Neamul Românesc, august 1934 (Anul 29, nr. 161-186)

1934-08-01 / nr. 161

Anul XXIX Nr. 161 Taxa poștală plătită tri numerar «ms. aprobărel © i­. G-L» P. T. T. 1 No. 1*5638/93*. ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC 1 »»-l­________­­ DIRECTOR BUCURc.9­11 (1) A f­m Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei M. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Al­ âM«. .n­ueu,ruaților,tuti și.ns..tut,uu»i 1000 Lei N. GEORGESCU ________________ Telefon 3.70.88 In străinătate: Pe un an, 1200 Lei. Pe șase luni, 600 Lei INTERNE­ t# Uzinele străine de arma­ment, desfășoară pe meleaguri­le românești, o acțiune multi­formă, care ar afecta destul pe siamezi, așa de geloși uneori, măcar uneori, de așa de firescul drept să fie cineva stăpân la el acasă. Să urmărești menținerea în umbră a metalurgiei indigene. Să o prezinți incapabilă și ina­daptabilă progresului; să o arăți neputincioasă, inferioară și scumpă; să explici că ea „exploa­tează“ țara și că Skoda­ Brojow­­ka și alte instituții străine, de­pun intense și patriotice silințe ca să salveze banul nostru pu­blic, — iată numai două-trei fire din teribila țesătură a Seletzki­­lor de multiple categorii... Naivitatea noastră nu merge chiar așa de departe, ca să cre­dem cea ce debitează patronii celebrului domn Palaelibus, nici nu e așa de profundă ca să nu înțelegem de ce consorțiile stră­ine, procedează cum procedea­ză față de industria națională. Cea ce e grav, e altceva. Că aventurierii, misiții și comisio­narii, află un sprijin permanent in unele cercuri ale oficialității, de obicei în cele care hotărăsc de liniile pe care se orientează a­­părarea Statului. Nu am aflat oare, deunăzi, că vom continua să conlucrăm cu Skoda ? Nu ni se anunță oare că panamaua ce­lebrelor contracte, și imixtiu­nea lui Seletzky, constituesc simple incidente regretabile ? N’am mai fost avertizați bună­oară ce fioroasă răspundere purtăm pe umeri, de când am anulat infamiile contractuale eșite din inventivitatea lui Se­letzky ? Mai rămâne ca o curte marțială, constituită repede, să aplice riguros codul justiției militare, împotriva îndrăzneți­lor cari au necăjit pe marele pa­triot român, Domnul Bruno, și au încercat să terfelească onoa­rea și demnitatea devotaților ocnașului, celebrilor specialiști din listele de comisioane. Ni s’a spus și nouă, ca să o afle toți adversarii turpitudinei: Seletzky nu uită, Romiman și C­ia, nu iartă. Vine ziua ispășirei noastre, ca să luăm aminte, măcar pentru viitor. Pentru că așa trebue să se închee Panamaua, cu dovada că am rămas calomniatori ordi­nari, că industria noastră are mașini proaste și pretențiuni ridicule. Și, o concluzie logică: Ocnașul cu Radio și vizite noto­rii, dus cu automobilul, căruia în loc de cătușe la picioare i se admit cab­arete „beige“, a fost și este atot­putinte, în România renunțărilor și toleranței exce­sive. Lumina de la Văleni S a reaprins la 15 iulie candela sfântă în templul de cultură ră­dicat acum un sfert de veac în p­­asselul de pe Valea Teleajenului cu atât de vechie tradiție de bu­nă gospodărie românească și creștinească, care sunt Vălenii de Munte. Și binecuvântatul întemeietor și ctitor al acestui templu, stă și astăzi, ca acum douzeci și cinci de ani drept și vecinie tânăr în mijlocul tineretului doritor de cultură și al închinătorilor de toate vârstele cah­­iar și iar vin să trăiască aici clipe de recule­gere, de înseninare a minții și