Neamul Românesc, decembrie 1933 (Anul 28, nr. 260-281)

1933-12-08 / nr. 265

Anul XX­VIII Nr. 265 ¥*f# nmt* ie mam* am. •**»**« bw «­fe *. t. t, b­». i«ns*,m NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT nUCTOR POLITIC N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25. (etaj) Tamon 5.70.38 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I>2 LEI Tineri ) Decembrie 1933 6 1MURH Ia țari Pe na an.­­96 teil P~e «an a Ion«. 300 toI Pentru autoritați ei leetti »«nal­i 1000 toi­­ Ia aliniafi­ale. Pe­na an. 1200 tell Pe Nane mm. «00 tei DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE ♦ O reacțiune firească, s’a produs și la noi, și în celelalte state succesorale, de pe urma turneului organizat cu dibăcii și cu reclama necesară, de Con­tele Bethlen. Opiniile publice din statele care au câștigat războiul, au pornit ofensiva îm­potriva frământărilor disperate ale revizioniștilor, printre care locul de seamă îl ocupă Unga­ria. La noi, țara întreagă s’a mo­bilizat în fața unei primejdii care deși n’a trecut încă din domeniu­l atmosferei, ar putea să se transforme într’o serioa­să problemă, cu urmări incalcu­labile. Pe cale pacifică, este si­gur că nici un popor nu va primi hotărîri străine, care să decidă în chestiuni de frunta­rii, de retrocedări sau de com­pensații. Eventualii aliați de moment ai revanșei de la Pesta, n’au nici calitatea, nici posibilitatea să determine după criterii mai echitable, frontierele trasate în 1918, la Trianon. Popoarele interesate, cele care și-au readus la patrimo­niul național teritorii pierdute ori zmulse prin revoltătoare acte de cotropire, de marile sta­te cuceritoare, vor răspunde cum au răspuns și până acum. Tratatele sunt și rămân defini­tive. Numai forța ar fi în stare să sfărâme dreptul, după ce puterile unite ale învingători­lor, Vau realizat pe teren. Din acest punct de vedere, sentimentalismul celor 168 de­putați englezi, — localizat cu prudență în Europa Centrală, — poate cel mult să insufle cu­raj, agitatorilor din Ungaria, singurul stat care-și mai face iluzii nebune despre reconsti­tuiri absurde. Marii aliați, cu toate deosebi­rile și contradicțiile politicei lor externe, rămân pe linia respec­tului tratatelor. Statele succe­sorale, și cele mărite prin des­membrarea habsburgică, n’au de loc intenția să se mutileze, pentru idealurile îndrăznețe ale magnaților. Dar în această fixare de ati­tudini, să ni se dea voe să con­statăm unele rezerve. In țara noastră, conviețuesc cu noi minorități etnice. Ele se bucură de un regim de liber­tate care nu poate fi tăgăduit. Au școlile lor, bisericile lor. Le­gile noastre, nu îi țin dincolo de ele. împroprietărirea a dat țăranilor bulgari, sași, unguri, ucraineni, ruși, suprafețe întin­se din moșiile expropriate. Inte­lectualii lor, află un așa de larg câmp de acțiune în România­, în­cât lovesc direct și dureros în chiar existența tinerimei ro­mânești. Ce cred toate aceste minori­tăți, reprezentanții lor, toți re­prezentanții lor, de ofensiva maghiară­­, și în general, de toa­te zvârcolirile revizioniste ? Le admit, ori nu? Logica îi obligă să spună ce cred. Să dezaprobe categoric tendințele antiromânești ale dușmanilor României, fie aceș­tia magnați ori simpli agita­tori. Să dezaprobe categoric, pu­blic, acțiunea revizionistă. Sau, dacă cred că e mai bi­ne, să o aprobe. Pe față, cu tot curajul. Pentru că noi vrem să știm cine sunt dușmanii intereselor noastre de viață națională. Pe toți dușmanii, și de peste și din năuntrul granițelor românești. Minoritarii nu trebue să ră­mână în nici un caz, specta­tori indiferenți, atunci când a­­salturi îndrăznețe, pot