Neamul Românesc, iunie 1933 (Anul 28, nr. 118-139)
1933-06-01 / nr. 118
Anul XXVm Nr. 118 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) _______________Telefon 312 60 ___________ 2 LEI Joi 1 Inaié 1033 C î Pe no an, 300 Eet; Pe sase luni. 300 te» ABONAMENTE IB *rA Pentrn autorități și Irastltottani; 1000 te ^ In străinătate Pe aa an. tZOO tei Pe sase inni, 000 te, DIRECTOR N. GEQRGRSCU INTERNE . Un fapt, petrecut cu prilejul marilor meetinguri antisemite ce au avut loc Duminica trecută a avut darul să impresioneze în mod deosebit străinătatea. E vorba de alăturarea la protestul împotriva ideii de revizuire teritorială a tratatelor care au stabilit actualul statut european a reprezentanților tuturor populațiunilor minoritare din țară. Acești interpreți ai sentimentelor tuturor naționalităților care aparțin acestui pământ românesc, au declarat, cu hotărîre că popoarele lor doresc a trăi mai departe într’o Românie cu hotarele ei de azi neștirbite — și că, la nevoie, minoritarii vor apăra, ca și românii de baștină, aceste hotare între cari se simt la ei acasă. Această declarație, pe cari reprezentanții minorităților etnice au făcut-o liberi și nesiliți, este un răspuns de o elocință fără pereche la întreaga campanie pornită, de oficinele dușmanilor țării noastre, pe tema intoleranței românești și a tratamentului inuman la care este supusă populația minoritară. Declarațiile reprezentanților minorităților etnice constituesc, în aceste condițiuni, un răspuns, lapidar și fără replică, la întreaga campanie revizionistă și a uneltirilor împotriva păcii, cari au prilejuit întrunirile de protestare de Duminica trecută. Se face astfel constatarea publică și fară putință de tăgăduire că România este țara în care populațiunile minoritare se bucură nu numai de o largă toleranță, dar de un tratament cărei le-a determinat un sentiment (fel dragoste de țară care, în alte condițiuni, ar încolți <%i greu și după o îndelungată scurgere de vreme. O constatare neplăcută vine însă să se adauge la grijile zilei de azi. Tezaurul statului e aproape complect sleit. Lefurile sunt în întârziere, pensiile n’au început să se plătească, orice alte ordonanțări de fonduri pe la diferitele departamente sunt complect suspendate. Ba unul din ministere, acela al Domeniilor, a ajuns de vinde, — precum ni s’a spus — hârtia maculatură din pod spre a face față cheltuelilor de întreținere și a furniturilor de biurou. Ne aflăm, pe cât se vede, exact în situația de la 1920, când singur ministerul de industrie alimenta zilnic, din fondul permiselor de export, tezaurul statului și suporta cheltuelile. Ne aflam, pe vremea aceea, în ajunul inflației și a prăbușirii leului care a urmat. Să nădăjduim că, de data aceasta, singura consecință a crizei financiare ajunsă în punctul ei culminant, va fi căderea regimului. Două trenuri Printre trenurile ce alunecau spre periferie, încărcate cu cetățeni cari au ținut să dovedească Țării și Suveranului ei cât se simt de fericiți sub cârmuirea de azi, a alunecat și un tren frumos pavoazat cu stegulețe tricolore, încărcat cu tineretul școlar din țară, premiați de „Tinerimea Română“ pentru că s’a distins la învățătură, plecat in excursiune însoțiți de profesori și venerabilul președinte al „Tinerimei“. I-am văzut trecând spre Iași ! O bună dispoziție a fost acela ca școalele să-i salute prin gări ! Vor rămâne nemeritoare în sufletele tinere aceste întâlniri scurte și emoționante, de curată admirație pentru colegii înzestrați mai bine, și de minunat imbold la muncă printre toți cei adunați să-i salute. O excursiune apoi, în luna florilor, când contactul material între cei din tren și cei de pe peron se făcea numai prin florile ce sburau de la unii la alții, simbolizând iubirea adâncă ce-i