Neamul Românesc, iulie 1935 (Anul 30, nr. 140-164)
1935-07-02 / nr. 140
N Anul XXX faiöt poștali plafM In homerar «®L aț»aT>irel Bit, G~le P. ®. *, S«. 1S3038/93& Nr, Í4Ő yț. —I — y J. VkTV V j. . f— f ~ .1—1.' ^ ■ I ,■ MU.. I. I__rw^"—g... I I.mi „ £_________________. - ---- — - I DIRECTOR îst ® I? # Strada BREZOIANU No.25,(etaj) I Ist uua Pe un an> 600 tel Pe *ase 1inal 30 °— n. seorcescu • £ 1 an& BUCUREȘTI (I) A tafSa ABONAMENTE • Pentru autorități și instituțiuni 1000 lei ______________________Telefon 3.70.88 la străinătate : Pe an*an, 1200 tei; pe șase luni, 600 tei Se descoperă, Făcându-și din maxima cartesiană, înaintez acoperit, conduita sa personală în umbra țărăniștilor politici, d. D. Gusti militează pentru ei prin scrieri sociologice sau în conferințe culturale la institutul ce conduce, ferindu-se până acum să se dea pe față. De ce această prudență care-l poate cinsti numai pe d. I. Mihalache ? Vrea d. Gusti, poate, să nu se știe că e țărănist pentru a nu dăuna numelui bun de om de știință socială, la care ține mai presus de orice. In altă ipostază intimă sufletească poate vrea să-și cucerească în văzul public locul privilegiat al unui om de cultură pe deasupra partidelor politice, care recurg la luminile sale, ca național-țărăniști, fără ca d-sa să aibe cu nimeni vreun angajament de club. Deci, nici cu foștii tovarăși de guvernământ. Și astfel d. profesor D. Gusti se strecoară neștiut în marele public că este omul lui Mihalache, că ia, probabil, parte la redactarea programului acestuia și că pregătește o campanie cu studenții, la țară, pentru reforma satului, în vederile șefului d-sale. Dar s’a întâmplat zilele trecute un fapt care i-a dejucat abilitatea. D. D. Gusti, care nu ia cuvântul la nici o întrunire electorală a partidului național-țărănesc, a apărut la manifestația cooperatistă din Bălilești, în județul d-lui .Mihalache,și în tovărășia acestuia și a diverșilor agenți de alegeri parlamentare. E drept că acest priceput maestru în arta disimulației a vorbit de ce a făcut dânsul pentru propășirea cooperației, cum e cel dintâi ministru al instrucțiunilor publice care a înființat școli agricole, și că aduce din partea fundațiilor Carol, o danie. In numele fundațiilor regelui Carol al II-lea vine d. Guști, dar în beneficiul, nevinovat, al clubului din str. Corăbiei. Vechea noastră lectură de Alonga Nu-și poate închipui cineva cât era de întinsă lectura cărților străine la noi. Și ea cuprindea cărți de temeiu, vestite, cuprinzând adesea cea mai temeinică învățătură în mai multe domenii. Acum în urmă nu m'am mirat dlar, că între cărțile de slujbă ale unei bisericuțe din Moldova am găsit un exemplar necomplect și scâlciat—legătura e însă cea de țară, „turcească", din vestitele călătorii în Persia ale lui Tavernier, marele călător în Orient, din secolul al XVII-lea, cu frumoasele lui planșe. Proprietarul de pe vremuri iși vădește. E un Macedonean ca y n- 1 seamnă „Ex libris" Constantin Mirzove, ceea ce ar putea fi din „Mețovo", marele centru al Românilor din Pind. Acest cetitor de franțuzește copiază rânduri, adaugă cuvinte grecești și notează cărți pe care ar voi să le aibă. Astfel Wolstein, Manuale artis veterinariae, un Voyage en Grece fără nume de autor și o Histoire de l’origine, des progres et de la décadence des sciences dans la Grece, traduit de l'allemand de C. Manners par Laureaux, 7 vel., gr. 8, Paris 1794, b?., 15 florins)". Curate vede: , o însemnare scoasă Jbț vreun catalog de li mestecul polmcienilor in administrarea finanțelor Statului Tranzacție cu banul Statului