primej­dui drepturi istorice, pecetluite cu cel mai generos sânge româ­nesc. Altminteri, vom trage con­cluzia că nimic nu-i leagă de România, de­cât poate­­ gânduri ascunse și planuri dușmă­noase. Din albumul amintirilor După <38 o seară întreagă arai­stet pironit în sprona socotelilor de toamnă,­­prin catastive, în­ această oră calmă de lumină,­­privind, va­durile Moldovii care zace ca un lung­­ carpe metalic în ceafa stră­vezie a văilor, înțep a toarce finul teurit al amintirilor pe vârful pe­­nisii. Oare unde o să mă ducă vraja gândului însetat de pri­be­■­gie ?... In altarul tinereții îndepărtate răsare plină de viață icoana unui profesor iubit, d. Chauvelong, ca­re ne preda istoria Franții și lite­ratura­ franceză la liceul Saint Louis din Paris. Ambele cursuri erau delectarea noastră zilnică. Profesorul era un orator­ de valoare, un artist evoca­tor și însufleți­tor al trecutului. Cursul său de istorie era, veșnic, o fermecătoare povestire. Nu ne cerea" niciodată anoste cronologii, sau sar­bade înșiruiri de fapte ne* * mestecate și răsturnate din gură­­ pe nerăsuflate. D. Chauvelong ne pretindea o sforțare de înțelegere, de abstracțiune, scoțând din eve­nimentele istorice principiile ge­neratorii ce au fost idealurile sain­­, „ol­or creștere­, c are sau guvernat destinele marelui popor france». Cu câtă patimă ne adâncea în tainele Renașterii și Revoluției de­­ la­ 1789, cu câtă măestrie sculp­ta figurile ducelui de Richelieu și a împăratului Napoleon. Despre Richelieu ne-a vorbit în ■lungi prelegerii ipsfiandi­ne în la­■­birintul tutucopr planurilor politice­­ ale ilustrului, bărbat de Stat, care a fixat pentru veșnicie ,polo» . Franței, luptând cu deopotrivă tenacitate și isbâ­nda contra duș­­­­manilor din afară și a celor din ju­r și­ragoiul Prelegerea cu faimoa­sa, „journée des dupes“, a fost o silăbatcaire, un triumf, terminat cu aclamațiile frenetice a­le elevilor, ascultând vrăjiți pățaniile celor două regine Maria, de Medici­ și­­ Anna de Austria, împreună cu complicii lor Maxim­ae și cele trei­­ ducese de Guise, de Conți și d'El­­beraf, pornite, de a doua zi în e­­xilul domiciliului forțat, la țară. Iar, Duminica următoare, d. Chauvelong ne-a condus la mu­­sicul Luvrului, u­nde am stat mai bine de un ceas ca să privim por­tretul ducelui de Richelieu de pic­torul Philippe I.de Champaigne, — acea­ figură fină, palidă, cu șuvâ­­ntul enigmatic al buzelor subțiri și privirile tăioase, pătrunzătoare,­­implacabile, ale ochilor mici, negri ca păcura infernului. Prelegerile epopeei imperiale au fost cu totul răscolitoare. Eșeam de la lecție îmbujorați și atât de înflăcărați încât în recreație ne luam cu toți la trântă unde, ca îndeobște, mica noastră oștire ro­mână ieșea victorioasă, mai ales grafic colegului Po­pescu Marin, târgoviște­an scurt, smolit și poso­morit, un adevărat triunghiu de stejar invincibil... In prima Duminică, pe urmă, d. Chauvelong ne-a condus la Pa­latul Invalizilor, unde sub doma aurită, în mijlocul unei rotonde so­lemne, odihnesc osemintele împă­ratului dintr’un sa Trof­agiu de mar­moră roșie, p­atro sală alături erau trofeele imperiale, sute d­e stea­guri cucerite de la dușmani, ia­r pe frontonul peristiflului, în coloane de marmoră neagră canelate, sânt scrise ultimele dorin­ți ale Leului în agonie : „Doresc să fiu îngro­pat pe malurile Seiiei, în mijlo­cul poporului francez pe care l’am iubit atât de mult!