întărire a sufletului. Tribună și amvon. Universita­tea populară N. Iorga din Vălenii de Munte oferă conferențiari­lor — cari din patru colțuri ale terii și unii de la mari depărtări cu jertfă de timp și de bani, —­ vin să iesi din­ sfânta cuminecă­­tură și, dar din, dar, revarsă lu­mină pentru toți. Universitatea, căminele și can­tina universității, prezintă anul acesta aspectul însuflețit din a­­nii înfloritori ai acestui focar de­­ lumină, învățători și învățătoa­re, studenți și studente, absol­venți ai diferitelor școli de spe­cialitate, formează un auditoriu vioiu, colorat și impresionant pentru care iarăși vechia sală a universității a devenit neîncăpă­­t­or. YQ» Unii din foștii auditori și vechi conferențiari au hrănit câțiva ani un vis; lărgirea sălii, de cursuri, sau ridicarea unei noi săli mai încăpătoare, este o necesitate de mult simțită. S­au perindat diferite etape și s’au pus mai multe termene pentru înfăptuirea acestui gând care a rămas numai o himeră, o visiune care se îndepărtează de cace ori încerci să te apropii de dânsa... Atâția foști ascultători și confe­rențiari ai acestei Universități, a­­tâția elevi și ucenici ai profeso­­rului Iorga, ajunși la mari situa­ții­ în Stat și în erarhia socială, ar fi putut desigur cu puțină os­teneală cu puțină bunăvoință să ia inițiativa sau să contribuie la împlinirea acestui gând bun. Dar gândul bun“, cine se mai opreș­te azi asupra lui ? Câți sunt azi aceia cari înțeleg să dea cui li-a dat, să dăruiască cui li-a dăruit, să dea sufletului ce este al sufle­tului, chiar dacă trupul li cere altceva? ... Inițiative particulare și iniția­­tive de Stat, s’au grăbit să ridice bisericuțe, să deschidă un fel de concurență și de supralicitare, au răsărit universități „libere“ și universități populare unde te aș­teptai mai puțin și sunt condu­ceri atât de puțin calificate la care dascăli și conferențiari im­provizați s’au grăbit să alerge, mânați de interese diferite, ade­meniți de răsplătiri dubioase. Dar forul de la Vălenii de Munte a rămas statornic la coasta bătu­tă de toate valurile; corăbierii rătăciți îi zăresc iarăși din de­părtări lumina și se apropie ia­răși cu vechia încredere. Pe lângă strălucitul ciclu de lecții și conferințe ale profesoru­lui Iorga, care veșnic nou, covâr­șitor și incomparabil, scoate ca dintr’o tolbă magică nesfârșite șiruri de mărgăritare și pietre scumpe care orbesc și farmecă ochiul privitorilor, ori ca neîntre­cut maestru al intonației, face să vibreze în valuri de sunete imensa orchestrație a unor sim­fonii de armonie și varietate in­finită, pe lângă această neobosi­tă oficiere a patriarhului culturii românești în templul ctitoriei sale, in cele două săptămâni de când s’au deschis cursurile, s’au perindat pe estrada universității: profesorii universitari: P. Se­r­­gescu, R. Vuia, C. Marinescu, C. Narly, Dr. Poenaru Căplescu și P. Tomescu, Claudiu Isopescu, dr. Al. Radovici, P. Nicorescu, G. So­­fironie, apoi preoții I. Agârbicea­­nu și A.Crăciunescu; profesorii C. Fortunescu, A. Sacerdoțeanu, Victor Brătulescu, V. Băncilă, G. Matieșanu, V. Arbore, V. Câr­­logea, d-nele profesoare , Virgi­nia Sacerdoțeanu (asistentă u­­niversitară) și Alice Voinescu; doctori Anton Ionescu, Al. Toci­­lescu, d-nii N. N. Lenguceanu, N. Balaria, G. D. Scraba, I. Con­­stanțiu, ș. a. Cantina Universității, organi­zată pe baze solide și condusă cu destoinicie, cu dragoste dar și cu însemnate jertfe de