Neamul Românesc, iulie 1934 (Anul 29, nr. 137-160)

1934-07-01 / nr. 137

'Y­ Anul XXIX Nr. 137 Ta[ poștală plătită In numerar wmf. aprobăre) Dir. G­ to P. T. T. No. 155038/933. ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC Proimea 1 iulie 1934 C------------ ------^ DIRECTOR BUCUR&Ș 11 (1) cu V Wl» j Pe un an, 600 Leii Pe șase luni, 300 tei fleftinw SPN­ N. IORGA Strada BREZOIANU No.25,(etaj) «•»■ [UNK]** *" *«■ [UNK]«"■ "■"»«■flagü Si Ulowiî­­h. odorobscw Telefon 3.70.88 ,n străinătate. Pe an an, 1200 tel. Pe »ase luni, 800 Let HU INTERNE­ T.­in vastele uzine de la Cop­­șa Mică și Cugir, capabile să fa­brice tot stocul necesar pentru munițiuni și puști mitraliere. Statul Român are investite su­me enorme. Participația lui la capital, este de 67 la sută. Dacă ar fi numai atât, și în­că ar trebui să surprindă situa­ția care se menține de mulți ani de zile . Alimentăm cu vas­te comenzi de armament uzine­le străine; zvârlim zeci de mi­liarde peste hotare, cu o ușu­rință care din nenorocire nu poartă nici o răspundere; rămâ­nem permanent tributari și de­pendenți de uzinele de arma­ment de peste hotare. S’ar putea răspunde, că toate acestea sunt adevărate, dar că nu putem face altfel, de­oarece industriile metalurgice de din­colo de hotare, ne oferă calități foarte bune de muniții, cu pre­țuri deosebit de avantajoase. Nimeni nu poate susține așa ceva. Uzinele Skoda și Zibrojovka, ne dau materiale slabe și de multe ori îndoit de scumpe, îm­puterniciții noștri au semnat mereu angajamente oneroase ca preț, deficitare în ceace pri­vește rezistența și capacitatea materialului. Iar ca un suprem omagiu adus vigilenței domni­lor cari comandă, oferim ori­când dușmanilor țărei, datele precise ale înzestrărei noastre cu material teh­nic, tunuri o­­buze, mitraliere, proectile. Le este așa de ușor să știe tot ce vor asupra mijloacelor de apă­rare ale României, când con­tractele și actele confidențiale se află la Seletzky, la Zbrojovca, și la toți reprezentanții aus­triacă și unguri cari au onoarea să furnizeze armatei noastre, tot armamentul și întreg stocul nostru de munițiuni ! S’ar fi crezut că imensul scandal al ultimelor contracte de armament, și tot ce se desvă­­lue de doi ani încoace, va im­pune cât de puțină prudență, și un elementar sentiment de gri­­je pentru nevoile armatei. Dar nu se schimbă nimic. Comisia parlamentară dove­dește imensele lovituri proicta­­te prin Seletzky și prin uzinele Zbrojovka, ultimele dovedite ca anexe ale acelorași aventurieri cari păgubesc cu miliarde, vis­­teria Țărei. Din umbra care cuprinde și întunecă gingașa operă de do­tare cu armament a armatei, mâna neagră, mâna atot­puter­nică, oferă mai departe protec­ția ei vinovată. Zbrojovka ne-a vândut scump, material slab. E o uzină străi­nă. Am putea lucra la Cugir și Copșa, tot ce ne trebue. Dar ma­șinile noastre ruginesc neutili­zate. Inginerii români, rămân cu brațele în cruce, ca să vadă cum pleacă aiurea, comenzile care se pot efectua la noi. Ex­portăm miliardele noastre, stri­gând mereu să stabilizăm leul. Zbrojovka, — e de reținut a­­cest nume, — continuă să do­mine întreaga noastră acțiune de înarmare, ea pretinde să în­chirieze de la Statul Român, u­­zinele noastre. Iar autoritatea, deocamdată anonimă, sprijină mereu inad­misibilele pretenții ale străini­lor, în paguba și spre primej­duirea celor mai evidente inte­­reste ale armatei. Poate oare să continue acest sistem revoltător, și condamna­bil ? e­xamenele . Se știe de­oa­tă lumea, și în de­osebi de breasla dăscălească, că în țara aceasta a noastră s’a întâm­plat ceva catastrofal: în anul de la Hriston 1931, supt uin guvern pentru care zadarnic s’a căutat un calificat­­i­v, am avut parte de um ministru de instrucție care a fost o nenorocire a școlii, în capul acestui minister s’a așezat un om fără nici o pregătire, fără nici o pricepere în învățământ, dușman al culturei, dușman al dăscăliilor, dar mai ales dușman al examene­lor. Nu