Neamul Românesc, decembrie 1933 (Anul 28, nr. 260-281)
1933-12-08 / nr. 265
Anul XXVIII Nr. 265 ¥*f# nmt* ie mam* am. •**»**« bw «fe *. t. t, b». i«ns*,m NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT nUCTOR POLITIC N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25. (etaj) Tamon 5.70.38 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I>2 LEI Tineri ) Decembrie 1933 6 1MURH Ia țari Pe na an.96 teil P~e «an a Ion«. 300 toI Pentru autoritați ei leetti »«nali 1000 toi Ia aliniafiale. Pena an. 1200 tell Pe Nane mm. «00 tei DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE ♦ O reacțiune firească, s’a produs și la noi, și în celelalte state succesorale, de pe urma turneului organizat cu dibăcii și cu reclama necesară, de Contele Bethlen. Opiniile publice din statele care au câștigat războiul, au pornit ofensiva împotriva frământărilor disperate ale revizioniștilor, printre care locul de seamă îl ocupă Ungaria. La noi, țara întreagă s’a mobilizat în fața unei primejdii care deși n’a trecut încă din domeniul atmosferei, ar putea să se transforme într’o serioasă problemă, cu urmări incalculabile. Pe cale pacifică, este sigur că nici un popor nu va primi hotărîri străine, care să decidă în chestiuni de fruntarii, de retrocedări sau de compensații. Eventualii aliați de moment ai revanșei de la Pesta, n’au nici calitatea, nici posibilitatea să determine după criterii mai echitable, frontierele trasate în 1918, la Trianon. Popoarele interesate, cele care și-au readus la patrimoniul național teritorii pierdute ori zmulse prin revoltătoare acte de cotropire, de marile state cuceritoare, vor răspunde cum au răspuns și până acum. Tratatele sunt și rămân definitive. Numai forța ar fi în stare să sfărâme dreptul, după ce puterile unite ale învingătorilor, Vau realizat pe teren. Din acest punct de vedere, sentimentalismul celor 168 deputați englezi, — localizat cu prudență în Europa Centrală, — poate cel mult să insufle curaj, agitatorilor din Ungaria, singurul stat care-și mai face iluzii nebune despre reconstituiri absurde. Marii aliați, cu toate deosebirile și contradicțiile politicei lor externe, rămân pe linia respectului tratatelor. Statele succesorale, și cele mărite prin desmembrarea habsburgică, n’au de loc intenția să se mutileze, pentru idealurile îndrăznețe ale magnaților. Dar în această fixare de atitudini, să ni se dea voe să constatăm unele rezerve. In țara noastră, conviețuesc cu noi minorități etnice. Ele se bucură de un regim de libertate care nu poate fi tăgăduit. Au școlile lor, bisericile lor. Legile noastre, nu îi țin dincolo de ele. împroprietărirea a dat țăranilor bulgari, sași, unguri, ucraineni, ruși, suprafețe întinse din moșiile expropriate. Intelectualii lor, află un așa de larg câmp de acțiune în România, încât lovesc direct și dureros în chiar existența tinerimei românești. Ce cred toate aceste minorități, reprezentanții lor, toți reprezentanții lor, de ofensiva maghiară, și în general, de toate zvârcolirile revizioniste ? Le admit, ori nu? Logica îi obligă să spună ce cred. Să dezaprobe categoric tendințele antiromânești ale dușmanilor României, fie aceștia magnați ori simpli agitatori. Să dezaprobe categoric, public, acțiunea revizionistă. Sau, dacă cred că e mai bine, să o aprobe. Pe față, cu tot curajul. Pentru că noi vrem să știm cine sunt dușmanii intereselor noastre de viață națională. Pe toți dușmanii, și de peste și din năuntrul granițelor românești. Minoritarii nu trebue să rămână în nici un caz, spectatori indiferenți, atunci când