Neamul Românesc, decembrie 1933 (Anul 28, nr. 260-281)

1933-12-01 / nr. 260

•"«a poștala plătită în r­ombKu- cofes. aprobărei P.~ G-te P. T. T. No. 155088/933. Anul XXVii Nr. 26 NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA­­ 1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 3.70.88 2 LEI Vineri 1 Decembrie 1933 C­un țara Pe un an. 600 tal. Pe oase luni. 300 tei Pentru autorități cl Instiricnnl: 1000 Lei In străinătate Pe un an. 1800 Leii P« șase »an». <00 Lei ABONAMENTE DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE­ T Se anunță că recursul lui Seletzky la Înalta Curte de Ca­sație, — recurs a cărui jude­care era înscrisă în ordinea zi­lei de Marți,— va fi desbătut în ziua de 23 Ianuarie. Deși instanța supremă a jus­tiției civile nu s’a rostit încă, noi socotim că odată cu condamna­rea spionului și conrucătorului, primul capitol al acestei afaceri este încheiat. Justiția militară a judecat fondul procesului. Atât Consiliul de răsboi, cât și Consi­liul de revizie au dat primejdio­sului exploatator al secretelor noastre militare și al apărării naționale, cinci ani de temniță grea, cu indulgența care carac­terizează Codul nostru militar. Recursul pe care spionul l-a îna­intat Înaltei Curți de Casația rămâne doar o sforțare, tot pe atât de zadarnică pe cât de dis­perată, a îndrăzneței acestui primejdios străin. Evenimentul acestei definitive condamnări indispune desigur pe Romimani, pe Palaelibusi, pe Kixokioși și pe atâți oameni de lemn și de cauciuc­, cu sprijinul și la adăpostul cărora opera spi­onul. Problema nu se rezumă însă numai la această pedeapsă dată spionului, — prea ușoară în ra­port cu faptele stabilite. Ne ar­­mintim că deunăzi se explica cu o patetică și lacrimonngenă ple­doarie, că victima, că eroul Se­letzky, patriotul, care voia să vândă României cu prețuri în­zecite armamentele de operetă, este încă preocupat de probleme cari interesează apărarea noas­tră națională. In celula zăbre­lită și întunecoasă de la Jilava, la masa simplă din scânduri de brad, fără cristal și doar cu lus­trul sonei lăsată de atâția oas­peți cari și-au plecat pe ea capul greu de păcate și de remușcări, pe scaunul fără pluș și fără dro­turi, prea neospitaler pentru do­lofanul trup care-și consumă azi osânza acolo, in ambianța de mucegai, zice-se că Seletzky în­covoiat peste riglă, echer și com­pas continuă să doteze armata română. Este în adevăr o curiozitate. După ce condamnarea a fost confirmată se mai permite ce­lui scos pentru cinci ani și din viața civilă și din cea publică, să traseze planuri și să se o­­cupe de balistică la Jilava ? Ar fi scandalos în primul rând să se tolereze spionului să-și refacă în închisoare documentele secrete cari i-au fost con­fiscate cu pri­­lejul descinderii de acum un an, actele militare și poate chiar ci­frul de corespondență secretă cu Romm­an. Apoi ar fi scanda­los să se continue cu contractele menite să subtilizeze miliardele budgetului. Fiindcă opera pe care condamnatul o săvârșește in celula sa nu poate avea decât unul din aceste rosturi, or pe amândouă laolaltă. Condamnatul nu mai poate avea în situația de azi rolul de reprezentant al Casei Skoda, în­treprindere pe care nu o solida­rizăm cu faptele fostului ei re­prezentant, atât de nefast ales. Oștirea trebue să refuze ori­ce contact cu indivizi cari nu cruță nimic pentru a ne cunoaș­te detaliile unui patrimoniu ce trebue păzit cu cea mai pătima­șe grife. Organele apărării naționale au dovedit această grife, așa cum nimeni nu ne-am îndoit un singur moment. Convinși că și dead încolo acei destinați să ră­mână priviri neadormite și brațe vântoase, de oțel, vor păstra ne­atinsă ambianța senină a puterii noastre de apărare, ne exprimăm­­ îndoiala că în umedele celule ale Jilavei condamnații se pot institui colaboratori la apărarea Țării. Naționalism și Internaționalism Când deschizi o pagină de discuție despre aceste două principii e greu de