Neamul Românesc, aprilie 1936 (Anul 31, nr. 72-93)

1936-04-01 / nr. 72

Anul XXXI Nr. 72 Taxa poșteii plătită iu numerar­emform­­ aprobarej Dir» G^le W. ® r' X, -'-ii <1 :&J ' as», usaarasa ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT ORECTOR POL.ITE N. IDELA REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 2 Le \BONAMENT£ Miercuri 1 Aprilie 1936 P Pe an, an «00 tei, Pe sase anu 300 t»i ** Pepire anipritați­ei Institud­uni 1000 t.e« In strim­itate: Pe an an, 1800 Lei, pe sase tanti 600 te» DIRU­IOR N. GEORGESCU Un modest: Alexandru Ciura Și-a încheiat viața de modestă muncă, unul dintre aceia cari acum treizeci, patruzeci de ani, în Ardealul vieții de provincie, preocupată de cîștiguri de avocat, de afaceri de ban­că și de îndeplinirea onestă, dar fără orizont, a datoriilor școlare, a crezut Alexandru Ciura era un scriitor de vocație, dar niciodată n'a visat că ar putea cute­za să atace subiectele mari și să facă gesturile eroice. La o nație care de obiceiu se avîntă prea sus și nu-și dă samă de nepotrivirea între ținta urmărită și puterile mult mai slabe, el s’a știut opri, mărgeni și controla. Simția în el că trebuie să scrie și nu avea nevoie de îndemn pentru aceasta, dar scrisul său l-a păstrat în hotarele pe care i le impunea o serioasă autocri­tică și o delicată sfială de lume. Pentru ele va fi un loc în istoria amănunțită a literaturii ardelene, și o antologie făcu­tă cu gust va găsi ce să aleagă din însemnările lui trecătoare. El nu s'a gândit, de­sigur, la nicio recunoaștere și la nicio răsplată Profesorul clujean, legat strîns de catedra lui, le-a vrut cu atît mai puțin în domeniul unei politice în care au fost ridicați sus oameni cari nu se manifestaseră ca dînsul sau cari chiar fuseseră în tabăra opusă aceleia în care a luptat el. intre cei lăsați la o parte și cu multă nedreptate desprețuiți numele lui nu trebuie să lipsească. N. IORGA gia Triumful d»ian­ Mania i /WVV­ AVvVW­/WVVVV­ wwwww Hospodarul dela Bădăcin, a învins... A învins încă o dată­ culegând ceea ce era firesc, din incoherențele ideologice ale­ d-l ui Mihalache. » J Moțiunea trimeasă ziarelor de conducerea grupației, spune,­ în această privință, că d. Mihalache, d. Maniu și partidul au­ hotărît: „Să se împotrivească din toate puterile, sistemului de gu­­vernare care descoperă Coroana, și lipsește țara de posibili­tatea de a stabili răspunderile reale și efective, cerute de Cons­­­tituția Jarei, precum și la împedicarea oricăror încercări de tul­­­burare a colaborărei normale între Coroană și Țară",­­ Așa­dar, d. Mihalache a tras partidul pe linia „constituțional­­ă" a Bădăcinului. . Dacă într'o zi, Suveranul exercitând prerogativele regale, va­ chema o alta formație de guvern de­cât acea la care obligă, mo­țiunea unui club. — d. Mihalache se va ridica vehement și va împedica din toate puterile acest „sistem"... După aprecierea d-sa­e, vânturată sub multe forme și cu a­­­celaș înțeles, Regele SE DESCOPERĂ ; nici „o răspundere reală și eficace" nu mai e posibilă. Și s'a dus pe capcă „colaborarea normală" dintre Coroană și Țara. Dar aceasta e vechea temă a ermitului dela Bădăcin.... Ea duce la concluzia că Suveranului îi e interzis să își aleagă mi­niștrii. Sau Coroana acceptă formula cominatorie a d-lui Mihala­che, și în acest caz, toate merg strună.... Sau, liberă să aprecie­ze și să decidă, Coroana