voia omul acesta în ruptul capului să înțeleagă că învăță­torii tineri trebuie să stea ani de zile sub teroarea unui examen, care se numește definitivat, adică, în loc să-și vadă de școală, să stea cu ochii veșnic­i țintiți la termo­metrul politic, singura busolă de on­on­i­m­i­ C pe valurile tulburi a­le școlii în statul unde partidismul este legea legilor, iar cu înainta­rea vrâstei, cu înmulțirea anilor robiți catedrei, oamenii trebuie să treacă prin furcile caudine ale gra­dațiilor, adică alte examene unde ești sigur de reușită dacă știi să în­covoi spinarea, să stai cu mătu­rică, să citești ori să cumperi nu­mai anumite manuale ale unor a­­numiți examinatori. ■ Despre toate acestea nu vroia să știe nimic lacel îndărătnic minis­tru al școlilor. Dar ce e mai grav, e că omul acesta în loc să se gândească la dascăli — mai ales la cei rumli, despre cari unii cred că pot fi de oarecare folos în alegeri, se gân­di­a mai mult la copii, de cari îi era milă și despre cari zicea că e destul că ani de-arândul li se îmbâcsește mintea cu materii de o necesitate foarte dubioasă, mai sunt puși și surmenajiului­­ unor examene, unde dacă nu dictează hatârul, nepriceperea, ti­picăria, manierismul și unele năravuri din fire sau tactici productive, joacă în tot cazu­l un mare rol basar­­duil, întâmplarea, ceasul rău, ori norocul cel orb. Toate aceste lucruri, așa de sim­ple, nu putea să le priceapă mi­nistrul acela de clasă inicaipaici­­tată, căruia îi zice Nicolae longa. Și după plecarea lui de la guvern, au fost repuse iarăși în toate ono­rurile: „definitivatul“ cu toate frumusețile, hatârurile, strâmbă­­tățile și inutilitatea lui, examene­le de gradații, cu toate capriciile și de... gradațiile lui, dar și exa­menele pentru bieții copii de toa­te clasele și toate gradele. Am avut prilejul să cunosc fi­nele frumuseți ale acestor exame­ne, pentru intrarea în tru un' liceu care nu se știe cum face parte din toate comisiile, dă copilelor absol­vente a școalei­ primare o teză la aritmetică pe care nu o pot face de­cât patru din o sută cinci­zeci de fete (în­tâmpla<re a face ca acele patru să fie copii ai unor anu­mite persoane inițiate și vre-o zece învățători, părinți ai copilelor prez­enta­te la examen, se strădui­esc și ei zadarnic să dezlege pro­blema. La același liceu o fetiță care a terminat clasa IV-a, având la ma­tematici nota nouă în cursul anu­lui și 9-1­ la examen, trebuind să se prezinte chiar a doua zi după acest examen de clasă la exame­nul de capacitate pentru a intra în clasa V-a, obține nota 3... La un liceu de băeți, elevul cel mai eminent din clssă, capătă la examen notă rea­la română, ma­terie unde era absolut stăpân, fiindcă i s’a părut profesor­ului, un om cu toane și cu nădăjdăi, că băiatul nu s’ar fi uitat la dânsul într’o zi, destul­ de galeș. Așa se crează în mintea frage­dă a copiilor credința nedreptății, a părtinirii și a revoltei. Un examen de conștiință al exa­minatorilor de această categorie, se impune: I. Const. De la b ai a Reveniri ? Cineva-și închipuie că a descoperit contraziceri și reveniri în atitudinea mea față de ministrul de Externe și pactele care s'au încheiat în ultimul tim­p. Pe aceste pacte le-am dezaprobat cîndva și le aprob acum. Pentru întîia oară într'o discuție în care n'am fost amestecat cu un singur cuvînt, pen­tru motive care mă privesc, cred că o lămurire, de cea mai absolută precisiune, e necesară. Sînt și acum contra formei date „Micii înțelegeri" și, dacă mi-a plăcut cînd d. leftici a glorificat la Belgrad Iugoslavia sa, nu mi-a plăcut de loc cînd, la București, d. Titulescu i-a vorbit d-lui Barthou așa de puțin despre România Și acuma cred că „pactul balcanic", nu reprezintă nicio basă serioasă. Cu Iugoslavia e­­ram alături și fără dînsul, Grecia a făcut reserve după o des­agreabilă discuție, Turcia e un­de e, iar Bulgaria și Albania se țin de-o parte, — adecă singurele țeri în adevăr balcanice. Dar schimbul de scrisori cu