înlăturat fa­natismul. Fiecare partidă vede roșu în față când i se pomeneș­te despre cealaltă pe care o cre­de dușmană. Urmează deslăn­­țuirea patimii, cu cortegiul ba­nal de blesteme, injurii și ame­nințări. Cu o înfrânare, nu tocmai grea și stăpânire de sine se poa­te încerca o desfășurare obiec­tivă, calmă, a chestiunii. Cred că fanaticii greșesc, din ambele părți, când văd, națio­naliștii, în internaționalism o operă dissolvantă, chiar distru­gătoare a ideei naționale; de­­asemeni internaționaliștii care visând „o țară și­ un popor“, o omenire imensă și omogenă în care s’ar contopi naționalitățile, activează apoi pe această linie, începem cu fanaticii interna­ționaliști. . O acțiune politică ce tinde la distrugerea principiului națio­nal, este g­­ăsită, fundamental, atât în fapt cât și ca documen­tare științifică. In fapt, pentru că agregatul social uman ce constitue socie­tățile umane, mai pe înțeles rostul traiului laolaltă între oa­meni, este datorit unui complex de adevăruri contopite, descope­rite de inițiatorii de școli socio­logice. Viața omenească împre­ună trăită se datorește, întru ceva, consimțimântului liber de conviețuire — Rousseau — a o­­menirii considerată ca un orga­nism natural în desvoltarea sub anume legi — de la Bluntschli până la Lilienthal — supusă la lupta dintre rasse — Gumplo­­vics — forțată de constrângerea internă și externă a legilor, ere­dității și moravurilor — Du­rck­­heim­ — imitându-se unele pe altele — Tarde — într’o vastă cooperație de cugete ce se inter­­penetrează — Jellineck și Gneist — având drept bază instinctul de comună solidaritate contra mediului naturii ostile — Léon Bourgeois. In definitiv, o veșnică selec­­țiune naturală — Darwin — su­pusă factorilor rassei mediului și tradiției momentului istoric — Taine. Așa fiind, internaționaliștii pătimași greșesc când vor să distrugă elementele eterogene,­­ națiunile — pentru a reface o massă umană primitivă omo­genă. Și faptele-i desmint și știința, legea evoluțiunii fixată de Her­bert Spencer, care arată că lu­mea merge de la omogen la e­­terogen, pe calea armonisării e­­lementelor asemeni. Treptat, cu desvoltarea isto­rică, națiunile s’au conturat și diferențiat, constituind azi fiin­țe colective vii, indestructibile. Naționaliștii fanatici greșesc la rândul lor, când, în desfășu­rarea istorică a societăților u­­mane, se opresc la ideia națio­nală. Aceasta presupune putin­ța unei viețuiri a națiunilor izo­late unele de altele, chiar os­tile, ceea ce e desmințit de fap­te și absurd ca concepție, de­oare­ce convențuirea interna­țională este o realitate proveni­tă dintr’o infinitate de rapor­turi materiale, morale și spiri­tuale ce există între diferitele națiuni. Așa­dar, ca concluzie, putem vedea pe aceiași linie dreaptă și în vecinătate, naționalismul, ieșit în baza evoluțiunii spen­­ceriane din haosul medieval, ce va fi continuat de principiul u­­man, o omenire constituită din națiuni vioaie, sprintene, pline de dor de acțiune și bogate ca avuții materiale și spirituale. Popasurile spirituale fiind: conștiința individuală, conștiin­ța națională — ziua de azi, — și conștiința mondială — operă a zilelor urmașe.. Condițiunea implicită la cele de mai sus trebue să fie izgoni­rea demagogiei naționaliste, ce exploatează naționalismul și a demagogiei internaționaliste, care bate monedă din propa­ganda pătimașă, gras plătită de o anumită finanță, contra ideei naționale. N. N. Lenguceanu ---------x&x---------­ Alt incident la frontiera germano-austriacă Viena, 2>. (Rador). — Se co­munică din Salzburg știrea că în cursul nopții trecute s-au tras mai multe focuri de revol­ver pe teritoriul bavarez, în a­­propiere de Freysig, împotriva a doi funcționari vamali aus­triaci și împotriva unei patrule, la frontiera austro-bavareză. Au fo­st doi răniți. Vitejie risipită... c-au înmormîntat pe băiatul de la Constanța care se juca de-a revoluționarul și care a isprăvit cu