“ Nobile, sfinte lacrămi pe care le văz­ăm noi ,orpinii împreună cu bunul nostru profesor, în preajma mormântului Titanului Latinită­ții... La 11 iulie,­­profesorul ne-a con­dus la Lomgchamps să vedem, defi­larea armatei franceze. După ce au trecut ba­teriile la galop, a ve­nit navala înfricoșată a cavaleriei pe front de escadroane , spahii al­gerieni, vânătorii africani călări, dragonii și masa de fier a cuiras­­sierilor, fluturând săbiile în tune­te de urâte. La despărțire­a, Chauvelong ne-a spus nouă românilor strâm­­gându-ne mâinile cu putere: „Vom plutez și Transylvumie", iar noi i-aim strigat: „Et vom !‘Alsa­ce-Lorraine !“ Și, visurile comune ni sau îm­plinit, prin sânge laolaltă, împăr­tășit. — Să se știe la Paris și la Ber­lin, că Hitler, nimeni, niciodată, nu va deslu­pi Românimea de su­fletul poporul­ui francez. N. N. Lenguceanu S’a ieftenit pâinea neagră Astăzi la ora 12, a avut loc la primăria centrală, o consfă­tuire între d. Em. Dan, prima­rul municipiului și brutarii din Capitală, în vederea oftenirii pâinii. In urma convorbirilor ce au urmat s’a hotărît ca pâinea nea­­­ gra sa fie ieftenită cu un leu, în­ ■­cepând chiar de astăzi. j —-----"000 x 000­ TM-*--TM—— Adevărați eroi! D. căpitan Fabritius și aghiotantul său d. Dickel«­sunt niște adevărați eroi. Au proclamat pangermanismul și pentru Ardeal, lau comandat uniforme, i-au dat arme, i-au înjghebat cadrele de comandă și au înștiințat tineretul ca la primul sunet de trîmbiță să sară pentru „a-și face dreptate", Selbsthilfe. Mai­ mai că se comandaseră de la Krupp și elementele materiale pentru apărarea tehnică a Capitalei, Sibiiul.­ Un fior trecuse prin măduva celor a­tîtea milioane de Romîni, cu atît mai mult cu cît „căpitanul­" german și „căpitanii" romîni erau legați prin svastica beb­ioasă comună. Și iată s­ă vin alegerile, iar cancelarul Hitler poate face multe, numai voturi în Romîni­a pentru ca în Parla­mentul din București să fie mai mulți Sași la 200.000 de oameni decît Unguri la un milion și jumătate, nu. 1**» Și atunci, Doamne, atunci, a ajuns un pașnic profesor de istorie ca d. Al. Lăpădatu, pentru ca aceiași trîmbiță a lui Erminiu să sune un triumfal Zurück. Adevărați eroi! *... N. IOR CA (Continuare un pag, ii-a­ Răspuns d-lui Grigore Filipescu Vechiul și devotatul nostru prie­ten., d. Dumitriu Șoim­u ne tri­­mete următoarele: " In numărul de Luni 4 De­cembrie c. al ziarului „Epoca“, șeful partidului conservator se ocupă de hotărârea d-lui Prof. N. Iorga și a partidului națio­­nalist-democrat să nu partici­păm la apropiatele alegeri ge­nerale. Și cu siguranța omului aran­jat, d. Gr. Filipescu regretă lip­sa din Cameră a d-lui N. Iorga și atribue hotărîrea noastră fricei de a nu împlini cota de 2% pe țară. Prin scrisoarea adresată par­tizanilor săi politici, șeful par­tidului naționalist-democrat a­u arătat în chip neîndoelnic ho­­­­tărîrea sa și motivele care o în­­­­dreptățesc. Liber este d. Gr. Filipescu să­­ se poată înțelege sau nu. 1 Cât privește jertfa editării „Neamului Românesc pentru popor“ și răsplata muncii dusă în ogorul politicei românești de către d. Prof. N. Iorga, nu toc­mai d. Filipescu este cel mai în­dreptățit ca s’o aprecieze și s’o recunoască. Desigur că un mare număr de țărani de pe moșiile sale din Ilfov și Brăila s’au îm­­îr­tășit din slova marelui pro­fesor, cu neînsemnata jertfă a plății câtorva abonamente, de a căror plată, îngrija ca un părin­te, d. Gr. Filipescu. Dar rostul articolului „D. Ior­ga și alegerile“ era cu totul altul. D-sa. se crede îndreptățit a mărturisi și în public părerea sa de rău că nu s’a putut realiza cartelul pe care l-a propus d-lui Prof. N. Iorga și partidului na­ționalist-democrat. Și-mi atri­buie un oarecare rol în această chestiune, și acesta-1 supără mai ales. Recunosc că am avut o păre­re, e general împărtășită de membrii