refuză nepermisele injoncțiuni ale po­­liticianilor și atunci, d. Mihalache va ridica împotrivirea aderen­ților săi, adică.... a „Țărei". Nu sunt prin urmare de­cât două alternative, după demago­gia „constructivă" a d-lui Mihalache și a d-lui Maniu.... Cel puțin ne-am lămurit, ce înțelege șeful aventurei prin respectul „formal" și mai ales condițional, pe care îl făgăduește Coroanei. nrfyf— —- 0*ț,*-—f»— ^ Ciociui national déta In lupta fără măsură a d-lui Simeon Mehedinți deslănțuită in preajma marelui nostru război de întregire, nu ajungea meto­dica si ‘drăceasca subminare a entusiasmelor, perfida strecurare a­­ îndoelilor și otrava distrugătoare a tuturor credințelor în virtu­tea eroică a neamului și aliaților, în fața ceasului hotărî­tor, ce trebuia să sune și pentru noi. Cel care hotărîse înmormântarea sfântului nostru ideal na­țional, pornise în acelaș timp, din fruntea foii pentru popor ac­țiunea profanatoare, de­ batjocorire și insultă a tuturor celor cari aveau să determine împlinirea Unirii. . Invectivele și expresiile injurioase nu mai conteneau; marii apostoli și călăuzitori spirituali ai poporului erau arătați în înalta lor acțiune că „BAT CÂMPII“, „UȘUREI LA CAP ȘI CU SPOR LA LIMBA“, CU „CAPETELE ÎNFIERBÂNTATE !!“... Dar pe zi ce trecea, pasul hotăritor se apropia, cu eroicele jertfe ale­­ gloriei ce avea să vie împotriva tuturor socotelilor nedemne și veninului strecurat de acela care astăzi mai vrea să apară „mare patriot“. Și cuvintele de batjocură la adresa celor cari într’o sfântă în­flăcărare propovăduiau adevăratul și înțeleptul patriotism, se înte­țeau. La 27 Martie, 1916, d. Simeon Mehedinți-Popescu, atinsese culmea oricărei îngăduințe, vorbind de aceștia ca de „O SEA­MA DE OAMENI... NĂUCI", degradând sensul acțiunii lor și în­tunecând sufletul poporului : „S’a găsit o seamă de oameni care cereau morțiș să pornim la luptă — socotind că războiul e un fel de petrecere și că o țară poate intra în război CU­M AR INTRA UN OM ÎNTR’O CÂRCIU­MA SA FACA CHEF CTI FRIETENII“. înalta predicare a unui naționalism integral, în care se înfă­țișau mai presus de toate, jertfele supreme și eroice la care era datoare în acel ceas țara întreagă, pentru răzbunarea tuturor strămoșilor, era pentru d. Mehedinți, arătată la fel cu intrarea ,într'o cârciumă ca să facă chef cu prieteni!!" „Ba, mergeau ANII NĂUCI — continuă d-sa întrecând orice limită a expresiei îngăduite, — până acolo că ziceau să mergem cu Francezii chiar dacă am fi bătuți“. Și decreta, în acelaș număr din „Duminica Poporului", pen­tru toată țara, funebru și insultător nestăvilit: „SMINTENIA ASTA ACUM A PIESW" !! Idealul sfințit de veacurile de suferință ale strămoșilor, vi­sul care închega însăși rosturile de dăinuire a românismului, era pentru d. Popescu-Simeon din capul „Duminicii Poporului", — O SMINTENIE și propovăduitorii lui de totdeauna niște NĂUCI !... Expresiile acestea, categorice, cuprinzătoare, fără nici un comentariu, stau mărturie singure, asupra „patriotismului" celui care cutează astăzi să se mai arate în ochii țării ca îndrumător național și învățător al noilor generații! Dar tabloul sinistru al manifestărilor acestui fals și jalnic per­sonagiu al tuturor rătăcirilor urmează: I­ vom isprăvi de zugrăvit cu toată cutremurarea sufletului ul­tragiat al întregii nații, în deplina și odioasa lui înfățișare, pentru