către comi­tetul „Asociației Cursurilor“, nu lasă nimic de dorit și cursiștii se simt bine la Văleni și din acest punct de vedere. Secțiunile „Ligii Culturale“ care n’au împlinit desideratul de a trimite bursieri la Văleni, pot face aceas­ta pentru a doua ju­mătate a lunei de cursuri (1—15 August). Const. Dela baia ---------x#x---------­ Azi consiliu de miniștri Azi la orele 6 d. a. se ține un consiliu de miniștri, sub preșe­dinția d-lui G. Tătărăscu, prim ministru. E primul consiliu de la îna­­poerea d-lui Tătărăscu de la Pa­ris. Consiliul se va ocupa în deo­sebi cu chestiunea acordului cu creditorii străini și cu chestiu­nea simplificării aparatului de stat. Ce rămâne? Din interminabilele depuneri ale unor martori dintre cari unii fac o curioasă figură de prevenții, se aleg, în tragicomedia „Skoda", cîteva rezultate incontestabile. Unul e că se poate ca un profesor universitar, nepot al unui șef de partid și de trei ori prim ministru, să reclame pentru sine, și în fața acestei comisii, ca un drept sacru, acela de „a specula" și să aducă în „speculații", nu prudența omului de afaceri obișnuite, care nu cere să i se dea mai multă cinste decât implică profesiunea sa, ci necunoștința mărturisită a ceia ce vinde, indiferența față de calitatea celor cari-l împrumută și incapacitatea de a fa­ce măcar ceva cu suma împrumutată. Al doilea, că se poate ca un prim-ministru să primească de trei ori visita de „curtoa­­­ie", cum se exprimă d. Meniu, a unui simplu agent de afaceri cari avea relațiile ce s'au m­ederat și era capabil să scrie ceia ce s'a dovedit că a scris Niciodată oameni de aceas­­tă treaptă n'ar fi cutezat să calce pragul Presidenției sau al casei mele particulare. Urmăresc răbdător stenogramele și voiu vedea ce-mi vor mai da tot ca resultate in­contestabile.K­­KI Pactul oriental regional Atitud­inea statelor baltice. Tratativele Rusia Sovietică Moscova, 30 (Rador). — Agen­ția „Tass“ publică următorul co­municat : In timpul șederei d-lui Selja­­maa, ministrul afacerilor străine al Estoniei, la Moscova, au avut mai multe întrevederi între d-sa și d. Litvinov. „Cei doi interlocutori au exa­minat chestiunile generale pri­vitoare la raporturile între Uniu­nea Sovietică și Republica Esto­niei. „Ei și-au exprimat deplina sa­tisfacție pentru propășirea aces­tor raporturi, comprehesiunea mutuală și încrederea reciprocă dintre cele două țări în continuă creștere. „In schimbul de păreri asupra situației internaționale, cei doi oameni de stat au ajuns la con­cluzia că o calobarare internațio­nală a celor două țări în dome­niul consolidării păcii în Europa orientală și participarea lor co­mună la încheerea actelor inter­naționale care servesc acest scop, au dat rezultate foarte favorabile corespunzând intereselor celor două țări. „Plecând de la ideia interesului pe care Sovietele și Republica es­toniană îl au în privința unei păci trainice, ei au căzut de a­ acord de asemenea asupra faptu­lui că situația politică actuală din Europa necesită noui sforțări pentru pace și o atitudine poziti­vă față de nouile probleme și de proectele de stabilizarea păcii, care s’au manifestat ca urmare a acestei situații“. In conformitate cu aceasta, d. Seljamaa a făcut d-lui Litvinov următoarea declarație : „Guvernul Estoniei declară că are o atitudine binevoitoare față de ideia pactului oriental regio­nal de ajutor mutual la care au participat Sovietele, Polonia, Ger­­mania, Cehoslovacia