și cu apărarea sa nu se poate face. Toți fără nici o excepție trebuie să își facă datoria către Stat și cu toții să fie la curent lu plata dărilor către Stat, cu atât mai mult când se ocupă o demnitate, în exercițiul căreia Exemplul se impune, ceea ce nu se vede ; contrariu — se găsesc lai deputați și senatori cu înmuiții lor, cari nu și-au plătit impozitele pe mai mulți ani in urmă , la fel și avocați, cari nu se mai gândesc să le plătească, tot așa și negustori cu posibilități de plată. I Cum de a fost posibil a se testa această nepermisă stare și că în așa situație să se mai ■ntinuie cu exercitarea manda■lui de parlamentar promovând ■ făurind tot felul de curbe de ■crificiu pentru alții și legi pes■ legi pentru fericirea Mei. ■Puternicii politici de u zină la trambulina votului ofliver■ cu dările neplătite obțin și ■ îngăduință de plată amenin Hd organele fiscale cu puterea mizică in timp ce micului con■-mabil i se scoate lucrurile dinsă spre vânzare ; s’a văzut caii când s’a reușit să se scape Hplata impozitelor chiar supuși Huni după ce pe cale judiciar pierduserâ cauza. Iu o așa sistemă nu e de mis că într’un singur județ da Hile către Stat de acum trei , de circa 100 milioane azi s’au Hiat, ceea ce arată evident că ■ unul din conducătorii județi nu s’a îngrijit de starea finciară a județului încredințat. ■ dispoziția cluburilor politice, ^■n a aparțin, ei au intervenit intervin pentru diferite păsuiri ■dauna Statului și in folosul Inal al propriilor partizani. Deși Ministerul de finanțe dă opozițiuni precise organelor reale de urmărire, totuși, prin fervenția politicianilor, ele sunt sudate, așa că este absolută neiie de eliberarea organelor scale de orice influență polică. De asemeni, să se legifereze iterzicerea exercitărei profesiei e avocat și interzicerea candiaturei la mandatul de parlamentar pentru toți cei ce sunt intârziere cu plata dărilor către tot pe exercițiul financiar încis. Este iarăși necesar ca sistemul e impunere să fie just și confrm puterei de plată a fiecărui intribuabil fără de care plata ilegrală și la timp a dărilor către Stat nu va fi posibilă. In situația actuală, când orice Încercare de o nouă majorare a impozitelor sub orice formă este inadmisibilă fiind deja excesive, veniturile Statului nu mai pot fi dobândite ca până acuma pe calea impozitelor, fie directe ori indirecte, ci numai pe calea exploatării resurselor sale și aceia a economiilor și nu toate acestea trebuie cinste . Cinste în exploatarea resurselor ; cinste în realizarea economiilor. Sancțiuni severe contra necinstiților. Colonel Tr. Frunzescu -------xUfrX------- Solemnitatea militară de azi de la Constanta Briscara au sosit in localitate fluii generali Amza, Gorsky, Manu, Condeescu, Samsonovici, Prosan, Ionescu Mitei și Motaș, spre a lua parte la solemnitatea înălțării la gradul de sublocotenent a cellor cinci sute absolvenți ai școlilor militare. Jurământul va fi primit de M. S. Regele și Marele Voevod Mihai. -------x#x------- Deschiderea parlamentului grec Atena, 1 iulie (Radio-Central). Astăzi, 1 iulie, noul parlament grec va ține ședința constituantă. Deputații partidului radical de dreapta, de sub conducerea generalului Metaxas au declarat că vor refuza să depună jurământul pe constituția republicană.