lega pe toți în clipele acelea, a fost tot ce poate fi mai potrivit, pentru ca totul să se îmbrace într’o frumoasă haină de sărbătoare și de simțire românească. Fețile pline de voioșie ale tineretului distins la învățătură încadrau minunat figura blândă și mai mult decât simpatică a d-lui Nae Dumitrescu, care, stând în ușa vagonului cu un frumos buchet de flori în mână, răspundea salutului ce-i venea năvalnic din mulțimea copiilor și dascălilor de pe peron, ce-i înțelegeau așa de bine și-l apreciau cât trebuie pentru toată strădania sa de 40 de ani la „Tinerimea Română !“ Desigur, a fost o plăcută surpriză pentru tineretul școlar al orașelor pe unde a trecut trenul cu premianții „Tinerimii Române !“. O destindere sufletească generală a prilejuit acest eveniment pentru toată lumea ce-a putut să-i salute în trecere... Dar trenul pleacă mai departe... Lumea stă o clipă să se reculeagă... Un nou : „la o parte — se aude din partea personalului C. F. R. Ce era ? Se anunțase sosirea unui tren cu manifestanți de la București ! „Să mergem !“, „să ne grăbim !“, a fost cuvântul ești din consensul general ! Și fără nici un alt comentar, lumea a lăsat peronul liber. Se depărtau toți grăbiți, ca și când o mare furtună s’ar fi deslănțuit în urma lor !... Două trenuri, două lumi, două interese, două nădejdi !... Un tren aducea o lume tânără, o lume a copiilor noștri interesați să se lumineze pentru a fi nădejdea noastră de mâine, și al doilea aducea o lume de cetățeni, interesați să stea partidul cât mai mult la putere, trăgând nădejde că numai astfel vor putea avea mai mult decât alții, și li se vor satisface mai ușor dorințele ce nașc din politica rău înțeleasă.. Pentru unul, toată admirația noastră, iar pentru celalt, toată durerea noastră profundă ! I. C. Antonovîci --------------XCX----------------Congresul Ligii Culturale Congresul anual al Ligii Culturale, sub președinția d-lui prof. N. IORGA, are loc la Călărași-Ialomița, în zilele de 4 și 5 Iunie a.c. — odată cu serbările centenarului orașului Călărași. Secția Ploești va fi reprezentată conform statutelor, înscrierile pentru participare se primesc la biblioteca „N. IORGA" și la următorii membrii ai comitetului: C. Tacit, președinte; G. Ciocoiu, casier și D. Munteanu- Râmnic, secretar și membru în comitetul central al Ligii. In curând vom comunica rezultatele adunărilor generale ale secției, precum și ale Universității Populare (rapoarte, noile comitete, modificări de statute, ș. a.). -vox- Conferința Statelor Agrare Conferina statelor agrare se va deschide Duminică la București. S-a anunțat un mare număr de delegați din toate țările din Răsăritul Europei. Vor lua parte miniștrii de agricultură a mai multor state. Lucrările pregătitoare pentru conferință nu au fost încă terminate la noi. Zilele acestea va mai avea loc o nouă consfătuire la ministerul de finanțe. Isolarea culturii Din ce în ce mai mult, cu toate „zilele cărții" și alte încercări de filantropie culturală, în care e așa de fecund actualul ministru de Instrucție (fără a mai pomeni cantitatea enormă de discursuri de care e capabil dulcele său talent), se învederează un lucru: cartea e din ce în ce mai inutilă și cultura însăși un simplu balast școlar, de care scapi odată cu căpătarea unei diplome. încolo, „specialiști" cari-și cunosc meșteșugul din care trebuie să se hrănească și, pe lângă dînșii, sportivi cari se chinuiesc pe mașini, cari pufăie din motociclete, cari se balanțează în aier, cînd nu strivesc nasul și nu mută fălcile aproapelui, în aplausele unei mulțimi înebunite, căreia i-ar mai trebui pentru complectarea culturală dueluri de cocoși ca în Anglia sau curse de tauri ca în Spania. Pe de-asupra, ceva cinematograf de membre goale și de săruturi care durează zece