Sovietele, oricare ar fi ideile din fund ale Rușilor, e un act important, și pentru dînsul am arătat ministrului care i-a cîștigat toată recunoașterea mea. Iar politica internă ? Ce să mai vorbim de dînsa ! N. IORGA Comemorarea lui M. Eminescu implinindu-se dr­ 45 ani de la moarta lui Mihail Eminescu, a avut loc la Botoșani, o mare solemnitate pentru comemora­rea lui. La orele 11­ dimineața, s-a o­­ficiat unn serviciu religios de că­tre părintele Gheorghiu, încon­jurat de un sobor de preoți. După serviciul divin, toată asistența s’a transportat la bu­stul lui Mihail Eminescu, situat în parcul public. După amiază, un numeros public a făcut un pelerinaj in satul Ipotești, locul de naștere al marelui poet. De la vecini­iliiați­i Iugoslavia Camera iugoslavă are de exa­minat un proiect de lege care tinde la modernizarea legisla­ției municipale adaptându-o ne­voilor actuale. Cele mai multe legi în ființă nu mai sunt apli­cabile și se anulează unele pe al­tele. Noua lege enumără fiecare municipalitate urbană, ceiace înlătură un mare număr de con­troverse. Pe viitor, municipali­tățile se instituiesc numai prin lege, care fixează și competința lor. Municipalitățile vor fi admi­nistrate de un consiliu munici­pal, proporțional cu numărul populației, din care două treimi se aleg prin vot universal legal, direct și public, iar o treime sunt numiți de guvern și aleși printre persoanele competente. Munici­palitățile sunt autonome. Ele fixează singure regulamentele și statutele în virtutea cărora funcționează. Numai cele privi­toare la finanțele lor sunt su­puse prealabilei aprobări a mini­strului de finanțe. Legea prevede că: municipali­­ta­tea este ținută­, să administreze strict înlăun­­trul bugetului său; un control a­­supra aplicării bugetului; răs­punderea în ce privește între­buințarea legală a creditelor ; dreptul municipalității de a-și complecta nevoile bugetare prin­­­tr-o supra­taxă asupra impozi­telor indirecte ale Statului și ale municipalităților, mai cu seamă asupra accizelor și taxelor mu­nicipale locale. Fiind unități de rang supe­rior, având nevoi mai întinse, sarcini mai vaste și o putere eco­nomică superioară, municipalită­țile urbane sunt supuse autori­tății Banului (Guvernatorul pro­vincial), cu excep­ția acelor acti­vități municipale ce cad în com­petența Statului și sunt supuse controlului Statului. Această nouă lege ce complec­­tează legea privitoare la muni­cipalități ce este in vigoare, dă municipalitilor posibilități de existență autonomă și de desvol­­tare. După ce se va fi votat le­gea asupra autonomiei Banovi­­nelor (Gubernii), unificarea le­gislației inn­stituțiilor autonome iugoslave, prevăzută în statutul iugoslav relativ la organizarea țării, va deveni o realitate. Guvernul Doumergue obține încredere Paris, 30 (Radar).­­ Voturile de încredere obținute de guvern in șe­dința de ort a Camerei, cu prilejul desbaterilor la reforma fiscală, vo­turi date cu majoritate importan­tă, sunt considerate în cercurile o­­fi­ciale ca o nouă dovadă a so­licii- Prohibiția exportului de argint din Statele­ Unite . Guvernul Statelor Unite a luat hotărîrea de a prohibi ex­portul argintului. Se vor acorda permise de ex­port pentru ca angajamentele in­­temenite înainte de prohibiție să poată fi respectate. Deasemeni vor putea fi scoase din­ Statele­ Unite stocurile de argint aparți­nând guvernelor străine sau băn­cilor străine de emisiune­­tății guvernului Doumergue, mai ales dacă se ține seama de violenta opoziție a socialiștilor. La un mo­ment dat unii au putut să creadă că opoziția socialiștilor ar fi în stare să aibă o influență dizolvantă și asupra altor bănci, prin argu­mentele demagogice debitate de de­putații socialiști, argumente care aveau drept scop crearea unei tram­buline electorale. Succesul înregistrat de proectul guvernamental este considerat ca un succes de prestigiu, destinat să dea noui forțe autorității guvernu­lui, din punct de vedere al politi­cei