____ Quinquenalul Avem și noi, slavă Domnului și mulțămită marelui transformator care e șeful Mihalache, un quinquenal pe care-l putem socoti mai solid și decit acela al Rușilor sovietici de la cari s'a luat modelul. La Iași înaintea altor mii de țărani, smulși de la ocupațiile lor agricole, mai folositoare țerii decit interpretarea pe care vor fi dat-o metafizicii învățate și nemistuite de reformatorul Romîniei, s'a lămurit— deci de lămurire poate fi vorba cînd ideile abstracte trec prin durele meninge ale unui „primar" — că în cinci ani — cinci ani exact, nici mai mult nici mai puțin —, două legislaturi care trebuie garantate de la început cui se apucă de o astfel de treabă, țeranul va fi altul. Cum ? Așa cum îi cere dreptatea, așa cum îi dorește inima, așa cum îl vrea. Mihalache, care, cum se știe, e țeran, înțelege să rămîne țeran, deși atîția oameni supțiri, de cari nu se lasă molipsit, îl încunjură. Va avea de copil cartea de școală fără plată, va fi cununat gratuit de preoți, îngrijit fără plată la toate bolile și, după ce i se va fi plătit și o corespunzătoare contribuție din partea „ciocoilor" prealabil sărăciți, i se vor face — fiecărui țeran, fiindcă a binevoit să fie țeran — funeralii naționale. Maiestate, dăm domnului Mihalache cei cinci ani, numai cinci ani, și ajungem cu toții, pănă sus, numai în bernevici. N. IORGA Evanghelia de la F.torte... Cu pietatea care se cuvine, d. Mihalache a dat României, o nouă evanghelie politică. Evanghelia aceasta, — programul nou, al frânturei sale care se crede mandatara exclusivă a poporului român, — a fost aranjată de un vast sinod ecumenic, ținut pe plaja de la Eforie. Acolo, vestiți chiriarhi electorali, au venit cu înțelepciunea și gândul curat al unei vieți de lungă mucenicie, și au fixat tainele așezărei bisericești de mâine. Venerabili și vestiți părinți, cu blândețea pe buze și sfârșala în suflete, și-au mângâiat bărbile albe, și de acord cu d-nii Armand Călinescu, Ghelmegeanu și cuviosul frate Madgearu, au aranjat scoborârea Sfântului Duh în vederea acestei mari opere de spiritualizare a românilor necredincioși, dacă nu și eretici, politicește. Evanghelia-program de pe plaja plină cu o nesfârșită goliciune, a dat astfel dreptarul noii credințe, și schela statului de mâine, așa cum îl visează pontifii demagogiei ambulante. Soborul țărănist, va lua parte efectivă și hotăritoare, la conducerea treburilor Bisericei, în toate formele ei spirituale și materiale. Va pune sub atenția partidului, celula vieței bisericești, Parohia. Preoții nu vor mai fi numiți sau transferați decât după criterii obiective, precise, stabilite de lege... Adică prin legea pe care sinodul partidului, compus din schimnici și monahi cari au părăsit aplecările lumești, vor binevoi să o edicteze pentru parohiile României... Preotul? Noua evanghelie a d-lui Madgearu, vestește turmei naivilor, că preotul va fi integrat în viața socială ca un factor cu răspunderi precise, promovând viața religioasă, morală și calitativă! Electorii cari au transformat și mențin pe slujitorii altarului, în rolul meschin și odios de agenți cu semn, de conducători ai bătăușilor ori de străjeri ai urnelor, — vor să transforme preoțimea, în promovatoare a vieței de pace, de liniște și de milă creștină... Nicicând, politicianii călugăriți de nevoe, n’au dat un spectacol mai reușit, decât acesta... Cu prea cucernici eroi ai panamalelor, în conclav, și cu d. Mihalache în frunte, îndrăznesc să pună... noile temelii morale ale bisericei ortodoxe. E o profanare mai mult, pentru tot ceea ce a rămas neîntinat de otrava demagogiei ambulante. H. S. Regele la ReMS ie barda Olari) Cuvântarea Suveranului la masa camaradereasca După tradiția statornicită de gloriosul Rege Ferdinand, M. S. Regele Carol al II-lea a trăit ieri câteva clipe in mijlocul ofițerilor săi din regimentul de gardă