minute, jazz banduri de potentoți și țupăieli de sălbateci sud-americani. Literatura se reduce la afrodisiace. Generații întregi vor crește așa, în și pentru barbarie. Dar ce a făcut omenirea în șapte mii de ani, merită sa fie păstrat măcar de o elită. De o elită isolată și devotată, retrasă la o parte din continuul urlet de motoare al străzilor și de ciocane al usinelor. Altă dată, cînd s'au năpustit barbarii asupra culturii greco-romane, s'au închis în mînăstiri cu zidurile înalte cîteva mii de oameni cari au păstrat comorile ce s'ar fi pierdut altfel. E vremea să nu clădim și noi mănăstiri de cultură singuratecă în care tesaurul, adaus, să se adăpostească în siguranță. Dar de unde va porni cel d intăiu sunet argintiu al clopotului de chemare? N.acasa Sesizându-se de uriașa manifestare națională antirevizionistă, organizată la noi și în celelalte state ale Micei înțelegeri. Duminică 28 Mai, secțiunea Vălenii de Munte a Ligei Culturale a convocat și ea in înțelegere cu autoritățile, cu preoțimea ș i cu corpul didactic local, o adunare cetățenească. Din cauza unei ploi torențiale, adunarea neputându-se ține în piața centrală, lumea s’a strâns în sala de cursuri, devenită neîncăpătoare, a Universității Populare N. Iorga; întâmplător, în aceiași zi s a adunat la Văleni, cercul cultural regional al învățatorimei de pe plaiurile Slănic și Teleajenul. Și delegații răspânditorilor de lumină ale acestor plaiuri prahovene, întrerupându-și lucrările profesionale, au venit să ia parte la manifestarea națională. După cuvântul de deschidere și binecuvântarea adunării de către bătrânul preot Toma Georgescu, d. Ion Dima, președintele ligii, advocat distins și fost senator, a vorbit cald, documentat și convingător despre drepturile noastre necontestabile asupra provinciilor revenite, după veacuri și milenii la sânul patriei mame, drepturi cari nu dau tăria de a înfrunta și respinge toate uneltirile vrăjmașe și toate atentatele ce s’ar încerca împotriva granițelor actuale pe veci statornicite. D-sa a arătat la ce falsuri grosolane, la ce denaturări mizerabile a istoriei se dedau ungurii pentru contestarea dreptății noastre sfinte, căutând să se intempuie intre noi și nobila națiune franceză, cu care pretind că au ei legături mai vechi și mai trainice, tot așa cum încearcă să se împopoțoneze cu mândra saliă de mărgăritare a poeziei și muzicei noastre populare, pe care, prin contrabandă, caută să o treacă drept a lor. Oratorul a arătat apoi cu exemple trase și din evenimentele războiului nostru pentru întregire, cum impulsul moral și sufletesc prețuește mai mult decât forța materială a armelor, demonstrând că ceea ce se cere azi poporului român este mobilizarea generală sufletească, cu care numai se poate răspunde cu succes mobilizărilor de minciuni de uneltiri și infamii ale dușmanilor de cari suntem înconjurați și amenințați. D. advocat G. Morcovescu, președintele comisiunei interimare a comunei a vorbit frumos și pilduitor, evidențiind puterea neînvinsă a oștirii noastre care a știut și va ști să respingă orice atacuri îndreptate împotriva hotarelor noastre actuale. Din partea corpului dăscălesc, au vorbit, d-nii Mitache Georgescu, președintele asociației învățătorilor prahoveni, care a încheiat simplu și hotărât: „Vor ungurii să-și ia înapoi Transilvania? Să poftească!