asalturi îndrăznețe, pot primejdui drepturi istorice, pecetluite cu cel mai generos sânge românesc. Altminteri, vom trage concluzia că nimic nu-i leagă de România, decât poate gânduri ascunse și planuri dușmănoase. Din albumul amintirilor După <38 o seară întreagă araistet pironit în sprona socotelilor de toamnă,prin catastive, în această oră calmă de lumină,privind, vadurile Moldovii care zace ca un lung carpe metalic în ceafa străvezie a văilor, înțep a toarce finul teurit al amintirilor pe vârful penisii. Oare unde o să mă ducă vraja gândului însetat de pribe■gie ?... In altarul tinereții îndepărtate răsare plină de viață icoana unui profesor iubit, d. Chauvelong, care ne preda istoria Franții și literatura franceză la liceul Saint Louis din Paris. Ambele cursuri erau delectarea noastră zilnică. Profesorul era un orator de valoare, un artist evocator și însuflețitor al trecutului. Cursul său de istorie era, veșnic, o fermecătoare povestire. Nu ne cerea" niciodată anoste cronologii, sau sarbade înșiruiri de fapte ne* * mestecate și răsturnate din gură pe nerăsuflate. D. Chauvelong ne pretindea o sforțare de înțelegere, de abstracțiune, scoțând din evenimentele istorice principiile generatorii ce au fost idealurile sain, „olor creștere, c are sau guvernat destinele marelui popor france». Cu câtă patimă ne adâncea în tainele Renașterii și Revoluției de la 1789, cu câtă măestrie sculpta figurile ducelui de Richelieu și a împăratului Napoleon. Despre Richelieu ne-a vorbit în ■lungi prelegerii ipsfiandine în la■birintul tutucopr planurilor politice ale ilustrului, bărbat de Stat, care a fixat pentru veșnicie ,polo» . Franței, luptând cu deopotrivă tenacitate și isbânda contra dușmanilor din afară și a celor din jur șiragoiul Prelegerea cu faimoasa, „journée des dupes“, a fost o silăbatcaire, un triumf, terminat cu aclamațiile frenetice ale elevilor, ascultând vrăjiți pățaniile celor două regine Maria, de Medici și Anna de Austria, împreună cu complicii lor Maximae și cele trei ducese de Guise, de Conți și d'Elberaf, pornite, de a doua zi în exilul domiciliului forțat, la țară. Iar, Duminica următoare, d. Chauvelong ne-a condus la musicul Luvrului, unde am stat mai bine de un ceas ca să privim portretul ducelui de Richelieu de pictorul Philippe I.de Champaigne, — acea figură fină, palidă, cu șuvântul enigmatic al buzelor subțiri și privirile tăioase, pătrunzătoare,implacabile, ale ochilor mici, negri ca păcura infernului. Prelegerile epopeei imperiale au fost cu totul răscolitoare. Eșeam de la lecție îmbujorați și atât de înflăcărați încât în recreație ne luam cu toți la trântă unde, ca îndeobște, mica noastră oștire română ieșea victorioasă, mai ales grafic colegului Popescu Marin, târgoviștean scurt, smolit și posomorit, un adevărat triunghiu de stejar invincibil... In prima Duminică, pe urmă, d. Chauvelong ne-a condus la Palatul Invalizilor, unde sub doma aurită, în mijlocul unei rotonde solemne, odihnesc osemintele împăratului dintr’un sa Trofagiu de marmoră roșie, patro sală alături erau trofeele imperiale, sute de steaguri cucerite de la dușmani, iar pe frontonul peristiflului, în coloane de marmoră neagră canelate, sânt scrise ultimele dorinți ale Leului în agonie : „Doresc să fiu îngropat pe malurile Seiiei, în mijlocul poporului francez pe care l’am iubit atât de mult!