glontele agentului în spate, fiindcă țeranul acela în uniformă nu știa ce e tea­trul politic al violenței, care se poate lua și cu binișorul, trimițînd flăcăii la părinți acasă cu bilet gratis de clasa a doua. El, săracul, primise „ordin" de la „căpitan" sau de la „locotenent"... „Ordin" să ata­ce, să resiste și, la nevoie, „deslegat de jurămînt", să întoarcă răul cu rău, să lovească dacă e lovit. Și el a făcut așa, dove­dindu-se viteaz, potrivit cu zisul „jurămînt". Și-a jertfit viața pentru ce ? Pentru ca totul să se îndrepte în țara Românească. Dar aceasta se face cu idei și cu oameni Idei? Care idei ? Trei ani în Parlament n'au putut smulge asociației de copilandri nici un singur gînd, o singură mani­festare capabilă de a interesa. Și nici o singură dovadă de talent. Dar cu oameni cari înțeleg, cu oameni cari știu, cu oameni cari pot se face ceva pe lume. Cu ceilalți se pierde vre­mea și se risipește energia, int viteji acești tineri? Ce larg cîmp se deschide într'o țară de întunerec și ne­dreptate pentru dorința lor de a se valorifica. Apere procesele săracilor, îngrijească bo­lile celor cari mor cu zile, aducă în fabricile infectate de comunism cuvîntul de adevăr și bunătate, urmărească, adevărată poliție cetățenească, pe aceia cari chiamă revoluția cea­laltă ! Atunci, cînd ar cădea în luptă, ori­ce om de bine a­r avea o lacrimă pentru dînșii.... fl. ICR%G<› Un vast program de lucrări interbalcanice Un important raport al d-lui ing. inspector general M. Misolau Cu prilejul celei de a III-a conferință interbalcanică care a avut loc la Salonic, d. ing. ins­pector general M. Nicolau, di­rectorul serviciului tehnic din ministerul de lucrări publice și comunicații a întocmit un im­portant raport cu privire la sta­bilirea unui plan de lucrări pu­blice interbalcanice. Realizarea acestui plan este pusă în strânsă legătură cu cu­noașterea și studierea de aproa­pe a problemei transporturilor maritime și fluviale precum și a legăturilor cari există între prin­cipalele artere de căi ferate și de drumuri. Toate aceste mijloace de co­municații și legături vor forma obiectul unor cercetări de an­samblu In cadrul unei colaborări interbalcanice, pe baza unui pro­gram care va fi stabilit de co­­mun acord cu statele interesate. TRANZITUL NORD-SUD EUROPEAN Raportul d-lui ing. Nicolau care a fost însușit și de celelalte state participante la conferință de la Salonic, preconizează în primul rând înființarea unor li­nii de comunicații directe care să înlesnească transporturile direc­te din țările din nordul conti­nentului european spre marea Egee, tranzit prin România, Bul­garia și Grecia. O asemenea legătură directă dintre Nordul și Sudul Europei­, va avea o deosebită importanță in raporturile comerciale dintre țările balcanice și Polonia, Ceho­slovacia, Germania și țările nor­dice. Raportul insistă în special a­­supra importanței tranzitului mărfurilor și a călătorilor prin România, Iugoslavia și Bulgaria cu destinația Salonic. MIJLOACELE DE COMUNICA­ȚII CU STATELE BALCANICE Astfel cum sunt astăzi legă­turile de drumuri­­ și căi ferate între statele balcanice, ele nu corespund nevoilor reale impuse de necesitatea unei circulații ra­pide. Deși între București-Sofia, sunt legături de cale ferată prin intermediul vapoarelor care fac cursa regulată Ramadan-Rus­­ciuk, precum și șosele care fac legătura directă cu Istambul, to­tuși problema unei comunicații rapide și directe nu este rezol­vată până ce nu se va ajunge la realizarea unui pod între Giur­giu și Rusciuk sau a unui ferry­­boot. In acest scop, ministerul nos­tru de comunicații a studiat în­că din 1929 posibilitățile reali­zării legăturei directe care și formează linia de tranzit nor­male între Atena-Salonic-Sofia- București în continuare spre Po­lonia și țările nordice. TRANZITUL ROMANO- IUGO­SLAV Referitor la chestiunea legătu­rilor de cale ferată și șosea din­tre România și Jugoslavia, d. ing. M. Nicolau arată că România încă din 1913 a pus problem la ordinea zilei, încheind chiar o convenție în vederea construirea unui pis J în apropiere de T.