și țările bal­tice. Dată fiind absența textului pactului, Estonia își rezervă drep­tul să prezinte amendamentele și adăugirile necesare atunci când va primi textul proectului“. „ Moscova, 30 (Kador). — Agen­ția jTass“ comunică : „Eri, 29 Iulie d. Bismanis, mi­­nistrul extraordinar al Letoniei, în urma ordinului primit din par­tea guvernului său, a făcut ur­mătoarea declarație, d-lui Litvi­nov, comisarul de politică exter­nă al Sovietelor : „Guvernul Letoniei declară că are o atitudine binevoitoare față de ideia pactului oriental regional asupra ajutorului mutual la care ar participa Sovietele, Polonia, Germania, Cehoslovacia și țările baltice. „Dată fiind absența textului pactului, Letonia își rezervă dreptul să prezinte amendamen­tele și adăugirile necesare, atunci când va primi textul proed­urii“. cu Funeraliile mareșalului Lyautey Paris, 29 (Rador).­­ Azi, la ora 8, s-a făcut la Thorey, în pre­zența membrilor familiei, așeza­rea în sicriu a corpului mareșa­lului Lyautey. Apoi sicriul a fost pus pe ca­tafalc în salonul de onoare al castelului. Coșciugul este acoperit cu dra­pelul tricolor. Deasupra, au fost puse : bicornul mareșalului, bas­tonul său de mareșal, precum și marele cordon al Legiunii de o­­noare. Sultanul Marocului a depus pe catafalc un burnus negru, lucrat cu fire de aur, precum și nume­roase jerbe de flori. Au asistat de Ponsot, preziden­tul general al Marocului, gene­ralul Hure, comandantul general al trupelor din Maroc, general Gouraud, guvernatorul militar al garnizoanei Paris, și nume­roase alte personalități. Paris, 29 (Rador).­­ La prânz corpul mareșalului Lyautey a fost transportat în mica biserică din Thorey, unde s-a făcut apoi o scurtă ceremonie religioasă. După terminarea ceremoniei, sicriul a fost reacoperit cu dra­pelul tricolor și depus în fața bi­sericii. Un batalion de tiraliori din Africa de Nord, precum și un escadron de dragoni au defilat pe dinaintea coșciugului, dând o­­norurile. Apoi, rămășițele pământești ale mareșalului Lyautey au fost transportate la Nancy, unde vor fi depuse in capela ducală. # M. S. REGELE LA «A M. S. Regele luându-și reșe­dința la Sinaia, audiențele au fost suspendate. Miniștrii și sub­secret­arii de Stat vor fi primiți în audiențe numai în cazuri speciale și când audiențele vor fi solici­tate în mod special. REGELE CAROL II CĂRȚI 31 REVISTE A apărut „Gazeta Cărților“, a. IV, No. 3 și 4, cu articole semnate de d-nii : D. Muntea­­nu-Râmnic, Aurel A. Mureșia­­nu, G. M. Vlădescu, d-na Alice Soare, Radu Cosmin, d-na Cate­­r­ina I. A. Basarabescu, Horia Petra Petrescu, dr. Al. Mihailov, R. Bulfinschi, dr. M. Fotino, dr. N. Chir. Du­mancea, Sc. Preajbă, I. Constantinescu-Delabaia și dr. D. Pascu ; apoi cronici, bi­bliografie, biblioteci, note ș. a. Dir. d. prof. D­ .Munteanu- Râmnic. Redacția și adiția Ploiești, str. Zagoriț no. 1. Abonamentul 200 lei anual. Intervenția Italiei Paris, 50 (Rador).­­ Ziarele de astăzi comentează cu deosebit in­teres atitudinea adoptată de I­­talia față de rolul Germaniei în afacerile austriace. Articolul din „Messagero’’, de­spre ca­re se spune că a fost ins­pirat chiar de d. Mussolini, arată că Italia socotește insuficientă o protestare a puterilor mari la Ber­lin și că își rezervă deplină li­berate de­­esiune, pe motiv că Reichul și-a călcat angajamentele de onoare. „Intransigeant“ observa că Ita­lia nu mai crede în asigurările germane și își dă seama că ne­încrederea franceză era îndreptă­țită. Roma, 30 (Rador).