului Româ­nesc în Dacia împăratului Traian. D-zeu ne-a cerut această jertfă, pentru ca poporul nostru sa-și poa­tă împlini misiunea sa în omenire. Nu am arătat în­deajuns popoa­relor dreptul nostru sfânt ? Noi vrem pace. Căutăm priete­nia națiunilor ; iar dacă cei neîn­țelegători vor încerca să ne calce dreptul nostru sfânt, vrednica fe­­mee Româna care știe sa poarte: pruncul in brațe, furca în brâu și sarcina cu greutăți în spate, va ști să lupte alături de frații ei, cum au luptat și femeile M­eilor pentru libertate , căci, D-zeu ne ocrotește. Datina Popescu -XOX­

Next