Neamul Românesc, iulie 1935 (Anul 30, nr. 140-164)

1935-07-02 / nr. 140

N Anul XXX faiöt poștali plafM In homerar «®L aț»aT>irel Bit, G~le P. ®. *, S«. 1S3038/93& Nr, Í4Ő yț. —I — y J. VkTV V j. . f— f ~ .1—1.' ^ ■ I ,■ MU.. I. I__rw^"—g... I I.mi „ £_________________. - ---- — - I DIRECTOR îst ® I? # Strada BREZOIANU No.25,(etaj) I Ist uua Pe un an> 600 tel­ Pe *ase 1inal 30 °— n. seorcescu • £ 1 a­n& BUCUREȘTI (I) A tafSa ABONAMENTE • Pentru autorități și instituțiuni 1000 lei ______________________Telefon 3.70.88­­­­ la străinătate : Pe an*an, 1200 tei; pe șase luni, 600 tei Se descoperă,­ Făcându-și din maxima car­­tesiană, înaintez acoperit, con­duita sa personală în umbra țărăniștilor politici, d. D. Gusti militează pentru ei prin scrieri sociologice sau în conferințe culturale la institutul ce con­duce, ferindu-se până acum să se dea pe față. De ce această prudență ca­­re-l poate cinsti numai pe d. I. Mihalache ? Vrea d. Gusti, poate, să nu se știe că e țărănist pentru a nu dăuna numelui bun de om de știință socială, la care ține mai presus de orice. In altă ipostază intimă sufle­tească poate vrea să-și cucerea­scă în văzul public locul privi­legiat al unui om de cultură pe deasupra partidelor politice, care recurg la luminile sale, ca național-țărăniști, fără ca d-sa să aibe cu nimeni vreun anga­jament de club. Deci, nici cu foștii tovarăși de guvernământ. Și astfel d. profesor D. Gusti se strecoară neștiut în marele public că este omul­­ lui Miha­lache, că ia, probabil, parte la redactarea programului aces­tuia și că pregătește o campa­nie cu studenții, la țară, pentru reforma satului, în vederile șe­fului d-sale. Dar s’a întâmp­lat zilele tre­cute un fapt care i-a dejucat abilitatea. D. D. Gusti, care nu ia cu­vântul la nici o întrunire elec­torală a partidului național-ță­­rănesc, a apărut la manifesta­ția cooperatistă din Bălilești, în județul d-lui .Mihalache,­­și în tovărășia acestuia și a diverși­lor agenți de alegeri parlamen­tare. E drept că acest priceput maestru în arta disimulației a vorbit de ce a făcut dânsul pen­tru propășirea cooperației, cum e cel dintâi ministru al instruc­țiunilor publice care a înființat școli agricole, și că aduce din­ partea fundațiilor Carol, o da­nie. In numele fundațiilor regelui Carol al II-lea vine d. Guști, dar în beneficiul, nevinovat, al clu­bului din str. Corăbiei. Vechea noastră lectură de A­­longa Nu-și poate închipui cineva cât era de întinsă lectura cărți­lor străine la noi. Și ea cuprin­dea cărți de temeiu, vestite, cuprinzând adesea cea mai te­meinică învățătură în mai multe domenii. Acum în urmă nu m'am mirat dlar, că între cărțile de slujbă ale unei bisericuțe din Moldo­va am găsit un exemplar ne­complect și scâlciat—legătura e însă cea de țară, „turcească",­­ din vestitele călătorii în Persia ale lui Tavernier, marele călător în Orient, din secolul al XVII-lea, cu frumoasele lui planșe. Proprietarul de pe vremuri iși vădește. E un Macedonean ca­­­­­ y n- 1 seamnă „Ex libris" Constantin Mirzove, ceea ce ar putea fi din „Mețovo", marele centru al Românilor din Pind. Acest cetitor de franțuzește copiază rânduri, adaugă cuvin­te grecești și notează cărți pe care ar voi să le aibă. Astfel Wolstein, Manuale artis veteri­­nariae, un Voyage en Grece fă­ră nume de autor și o Histoire de l’origine, des progres et de la décadence des sciences dans la Grece, traduit de l'alle­­mand de C. Manners par La­­ureaux, 7 vel., gr. 8, Paris 1794, b?., 15 florins)". Curate vede: , o însemnare scoasă Jbț vre­un catalog de li­ mestecul polmcienilor in administrarea finanțelor Statului Tranzacție cu banul