călare, luând parte la o masă camaraderească oferită de ofițerii regimentului. M. S. Regele a fost întâmpinat de corpul ofițeresc, care i-a dat onorurile. CUVÂNTAREA SUVERANULUI Sunt fericit ca totdeauna că Mă găsesc în mijlocul regimentului de gardă călare, care după cum ai spus foarte bine, domnule colonel, prin tradiție, este cel mai aproape de familia domnitoare. Sunt bucuros să constat in acelaș timp că pe lângă menirea lui din timp de pace este și un perfect instrument de răsboiu. Sunt sigur că ofițerii și trupa acestui frumos regiment vor ști să-și facă datoria până la urmă, călăuziți de pilda eroilor neamului. Ridic paharul Meu pentru ofițerii și trupa regimentului de gardă călare. Ini pe un singur an—1930 fostul ministru de finanțe a subtilizat 15 miliarde din avutul Statului. — Sunt constatările din două Rapoarte oficiale — Oficiul central de licitații controlează aprovizionările publice făcute în 1930, ministru de finanțe fiind d. Virgil Madgearu. Deși controlează numai 20 la sută din aceste aprovizionări, „Oficiul central de licitații” găsește cuantumul lor fantastic pe acel an la 15 MILIARDE. Raportul acestui oficiu care constată „GENERALIZAREA JAFULUI ȘI RISIPEI LA ADMINISTRAȚIILE DE STAT ȘI CASELE AUTONOME“ descrie astfel, cum s’au ținut acele licitații : „Fără caet de sarcini. „Admiteri de oferte ulterior deschiderii celorlalte oferte. „Comisiuni de licitații neconstituite legal. „Primiri de oferte fără garanții. „Excluderea ilegală a concurenților. „Licitații ținute la alte date și ore decât cele indicate în publicație. Iar în privința felului cum s’au ficut recepțiile materialelor Raportul oficial al aceluiaș Oficiu constata: „Recepționări de materiale consumate cu mult înaintea recepției ; „Materiale cu totul inferioare și cu totul în neconformitate cu castele de sarcini, dar totuși primite . „Materiale pentru cari serviciul de verificări arată că sunt conforme castelor de sarcini dar fiind verificate de delegația oficiului central de licitații au fost găsite în neconformitate . „Recepții făcute de o singură persoană ce nu avea mandat ca aîa«*. , Ud „Cele mai multe administrații publice și case autonome au refuzat să se supună controlului". O anchetă oficială a unei instituțiuni de Stat, „OFICIUL CENTRAL AL LICITAȚIILOR“ constată prin urmare că aprovizionările fantastice de 15 miliarde s-au făcut în 1930 — sub ministeriatul d-lui Virgil Madgearu — în felul arătat mai sus. UN ALT RAPORT Tot asupra gestiunei financiare din acel an s’a pronunțat însă, și Raportul Controlorului Tehnic d. Ch. Rist. CARE CONSTATA CA A DESCOPERIT PE ANUL 1930 UN GOL BUGETAR DE 10 MILIARDE, PROVENIT NUMAI DIN CHELTUELI NEREGULATE. Acestea nu sunt campanii de presă. Sunt constatări făcute de o instituție de Stat și de un consilier tehnic care aveau în sarcina lor controlul administrării financiare a statului nostru. ÎNDRĂZNELI NEÎNCHIPUITE Totuși, după un an și jumătate, numai, d. Virgil Madgearu îndrăznește să apară la o întrunire publică a partidului național-țărănist ținută la Galați și să spună acolo :„AM GĂSIT IN 1928, CÂND AM VENIT PENTRU PRIMA OARA LA CARMA STATULUI O TARA RUINATA ȘI AM SALVAT-O“. # Dar, și mai grav decât atât, D. Virgil Madgearu a revenit imediat după aceasta din nou la Ministerul de Finanțe. Avea prin urmare puterea în mână și putea să pedepsească pe autorii Raportului Oficiului Central de licitație care-l prezentase că subtilizase, în forma artăată, avutul Statului cu 15 miliarde într'un singur an. N'a făcut-o. Și azi, în întrunirile aglomerațiilor inconștiente de la Craiova, Chișinău, Cernăuți, Brașov, Iași și Cluj a îndrăznit să apară din nou în forma în care a cutezat în 1932 la Galați. A îndrăznit azi, când pe lângă cele două rapoarte oficiale de mai sus, am avut pe cel de al treilea, al Panamalei Armamentului, care se află azi în fața înaltei Curți de Casație și Justiție. —-----#-------- ---------ooxoo-------- D. V. MADGEARU Amiciția bulgaro- iugoslavă Belgrad. 