totdeauna. Puternicul cuvânt al franței mm—■ —— . In vreme ce în Germania se desfășura, simulacrul consultă­rii poporului în privința apro­­­­bării sau nu a politicii cancela­­­­rului, Franța s’a rostit prin[ ministrul de externe, asupra­ problemelor silei, cu o energie­ încă neatinsă până la acest dis­­­­curs al d-lui Flandin. Discursul d-sale va sgudui­­ orice conștiință ațipită, va spus­ s­fera nolii scepticismului după­­ care republica ar șovăi întru a- i­firmarea forței sale, dar, mai a­­l­­es, demască în plină lumină politica regimului hitlerist. D. Flandin a spus cuvântul guvernului într’una din acele întruniri menite să prepare vii­torul parlament pe cale slobo­dă, nu ca Reichstagul d-lui Hit­ler, care, în disprețul oricăror libertăți, l-a fabricat acum după ce mai întâi s’a asigurat de con­fiscarea întreagă a voinței na­ționale în mâna puterilor dic­tatoriale. Deci pe când așa zisul ple­biscit german este expresia sil­nică a unui regim politic trecă­tor, departe de a oglindi în re­zultatul votului voința adevă­rată a mulțimii, — schimbul de vederi dintre guvern și poporul francez poate fi privit ca reali­tatea permanentă a politicei ex­terne a republicei. In aceste împrejurări, ce a spus ă. Flandrn capătă valoa­rea simbolică națională pentru dorința sinceră de pace și pen­tru reprimarea, tot pe cale pa­cifică, a imperialismului ger­manic. In numele națiunii sale, mi­nistrul de externe a somat pe d. Hitler să vorbească pe față, să nu mai umble a amăgi lu­mea cu ramura pacificatoare într'o mână, pe când în cealal­tă poartă germenii morții sau ai războiului. A cerut, dar, cancelarului să se declare fățiș, în propuneri categorice și precise, fiindcă, în­­tr’adevăr, așa cum vorbește el și cum îl secondează aghiotan­­ții săi, nu știi nici­odată punc­tul de plecare nici de ajungere. Specific național rasist sau curată abilitate demagogică, faptul e că atât discursurile cât și scrisele hitleriste plutesc în ceața tenebroasă a Nordului, de unde nici muzica ce le acompa­niază nu isbutește să le coboa­re pe pământ. D. Flandin a vorbit pentru toți păzitorii civilizației, a vorbit și pentru noi! O lume care vine I II—I II­ .W— T Conferința, ia radio a drills A. forgo. (26 Mart 1936) In momentul cind­ vechea lu­me europeană face să se cunoas­că toată puterea urilor îngrămă­dite de-a lungul secolelor și înve­ninate de ultimele războaie și cînd rasa albă, formată trupește și sufletește prin opera unei mi­nunate civilisații, la care au­­ co­laborat, în măsura puterilor fie­căreia, toate rasele acestui conti­nent mai ales, e in primejdie de a decădea din causa sforțărilor la care e supusă necontenit și a su­­ferinților pe care trebuie să le îndure, alte popoare, care nu au avut și unele nu mai pot avea a­­celași­ rost cultural, se ridică, a­­rătând toată dispoziția de a nu lua locul fără a ne putea și un adevăr înlocui. Astfel, în țerile asupra cărora s’au dat mandate marilor învin­gători ai ultimului războiu, cei su­puși acestei opere de alcătuire și preparare, de­ introducere în cul­tura timpului nostru, se manifes­tă din ce în ce mai puternic, une­ori chiar furios, ca doritori de a-și avea rosturile lor naționale, în ca­re să nu se amestece nimeni. Este, astfel, azi o puternică mișcare si­riană, căreia i se datorase tulbu­rările recente de la Damasc, A­­lep și Homs (Emesa), provocate de un partid