­Severin. Din cauza unui dezacord care a survenit între guvernele român și iugoslav în ce privește amplasa­mentul acestui pod, tratativele pentru începerea acestei mari construcții au fost, pentru mo­ment suspendate. Din punctul de vedere al ex­ploatării noastre feroviare, legă­turile de cale ferată cu Iugosla­via se clasează în ordinea urmă­toare : 1) Construirea unei căi ferate Iablanița-Bozovici-Baziaș, în lun­gime de circa 107 km, în legătură cu linia iugoslavă de la Tereva- Pancevo-Beilgrad. Această linie ar pune în valoare întreaga regiune meridională a Banatului, atât din punct de vedere agricol, cât și in­dustrial. 2) Construirea unui pod peste Dunăre, la unul din punctele ce urmează: a) La T.-Severin, cu o linie de racordare de 3 km­; b) La Țigănași, cu o linie de ra­cordare spre Craiova, în lungime de 115 km.; c) La Țigănași, cu o linie de ra­cordare spre Prunișor, în lungi­me de 44 km. In ceea ce privește eventuala le­gătură de șosea dintre România și Iugoslavia, cea mai convenabilă între București și Belgrad ar fi calea ferată București-Orșova și de aci în continuare cu automobi­lul spre Baziaș-Biserica Albă-Ali­­bunar-Panciova, până la Belgrad, traversarea Dunării urmând a se face pe noul pod construit în a­­propiere de capitala Iugoslaviei. In acest caz, se proectează mo­dernizarea actualei șosele Orșova-Svinița-Moldova Veche- Baziaș, care trece prin defileul Porților de Fer. CONCLUZIILE RAPORTULUI In concluzie, d. ing. Nicolau trasează următorul program pe care statul român ar trebui să-l realizeze în vederea îndeplinirei planului de lucrări publice in­terbalcanice : 1) Construirea unui pod între România și Bulgaria sau a unui ferry-boot, între Giurgiu-Rus­­ciuk. 2) Construirea unui pod la T.­­Severin, între România și Iugo­slavia și a unei căi ferate de ra­cordare, in lungime de 3 km. 3) Construirea unei căi ferate între Iablaniță-Bozovici-Baziaș. 4) Modernizarea actualei șo­sele București-Giurgiu. 5) Modernizarea șoselei Cons­­tanța-Mangalia - Cavarna-Balcic, pentru a se putea obține o legă­tură rapidă rutieră cu Vama, dealungul litoralului Mării Ne­gre. Acest vast program de reali­zări a fost fixat ținându-se sea­ma și de dificultățile financiare prin care trece atât România și statele balcanice direct intere­sate însă cât mai grabnică rea­lizare a lui. Cabinetul Chautemps se prezintă Luni Parlamentului Paris. 28.—D-nii Chautemps, președintele consiliului, Geor­ges Bonnet, ministrul finanțe­lor și Marchandeau, ministrul budgetului, au avut ori seara o întrevedere de o oră și jumăta­te, în cursul căreia au examinat marile linii ale proectului pen­tru refacerea budgetului. Acest proect va fi depus pe biroul Ca­merei chiar în ziua citirii decla­rației ministeriale. Consiliul de miniștri care se va ține azi va hotărî că guver­nul se va prezenta în fața Par­lamentului, probabil Lunea vii­toare. Este posibil, după câte se de­clară, ca d. Chantemps să cea­ră Camerei să se pronunțe ime­diat asupra proectelor finan­ciare, amânându-se astfel dis­cuția oricărei interpelări asupra politicei generale și a compu­nerea guvernului, până după a­doptarea proectelor. D-sa voește astfel să constate voința depu­taților de a considera guvernul său ca „delegat național pentru salvarea publică“. Ar fi de asemenea posibil ca guvernul să adopte propunerea făcută de d. Marchandeau, ca să se procedeze, așa cum s’a fă­cut în 1926, adică să se propu­nă Camerei ca, înainte de a se începe discuția proectelor finan­ciare, să se modifice regulamen­tul Camerei, astfel ca dreptul de a­­ se depune amendamente să fie cel puțin provizoriu, chiar suprimat, în cursul discuției proectului depus de guvern. Se crede că această măsură, care ar înlesni în mod conside­rabil discuția, ar putea să fie adoptată, guvernul luându-și toată răspunderea