interne, cât și în ce privește acțiunea guvernului în politica ex­ternă. Deputații sunt felicitați că au în­țeles incă odată, că interesele țării primează asupra intereselor elec­torale. Dezarm­ele in­ Sili de [li New­ York, 29 (Radar). — Se anunță din Santiago de Chili că grave desordini au isbucnit în acest oraș, provocate de mun­citorii extremiști. Magazinele importante ale orașului au fost devastate. Gu­vernul a trimis la locul de sp r­­anunță din Santiago de Chili că grave desordini au isbucnit în acest oraș, provocate de muncitorii extremiști. Magazinele importante ale o­­rașului au fost devastate. Gu­vernul a trimis la locul desor­­dinelor detașamente de carabi­nieri, pentru a calma spiritele. Mulțimea devenind însă ame­nințătoare, soldații au fost ne­voiți să facă uz de arme, omo­rând mai mulți muncitori și rănind pe alții. Informațiile primite la mi­nisterul de interne arată că desor­dinele au fost provocate de Alessandri, șeful comuniș­tilor chilieni. Au fost luate mă­suri severe pentru pedepsirea vinovaților. -----------#X--------— D. Ridu Irlmescn la Londra Paris, 29 (Rador).­­ D. Irimes­­cu, fsin­bsecretair de start al Aerului, a plecat azi dimineață la ora 9 și 40 dela aerodromul Le Bo­u­rget la Londra spe bordul unui avion care deservește linia Pari­s-Londra. EXTERNE — Agenția telegrafică albane­ză transmite următorul comuni­cat publicat de biroul de presă al guvernului: Contrariu știrilor date în­­tr-un comunicat semioficial de la Roma și difuzat prin radio trans­oceanic, suntem autorizați să de­­clarăm că vizita flotei italiene, făcută în ziua de 23 Iunie, în portul Durres (Durazo), n’a fost pregătită cu consimțimântul gu­vernului albanez și nici o înști­ințare anterioară n’a fost dată în această privință guvernului albanez. — Seria de documente publi­cată de d. Wickham Steed, în marea revistă londoneză „Nine­­etenth Century“, cu privire la pregătirile de războiu pe care le face Germania, a produs o pro­­fundă impresie în opinia publică. „Times" semnalând documen­tele, insistă asupra planurilor de atac ale aviației germane prin întrebuințarea culturilor de mi­crobi. „Se spune în aceste documen­te — scrie marele ziar — că s’a făcut experiențe la diferite înăl­țimi, pentru lansarea culturilor de microbi, precum și alte expe­­riențe in vederea infectării sis­temului de comunicații subtera­ne din Londra și Paris. Experi­ențele ar fi fost începute încă in­­nainte de instalarea regimului hitlerist și ele au continuat după această dată, cu aprobarea can­celarului Hitler“. — Conducerea „Căștilor de ți­ței“ și anumite cercuri conserva­toare cu influență au făcut in­tervenții stăruitoare pe lângă președintele Reichului și cance­larul Hitler. In urma acestor in­tervenții se pare că intenția nu­trită în m­od efectiv, de a disola în întregime „Căștile de oțel“ a fost abandonată, cel puțin pen­tru moment. — Agenția telegrafică lituană anunță că Letonia și Estencia au aceptat memorandul lituan, pri­vitor la colaborarea strânsă în domeniul politicii externe, a ce­lor trei s­tate baltice. Reprezentanții celor trei gu­verne se vor reuni la Kaunas în conferință, la 7 iulie 1934.­­ Acordul comercial franco­­britanic, care va intra în vigoare la 1 iulie, se bucură de o primire foarte favorabilă. Acordul este rezultatul unor negocieri dificile și asigură mari foloase exportului francez. Partea cea mai însemnată a a­­cordului interesează industria mătăsii. Majoritatea produselor­ franceze vor avea în viitor pe piața britanică condițiuni ase­mănătoare, a celor care existau înainte de taxa discriminatorie de 20 la sută. In privința navigației cele do­uă state adoptă convenția inter­națională din Geneva din 1923, astfel încât vapoarele franceze vor putea participa la transpor­­tu la numeroase produse colo­niale. Masaryk-educator UB ortre!