­­ Ce­le patru divizii italiene trimi­se ca măsură de precauț­iune la frontiera austriacă, ocupă acum trecătorile Besga, Bren­­­nero, San Candide și Tarvis. Aceste forțe sunt sprijini­te pe Bolzano și Udine. EXTERNE _D. Mata­ja, fost ministru de Externe al Austriei, a ținut un discurs la radio adresat america­nilor. D-sa a arătat că național­­socialiștii germani sunt răspun­zători de asasinarea lui Dolfuss și că întreaga propagandă națio­­nal-socialistă în Austria a fost condusă de fostul ministru ger­man la Viena. D. Mataja a încheiat cu cu­vintele : „Nu vom putea avea pace, atâta timp cât Germania va continua a sprijini agitațiile din Austria“. — Eni dimineață au început la Foreign Office conversațiile în­tre experții navali englezi și ita­lieni. Conversațiile acestea sunt des­tinate a pregăti terenul pentru negocierile ce vor avea loc în toamnă. Ele poartă în special a­­supra chestiunilor teh­nice, pro­blemele politice fiind lămurite prin atitudinea adoptată de cele două țări, care s-au pronunțat pentru menținerea Tratatelor existente — Ziarul german „Pariser Ta­­geblat“ anunță că o mare încor­dare domnește în relațiile dintre președintele von Hindenburg și cancelarul Hitler. Ziarul adaugă că două regi­mente din Reichswehr sunt con­centrate în jurul localității Neu­ăeck, unde se află președintele Hindenburg, având misiunea de a asigura libertatea personală a­ președintelui Reichului. Ziarul crede a ști că d. Goe­­ring a oferit de curând președin­telui Hindenburg să-i pună la dispoziție o gardă personală for­mată din secțiunile de protecție (S. S.), pe care președintele a refuzat-o, arătând că protecția sa va fi asigurată numai de Reichs­wehr. Președintele Hindenburg ar fi adăugat că în cazul când forma­țiuni din secțiunile de protecție ar fi trimise spre Neudeck, fie vor fi dezarmate, iar în caz de rezistență, vor fi tratate ca re­beli și dezarmate. Ziarul afirmă că d. Goering a renunțat la planul său în urmă acestui răspuns energic. ■ ■ — D. Hirota a avut ori o în­trevedere de două ore cu d. Iure­­nev, ambasadorul Sovietelor, care i-a supus o nouă ofertă a Sovietelor cu privire la calea fe­rată mandciuriană. D. Hirota a insistat pentru a­ obține un răspuns precis la pro­punerea sa din 23 iulie, decla­rând că Sovietele vor trebui să continue negocierile directe cu statul mandciurian, în cazul când nu ar accepta propunerile Japo­niei. Împrumu Intern Guvernul pregătește testesrea împrummului intern. S'au stabilit câteva condițiuni preliminare. Se vor acorda premii ca­re vor eși prin trageri la sorți. Titlurile, în acest caz, vor­ fi rambursate la valoarea nominala. De lansarea împrumutului, se ocupă foarte de aproape de subsecretar de stat D. Constantinescu. Muni­a Pentru un om­ slab sau bolnan e greu desigur să miște o sapă sau să clintească o grindă, dar un om sănătos și voinic se joacă bucuros cu așa ceva. Tot așa, dacă, după multe învățături, un­ cărturar nu se obosește învârtind gândurile, cine pare această pregătire se trudește asupra erei d’ntâi operații de cugetare de-l trec toate sfârșelile. Este numai deosebirea, aceia în­ adevăr foarte mare și după care singură se judecă oamenii, între munca pe care o primești cu plăcere, fiindcă numai ea îți dă dreptul de a trăi și de a mânca o pane, și între munca pe care o faci în silă gemând și blestemând. Cea d’întâi întărește tru­pul și sufletul împreună, cealaltă e