asupra aces­tei chestiuni. New­ York, 28. — D. War­burg, fost consilier financiar pe lângă delegația americană la con­ferința economică mondială din Londra, a adresat o scrisoare se­natorului Borah, prin care ata­că politica monetară a președinte­lui Roosevelt și recomandă reeva­­luarea dolarului și instituirea ar­mistițiului monetar anglo-ameri­­can, ca fiind cel mai bun mijloc pentru a ajunge la această reeva­­luare. Treizeci și opt de membri ai Universității din Columbia, pre­conizează prompta revenire la e­­talonul aur internațional. REVALORIZAREA ARGINTU­­­­LUI ?s­esw-Y­ork, 28. — Ziarele a­­nunță­­ că imediat după deschi­derea lucrărilor Congresului, se vor depune numeroase proecte de legi, privitoare la revaloriza­rea argintului­ metal. Senatorii Thomas, Smith și Harrison studiază un proect pen­tru fixarea prețului argintului­­metal la 75 cenți de fiecare uncie. Ei au intenția să propună ca o uncie de argint, valorând 75 cenți și o Rezervă de 25 cenți-aur, să servească drept acoperire la emi­siunea certificatelor bazate pe ar­gint . Revenirea la etalonul aur EXTERNE In comitetul pentru dispozi­țiile generale, instituit de biroul conferinței de dezarmare, s-a luat în discuție propunerea franceză depusă acum două săptămâni cu privire la investi­gațiile la fața locului. Delegatul francez a făcut din nou o expunere complectă a punctului de vedere al guvernu­lui său. El a insistat mai ales asupra caracterului ne-vexato­­riu al sistemului francez, care va fi normal, automatic și uni­versal, adică se va aplica în a­­celaș fel Franței, Italiei, Marii Britanii, ca și a Germaniei. Functul de vedere al delega­ției franceze este că nu se poate concepe o convenție de desar­­m­a­re fără investigații la fața locului. Se pare că expunerea a făcut impresie mai ales asupra ame­ricanilor și rușilor. S’a hotărît să se procedeze în­tâi la conversații între­ delega­țiile franceză, americană, en­gleză și rusă, iar discuția in fond, asupra acestei chestiuni să se înceapă în viitoarea șe­dință, care se va ține Vineri S’au discutat apoi probleme de procedură. Se prevede că comitetele con­ferinței de desarmare își vor termina lucrările săptămâna viitoare și că Societatea Rațiu­nilor intră apoi în vacanță până la viitoarea sesiune a Consiliu­lui, adică la 15 Ianuarie 1934. * .,Le Temps“, în buletinul zi­lei, de ori, scrie între altele, ur­mătoarele : De­oarece politica de solidari­tate s’a arătat a fi neputincioa­să să determine o situație de ansamblu și pentru că se reco­mandă metoda conversațiilor directe și bilaterale, nimic nu este mai natural de­cât ca Franța și Germania să procede­ze la un schimb de vederi pe cale diplomatică obișnuită, asu­pra chestiunilor care le intere­sează direct și pe una și pe alta din părți, fără intermediul al­teia, oricare ar fi ea. Toată problema­ franco-ger­­mană nu poate fi discutată în mod util decât între Paris și Berlin, cele două puteri fiind singuri judecători pentru deci­ziunile pe care le comandă bu­na apărare a intereselor lor res­pective. Parisul poate discuta liber cu Berlinul, așa cum­ fac și Londra și Rom­a și după cum guvernele din Paris, Londra și Roma o fac între ele, în plină lumină a zilei, păstrând toate contactele ne­cesare cu celelalte puteri. După experiențele făcute, nu­mai cu această condiție nego­cierile bilaterale pot pregăti e­­ficace reluarea lucrărilor confe­rinței de dezarmare, care ră­mâne scopul final. top« Imii­a isii dunărean Oricât de rezervată ar fi fost primirea făcută planului italian de restaurare economică a țări­lor danubiene, se observă din partea statelor din Mica înțe­legere, o oarecare dispoziție de a considera acest plan ca sus­ceptibil — cu oarecari condi­­țiuni — să servească drept bază a discuțiilor privitor la reorga­nizarea economică a Europei Centrale. Dacă memorandum­ul italian nu a stârnit vreun entu­ziasm particular printre mem­brii Micei înțelegeri, aceasta se datorește faptului