naționalist care ce­re plecarea armatei și adminis­trației franceze și crearea unei monarhii a Siriei; astfel, iarăși, un aviat arab care urmărește, sprijinindu-se pe Statul, repede d­esvoltat, al lui Ibn-Set, stăpâ­­nirea exclusivă în Palestina, con­tra colonizării evreiești; în Meso­potamia o altă conștiință asiati­că se formează, și în munții de unde au plecat descălecările cum­pliților regi din Asur se pregăteș­te de câțiva entusiaști ai unei noi cause naționale o înviere asiria­­nă creștină. Fără a mai vorbi de tot ce se agită în acel imens fur­nicar omenesc care este Industa­nul, stăpînit de Englesi, mai mult decit de o nesfîrșită dibăcie, prin multiplicitatea de nații, religii și caste a supușilor. Prea puțină atenție se dă, în Extremul Orient Asiatic, lumii malaese, supt oblăduirea olande­­silor, unde aproape cincizeci și două de milioane sunt încă la dis­­posiția unor stăpîni de o lungă și metodică muncă, al căror nu­măr abia de șase milioane, a­­junge prin inteligență politică și o activitate, neobosită, printr’o atenție migăloasă la tot, ce se mișcă în masa de jos, așa de nu­meroasă, să reție ;supt sceptrul reginei Wilhelmina acest bogat­­ domeniu, de posibilități așa vaste. Mă simt dator, în momentul cînd, foarte bine primit în Olan­da, țin să arăt, printr’o serie de­­ conferințe la radio și la Teatrul Ligii Culturale, recunoștința față de prietenii de acolo, să vorbesc de această operă delicată,, cu așa de spornice urmări. Aceasta cu a­­tît mai virtos, cu cit, acuma cite­­va luni, n­e­a­vin­d informațiile pe care s’au grăbit a mi le da con­ducătorii olandezi de la „Astra“ petroliferă, am enunțat asupra sistemului colonial din aceasta­­laltă Indie păreri, basate pe mi­nunata carte de milă omenească ,— dar așa de veche, de acum a­­proape un secol — a marelui scrii­tor Multatuli, păreri care au pu­tut să jignească, — și mă simt deci dator să revin. Țara formată de blocurile insu­lare masive, de ciudate forme fe­lurite, care sunt Sumatra, Borneo, lava, Celebes, e una din acelea, care au primit mai larg binecu­­vîntarea soarelui, tropicelor, fără a mai socoti ce ascund, și ca pe­trol, cărbune, aur chiar, adînci­­mile pământului. Păduri în parte nestrăbătute dau fructe greoaie mi mgmmmmm**mmm—m [UNK]— 11 ‘i­- ■ * (Continuare în pag. i­-a) de Un interesant concurs de presă in Italia O telegramă a agenției Balkan-Oriente anunță că direcția ge­nerală a­ turismului din ministerul propagandei și presei italiene de la Roma, a înființat un concurs pentru cel mai bun articol de tu­rism, scris de gazetarii din toată lumea, cu privire la Italia. Articolul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și maximum 1500. Articolul poate fi publicat în orice publicație și în orice limbă din lume. La 31 August 1936 se închide concursul. Articolul va trebui să fie expediat pe adresa menționată, până la 30 Septembrie 1936. Premiul I este de 10 mii lirette, al II-lea de 5 mii și al III-lea de 2 mii. Pentru articolele ilustrate se va adăuga un premiu suplimentar de 3 mii lire. „Fenomenul războiului în lumina angajamentelor internaționale“ Conferința d-lui prof. univ. G. Sofronie D. Profesor G. Sofronie dela Uni­versitatea din Cluj a conferențiat Vineri 27 Martie, ora 6, p. m. in ca­drul „Grupării Universitare pentru Societatea Națiunilor“ (in localul Facultății de Litere) despre: Feno­menul războiului