Statului și cu apărarea sa nu se poate fa­ce. Toți fără nici o excepție tre­buie să își facă datoria către Stat și cu toții să fie la curent l­u plata dărilor către Stat, cu a­­­tât mai mult când se ocupă o demnitate, în exercițiul căreia Exemplul se impune, ceea ce nu se vede ; contrariu — se găsesc lai deputați și senatori cu înm­uiții lor, cari nu și-au plătit im­pozitele pe mai mulți ani in ur­­­mă , la fel și avocați, cari nu se­­ mai gândesc să le plătească, tot așa și negustori cu posibilități de plată. I Cum de a fost posibil a se te­sta această nepermisă stare și­­ că în așa situație să se mai ■ntinuie cu exercitarea manda­­■lui de parlamentar promovând ■ făurind tot felul de curbe de ■crificiu pentru alții și legi pes­■ legi pentru fericirea Mei. ■Puternicii politici de u zină l­a trambulina votului ofliver­■ cu dările neplătite obțin și ■ îngăduință de plată amenin­ Hd organele fiscale cu puterea mizică in timp ce micului con­­■-mabil i se scoate lucrurile din­să spre vânzare ; s’a văzut ca­ii când s’a reușit să se scape Hplata impozitelor chiar supuși Huni după ce pe cale judicia­­r pierduserâ cauza. Iu o așa sistemă nu e de mi­­s că într’un singur județ da­ Hile către Stat de acum trei , de circa 100 milioane azi s’au Hiat, ceea ce arată evident că ■ unul din conducătorii jude­­ți nu s’a îngrijit de starea fi­­nciară a județului încredințat. ■ dispoziția cluburilor politice, ^■n­ a aparțin, ei au intervenit intervin pentru diferite păsuiri ■dauna Statului și in folosul Inal al propriilor partizani. Deși Ministerul de finanțe dă opozițiuni precise organelor reale de urmărire, totuși, prin fervenția politicianilor, ele sunt sudate, așa că este absolută ne­­i­ie de eliberarea organelor scale de ori­ce influență poli­­că. De asemeni, să se legifereze iterzicerea exercitărei profesiei e avocat și interzicerea candi­­aturei la mandatul de parla­­mentar pentru toți cei ce sunt in­­târziere cu plata dărilor către tot pe exercițiul­­ financiar în­­cis. Este iarăși necesar ca sistemul e impunere să fie just și con­­frm puterei de plată a fiecărui intribuabil fără de care plata ilegrală și la timp a­­ dărilor că­tre Stat nu va fi posibilă. In situația actuală, când ori­ce Încercare de o nouă majorare a impozitelor sub orice formă este inadmisibilă fiind deja ex­cesive, veniturile Statului nu mai pot fi dobândite ca până acuma pe calea impozitelor, fie directe ori indirecte, ci numai pe calea exploatării resurselor sale și a­­ceia a economiilor și nu toate a­­cestea trebuie cinste . Cinste în exploatarea resurse­lor ; cinste în realizarea econo­miilor. Sancțiuni severe contra necin­stiților. Colonel Tr. Frunzescu -------xUfrX-------­ Solemnitatea militară de azi de la Constanta Bri­scara au sosit in localitate fl­uii generali Amza, Gorsky, Ma­nu, Condeescu, Samsonovici, Pro­san, Ionescu Mitei și Motaș, spre­ a lua parte la solemnitatea înăl­țării la gradul de sublocotenent a cellor cinci sute absolvenți ai școlilor militare. Jurământul va fi primit de M. S. Regele și Marele Voevod Mi­h­­ai. -------x#x-------­ Deschiderea parlamentului grec Atena, 1 iulie (Radio-Central). Astăzi, 1 iulie, nou­l parlament grec va ține ședința constituantă. Deputații partidului radical de dreapta, de sub conducerea gene­­ralului Metaxas au declarat că vor refuza să depună jurământul pe constituția republicană.