“ Nobile, sfinte lacrămi pe care le văzăm noi ,orpinii împreună cu bunul nostru profesor, în preajma mormântului Titanului Latinității... La 11 iulie,profesorul ne-a condus la Lomgchamps să vedem, defilarea armatei franceze. După ce au trecut bateriile la galop, a venit navala înfricoșată a cavaleriei pe front de escadroane , spahii algerieni, vânătorii africani călări, dragonii și masa de fier a cuirassierilor, fluturând săbiile în tunete de urâte. La despărțirea, Chauvelong ne-a spus nouă românilor strâmgându-ne mâinile cu putere: „Vom plutez și Transylvumie", iar noi i-aim strigat: „Et vom !‘Alsace-Lorraine !“ Și, visurile comune ni sau împlinit, prin sânge laolaltă, împărtășit. — Să se știe la Paris și la Berlin, că Hitler, nimeni, niciodată, nu va deslupi Românimea de sufletul poporului francez. N. N. Lenguceanu S’a ieftenit pâinea neagră Astăzi la ora 12, a avut loc la primăria centrală, o consfătuire între d. Em. Dan, primarul municipiului și brutarii din Capitală, în vederea oftenirii pâinii. In urma convorbirilor ce au urmat s’a hotărît ca pâinea nea gra sa fie ieftenită cu un leu, în ■cepând chiar de astăzi. j —-----"000 x 000 TM-*--TM—— Adevărați eroi! D. căpitan Fabritius și aghiotantul său d. Dickel«sunt niște adevărați eroi. Au proclamat pangermanismul și pentru Ardeal, lau comandat uniforme, i-au dat arme, i-au înjghebat cadrele de comandă și au înștiințat tineretul ca la primul sunet de trîmbiță să sară pentru „a-și face dreptate", Selbsthilfe. Mai mai că se comandaseră de la Krupp și elementele materiale pentru apărarea tehnică a Capitalei, Sibiiul. Un fior trecuse prin măduva celor atîtea milioane de Romîni, cu atît mai mult cu cît „căpitanul" german și „căpitanii" romîni erau legați prin svastica bebioasă comună. Și iată să vin alegerile, iar cancelarul Hitler poate face multe, numai voturi în Romînia pentru ca în Parlamentul din București să fie mai mulți Sași la 200.000 de oameni decît Unguri la un milion și jumătate, nu. 1**» Și atunci, Doamne, atunci, a ajuns un pașnic profesor de istorie ca d. Al. Lăpădatu, pentru ca aceiași trîmbiță a lui Erminiu să sune un triumfal Zurück. Adevărați eroi! *... N. IOR CA (Continuare un pag, ii-a Răspuns d-lui Grigore Filipescu Vechiul și devotatul nostru prieten., d. Dumitriu Șoimu ne trimete următoarele: " In numărul de Luni 4 Decembrie c. al ziarului „Epoca“, șeful partidului conservator se ocupă de hotărârea d-lui Prof. N. Iorga și a partidului naționalist-democrat să nu participăm la apropiatele alegeri generale. Și cu siguranța omului aranjat, d. Gr. Filipescu regretă lipsa din Cameră a d-lui N. Iorga și atribue hotărîrea noastră fricei de a nu împlini cota de 2% pe țară. Prin scrisoarea adresată partizanilor săi politici, șeful partidului naționalist-democrat au arătat în chip neîndoelnic hotărîrea sa și motivele care o îndreptățesc. Liber este d. Gr. Filipescu să se poată înțelege sau nu. 1 Cât privește jertfa editării „Neamului Românesc pentru popor“ și răsplata muncii dusă în ogorul politicei românești de către d. Prof. N. Iorga, nu tocmai d. Filipescu este cel mai îndreptățit ca s’o aprecieze și s’o recunoască. Desigur că un mare număr de țărani de pe moșiile sale din Ilfov și Brăila s’au îmîrtășit din slova marelui profesor, cu neînsemnata jertfă a plății câtorva abonamente, de a căror plată, îngrija ca un părinte, d. Gr. Filipescu. Dar rostul articolului „D. Iorga și alegerile“ era cu totul altul. D-sa. se crede îndreptățit a mărturisi și în public părerea sa de rău că nu s’a putut realiza cartelul pe care l-a propus d-lui Prof. N. Iorga și partidului naționalist-democrat. Și-mi atribuie un oarecare rol în această chestiune, și acesta-1 supără mai ales. Recunosc că am avut o părere, e general împărtășită de membrii