“, și d. inspector școlar Boeriu, care a arătat însemnatul tribut de sânge adus pe câmpul de luptă de către învățătorimea română care va ști și acuma și totdeauna să-și facă datoria către patria scumpă tuturor, iar d. G. Al. Popescu, director școlar din Văleni și sub-revizor a ținut de asemenea o cuvântare avântată, pătrunsă de un cald simțământ național. Adunarea a aclamat apoi următoarea : MOȚIUNE Cetățenii din Cetatea Culturală Vălenii de Munte, răspunzând chemării Ligii Culturale, adunată în sala Universității Populare N. Iorga, în urma cuvântărilor rostite de către delegații Ligii Culturale, autorităților locale, clerului și învățământului, unesc glasul lor la protestarea întregei suflări românești împotriva ticăloaselor uneltiri ce tind la provocarea unui nou război prin sfărâmarea granițelor naționale, câștigate cu atâta sânge și sacrificii. In după amiaza aceleiași zile, la fitivalul organizat în cinstea oaspeților învățători, a vorbit de profesor Const. Nedelcu, inspector al învățământului extra-școlar, scoțând în evidență virtuțile poporului și ostașului român. D-sa a accentuat însemnătatea protestului contra revizioniștilor pornit din Cetatea de cultură și naționalism de la Vălenii de Munte, unde înainte de războiul pe care Tani trăit, veneau misionarii românilor din provinciile robite să primească cuvânt de întărire și nădejdi de la marele dascăl al energiei naționale, care este d. N. Iorga, a amintit apoi că una din pildele de dragoste frățească care unește pe Românii de pretutindeni marea dragoste a lui George Ion meu, de lângă Dorohoiul Prutului pentru Sabin Drăgoi din Banatul Murășului trăgând încheerea că aceiași frăție ne va da puterea de înfruntare a tutror primejdiilor naționale. Elevele Școalei de Misionare din Vălenii de Munte au îmbogățit programul festivalului cu jocuri naționale reprezentând și piesa „O jertfă simplă“ a d-lui N. Iorga. S’a mai distins la acest festival corul mixt al învățătorilor din Valea Teleajenului, sub conducerea învățătorului din Teișani. La nașa comună a invitaților a fost calcl ovaționat, învățătorul pensionar Dimitrie Brezeanu, fost prezident al Asociației generale a învățătorilor din România. ----------------XOX--------------- Del. Dela Vălenii de Munte lin aireni a ligi [gitt Examenele de admitere la licee Examenul de admitere în clasa I-a la gimnazii licee va începe în ziua de 20 iunie. Un reprezentant comun al Micei înțelegeri la Moscova Belgrad, 30 (Rador). Ziarul „Politika“ publică astăzi o informație telefonică a trimisului său speriat din Praga, după care Mica înțelegere ar discuta numirea unui reprezentant diplomatic comun al celor trei țări la Moscova. -------------- XOX -------------- Armistițiul chino-japonez New York, 50 (Rador). Ziarele anunță din Peiping (China) că delegații chinezi și japonezi sunt în drum spre localitatea Tengku, la este de Tientsin, unde în curând se va începe conferința armistițiului chino-japonez. Conferința va începe chiar în cursul acestei nopți. --------------- XOX -------------- Afacerea Seletzki Er d. G. G. Mironescu a primit pld. general Uică, comandantul corpul tui îl de armata. D. general Uică a comunicat ministrului de interne că in cursul acestei săptămâni instrucția lui Seletzki va fi terminată, redactându-se și ordonanța de urmărire. EXTERNE Prima ședință a Consiliului Permanent al Statelor Micei înțelegeri s’a ținut ori dimineață la ora 11 și după o întrerupere la ora 1 a fost reluată la ora 4 după amiază. La ora 5 s’a dat presei următorul comunicat: Consiliul Permanent al Statelor Micei înțelegeri,s’a întrunit sub președinția d-lui Beneš, la 30 Mai, la Ministerul Afacerilor Străine din Praga în prima sa sesiune obligatorie anuală. Cei trei miniștri ai Afacerilor Străine au procedat mai intâiu la schimbul instrumentelor de ratificare ale pactului de organizare al Micei Înțelegeri, semnat la Geneva la 16 Februarie 1933. Ei au trecut apoi la discuția situației politice internaționale și a chestiunile care privesc politica externă a țărilor lor, care sunt la ordinea de zi a sesiunei Consiliului Permanent din Praga. In privința Pactului celor patru Puteri occidentale și a ultimei faze a negocierilor acestui pact, cei