____ Quin­quenalul Avem și noi, slavă Domnului și mulțămită marelui transformator care e șeful Mihala­­che, un quinquenal pe care-l putem socoti mai solid și decit acela al Rușilor sovietici de la cari s'a luat modelul. La Iași înaintea altor mii de țărani, smulși de la ocupațiile lor agricole, mai folosi­toare țerii decit interpretarea pe care vor fi dat-o metafizicii învățate și nemistuite de re­formatorul Romîniei, s'a lămurit— deci de lămurire poate fi vorba cînd ideile abstracte trec prin durele meninge ale unui „primar" — că în cinci ani — cinci ani exact, nici mai mult nici mai puțin —, două legislaturi care trebuie garantate de la început cui se apucă de o astfel de treabă, țeranul va fi altul. Cum ? Așa cum îi cere dreptatea, așa cum îi dorește inima, așa cum îl vrea­­. Mi­halache, care, cum se știe, e țeran, înțelege să rămîne țeran, de­și atîția oameni supțiri, de cari nu se lasă molipsit, îl încunjură. Va avea de copil cartea de școală fără plată, va fi cununat gratuit de preoți, îngrijit fără plată­ la toate bolile și, după ce i se va fi plătit și o corespunzătoare contribuție din partea „ciocoilor" prealabil sărăciți, i se vor face — fiecărui țeran, fiindcă a binevoit să fie țeran — funeralii naționale. Maiestate, dă­m domnului Mihalache cei cinci ani, numai cinci ani, și ajungem cu toții, pănă sus, numai în bernevici. N. IO­RGA Evanghelia de la F.torte... Cu pietatea care se cuvine, d. Mihalache a dat României, o nouă evanghelie politică. Evanghelia aceasta, — pro­gramul nou, al frânturei sale care se crede mandatara ex­­clusivă a poporului român, — a fost aranjată de un vast si­nod ecumenic, ținut pe plaja de la Eforie. Acolo, vestiți chiriarhi electorali, au venit cu înțelepciunea și gândul curat al­ unei vieți de lungă mucenicie, și au fixat tainele așezărei bisericești de mâine. Venerabili și vestiți părinți, cu blândețea pe buze și sfâr­­șala în suflete, și-au mângâ­iat bărbile albe, și de acord cu d-nii Armand Călinescu, Ghelmegeanu și cuviosul fra­te Madgearu, au aranjat sco­­borârea Sfântului Duh în ve­derea acestei mari opere de spiritualizare a românilor ne­credincioși, dacă nu și eretici, politicește. Evanghelia-program de pe plaja plină cu o nesfârșită goliciune, a dat astfel drep­tarul noii credințe, și schela statului de mâine, așa cum îl visează pontifii demagogiei ambulante. Soborul țărănist, va lua parte efectivă și hotăritoare, la conducerea treburilor Bi­­sericei, în toate formele ei spirituale și materiale. Va pune sub atenția partidului, celula vieței bisericești, Pa­rohia. Preoții nu vor mai fi numiți sau transferați decât după criterii obiective, pre­cise, stabilite de lege... Adică prin legea pe care sinodul partidului, compus din schim­nici și monahi cari au părăsit aplecările lumești, vor bine­voi să o edicteze pentru pa­rohiile României... Preotul? Noua evanghelie a d-lui Madgearu, vestește turmei naivilor, că preotul va fi integrat în viața socială ca un factor cu răspunderi precise, promovând viața re­ligioasă, morală și calitativă! Electorii cari au transfor­mat și mențin pe slujitorii al­tarului, în rolul meschin și o­­dios de agenți cu semn, de conducători ai bătăușilor ori de străjeri ai urnelor, — vor să transforme preoțimea, în promovatoare a vieței de pace, de liniște și de milă creștină... Nici­când, politicianii călu­găriți de nevoe, n’au dat un spectacol mai reușit, decât acesta... Cu prea cucernici eroi ai panamalelor, în conclav, și cu d. Mihalache în frunte, în­drăznesc să pună... noile te­melii morale ale bisericei or­todoxe. E o profanare mai mult, pentru tot ceea ce a rămas neîntinat de otrava demago­giei ambulante. H. S. Regele la ReMS ie barda Olari) Cuvântarea Suveranului la masa camaradereasca După tradiția statornicită de gloriosul Rege Ferdinand, M. S. Regele Carol al II-lea a trăit ieri câteva clipe in mijlocul ofițe­rilor săi din regimentul