partidului din care fac parte, — și că am avut curajul și datoria s’o susțin cu toată tă­ria : cartelul propus trebuie res­pins. Dar pentru că d. Gr. Filipes­cu provoacă, să lămurim lucru­rile. Abia căzuse guvernul națio­­nal-țărănist. Nici nu apucaseră bine libe­ralii să se instaleze. D. Gr. Filipescu, era foarte grăbit, deși campania electora­lă nu era încă deschisă: voia „lărgirea“ cartelului ce are în­cheiat încă din primăvară cu d. Mareșal Averescu. D-sa, pe care nu-l mai intere­sa acum cei 2%, pe care nu-i realizase în alegerile generale din 1932, — de­oarece cartelul de mai sus îl punea la adăpost de orice risc, — oferă un nou cartel prin d. Costin Gh. Sturza. Tratativele se duc la Bucu­rești și chiar la Vălenii de Munu­te, și chiar de d. Gr. Filipescu. Oferta vine în discuția comi­tetului executiv și a delegației noastre permanente. D. Gr. Filipescu nu este bine informat, de­oarece nu numai eu m’am opus la încheierea car­telului, unanimitatea partici­panților a avut aceeași părere. Rolul meu, dacă am avut vre­unul, a fost acela de a înfățișa pe lângă deosebirile programa­tice care făceau imposibil car­telul, și unele motive de alt or­din, din care notez câteva: D. Gr. Filipescu, deși aflat în­­tr’un cartel cu d. Mareșal Ave­rescu, nu avea asentimentul a­­cestuia pentru tratativele pe care le ducea personal sau prin prietenii săi, ceea ce nu era nici serios și nici corect. Pentru că d-sa într’un parla­ment trecut avusese o atitudine incalificabilă față de d. Prof. N. Iorga, ceea ce nu-l împiedecase să fie în 1931 profitorul a 30 mandate și al nu știu câte pre­fecturi. Pentru că deși colaborase (?) cu guvernul Iorga și dusese campanie prin presă și în par­lament prin unii din prietenii săi în contra isprăvilor guver­nării național-țărăniste (inter­pelarea ing. Mareș, etc.) nu s-a sfiit să fie ales apoi tot­ de un guvern național-țărănesc în a­­legerea parțială de la Vlașca, unde nu i se pusese contracan­didat. Pentru că profitul personal al acelui mandat de la Vlașca, fusese ales de d. D. R. Ioanițes­­cu, pe care vreme îndelungată îl ridiculizase și-i redusese acti­vitatea și popularitatea la câte­va „căruțe“, dându-i acestuia cea mai mare satisfacție: aceea de a-l alege senator, fără con­tracandidat și cu aceleași... câ­teva „căruțe“. Pentru că neînfricat biciui­­tor al moravurilor politicianiste și a procopserilor personale, o face numai la gazetă și prin în­truniri publice, uitând că figu­rează: a) în fruntea societății spoliatoare a­ telefoanelor con­tra căreia s’a ridicat indignată întreaga intelectualitate și opi­nie publică; b) în fruntea unei societăți creiată în scopul sal­vării unei bănci și căpătuiri a unor anume protejați și care realizează venituri ce se sustrag astfel instituțiilor de stat; —: c) pentru că a cerut să onoreze cu prezența sa consiliul de ad­ministrație a unei bănci ce a sărăcit u­n foarte mare număr de deponenți și să acopere deci operații incorecte­­.cu numele său spre mirarea tuturor celor cari nu mai găsesc pe marele moralizator; d) pentru că a chivernisit și instalat în toate aceste și alte întreprinderi, în posturi gras plătite membrii or­ganizației politice pe care o conduce, întrebuințând aceleași mijloace pe care le condamnă dar le practică. Pentru că plimbat prin atâ­tea organizații și formațiuni politice, nu urmărește decât sa­tisfacții de ordin personal, cu sacrificarea celei mai elementa­re noțiuni de seriozitate poli­tică. Pentru că este un non sens politic să ne fi alăturat la un cartel în care­ partidul d-lui Mareșal Averescu este în contra felului în care a’a rezolvat cri­za de guvern pentru care pro­pusese