trei miniștri ai Afacerilor Străine formulează punctul lor de vedere după cum urmează : In comunicatul lor din 25 Martie 1933 cei trei miniștri au stabilit principiile care trebuiau să călăuzească politica lor în raport cu pactul celor patru. Ei spuneau : a) Orice colaborare a Statelor, care are de scop să rezolve chestiunile cari le privesc in mod exclusiv este de dorit și salutară. b) Statele Micei înțelegeri n’ar putea recunoaște că este servită cauza bunelor relații între diferitele țări prin acorduri cari ar avea drept scop să dispună de drepturile tratatelor, fie printr’o hotărîre concretă, fie prin presiuni ce s’ar exercita asupra unor țări altele decât acelea care au încheiat aceste acorduri. c) Cum nu se poate dispune de bunul altuia nici direct, nici indirect, cei trei miniștri ai Afacerilor Străine ai Micei Înțelegeri formulau la 25 Martie 1933 rezervele cele mai exprese în ceeace privește semnarea eventuală a unor astfel de acorduri ,pentru tot ce privea drepturile lor și politica lor; • Date fiind nouăle texte pe cari guvernul francez, credincios politicei comune a Franței și a Micei înțelegeri i le-a comunicat, cum și informațiile ample pe care guvernul Republicei nu a încetat de a i le da în cursul negociațiunilor în chestiune. Consiliul Permanent al Micei înțelegeri constata faptele următoare : a) Prima versiune a Pactului al cărui spirit era contrariu principiilor de drept internațional și drepturilor decurgând pentru toate celelalte națiuni, din pactul Societății Națiunilor, a fost definiții părăsită. Noul text comunicat celor trei miniștr ai Afacerilor Străine ai Micei înțelegeri este în conformitate cu memorandumul guvernului francez din 10 Aprilie 1933, care stabilește principiul că pactul în patru nu poate atinge decât chestiuni cari se referă exclusiv la interesele proprii ale semnatarilor acestui acord. Prin aceasta s-a dat satisfacție celor două obiecțiuni principale ridicate prin declarația Statelor Micei Înțelegeri cu data de 25 Martie 1933. b) Cei trei miniștri ai Afacerilor Străine ai Micei Înțelegeri iau act de asigurările cari le-au fost date de ceilalți reprezentanți ai Puterilor occidentale semnatare ale pactului eventual în patru, cu privire la limitele acțiunii pe care înțeleg să o întreprindă cu privire la instangibilitatea complectă a competenței Societății Națiunilor, la care semnatarii eventualului pact declară că nu se gândesc să aducă vreo atingere și însfârșit, la regula cu privire la regula umanității ce este aplicabilă art. 19 al Pariului Societății Națiunilor. c) Garanții formale au fost date Statelor Micei înțelegeri de către guvernul francez în virtutea, angajamentelor mutuale anterioare, împotriva tuturor încercărilor de revizuire. Aceste garanții sunt de așa natură încât nici o primejdie pentru interesele lor, cum și pentru politica comună de urmat, între Statele Micei înțelegeri și Franța, nu s’ar putea ivi din faptul semnăturei tratatului. Prin aceste garanții pactul în patru nu poate să devină un acord care avea de scop să tindă direct sau indirect la revizuirea frontierelor țărilor lor. In ariile condițiuni Statele Micei Înțelegeri având garanții suficiente ca partul în patru sa nu poată atinge interesele lor, speră că hotărârile celor patru puteri asupra chestiunilor care le sunt proprii vor putea să le apropie mutual, să întărească spiritul lor de colaborare și astfel să readucă calmul în Europa, îndeosebi în Europa centrală. Cei trei miniștri ai Afacerilor Străine au examinat din nou problema revizuirii clauzelor teritoriale ale tratatelor de pace ; în această privință ei proclamă de data acesta, solemn și definitiv punctul de vedere al celor trei State, voind sa facă să dispară orice echivoc și pentru prezent și pentru