în lumina anga­­j­amentelor internaționa­le" ‘. D-sa Începe prin­ a prezenta un­­ tablou al evoluției fizionomiei ma­­­teriale și juridice a războiului, asupra caracteristicelor și primej­diilor războiului hiperbolic, d­e uzură, cum a fost Războiul Mondial și cum ar fi desigur unul viitor. Abordând apoi întinderea juridică a recurgerii la forță în trecut și în prezent, d. prof. Sofronie distinge trei caracteristice etape: a) aceia mai­ lungă în timp, anterioară regi­mului Societăților Națiunilor; b) a­­ceia a_ sistemului juridic inaugurat Națiunilor, socotit drept un fenomen, nu o in­f­e­cțiune de drept a­­­i ci aceia, revoluționară din punct de prin Pactul Societății stituție sau sancțiune ginților cum s-a pretins de unii dac­i­a vedere al dreptului, instituită prin trinari, — indicând transformării a­­ Pactul Briand-Kellcgig. In timp ce războiului, deja războiul imitat al j in prima perioadă, problema recur­­s secolului al. 18-lea, la războiul na­ I gării la forță ca mjloc de soluționare , uormat din­­ sec. 19, spre a accentua i a diferendelor internaționale apare­ ca legitimă, fiind un drept pentru Stat, de întindere nelimitată și ne­­con­trolată, astfel cu­m era concepută și suveranitatea în acel timp, sub regimul angajamentelor internațio­nale care au sfârșit și au urmat războiul mondial, această problemă apare simțitor restrânsă și limitată. Pactul Societății Națiunilor face dis­tincția între războiul legal și ilegal. Respectarea procedurii de pacifi­care și a termenelor prescrise impri­mă caracterul de legitimitate răz­boiului. încălcarea lor face ca răz­boiul­ să apară ilegitim. Acest fel de război, care de această dată intere­sează întreaga Comunitate interna­țională, se găsește sancționat prin cospcietari. Astfel gândirea de odi­nioară a lui Grot­ius și a discipoli­lor săi se găsește concretizată în an­gajamentul juridic al­ Pactului, la baza­­ căruia rămâne ideologia wilso­­niană. Cu Pactul Briand-Keh­logg se merge până la căpătâi unei evoluții juridice, căci este abolit războiul ca instrument de politică­­ națională. Sub regimul acestui angajament in­ternațional nu­ mai­ rămâne legitim, decât războiul de legitimă apărare și acel de sancțiuni, privit ca o ac­țiune colectivă. D. prof. Sofronie accentuează că la elaborarea acestor inovatorii an­gajamente a prezidat concepția ju­ridică și politică latină și anglo­­saxonă.’Nu este astfel surprinzător când întâlnim în lumina ultimelor evenimente internaționale, preciza­rea acelei concepții­ germanice, pe care doctrina dreptului public ger­man caută să o legitimeze; că răz­boiul trebue totuși privit ca o ac­țiune legitimă, legală. Concepția primejdioasă construită pe o­ ne­fondată teză a naturii suveranității și Statului, care trebue­­ combătută. Căci trebue să­ triumfe și în­­ practica vieții internaționale, ceeace angaja­mentele juridice dintre State pro­clamă, că astăzi numai războiul de legitimă apărare trebue­ privit ca­licit, orice altfel de recurgere la forță fiind condamnabilă. Este chestiune de evoluție spre a se a­­junge acolo. Dar ea poate fi grăbită mai mult ca în trecut, prin promo­varea colaborării­­ internaționale, pentru­ care există organismele nece­sare, prin raționalizarea suverani­tății etatista, și mai ales prin stră­duințe comune pentru organizarea și consolidarea sancțiunilor de apli­cat celui ce încalcă regula