un guvern de alegeri și continuă să atace guvernul li­beral, iar partidul (?) d-lui Gr. Filipescu se complace în atitu­dinea contrarie: cochetează cu guvernul, în vederea bunăvoin­ței necesare... unei reușite per­sonale. Se pare că „steaua“ salvatoa­re a d-lui Filipescu nu era așa de sigură: mai avea nevoie și de noi. Bănuiam sinceritatea propu­nerilor sale, ceea ce în urma s’a și confirmat printre altele prin declarația făcută de d. Filipes­ ■­cu d-lui Prof. N. Iorga: „D-ta stai foarte bine la Senat“, cu o­­cazia explicării unoor detalii de­­ candidaturi pe care nu i le ce­r­e ruse de altfel nimeni. i Dar d. Filipescu are și oare­ , care socoteli cu mine și de a- Refuz Nu s’au comentat în presa noa­stră cotidiană două întâmplări în­registrate doar sumar sub titlul Refuz de viză. Este vorba de două cazuri unde consilierii controlori, unul la Ministerul Apărării Nați­onale, al doilea la Ministerul Lu­crărilor Publice și al Comunicați­ilor, împotriva dispu­nor orga­nelor superioare respective, au re­fuzat să-și puie viza la plata unor sume, împredicând astfel, cu ris­cul persoanei lor, împlinirea unor acte de favoritism și ilegalitate. Iată cazurile, așa cum s’au pre­­zintat : Ministerul lucrărilor publice și al comunicațiilor, confirmând în postul dinainte ocupat pe un șef de cabinet al acestui minister cu un salariu mai mare decât cel pre­văzut în buget pentru același ser­viciu pe anul anterior, consilierul­­controlor a refuzat să vizeze sta­tele pentru diferența de salariu, aceasta contravenind dispozițiilor art. 5. din legea măsurilor excep­ționale de ordin financiar. Al doilea caz: un domn general în rezervă, chemat temporar în activitate, fiind retribuit nu nu­mai cu diferența între pensie și solda gradului, ci și cu toate ac­cesoriile prevăzute pentru acest final consilierul-controlor de la­­ Ministerul­­ apărării naționale, a refuzat viza cerută pentru anga­jarea și ordonau­­area sum­ei, în baza art. 66 din legea înaintărilor în armată, art. 3 din legea cumu­lului și alt. 66 din legea generală de pensiuni, împricinații plângându-se îm­potriva acestor refuzuri de viză, înalta Curte de Conturi, în ambe­le cazuri, a dat dreptate d-lor con­­silieri-controlori de cari e vorba, motivându-și hotărîrea în primul caz pe faptul că d. șef de cabinet , nefiind avansat în grad, ci numai confirmat în postul ocupat, nu poate avea alt salariu decât acela prevăzut în budget pentru acel post, iar în al doilea caz, ca, po­trivit art. 3 din legea, cumulului, pensionarii statului nu pot "ocupa sub nici un motiv funcțiuni pu­blice retribuite din bugetul sta­tului, iar, conf. art. 66 din legea pensiilor, d. general chemat tem­porar în activitate putea avea dreptul numai la diferența între pensia sa și retribuția corespunză­toare altimului grad ce Fa avut la data pensionării. Aceste cazuri merită desigur să fie relevate, spre a se vedea în ce măsură ar putea fi oprite atâtea ilegalități, dacă toți cei puși să­­ in­terpreteze sau să aplice legea, și-ar face datoria în deplină con­știinciozitate. I. Const Detabaîa —— "' X&X­­”—“— Conferința economică pan-europeana Vie­na. 4. — In cadrul confe­rinței economice convocată de Uniunea pan-europeanâ, a avut loc aseară o manifestare publi­că, la care au făcut expuneri mulți delegați străini. Astfel, profesorul Francois Delaisi (Franța) a propus intre altele, reconstrucția și desvolta­­rea căilor de comunicații in sta­tele agrare din Europa răsări­teană. Această reconstrucție ar servi la transportul rapid al pro­duselor agricole spre restul Eu­ropei. D. Delaisi a afirmat că financiarii francezi ar pune la dispoziție un fond de 