­făcut de fica sa, Olga Berll­od-Masarykova Ce ajutor minunat, am avut în timpul studiilor, de la tata, care era o adevărată enciclope­die ! De altfel, n’avea nici o în­credere în îndoparea cu cunoș­­tiințe. El era de părere că studiul nu trebuie să-ți dea altceva decât o metodă de lucru; era convins că un școlar, care știe să gă­sească în dicționar tot, de ceea­­ce are nevoie, va putea să se des­curce în viață mai bine decât u­­nul, care a învățat totul pe din­afară și care se simte pierdut în­dată ce a uitat un lucru de ni­mic. întotdeauna când, nu­ se în­tâmpla să vorbim despre un su­biect, tatăl meu ne aducea, fie o carte, fie un atlas și ne spunea să ne informăm, să studiem chestiu­nea și să amănunțim. In sala de mâncare, aveam o hartă mare a ținutului Boemiei. Un joc al nos­tru favorit era acesta : să ară­tăm, cât mai repede, cu putință, orașele și satele, pe cari ni le indicam fiecare, pe rând. Chiar tatăl nostru era pentru Astfel, este capabil să uite lu­crurile de cari nu are trebuință ; în mod rațional economisește timpul și energia. Sinceritatea, spiritul său de dreptate, curajul, imparțialitatea sa, lărgimea sa de vederi, ni s’au înfipt, adânc în cuget. In fața noastră n’a arătat, nici odată, nici un pedantism. In timpul războiului am pro­fitat, mai mult, de exemplul său, deoarece i-am fost colabo­ratoare. Această colaborare era ușoară, având, în vedere, lipsa sa de a­­mor­ propriu. Era nevoie, cu toate acestea, de înțelegere a stilului său, telegrafic și să ghicești, pe jumătate; eram, însă, ajutată de claritatea și preciziunea sti­lului său. In casa noastră nici nu era vorbă de severitate. Tatăl ne-a dat cea mai desăvârșită liberta­te. Humorul său plin de bunăvoin­ță, este contagios. El ne-a comu­­nicat, la toți, un spirit de egali­„Sokol“, iar unele din cele mai bune prietene mi le-am recrutat, din școala primară. Casa noastră era deschisă tuturor, cari aveau interese comune cu noi, fără nici o considerație socială, națională sau religioasă. Apoi, cât optimism ! Eu lui Ma­­saryk Ii datorez credința în forța binelui. Când­ eram mică, mă în­vățase invocarea dreptății de Ion Huss și în fiecare seară, o repeta cu mine. Părerea lui neînfrântă, în privința continuității noastre istorice și în privința valorii re­­formii noastre, a întreținut, în mine sentimentul religios, iar a­­cest sentiment, socotesc ,că nu­mai frecventarea bisericii nu mi l-ar fi putut da. Trebuie să adaog că in casa noastră domina o oarecare ten­dință spre cosmopolitism și a­­ceasta din cauză că mama noas­tră era americană. Căsătoria în­tre două ființe de rase diferite poate să nască divergențe de pă­reri, dar tata a respectat în totul, spiritul și tradițiile mamei, și chiar, în educația noastră, n’a dat dovadă de un prea pronun­țat șovinism. Era foarte mulțu­mit că ni se dă prilejul să învă­țăm două limbi, ne-a încurajat să mai învățăm și altele așa că știam : rusa, franceza, italiana și veste pe noi trebuia să ajungem la un echilibru între sângele rece anglo-saxon și impetuozitatea slavă. Singură, experiența vieții și practica religioasă m’au aju­tat să ajung la acest echilibru. In acest scop mi-a fost de folos și discreția, toleranța și cinstea ta­tei. Un­ alt sentiment, care m’a în­tovărășit toată viața este convin­gerea că am un tată, om mare! Se spune, adesea, că urmașii oa­menilor mari nu sunt de nici­ o treabă, dar... deși, nici unul din noi, nu ne bucurăm de talentul și agerimea minții lui, totuși, ta­ta ne spuse într’o zi că noi sun­tem „o ceată destul de bine do­tată“! De altfel, cum ne-ar fi pu­tut îmbăta gloria tatălui nostru? Ani îndelungați, în timpul lup­telor sale pentru triumful drep­tății, noi l-am văzut isolat și pă­răsit , ne-am întrebat adesea, pentru ce și de ce nu putem și noi să ne bucurăm ca alți copii, ai altor oameni din Praga. E drept că noi aveam alte com­pensații : noi ne îmbogățirăm mintea și inima prin vizitele și conversațiile cu oamenii eminenți de toate neamurile, cari veneau să vadă pe tatăl meu și iau ca și el adevărul, orice. Ruinele Tomisului Temelia unui turn al vechiului Tomis a fost