partidului din care fac parte, — și că am avut curajul și datoria s’o susțin cu toată tăria : cartelul propus trebuie respins. Dar pentru că d. Gr. Filipescu provoacă, să lămurim lucrurile. Abia căzuse guvernul național-țărănist. Nici nu apucaseră bine liberalii să se instaleze. D. Gr. Filipescu, era foarte grăbit, deși campania electorală nu era încă deschisă: voia „lărgirea“ cartelului ce are încheiat încă din primăvară cu d. Mareșal Averescu. D-sa, pe care nu-l mai interesa acum cei 2%, pe care nu-i realizase în alegerile generale din 1932, — deoarece cartelul de mai sus îl punea la adăpost de orice risc, — oferă un nou cartel prin d. Costin Gh. Sturza. Tratativele se duc la București și chiar la Vălenii de Munute, și chiar de d. Gr. Filipescu. Oferta vine în discuția comitetului executiv și a delegației noastre permanente. D. Gr. Filipescu nu este bine informat, deoarece nu numai eu m’am opus la încheierea cartelului, unanimitatea participanților a avut aceeași părere. Rolul meu, dacă am avut vreunul, a fost acela de a înfățișa pe lângă deosebirile programatice care făceau imposibil cartelul, și unele motive de alt ordin, din care notez câteva: D. Gr. Filipescu, deși aflat într’un cartel cu d. Mareșal Averescu, nu avea asentimentul acestuia pentru tratativele pe care le ducea personal sau prin prietenii săi, ceea ce nu era nici serios și nici corect. Pentru că d-sa într’un parlament trecut avusese o atitudine incalificabilă față de d. Prof. N. Iorga, ceea ce nu-l împiedecase să fie în 1931 profitorul a 30 mandate și al nu știu câte prefecturi. Pentru că deși colaborase (?) cu guvernul Iorga și dusese campanie prin presă și în parlament prin unii din prietenii săi în contra isprăvilor guvernării național-țărăniste (interpelarea ing. Mareș, etc.) nu s-a sfiit să fie ales apoi tot de un guvern național-țărănesc în alegerea parțială de la Vlașca, unde nu i se pusese contracandidat. Pentru că profitul personal al acelui mandat de la Vlașca, fusese ales de d. D. R. Ioanițescu, pe care vreme îndelungată îl ridiculizase și-i redusese activitatea și popularitatea la câteva „căruțe“, dându-i acestuia cea mai mare satisfacție: aceea de a-l alege senator, fără contracandidat și cu aceleași... câteva „căruțe“. Pentru că neînfricat biciuitor al moravurilor politicianiste și a procopserilor personale, o face numai la gazetă și prin întruniri publice, uitând că figurează: a) în fruntea societății spoliatoare a telefoanelor contra căreia s’a ridicat indignată întreaga intelectualitate și opinie publică; b) în fruntea unei societăți creiată în scopul salvării unei bănci și căpătuiri a unor anume protejați și care realizează venituri ce se sustrag astfel instituțiilor de stat; —: c) pentru că a cerut să onoreze cu prezența sa consiliul de administrație a unei bănci ce a sărăcit un foarte mare număr de deponenți și să acopere deci operații incorecte.cu numele său spre mirarea tuturor celor cari nu mai găsesc pe marele moralizator; d) pentru că a chivernisit și instalat în toate aceste și alte întreprinderi, în posturi gras plătite membrii organizației politice pe care o conduce, întrebuințând aceleași mijloace pe care le condamnă dar le practică. Pentru că plimbat prin atâtea organizații și formațiuni politice, nu urmărește decât satisfacții de ordin personal, cu sacrificarea celei mai elementare noțiuni de seriozitate politică. Pentru că este un non sens politic să ne fi alăturat la un cartel în care partidul d-lui Mareșal Averescu este în contra felului în care a’a rezolvat criza de guvern pentru care