o adevărată otravă, în stare să distrugă și naturile cele mai puternice și mai bine înzestrate. N. IORGA Si­renii»u fii de plugar ! Aproape toate orașele principale din țară, în special Capitala, își trimit copiii elevi, vara, în locuri frumoase de munte sau mare, pe cheltuiala comunei. O propunere care dă loc la bogate reflecții, a fost făcută zilele trecute, în legătură cu această chestiune. Copiii de la orașe, mergând în diferitele regiuni pentru a-și petrece vara în comun cu ceilalți au multe foloase de trai, în primul rând își întăresc sănătatea atât de primejduită în condițiile neprielnice pe care le oferă târgurile; trăind laolaltă se crează o înțelegere și armonie în­tre cei cari fac parte din diferite clase sociale și în sfârșit toți, ajung să cunoască de timpuriu locurile frumoase ale țării. Pentru ce însă, nu se fac asemenea colonii și pentru copiii de la­ sate? Nu toate satele noastre se află în condiții excelente pentru sănă­tatea tinerelor vlăstare. Ba, încă multe,oferă situații mizerabile c­hiar față de acelea de la târguri. Dar dacă nu pentru acest considerent, igienic, atunci pentru ce­lelalte, e strict necesară o astfel de acțiune, care complectează opera generală a coloniilor școlare. Fiii de plugari, în contact cu orășenii vor putea să se cunoască și să trăiască mai târziu într'o strânsă și neștearsă legătură sufletească. Ei vor putea să vadă atâtea regiuni minunate care altfel greu le este dat să le mai întâlnească. Comunele rurale au fonduri ce ar putea să susție o asemenea fru­moasă opera. Unde este inițiatorul? Pactele statelor­ baltice Moscova, 30 (Rador). — „Isvestia“ își exprimă satisfacția pentru atitudinea adoptată de Estonia și Letonia, care înseamnă un nou succes al ideei pactului oriental. Ziarul adaugă că este aproape sigur că și Lituania va adera la pact. Este greu de presupus, adaugă ziarul, că Germania și Polo­nia s’ar putea hotărî să rămână în afară de această mare operă, care singură poate actualmente preveni, într’o măsură conside­rabilă, orice război. Vechea și noua Europă — Lecții ale d-lui prof. N. Iorga la cursurile de vară dela Vălenii-de-Munte -VII După toate acestea e deci o ne­bunie să te închizi în forma de autarchie de orice natură, și sa excluzi tot ce-i în afară de tine. Totuși în Germania nouă, de o bucată de vreme este această tendință de a afirma că Germa­nia n’a primit de la nimeni nici o influență. A recunoaște elemen­tele străine intrate în civilizația ta, nu e nici o scădere. Idealul constă în a lua cât mai mult de la toți, în a le potrivi, a găsi o for­mă de armonizare și în a crea ceva potrivit ție, propriu nației tale. Noi trăim în mijlocul acestui naționalism care nu admite nimic din afară, naționalism fără poli­teză, cu jandarmeria la spate, trist element din pretinsa Europă nouă. Căci noutatea aceasta e numai aparentă, o noutate de deformare, de caricaturare. Și în ce privește moda din zilele noastre, la originea ei e arta nea­gră amestecată cu elemente din cea asiro-choldeiană. Toate ab­surditățile de azi sunt o imitație La fel imitam și în domeniul mu­­zicei. In America muzica a­junge uneori a fi o lonitură de sunete negre, cu acel ritm tăiat, cu acea sete de ciocniri tari, care deran­jează nervii. La fel sunt dansu­rile. Cu mult mai mult în alte do­menii sunt false elemente nouă, în fond­e deformare și caricatu­rizare, care nu se razim­ă pe nici o convingere și nu creiază nici un devotament. Dar