dezgropată acum un a­n de sub dărâmăturile unei giamii la încrucișarea Str. Dragoș Vodă cu Str. M. Kogâlniceanu, în plin centru al Constanței. Ruina, care mărturisește gloria străbună a fost cinstită astăzi cu vizita Prințului Mihai Voevod de Alba Iulia, însoțit de micii Săi colegi și adjutanții regali sub conducerea profesorilor. Am avut nespusa fe­ricire să văd, de dimineață tare, pe Augustul Copil suit pe ruine și ob­­servându-le cu atențiune încordată, în timp ce profesorul da explica­­țiuni. De­sigur, privirea ruinelor a fost pentru tânărul Principe evocat­toare a trecutului roman, așa de plină de fapte mari. Dar trebue să-l­ fi impresionat foarte urât când a văzut că interio­rul turnului și șanțul e năpădit de bălării, și de amestec de hârtii mur­dare, hârburi, tinichele și ale gunoae. Și aceasta numai din cauză, că edilii nu au găsit cu cale ca îndată ce aceste vestigii ale latinității au fost scoase la iveală, să le f­ii acut o împrejmuire, pentru ca locul să nu devină maidan de gunoae și murdării. Ce reflexii o fi făcut Măria Sa și cei ce au fot cu Dânsul, nu știu, dar L-am văzut coborând ruinele încruntat. Cel puțin dacă această vizită inopinată va servi de lecție domni­lor dela primăria bogatului municipiu. Constanța, 23 Iunie 1934. Lt-Col. Gr. Crăciunețecu Avocat Ho/ziT/on­^chiorcuitul­­ mmm comunale O importantă problemă gospodărească constituie utilizarea fondurilor culturale din bugetele primăriilor, fonduri cari de cele mai multe ori, reduse fiind și așa, se evaporează in diferite direc­ții confuze, fără a lăsa roade în domeniile cari simt evidente ne­voi de ajutorare. Astfel, pentru propaganda culturală prin Atenee populare, este necesară fără îndoială o preocupare competentă și intensă, pentru a nu da naștere la manifestații echivoce, cari aduc chel­tuieli zădar­nice fără roade. Dar in deosebi, ajutorul pe care trebuie să-l dea comuna șco­lilor primare, este cu atât mai prețios, cu cât, cea mai mare parte din aceste instituții prezintă o sumedenie de lipsuri. O întrebuințare chibzuită a fondurilor culturale, oricât de reduse ar fi, ar putea aduce rezultate apreciabile și împlini nevoi, cari "așteaptă însă o deosebită înțelegere și competență. Un epilog care nu mai poate fi lungit... S'a căutat prea mult să se facă senzație în jurul celor trei precoci criminali. Ei puteau fi criminali în­ oricare alte condiții s’ar fi aflat, prin germenul râului care zăcea în întreaga lor construcție. Desigur că acele comentarii cumpănite, din nenumăratele cari iau produs, au contribuit la luminarea unei probleme a generației noui, reușind să zmulgă vălul odios ce se aruncase prin generalizări nesocotite, peste tot tineretul și copilărimea noastră nevinovată, în care ne punem speranțele zilei d mâine. Probabil, mânați de gândul că motive sufletești profunde, ar putea să amelioreze vina criminalilor, sfătuitorii și apărătorii acestora le-au sugerat să declare că... nu au căutat nimic altceva decât SENZAȚII. Aceasta s’a dovedit însă cu totul neîntemeiat în fața justiției, când, complect imbecilizați, precocii ucigași nu au știut să mai îndruge nimic. Pofta de senzații care merge până la astfel de fapte presupune suflete mult mai complicate cari în astfel de împrejurări se dau pe față. Vina criminalilor rămâne astfel limitată și precizată, și încercările justiției, ca și comentariile din afară, cari se încurcă in false inter­pretări, nu mai au fost și trebuie definitiv încheiate. Cursurile de vară ale Universităței Populare din Valenii d­e Munte. ” Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte, se vor ține între 15 Iulie—15 August 1934. In timpul cursurilor va funcționa ca și în anii trecuți o canti­nă și căminuri pentru băeți și fete. Costul este de 1.100 lei, de persoană, pe întreaga lună, înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa următoare : „Ani­­­ Populară „Nicolae Iorga", B-du! Schitu Măgureanu» I* —­nde se găsește Secretariatul Cursurilor.

Next