propusese un guvern de alegeri și continuă să atace guvernul liberal, iar partidul (?) d-lui Gr. Filipescu se complace în atitudinea contrarie: cochetează cu guvernul, în vederea bunăvoinței necesare... unei reușite personale. Se pare că „steaua“ salvatoare a d-lui Filipescu nu era așa de sigură: mai avea nevoie și de noi. Bănuiam sinceritatea propunerilor sale, ceea ce în urma s’a și confirmat printre altele prin declarația făcută de d. Filipes ■cu d-lui Prof. N. Iorga: „D-ta stai foarte bine la Senat“, cu ocazia explicării unoor detalii de candidaturi pe care nu i le cere ruse de altfel nimeni. i Dar d. Filipescu are și oare , care socoteli cu mine și de a- Refuz Nu s’au comentat în presa noastră cotidiană două întâmplări înregistrate doar sumar sub titlul Refuz de viză. Este vorba de două cazuri unde consilierii controlori, unul la Ministerul Apărării Naționale, al doilea la Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, împotriva dispunor organelor superioare respective, au refuzat să-și puie viza la plata unor sume, împredicând astfel, cu riscul persoanei lor, împlinirea unor acte de favoritism și ilegalitate. Iată cazurile, așa cum s’au prezintat : Ministerul lucrărilor publice și al comunicațiilor, confirmând în postul dinainte ocupat pe un șef de cabinet al acestui minister cu un salariu mai mare decât cel prevăzut în buget pentru același serviciu pe anul anterior, consilierulcontrolor a refuzat să vizeze statele pentru diferența de salariu, aceasta contravenind dispozițiilor art. 5. din legea măsurilor excepționale de ordin financiar. Al doilea caz: un domn general în rezervă, chemat temporar în activitate, fiind retribuit nu numai cu diferența între pensie și solda gradului, ci și cu toate accesoriile prevăzute pentru acest final consilierul-controlor de la Ministerul apărării naționale, a refuzat viza cerută pentru angajarea și ordonauarea sumei, în baza art. 66 din legea înaintărilor în armată, art. 3 din legea cumulului și alt. 66 din legea generală de pensiuni, împricinații plângându-se împotriva acestor refuzuri de viză, înalta Curte de Conturi, în ambele cazuri, a dat dreptate d-lor consilieri-controlori de cari e vorba, motivându-și hotărîrea în primul caz pe faptul că d. șef de cabinet , nefiind avansat în grad, ci numai confirmat în postul ocupat, nu poate avea alt salariu decât acela prevăzut în budget pentru acel post, iar în al doilea caz, ca, potrivit art. 3 din legea, cumulului, pensionarii statului nu pot "ocupa sub nici un motiv funcțiuni publice retribuite din bugetul statului, iar, conf. art. 66 din legea pensiilor, d. general chemat temporar în activitate putea avea dreptul numai la diferența între pensia sa și retribuția corespunzătoare altimului grad ce Fa avut la data pensionării. Aceste cazuri merită desigur să fie relevate, spre a se vedea în ce măsură ar putea fi oprite atâtea ilegalități, dacă toți cei puși să interpreteze sau să aplice legea, și-ar face datoria în deplină conștiinciozitate. I. Const Detabaîa —— "' X&X”—“— Conferința economică pan-europeana Viena. 