1 Indie (Rodor). — Federația sobolilor iugoslavi a ținut dri dimineață o ședință festivă la universitatea populară „Kollabatz” in onoarea generalului Atanasoff, președintele , Junacilor’’ bulgari și ministru de Interne al Bulgariei. Au rostit cuvântări sub conducătorul sobolilor iugoslavi și generalul Atanasoff, care a invitat pe sobolii iugoslavi să participe la serbările pe care juparii bulgari le vor organiza în luna iulie la Sofia. După aceea, generalul Atanasoff a remis, în numele Regelui Boris, decorațiile pe care Suveranul său le-a conferit personalităților de seamă ale organizației sobolilor. Profesorul Lazov a ținut apoi o conferință despre legăturile care unesc pe sobolii iugoslavi de junacii bulgari și despre relațiunile culturale dintre cele două popoare slave. EXTERNE — Se anunță din New York că marina militară americană a comandat 60 de avioane de patrulare. — Minerii din America au renunțat la greva generală. — Cercurile politice franceze sunt îngrijorate de proporția pe care Wide să o ia manifestația națională de la 14 iulie, care este anunțată de unele grupuri politice ca o zi a răfuelilor civile. După această dată manifestațiile publice sunt interzise. — D. N. Titulescu a sosit ori la Londra. — La Valencia situația e gravă. A fost declarată starea de asediu. Amintirea »»»»a lui Dimitrie Comunicație la radio, în ziua de 28 iunie, a d-lui profesor J. larga — Acum două săptămâni oasele, aduse de departe, ale lui Dimitrie Vodă Cantemir au fost așezate în biserica lui Vasile Lupu, închinată celor Trei Ierarhi, treisfetitele din Iași. Ceia ce deosibește pe vechiul Domn moldovan, mulți ani trist pribeag în Rusia, deși a fost acolo cneaz și senator al împărăției, favorit și sfetnic științific al lui Petru cel Mare, înconjurat de o familie de oameni inteligenți, în care și o fată de o rară distincție, Maria, care era să fie Țarină alături de Petru, și însurat după moartea soției d’intîiu, Cantacuzina Smaranda, fata lui Șerban-Vodă, cu o tînără prințesă rusă, crescută în Suedia, este, în zile de tinerețe petrecută în Moldova și la Constantinopol, în zile de maturitate din acest exil, în zile bune și in zile rele, o nesfîrșită tinereță de suflet. Un suflet omenesc e tînăr atunci cînd lumea, cu frumusețile și cu tainele ei, când oamenii cari-1 înconjură, orice sentimente ar avea față de dinsul, cînd el însuși, cu tot ce cuprinde și cu tot ce ascunde, îi sînt un obiect de necontenită curiositate, de neastimparata dorință de a ști. Sunt curiosități de acestea reci. Le au mulți învățați, dar nu din cei mai mari, din aceia cari, în același timp, au văzut locurile de foarte sus și au pătruns foarte actine în lăuntrul lor, așa cum ochiul păsării ridicate mai in înaltul cerului vede mai deslușit pînă în fundul valurilor, descoperindu-și prada. Dar adevărata și cea mai nobilă curiositate e aceia care se unește cu o caldă iubire pentru scopul cercetărilor întreprinse. Așa a fost setea de știință, revărsată asupra atîtor tărîmuri, a lui Dimitrie Cantemir, cel care a murit la cincizeci de ani cu aceiași ochi lacomi de a pătrunde tot ceia ce se găsia în raza lor de privire și gata de a pune in cărți