de gar­dă călare, luând parte la o ma­să camaraderească oferită de o­­fițerii regimentului. M. S. Regele a fost întâmpi­nat de corpul ofițeresc, care i-a dat onorurile. CUVÂNTAREA SUVERANULUI Sunt fericit ca totdeauna că Mă găsesc în mijlocul regimen­tului de gardă călare, care după cum ai spus foarte bine, dom­nule colonel, prin tradiție, este cel mai aproape de familia dom­nitoare. Sunt bucuros să constat in a­­celaș timp că pe lângă menirea lui din timp de pace este și un perfect instrument de răsboiu. Sunt sigur că ofițerii și trupa acestui frumos regiment vor ști să-și facă datoria până la urmă, călăuziți de pilda eroilor nea­mului. Ridic paharul Meu pentru ofi­țerii și trupa regimentului de gardă călare. Ini­ pe un singur an—1930 fostul ministru de finanțe a subtili­zat 15 miliarde din avutul Statului. — Sunt constatările din două Rapoarte oficiale — Oficiul central de licitații con­trolează aprovizionările publice făcute în 1930, ministru de fi­nanțe fiind d. Virgil Madgearu. Deși controlează numai 20 la sută din aceste aprovizionări, „Oficiul central de licitații” gă­sește cuantumul lor fantastic pe acel an la 15 MILIARDE. Raportul acestui oficiu care constată „GENERALIZAREA JAFULUI ȘI RISIPEI LA AD­MINISTRAȚIILE DE STAT ȘI CASELE AUTONOME“ descrie astfel, cum s’au ținut acele li­citații : „Fără caet de sarcini. „Admiteri de oferte ulterior deschiderii celorlalte oferte. „Comisiuni de licitații necon­stituite legal. „Primiri de oferte fără ga­ranții. „Excluderea ilegală a concu­renților. „Licitații ținute la alte date și ore decât cele indicate în publicație. Iar în privința felului cum s’au­­ ficut recepțiile materiale­lor Raportul oficial al aceluiaș Oficiu constata: „Recepționări de materiale consumate cu mult înaintea recepției ; „Materiale cu totul inferioare și cu totul în neconformitate cu castele de sarcini, dar to­tuși primite . „Materiale pentru cari servi­ciul de verificări arată că sunt conforme castelor de sarcini dar fiind verificate de delega­ția oficiului central de licitații au fost găsite în neconformi­tate . „Recepții făcute de o singu­ră persoană ce nu avea man­dat ca aîa«*. , Ud „Cele mai multe administra­ții publice și case autonome au refuzat să se supună controlu­lui". O anchetă oficială a unei in­­stituțiuni de Stat, „OFICIUL CENTRAL AL LICITAȚIILOR“ constată prin urmare că apro­vizionările fantastice de 15 mi­liarde s-au făcut în 1930 — sub ministeriatul d-lui Virgil Mad­gearu — în felul arătat mai sus. UN ALT RAPORT Tot asupra gestiunei finan­ciare din acel an s’a pronunțat însă, și Raportul Controlorului Teh­nic d. Ch. Rist. CARE CONSTATA CA A DESCOPERIT PE ANUL 1930 UN GOL BUGETAR DE 10 MI­LIARDE, PROVENIT NUMAI DIN CHELTUELI NEREGULA­TE. Acestea nu sunt campanii de presă. Sunt constatări făcute de o instituție de Stat și de un con­silier tehnic care aveau în sar­cina lor controlul administră­rii financiare a statului nostru. ÎNDRĂZNELI NEÎNCHIPUITE Totuși, după un an și jumă­tate, numai, d. Virgil Madgea­­­­ru îndrăznește să apară la o întrunire publică a partidului național-țărănist ținută la Ga­lați și să spună acolo :­­„AM GĂSIT IN 1928, CÂND AM VENIT PENTRU PRIMA OARA LA CARMA STATULUI O TARA RUINATA ȘI AM SAL­VAT-O“. # Dar, și mai grav de­cât atât, D. Virgil Madgearu a revenit imediat după aceasta din nou la Ministerul de Finanțe. Avea prin urmare puterea în mână și putea să pedepsească pe autorii Raportului Oficiului Cen­tral de licitație care-l prezen­tase că subtilizase, în forma artăată, avutul Statului cu 15 miliarde într'un singur an. N'a făcut-o. Și azi, în întrunirile aglome­rațiilor inconștiente de la Craio­va, Chișinău, Cernăuți, Brașov, Iași și Cluj a îndrăznit să apa­ră din nou în forma în care a cutezat în 1932 la Galați. A îndrăznit azi, când pe lân­gă cele două rapoarte oficiale de mai sus, am avut pe cel de al treilea, al Panamalei Arma­mentului, care se află azi în fa­ța înaltei Curți de Casație și Justiție. —-----#--------­ ---------ooxoo--------­ D. V. MADGEARU Amiciția bulgaro- iugoslavă Belgrad­. 