4. — In cadrul conferinței economice convocată de Uniunea pan-europeanâ, a avut loc aseară o manifestare publică, la care au făcut expuneri mulți delegați străini. Astfel, profesorul Francois Delaisi (Franța) a propus intre altele, reconstrucția și desvoltarea căilor de comunicații in statele agrare din Europa răsăriteană. Această reconstrucție ar servi la transportul rapid al produselor agricole spre restul Europei. D. Delaisi a afirmat că financiarii francezi ar pune la dispoziție un fond de 80 miliarde franci pentru reconstrucția economică a Europei orientale. D. Hontos, fost secretar de stat în Ungaria, a pledat pentru un moratoriu de trei ani al statelor din Europa orientală și a propus o cooperare mai strânsă a băncilor de emisiune din statele succesoare D. profesor Manoilescu a prezentat un raport asupra refacerei economice a Europei prin oragnizarea națională și internațională și a susținut că trebue să se urmeze pe calea raționalizării spre statul corporativ și mai rtoarte spre pan-Europa. EXTERNE Toată presa iugoslavă comentează cu atențiune deosebită vizita suveranilor Bulgariei la Belgrad și scontează rezultatele fericite ale apropierii dintre cele două popoare. Se atribue întâlnirei dintre regele Alexandru și regele Boris o mare importanță și se crede că, cu această ocazie se va ajunge la perfectarea tratativelor pentru îmbunătățirea raporturilor, atât de sbuciumate până acum, dintre cele două țări, pe de o parte iar din punct de vedere european se scontează începerea unei perioade de liniște și conlucrare efectivă între statele din sud-estul Europei. Rezultatele definitive și oficiale ale alegerilor generale din Spania, sunt următoarele: dreapta obține 207 mandate; centrul obține 167, dintre cari 104 sunt luate de radicali; stânga obține 99 mandate, dintre cari 50 revin socialiștilor. * ‘ Eri s’a întrunit marele consiliu fascist. Cu acest prilej, d. Mussolini a făcut un lung raport în fața Marelui consiliu fascist, cu privire la relațiile dintre Italia și Societatea Națiunilor. După ascultarea raportului făcut de Duce, Marele consiliu a început desbaterea asupra acestei chestiuni și a hotărît ca, pe viitor, prezența unui delegat permanent al Italiei în Societatea Națiunilor să fie condiționată de o reformă radicală a acestui organism. Reforma trebue să fie realizată în timpul cel mai scurt și trebue să urmărească transformarea Societății Națiunilor, atât în ce privește alcătuirea ei, cât și în ce privește modul de funcționare a Societății Națiunilor și obiectivele pe care le urmărește. După stabilirea acestui principiu, Marele consiliu fascist a trecut la examinarea chestiunii datoriilor de războiu ale Italiei față de Statele Unite. Constatând că evenimentele n’au fost de natură să înlesnească negocieri în chestiunea datoriilor de răsboiu, așa cum Marele consiliu își exprimase dorința în ședință de la 11 Iunie, s’a hotărît a se efectua plata unei sume de un milion dolari, din totalul sumei scadente, pentru a se da o nouă dovadă de bunăvoința Italiei, așteptându-se ca un aranjament definitiv să închidă această aită de activ și pasiv, decurgând din războiu.' După aniversarea independenții iugoslave — Un articol al a l-lei dr. Beneș — In ziua de 1 Decembrie au avut loc la Praga și în alte orașe cehoslovace, mari festivități cu prilejul comemorării independenței iugoslave. Deasemenea toate ziarele cehoslovace au consacrat articole de fond celei de a 15-a aniversări a unirii iugoslave. In ziarul „Prager Presse“ a apărut un lung articol al Ministrului dr. Beneș, consacrat sărbătoarei naționale iugoslave. Nu mult după cea de a 15-a aniversare a independenței cehoslovace, când strălucita revistă militară din Praga, în fața Președintelui Masaryk a însemnat o puternică manifestare a liniștei, siguranței și încrederii, se sărbătorește și cea de a 15-a aniversare a regatului aliat iugoslav, care constitue deasemenea o manifestare a liniștei siguranței și încrederii. Dr. Beneș se ocupă apoi cu străduințele spre consolidarea poporului iugoslav și