viitor : Imnul crimei de la Palatul Justiției Statul și îndreptarea uni salt amarat in evoluția nesfârșită a unui proces care durează de zece ani, a fost menit sa se înregistreze și o crimă, pentru ca stările de lucruri cari au determinat această rară înfățișare a hârțuelilor judecătorești, să iasă în evidență și mai acute și hotărâtoare în învățămintele ce se impun. Un proces între o populație numeroasa de țărani de o parte și un proprietar latifundiar de alta între care și-a băgat coada și aghiuță al formalităților statului ce s’au dovedit de la bază destinate să inducă în eroare, dreptatea care trebuia să se facă. Dar populația țărănească ce se războia prin tribunale de zece ani, era dintr’o regiune înfometată și pe deasupra de acolo unde elementul românesc predomină prin calități de cinste, muncă și nu mai puțin perseverare in câștigarea drepturilor. A fost astfel crunt loviți în credințele pe care virtuțile în ascute le dădeau, atunci când, proectindu-se exproprierea unor pământuri pe care munceau din generație în generație, s’au văzut înșelați de către cei doi inspectori trimiși să întocmească tablouiți de populația existenta în regiune, în urma cărora partea ce li se cuvenea nu putea să se asigure traiul la care aveau dreptul. Au protestat și calvarul amânărilor, cu atât mai lung cu cât afacerea era mai importantă, a început. S’a desvăluit și nedreptatea care se făcuse prin eronata expropriere ce se făcuse pe bazele tabloului oficial și criminal întocmite. Unul dintre autorii acestei mișelii a fost suprimat de către mâna unui destin întunecat, iar celălalt cu chiu cu vai, a putut să ajungă la o explicație care trebuia să lămurească până la un punct lucrurile. Statul, care lua parte activa la această împărțeală de bunuri, trebuia să cadă la o transacție cu proprietarul și să plătească o sumă importantă de bani, pe care despăgubitul ar fi voit-o, natural, cit mai importantă. Aici începe o și mai cumplită tergiversare, cu atât mai cumplită cu cît limpezirea întregii chestiuni era ca și efectuată și stătea (Continuare în pagina ’’ a) Din lecțiunile d-lui prof. N. Iorga la Universitate Biblioteci și conferințe A comunica știința, a cultiva gustul, a educa moralitatea în toate straturile societății contemporane e o așa de mare, de imperioasă datorie, incit a nu a îndeplini înseamnă a asista cu nepăsare la înscăunarea anarhiei în lumea care nu din vina ei nu iea nicio parte la civilisația timpurilor noastre. Sunt, e drept — unde sînt — biblioteci pentru toată lumea. Ele se feresc, în Europa noastră, de frecventarea celor umili, chiar cînd o inteligență firească și un instinct sănătos îi îndreaptă către porțile lor, așa de strict, de gelos păzite. Cu totul altfel e în acea Americă - ■le-Nord, a carii soartă întreagă e pe minile celor mulți mici. Acolo biblioteca ajunge răsspînditoarea de învățătură și prin aceia că ea îndeamnă la citire, ea o recomandă, o conduce și o îndreaptă. Cărțile noi se expun acolo, în așa fel incit visitatorul să se aibă chiar de la intrare în fața lui. Sunt sau consacrate unei ramuri a științii ori a literaturii, așa încit prin însăși privirea împrejur,să poată găsi oricine ce se potrivește mai mult cu gustul și cu preocupările sale. Uneori din sala de studii se aud aplauze într’o odaie vecină , acolo se țin necontenit conferințe explicative, întrebuințîndu-se materialul bogat care stă înainte. Astfel biblioteca devine un mijloc, prețios de introducere înțeleaptă în toate domeniile enciclopediei. Dar Europa cunoaște și întrebuințează foarte larg conferințele. Ele adună oameni din toate breslele și din toate direcțiile; din alte orașe vin pentru una sau mai multe comunicații cu un public adesea foarte numeros și cu totul amestecat; se recurge de unele