80 miliar­de franci pentru reconstrucția economică a Europei orientale. D. Hontos, fost secretar de stat în Ungaria, a pledat pen­tru un moratoriu de trei ani al statelor din Europa orientală și a propus o cooperare mai strân­să a băncilor de emisiune din statele succesoare D. profesor Manoilescu a pre­zentat un raport asupra refa­­cerei economice a Europei prin oragnizarea națională și inter­națională și a susținut că tre­bue să se urmeze pe calea ra­ționalizării spre statul corpora­tiv și mai rtoarte spre pan-Eu­­ropa. EXTERNE Toată presa iugoslavă comen­tează cu atențiune deosebită vi­zita suveranilor Bulgariei la Belgrad și scontează rezultatele fericite ale apropierii dintre cele două popoare. Se atribue întâlnirei dintre regele Alexandru și regele Bo­ris o mare importanță și se crede că, cu această ocazie se va ajunge la perfectarea trata­tivelor pentru îmbunătățirea raporturilor, atât de sbuciuma­­te până acum, dintre cele două țări, pe de o parte iar din punct de vedere european se scontează începerea unei perioade de li­niște și conlucrare efectivă în­tre statele din sud-estul Euro­pei.­­ Rezultatele definitive și ofi­ciale ale alegerilor generale din Spania, sunt următoarele: dreapta obține 207 mandate; centrul obține 167, dintre cari 104 sunt luate de radicali; stân­ga obține 99 mandate, dintre cari 50 revin socialiștilor. * ‘ Eri s’a întrunit marele con­siliu fascist. Cu acest prilej, d. Mussolini a făcut un lung raport în fața Marelui consiliu fascist, cu pri­vire la relațiile dintre Italia și Societatea Națiunilor. După ascultarea raportului făcut de Duce, Marele consiliu a început desbaterea asupra a­­cestei chestiuni și a hotărît ca, pe viitor, prezența unui delegat permanent al Italiei în Societa­tea Națiunilor să fie condițio­nată de o reformă radicală a a­­cestui organism. Reforma trebue să fie reali­zată în timpul cel mai scurt și­­ trebue să urmărească transfor­­­­marea Societății Națiunilor, a­­­­tât în ce privește alcătuirea ei,­­ cât și în ce privește­­ modul de­­ funcționare a Societății Națiu­nilor și obiectivele pe care le urmărește. După stabilirea acestui prin­cipiu, Marele consiliu fascist a trecut la examinarea chestiunii datoriilor de războiu ale Italiei față de Statele Unite. Consta­­­­tând că evenimentele n’au fost­­ de natură să înlesnească nego­­­­cieri în chestiunea datoriilor de­­ răsboiu, așa cum Marele consi­liu își exprimase dorința în șe­dință de la 11 Iunie, s’a hotărît a se efectua plata unei sume de un milion dolari, din totalul su­mei scadente, pentru a se da o nouă dovadă de bunăvoința Italiei, așteptându-se ca un a­­­­ranjament definitiv să închidă­­ această aită de activ și pasiv,­­ decurgând din războiu.' După aniversarea independenții iugoslave — Un articol al a l-lei dr. Beneș — In ziua de 1 Decembrie au a­­vut loc la Praga și în alte orașe cehoslovace, mari festivități cu prilejul comemorării indepen­denței iugoslave. Deasemenea toate ziarele cehoslovace au consacrat articole de fond ce­lei de a 15-a aniversări a unirii iugoslave. In ziarul „Prager Presse“ a apărut un lung arti­col al Ministrului dr. Beneș, consacrat sărbătoarei naționale iugoslave. Nu mult după cea de a 15-a aniversare a independen­ței cehoslovace, când strălucita revistă militară din Praga, în fața Președintelui Masaryk a însemnat o puternică manifes­tare a liniștei, siguranței și în­crederii, se sărbătorește și cea de a 15-a aniversare a regatului aliat iugoslav, care constitue deasemenea o manifestare a li­niștei siguranței și încrederii. Dr. Beneș se ocupă apoi cu stră­duințele spre­ consolidare­a po­porului iugoslav și