1 Indie (Rodor). — Fe­derația sobolilor iugoslavi a ținut dri dimineață o ședință festivă la universitatea populară „Kollab­atz” in onoarea generalului Atanasoff, președintele , Junacilor’’ bulgari și ministru de Interne al Bulga­riei. Au rostit cuvântări sub condu­­cătorul sobolilor iugoslavi și ge­neralul Atanasoff, care a invitat pe sobolii iugoslavi să participe la serbările pe care ju­parii bul­gari le vor organiza în luna iu­lie la Sofia. După aceea, genera­lul Atanasoff a remis, în numele Regelui Boris, decorațiile pe care Suveranul său le-a conferit per­sonalităților de seamă ale orga­nizației sobolilor. Profesorul Lazov a ținut apoi o conferință despre legăturile care unesc­ pe sobolii iugoslavi de junacii bulgari și despre relați­u­­ni­le culturale dintre cele două popoare slave. EXTERNE — Se anunță din New­ York că marina militară americană a co­mandat 60 de avioane de patrulare. — Minerii din America au renunțat la greva generală. — Cercurile politice franceze sunt îngrijorate de proporția pe care Wide să o ia manifestația națională de la 14 iulie, care este anunțată de unele grupuri politice ca o zi a răfuelilor civile. După această dată manifestațiile publice sunt interzise. — D. N. Titulescu a sosit ori la Londra. — La Valencia situația e gravă. A fost declarată starea de asediu. Amintirea »»»»a lui Dimitrie Comunicație la radio, în ziua de 28 iunie, a d-lui profesor J­. larga — Acum două săptămâni oasele, aduse de departe, ale lui Dimitrie Vodă Cantemir au fost așezate în biserica lui Vasile Lupu, în­chinată celor Trei Ierarhi, trei­­sfetitele din Iași. Ceia ce deosibește pe vechiul Domn moldovan, mulți ani trist pribeag în Rusia, de­și a fost a­­colo cneaz și senator al împără­ției, favorit și sfetnic științific al lui Petru­ cel­ Mare, înconju­rat de o familie de oameni inteli­genți, în care și o fată de o rară distincție, Maria, care era să fie Țarină alături de Petru, și însu­rat după moartea soției d’intîiu, Cantacuzina Smaranda, fata lui Șerban-Vodă, cu o tînără prin­­țesă rusă, crescută în Suedia, este, în zile de tinerețe petrecu­tă în Moldova și la Constanti­­nopol, în zile de maturitate din acest exil, în zile bune și in zile rele, o nesfîrșită tinereță de su­flet. Un suflet omenesc e tînăr a­­tunci cînd lumea, cu frumuse­țile și cu tainele ei, când oamenii cari-1 înconjură, orice senti­mente ar avea față de dinsul, cînd el însuși, cu tot ce cuprin­de și cu tot ce ascunde, îi sînt un obiect de necontenită curio­­sitate, de neastimparata dorință de a ști. Sunt curiosități de acestea reci. Le au mulți învățați, dar nu din cei mai mari, din aceia cari, în același timp, au văzut locurile de foarte sus și au pătruns foar­te actine în lăuntrul lor, așa cum ochiul păsării ridicate mai in înaltul cerului vede mai deslu­șit pînă în fundul valurilor, des­­coperindu-și prada. Dar adevă­rata și cea mai nobilă curiosi­­tate e aceia care se unește cu o caldă iubire pentru scopul cer­cetărilor întreprinse. Așa a fost setea de știință, re­vărsată asupra atîtor tărîmuri, a lui Dimitrie Cantemir, cel care a murit la cincizeci de ani cu aceiași ochi lacomi de a pătrun­de tot ceia ce se găsia în raza lor de privire și gata de