caracterizează opera realizată de regele Alexandru prin următoarele cuvinte : s’au înlăturat divergențele, s’au unit toate ramurile aceleiași națiuni și s’a ajuns la asigurarea prezentului și viitorului statului unitar iugoslav. Mai departe dr. Beneș exprimă urările de succe ale Cehoslovaciei și caracterizează prin cuvinte profund simțite, raporturile frățești dintre ambele națiuni, care au fost și rămân pentru totdeauna legați în suferințe și bucurie. SPRE O MICĂ ÎNȚELEGERE ECONOMICA Dr. Beneș amintește prietenia ce leagă Jugoslavia, România și Cehoslovacia, luptele comune de eliberare, evenimentele din 1918, iar în continuare spune: Nesiguranța situației europene, dificultățile conferinței de dezarmare și criza Ligii Națiilor, nu pot slăbi, ci întări legăturile din Mica înțelegere. Nu de mult am exprimat interesele noastre comune cu Iugoslavia și România prin o dezvoltare esențiala a colaborării în cadrul Micei Antante, iar în prezent continuăm activitatea menită a transforma Mica Antantă nu numai într’un instrument al celor mai strânse raporturi politice, dar și al celei mai strânse colaborări economice. Sunt convins că tratativele ce au început la Belgrad și vor continua la Praga, vor convinge întreaga lume de adânca prietenie ce leagă națiunile noastre și de durabilitatea alianței noastre. Apropiata conferință va dovedi că politica Micei Antante este o politică unitară menită a împiedica orice încercare și orice aspiration expansive care ar tinde împotriva liniștei, consolidării și desvoltării liniștite a țărilor noastre și întregii Europe centrale. Reținerie din salarii la C. F. R. cu ocazia sărbătorilor Reținerile legale pentru stat, casa de pensiuni, respectiv Casa de ajutor, ratele din împrumuturi și cotizațiile către casa funcționarilor publici, casa de credit a Casei autonome pentru ocrotirea și ajutorarea personalului c. f. r., cum și sechestrele, pensiile alimentare, restituirile de dotă, sechestrele pentru plata impozitelor cum și orice alte rețineri ordonate prin hotărîri judecătorești, adică în general reținerile cari interesează alte autorități sau persoane străine și cari sunt aplicate cu forme legale, se vor executa în mod obișnuit. Aceasta întrucât Regia c. f. r. nu are dreptul legal să amâne astfel M Eli# j x#x- N. Bugetul Iugoslaviei pe anul 1934-35 Ministrul de finanțe a prezentat zilele acestea Skupcniei iugoslave, bugetul pe anul 1934- 35. Cheltuelile administrației statului au fost stabilite la 3.914.354.340 dinari, iar cheltuelile întreprinderilor economice de stat, la 3.256.896.450. In comparație cu bugetul în curs, cheltuelile prezintă o micșorare de 512 milioane dinari. Cu toate acestea bugetul prevede o sporire a cheltuelilor pentru pensii și invaliditate suma de 185 milioane dinari, pentru construcțiile de căi ferate cu 50.396.615 miidinari. Cheltuelile ministerului instrucțiunii au fost sporite cu 7,4 mii dinari, cele ale ministerului lucrărilor publice cu 600 mii dinari. Sporirea cheltuelilor școlare a fost pricinuită de deschiderea de noui școli primare și de mărirea numărului învățătorilor. Deasemenea și la venituri bugetul prezintă o descreștere. In comparație cu bugetul în curs, veniturile de la impozitele directe sunt evaluate cu 325 milioane dinari mai puțin. La monopolurile statului se așteaptă o descreștere a veniturilor cu 150 mii dinari. Ministerul transporturilor așteaptă o descreștere de 140 mii. dinari de venituri. Cu toată această importantă reducere a veniturilor, ministerul de finanțe a reușit să echilibreze complect economia bugetară. I