organisații, și cu caracter comercial pe alocurea, la învățați, la intelectuali din alte țeri, vorbind și în alte limbi. Dacă ar fi măcar pe țeri o legătură mai strânsă, dacă s ar stenografia altea expuneri care altfel se pierd, dacă s’ar publica fără schimbare, cu toată familiaritatea lor, care cu greu se poate preface in forma literară obișnuită, strict supraveghiată, ele ar servi, desigur, minunat pentru culturalizarea unei societăți care, puțin așa de mult ca forță politică, socială și economică, știe așa de puțin și o nemerește așa de prost. „Conferința“ era odată adunarea unor oameni cari aveau de luat o hotărîre între chestiune deschisă, supusă desbaterilor lor. In acest sens se vorbește și azi de numeroasele conferință care se ostelesc, nu cu prea mult folos visibil, la împăcarea și armonisarea lumii după Marele Războiu. Dar, în alt sens, acela care ne ocupă, conferința n’a fost decit continuarea, în vederea mai largii răspândiri de anume idei, a vechilor „țese“ din Universitățile de filosofie legate de religie, „țese" care se afișau și la care se adunau un mare număr de studenți și doctori, doritori de controverse în ce privește cele mai înalte abstracții. Divergențele religioase din Statele Unite, în cercul protestanților, au îndemnat in secolul al XIX-lea acolo — și în Anglia — la astfel de expuneri publice, convinse și pasionate. Nu e rar să se vadă pe Dgratele unei case cu mulți locatari chemări la astfel de predici laice. Cu 'ntovărășirea unei naive participări populare, așa face ,,Armata de Mântuire" (Salvation Army). Libertatea cuvântului era necesară pentru ca obiectul conferinței să poată fi cel mai variat și mai personal. Aceasta se produce însă abia după 1870, cînd, în același timp, puterea trece în stăpânirea masselor care, simțindu-și, în oarecare măsură măcar, răspunderea, cer a fi lămurite asupra întrebărilor zilei. Pină acum e o inițiativă neprovocată de Stat și desfășurindu-se în toată vora, în tot «priciul ei. Ea a făcut, și face mult bine, așteptîndu-se vremea cînd acest instrument de instrucție și educație se va reglementa prin el însuși, prin simțul ce va avea, tot mai neted, al deosebirii dintre exhibiția de vanitate și ceea ce contribue în adevăr la opera, de supremă valoare, a formării sufletului popoarelor. XOX ' "Mil Uuare ui pag. Il-ai. ----vox CI datorie sfântă Nu vom găsi cuvinte ca să exprimăm sentimentele mamelor, ale văduvelor și orfanilor pentru „pace". Nu s’a stins încă din sufletul nostru și nu se va stinge niciodată, durerea de foc pricinuita de marele războiu de acum 15 ani. Cei 800 de mii, cari s’au jertfit pentru unitatea națională, au săpat în inimile Românilor, adâncă rană, care in vecinu se va uita. Când a sosit, ceasul datoriei sfinte,sofii noștri, părinții copiilor, frații și feciorii, ne-au lăsat îndurerate pentru totdeauna, și au umplut văile Carpaților cu trupurile lor și au înroșit apa Dunării cu sângele lor, iar lipsa și mizeria, boalele și durerea mistuia pe cei rămași. De jalea morților și a orfanilor, nu s’au mai uscat de lacrimi ochii mamelor. Durerea noastră era durerea de secole a mamelor. Am jertfit și am suferit atâta, pentru ca să înfăptuim idealul sfânt și destinul Neamului Românesc în Dacia împăratului Traian. D-zeu ne-a cerut această jertfă, pentru ca poporul nostru sa-și poată împlini misiunea sa în omenire. Nu am arătat îndeajuns popoarelor dreptul nostru sfânt ? Noi vrem pace. Căutăm prietenia națiunilor ; iar dacă cei neînțelegători vor încerca să ne calce dreptul nostru sfânt, vrednica femee Româna care știe sa poarte: pruncul in brațe, furca în brâu și sarcina cu greutăți în spate, va ști să lupte alături de frații ei, cum au luptat și femeile Meilor pentru libertate , căci, D-zeu ne ocrotește. Datina Popescu -XOX