noi tot alte gînduri. El a fost, în această nesfîrșită tinerețe a lui, desigur un entusiast, în cel mai curat înțeles al cuvintului. Nu i-a plăcut numai de ce vădesc și descopăr cărțile, în multe limbi, pe care le-a răscolit cu degetele nerăbdătoare ale frumoasei mini de stăpânire. Ci asupra ființii omenești înseși s'a întins această patimă nebiruită de care s’a zbuciumat din anii celor d’intîiu încercări pînă la clipa cind moartea singură l-a împiedecat de a merge mai departe. Cuvintele cu care se îndreaptă flăcăul domnesc către „dulcele“ său frate, trimes de tatăl, care nu putea face altfel, ca ostatec la Constantinopol, închinîndu-i o carte de cugetări asupra vieții umane și asupra naturii, care arată mai mult cetire decât cunoașterea locurilor, Divanul, în care înțeleptul sfidează, „lumea” cu toate farmecele și ispitele ei, oprindu-se, cu acea melancolie care întovărășește atit de adesea cele d’intriu gin(CoritisMiine în pag. lla) -------x#x------ Bugetul Municipiului consilii generali ail Municipiului Capitalei s’a întrunit azi dimineață în ședință publică, sub președinția d-lui primar general Al. G. Donescu, luând în discuție proccsul bugetului primăriei Capitalei pe exercițiul în curs. Poemul Coturni Ion Ne minunăm, dar cel puțin gânsacul, cocoșul, ogarul, sunt animale domestice.... Vaca, oaia, calul, capra, purcelul, sunt deci, păsări de curte.... Savantul descrie și monedele, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Moneda „are in dreapta și in stânga câte trei globule”. (Pag. 470). Total: șase globule. Pe revers: iar câte trei minunate globule. Total general: douăsprezece globule. Să fie aceasta, forma cea mai accesibilă câtor mai mulți? Banii, au și globule ? Roșii, ori albe ? Să existe oare și o fagocitoză monetară, inventată de d. Giurescu ? Interesează oare globulația aceasta, pe cei mulți, cari vor să cunoască Istoria Românilor? Și, indiferent de cum sunt botezate ele in numismatică, — deci magistrul nu le-a spus puncte ? Dar inegalabilul e tombal, global și fenomenal, ca totdeauna Personificându-le ca să le vulgarizeze, marele istoric nu va oferi, monedelor, ca mâine, și picioare ? Dela un savant care spune găscanului că e animal domestic, colihler, că semnalizează apropierea Himalaei, — ne putem aștepta la orice. La pag. 245: „Nu trebue nici să ne închipuim că deosebirea însemnată de situație socială și de drepturi care a fost la început între cele două pături de populație, „„ unii reprezentând elementul dominant, ceilalți, pe supuși, — a rămas neschimbată”. Prin urmare două pături: unii, pătură, ceilalți, tot pătură. Ce-a vrut să spună maestrul, se înțelege la urma urmelor... Dar de ce schimonosește limba străbună? M Venim la un grav și suspect proces de asimilație: „Au fost — deja o vreme, — multe căsătorii mixte (?), intre Daco-romani și Slavi (??), la început MAI ALES intre Slavi și Dacoromâne”. (Pag. 245). Noroc că a adaogat mai ales. Când spuneam noi că stilul marelui istoric e buclucaș, ne insultă.... „In loc să dispară insă romanicii in masa (?) Slavilor, — (masa asta se scrie cu doi S, d-le profesor!) — ...au dispărut Slavii”. Cred că in acest proces de asimilare, o parte însemnată de merit, au avut-o — subliniază autorul — femeile daco-romane”. Nu o parte însemnată, d-le Giurescu, meritul e întreg al vrednicilor femei de atunci. Dacă nu erau ele să domine, azi eram tot robi la slavi, după cum, crede autorul... Dacă bunăoară, s’ar fi generalizat căsătoriile mixte intre Daco-romani și Slavi — nu știm rău, ce-ar fi înregistrat azi, istoriograful cu pricina.