caracterizea­ză opera realizată de regele A­­lexandru prin următoarele cu­vinte : s’au înlăturat divergen­țele, s’au unit toate ramurile a­­celeiași națiuni și s’a ajuns la asigurarea prezentului și viito­rului statului unitar iugoslav. Mai departe dr. Beneș exprimă urările de succe ale Cehoslova­ciei și caracterizează prin cu­vinte profund simțite, raportu­rile frățești dintre ambele na­țiuni, care au fost și rămân pen­tru totdeauna legați în suferin­țe și bucurie. SPRE O MICĂ ÎNȚELEGERE ECONOMICA Dr. Beneș amintește priete­nia ce leagă Jugoslavia, Româ­nia și Cehoslovacia, luptele co­­m­une de eliberare, evenimente­le din 1918, iar în continuare spune: Nesiguranța situației europene, dificultățile conferinței de dezar­mare și criza Ligii Națiilor, nu pot slăbi, ci întări legăturile din Mica înțelegere. Nu de mult am exprimat interesele noastre comu­ne cu Iugoslavia și România prin o dezvoltare esențiala a colaboră­rii în cadrul Micei Antante, iar în prezent continuăm activitatea me­nită a transforma Mica Antantă nu numai într’un instrument al celor mai strânse raporturi politice, dar și al celei mai strânse colaborări economice. Sunt convins că trata­tivele ce au început la Belgrad și vor continua la Praga, vor convin­ge întreaga lume de adânca prie­tenie ce leagă națiunile noastre și de durabilitatea alianței noastre. Apropiata conferință va dovedi că politica Micei Antante este o po­litică unitară menită a împiedica orice încercare și orice aspiration­ expan­sive care ar tinde împotriva liniștei, consolidării și desvoltării liniștite a țărilor noastre și între­gii Europe centrale. Rețineri­e din salarii la C. F. R. cu ocazia sărbătorilor Reținerile legale pentru stat, casa de pensiuni, respectiv Casa de ajutor, ratele din împrumuturi și cotizațiile către casa funcționarilor publici, casa de credit a Casei au­tonome pentru ocrotirea și ajuto­rarea personalului c. f. r., cum și sechestrele, pensiile alimentare, restituirile de dotă, sechestrele pen­tru plata impozitelor cum și orice alte rețineri ordonate prin hotărîri judecătorești, adică în general re­ținerile cari interesează alte autori­tăți sau persoane străine și cari sunt aplicate cu forme legale, se vor executa în mod obișnuit. Aceasta întrucât Regia c. f. r. nu are dreptul legal să amâne astfel M Eli# j x#x- N. Bugetul Iugoslaviei pe anul 1934-3­5 Ministrul de finanțe a pre­zentat zilele acestea Skupcniei iugoslave, bugetul pe anul 1934- 35. Cheltuelile administrației statului au fost stabilite­­ la 3.914.354.340 dinari, iar cheltue­lile întreprinderilor economice de stat, la 3.256.896.450. In com­parație cu bugetul în curs, chel­­tuelile prezintă o micșorare de 512 milioane dinari. Cu toate a­­cestea bugetul prevede o spori­re a cheltuelilor pentru pensii și invaliditate suma de 185 milioa­ne dinari, pentru construcțiile de căi ferate cu 50.396.615 mii­­dinari. Cheltuelile ministerului instrucțiunii au fost sporite cu 7,4 mii­ dinari, cele ale ministe­rului lucrărilor publice cu 600 mii dinari. Sporirea­ cheltuelilor școlare a fost pricinuită de des­chiderea de noui școli primare și de mărirea numărului învăță­torilor. Deasemenea și la venituri bu­getul prezintă o descreștere. In comparație cu bugetul în curs, veniturile de la impozitele direct­­e sunt evaluate cu 325 milioa­ne dinari mai puțin. La mono­polurile statului se așteaptă o descreștere a veniturilor cu 150 mii­ dinari. Ministerul transpor­turilor așteaptă o descreștere de 140 mii. dinari de venituri. Cu toată această importantă redu­­­­cere a veniturilor, ministerul de finanțe a reușit să echilibreze­­ complect economia bugetară. I

Next