că la pri­ma vedere el era în avantagiul mai mult al Italiei și al Germa­niei decât al statelor danu­biene. Mica înțelegere adoptase la Sinaia o rezoluție și elabo­rase un plan de colaborare eco­nomică și de schimb de produ­se între cele trei țări, suscepti­bil de a servi ca bază pentru o cooperare economică cu celalal­­te țări danubiene. Strict privite din punct de vedere economic, propunerile italiene, se îndepărtează consi­derabil de clauza națiunii celei mai favorizate. Presa italiană l-a forțat să arate acest plan ca având un caracter pur econo­mic, lipsit de orice tendințe po­litice, și în particular a subli­niat că memorandum­ul nu tin­de în niciun fel a crea in Euro­pa o situațiune privilegiată pentru vreuna din marile pu­teri. Sistemul preconizat de Italia tinde în realitate că constitue în Italia o rețea de acorduri preferențiale bilaterale între ță­rile agrare și Austria, de o par­te și Germania și Italia de altă parte. O pagubă imensă se va aduce prin aceasta industriei cehoslovace, care se va vedea handicapată de regimul prefe­rențial acordat Italiei și Ger­maniei pentru exportul produ­selor lor industriale în țările dunărene. Sistemul elaborat de Italia pentru schimburile co­merciale din Europa centrală tinde fără îndoială la slăbirea relațiilor statelor din Mica în­țelegere. Or, chiar în cazul în care pla­nul italian — astfel cum a fost formulat — va trebui să aibe ca consecință o dislocare în cola­borarea economică a țărilor din Mica înțelegere, totuși e suscep­tibil — în unele părți ale sale — să servească ca bază d­e dis­cuție. Reorganizarea economică a Europei Centrale, interesea­ză în primul rând țările danu­biene, și in al doilea rând țările vecine cu Italia, Germania și Polonia. Firește, o soluție nu va f­i în stare să satisfacă toate statele interesate. Conferința­­ de la Stressa, planul Tardieu și toate celelalte planuri ce­ au ur­mat până azi n’au isbutit să gă­sească soluția cea mai satisfă­cătoare. In așteptarea unei soluțiuni, statele interesate, și în primul rând cele din Mica înțelegere, adoptă la rândul lor măsuri pentru a lupta cu dificultățile vieții lor economice. Desigur că soluția cea mai puțin defavora­bilă pentru a asigura colabora­rea economică și schimbul pro­duselor între țările dunărene, consistă în încheerea de acor­duri regionale, completate du­pă interesele lor vitale, prin a­­corduri speciale cu statele ve­cine, Italia, Germania și Polo­nia, în ceea ce privește reducrea tariilor vamale la produsele ce se­xportă în țările dunărene.. Numai pe această bază este po­sibilă o înțelegere în condițiile actuale, căci nici o soluție nu va fi adoptată în folosul țărilor dunărene, fără ca marile puteri să ceară concesiuni pentru ele. De acea trebue să se lase țărilor dunărene întreaga libertate de a găsi ele înșire baza unui even­tual acord. ------X--X--------­ Hülfet Expons cvadrafer ge­mani spe sate Berlin, 29 (Rador).­­ Din ul­timele statistici oficiale, reiese că exodul populației dinspre ora­șele mari și mijlocii, către sate, în Germania, s-a accentutt în 1932. Din 1930, când a început acea­stă mișcare, orașele cu o popu­lație mai mare de 50.000 locui­tori au pierdut astfel 241.000 lo­cuitori, pe câtă vreme, între anii 1924 și 1929 se putuse înregistra o sporire a populației acestor o­­rașe, de 884.000. Berlinul a pierdut 49.600 locui­tori . Hamburgul, 13.600. In pri­mele opt luni ale anului acestuia, Berlinul a mai pierdut 43.323 lo­cuitori. -OOO - ooo-Maniffstanfe ostili la legația germană din Para Paris, 29 (Rador).­­ Un grup de 150 indivizi a încercat astă­­noapte să manifesteze în fața am­basadei germane. Manifestanții au strigat: „Jos ff­scismul hitlerist, liberați pe Dimitroff". Poliția a împrăștiat pe mani­festanți. Unii dintre ei au reușit însă să arunce sticle pline cu mi­nium asupra imobilelor vecine. Au fost arestați 12 manifestanți, printre cari se află un bulgar și un­­ italian.­­ — x#%

Next