a câștiga su­fletul cuiva cu orice formă, în­seamnă ceva, pe când a câștiga formele înseamnă să adaugi încă la ipocrizia vătămătoare oricărui stat După ce am vorbit despre ca­racterul general al acestui na­­ționa­lism de epilepsie brutală, de care e vinovată o anume stare de spirit, să venim acum la alte forme ale sentimentului național. Despre un naționalism de la început, nu poate fi vorba. De fapt, naționalismul este un pro­dus târziu, foarte frumos și foarte­­ folositor, al desvoltării civiliza­ției umane. Sunt oameni care vorbesc de o istorie națională a Asirienilor, Bolivienilor sau a Egiptenilor. Este tot ce poate fi mai absurd. Ei erau legați de o religie, erau în serviciul unui zeu și datoria fiecăruia era să facă din zeul său zeul lumii întregi , lupta era între zei și pentru zei. Numai Evreii au avut un zeu care nu se îm­prumută nimănui. Toate cele ce se știu despre popoarele orientale exclud orice sentiment național. Acesta ar pre­supune și o istorie națională, dar în afară de decretele regale ale Orientului în el nu întâlnim nici un capitol de istoric și cu atât mai puțin de istorie națională. Chinezii au avut numai o înși­­rare cronologică. Indienii, n’au scris nici un râ­id de istorie. Literatura indiană, cu imnuri, cu epopei ca Ramayana și Mahabhasata, cu piese ca Sa­­cuntala, nu cuprinde istorie. Sunt popoare care n’au avut nici um­bra ideii naționale. Credem apoi că civilizația greacă începe cu ideia națională. Grecii n’au avut niciodată ideia unității grecești decât la jocurile olimpi­ce, la întreceri fizice și poetice, nu veți găsi o definiție a ceia ce-i Helenul în toată literatura greaca." Ei trăiau în cetăți și, câte cetăți, atâtea feluri de-a trăi. După aceia Romanii, crede ci­neva , au venit cu o conștiință națională, cu un îndemn de-a cu­ceri toată lumea pentru ei ? Nici­decum. E­i au însemnat la înce­put o comu­nitate rurală, fără nici o conștiință națională. Au trebuit să cucerească țărmul occidental al Peninsulei Balcanice pentru a nu fi prădați de pirații din Marea Adriatică, prin urmare nu dorul de-a cuceri, ci interesele Italici­lor i-au făcut să intre în război. Roma a intrat apoi în mașina monarhiei divine, lăsată de Ale­xandru cel Mare. N’a fost nici cum o cucerire având la bază o ideie națională romană, ci cea mai deplină îngăduință de a-și păstra fiecare naționalitatea. Im­periul roman era tovărășia tutu­ror națiunilor supt legile romane și supt oblăduirea împăratului. Vine în urmă evull mediu. Cu acea sfărâmare de state, cum ar putea crede cineva în necontenita luptă dintre State naționale? Dar până în secolul al X-i lea evul­ me­diu n are nici măcar un instinct național. Acum dispărând din usagiul co­mun limba general latină, lumea constată cu mirare că fiecare vor­bește altfel. Traduc că aștepți până în secolul al XII-lea, până pe la 1200 și chiar până dincolo de a­­ceastă dată, c­a să vezi pe cineva mergând la Lacurile Sfinte și gândin­du-se, de acolo din depăr­tare la „dulcea Franță“. Dar ni­ci acesta nu e un sentiment național, ci dragostea pentru locurile de unde au plecat, pentru țara pe care au părăsit-o și nu pentru po­porul francez. In epoca modernă fiecare se so­cotea în legătură cu un anumit rege ; cutare era omul regelui ger­man, cutare al regelui francez; era un naționalism prin monarhie, iar monarhia tindea să devină euro­peană,­­ca acei­a­ia lui Ludovic al XIV-lea. (Rezumate de Maria dorea) , (Urmează),

Next