a pune in cărți noi tot alte gînduri. El a fost, în această nesfîrșită tinerețe a lui, de­sigur un entu­­siast, în cel mai curat înțeles al cuvintului. Nu i-a plăcut numai de ce vă­desc și descopăr cărțile, în mul­te limbi, pe care le-a răscolit cu degetele nerăbdătoare ale­­ fru­moasei mini de stăpânire. Ci asu­pra ființii omenești înseși s'a întins această patimă nebiruită de care s’a zbuciumat din anii celor d’intîiu încercări pînă la clipa cind moartea singură l-a împiedecat de a merge mai de­par­te. Cuvintele cu care se îndreap­tă flăcăul domnesc către „dul­cele“ său frate, trimes de tatăl, care nu putea face altfel, ca os­­tatec la Constantinopol, închi­­nîndu-i o carte de cugetări asu­pra vieții umane și asupra na­turii, care arată mai mult cetire decât cunoaștere­a locurilor, Di­vanul, în care înțeleptul sfidează, „lumea” cu toate farmecele și is­pitele ei, oprindu-se, cu acea melancolie care întovărășește atit de adesea cele d’intriu gin­(CoritisMiine în pag. ll­a) -------x#x------­ Bugetul Municipiului consil­ii generali ail Municipiu­lui Capitalei s’a întrunit azi di­mineață în­­ ședință publică, sub președinția d-lu­i primar general Al. G. Donescu, luând în discuție proccsu­l bugetului primăriei Ca­pitalei pe exercițiul în curs. Poemul Coturni Ion Ne minunăm, dar cel puțin gânsacul, cocoșul, ogarul, sunt animale domestice.... Vaca, oaia, ca­lul, capra, purcelul, sunt deci, păsări de curte.... Savantul descrie și monedele, de pe vremea lui Mircea cel Bă­trân. Moneda „are in dreapta și in stânga câte trei globule”. (Pag. 470). Total: ș­ase globule. Pe revers: iar câte trei minunate globule. Total general: două­spre­zece globule. Să fie aceasta, forma cea mai accesibilă câtor mai mulți? Banii, au și globule ? Roșii, ori albe ? Să existe oare și o fagoci­­toză monetară, inventată de d. Giurescu ? Interesează oare globulația aceasta, pe cei mulți, cari vor să cunoască Istoria Românilor? Și, indiferent de cum sunt botezate ele in numismatică, — deci magistrul nu le-a spus puncte ? Dar inegalabilul e tombal, global și fenomenal, ca totdeauna Per­soni­ficându-le ca să le vulgarizeze, marele istoric nu va oferi, monedelor, ca mâine, și picioare ? Dela un savant care spune găscanului că e animal domestic, colih­ler, că semnalizează apropierea Himalaei, — ne putem aștepta la orice. La pag. 245: „Nu trebue nici să ne închipuim că deosebirea însemnată de si­tuație socială și de drepturi care a fost la început între cele două pături de populație, „„ unii reprezentând elementul dominant, ceilalți, pe supuși, — a rămas neschimbată”. Prin urmare două pături: unii, pătură, ceilalți, tot pătură. Ce-a vrut să spună maestrul, se înțelege la urma urm­elor... Dar de ce schimonosește limba străbună? M Venim la un grav și suspect proces de asimilație: „Au fost — deja o vreme, — multe căsătorii mixte (?), intre Daco-romani și Slavi (??), la început MAI ALES intre Slavi și Daco­române”. (Pag. 245). Noroc că a adaogat mai ales. Când spuneam noi că stilul mare­lui istoric e buclucaș, ne insultă.... „In loc să dispară insă romanicii in masa (?) Slavilor, — (masa asta se scrie cu doi S, d-le profesor!) — ...au dispărut Slavii”. Cred că in acest proces de asimilare, o parte însemnată de merit, au avut-o — subliniază autorul — femeile daco-romane”. Nu o parte însemnată, d-le Giurescu, meritul e întreg al vred­nicilor femei de atunci. Dacă nu erau ele să domine, azi eram tot robi la slavi, după cum, crede autorul... Dacă bună­oară, s’ar fi generalizat căsătoriile mixte intre Daco-romani și Slavi — nu știm rău, ce-ar fi înre­gistrat azi, istoriograful cu pricina.

Next