juridică comună. Urmarea nu va putea fi de­­cât pășirea spre o­­ efectivă organi­zare juridică a păcii, din care răz­boiul ar fi în largă măsură eliminat. Soluția star impune, pentru că altfel umanitatea­ civilizată este amenin­țată, de distrugerea și barbaria pe care un viitor războtu general ar provoca-o. Nu s-ar putea însă ignora că aceste realizări cer timp și sfor­țări colective, mai ales în urma a­­gravărei prin ultimele evenimente a relațiilor internaționale și­ a­ punerii, in' discuție' a increderei în eficaci­­tatea­ angajamentelor Internaționale. Până atunci, securitatea militară a Statelor care au de apărat și de conservat un statut teritorial și po­litic, astfel cum ultimele tratate de pace l-au consacrat, este­ sortită să rămână un prețios auxiliar al secu­rității diplomatice, primatul căreia au înțeles să-l proclame autorii nou­ei ordini Internaționale. —----o­x o----— 26 Miliarde» si 9 Miliarde... mciumin­t »n...mi­mb­aan— . Guvernul Hamalilor n’a risipit un leu din avutul țărei, pen­tru bănci mai mult ori mai puțin falimentare. Dar tot astfel au procedat alte guverne? Și înaintea noas­­­­tră, și după ? Nu s’a închis încă, și nu se va închide ușor capitolul scanda­los al portofoliilor putrede. S’a organizat, cu patriotismul de ri­goare, risipa a zeci de miliarde, ca să acopere vicuria și isprăvile ei. Ruinătorii conștienți sau nu ai economiei naționale,’ ai micilor deponenți sărăciți de agonistia unei vieți de trudă, s’au văzut re­­■­compensați cu miliarde multe, din sărăcia tezaurului. Și corul sinistru al profitorilor, a încercat să ne treacă nouă tristul lor pasiv, și imprescriptibila lor crimă. Nu am reușit să achităm salariile toate... Dar le găsiserăm­i neplătite cu multe luni în urmă. Și dacă nu ne-a fost cu putință să răspundem ansamblului de obligațiuni ale Statului, este și pentru alte câteva considerente puternice care nu ne permiteau o altă atitudine... Le vom enumera: Umflarea capitelului PLAȚI PENTRU PERSONAL, a conti­nuat vertiginos de la război până în 1931... Teroarei electorilor, guvernanții au rezistat foarte puțin, sau de­loc. In 1931, când am luat guvernul, budgetul ajunsese la cifra fantastică de 45 MILIARDE LA CHELTUELI. VENITURILE ABEA AJUNGEAU 21 MILIARDE, Iar în budgetul Statului nu erau înglobate și nenumăratele budgete autonome, reprezentând si ele PESTE 10 MILIARDE LA PLAȚI. Nu ne-am temut de ostilitatea celor pe care îi putea lovi­­ mă­suri drastice. Am redus budgetul la 25 miliarde. Am votat legea monopolului alcoolului. Și cu toate că am venit primind un ca­dou de 10 miliarde goluri, DEFICITE budgetare, am socotit ca obrazul Țărei, și creditul ei peste hotare, nu ne permitea poli­tica ușuratică și provocatoare a neplăței cuponului. Așa se face că fără să împrumutăm măcar un leu, am achi­tat amortismentele și dobânzile împrumuturilor... țărăniste, de­vastate până la ultima centimă de neobosiții organizatori, mai mult ori mai puțin doctorali, ai d-lor Maniu’­ Mihalache. In 1932 Iunie, când, după o guvernare în care am întâlnit numai ura politicianilor, am plecat­ angajamentelor liber luate de alte guverne și solemn consimțite față de străinătate, le-am răspuns până la sfârșitul anului... Alte plăți interne, au rămas desigur în restanță. Salariile ne­plătite, le moșteniserăm în mare măsură. Iar la expediente, la inflație deghizată, nu am voit să apelăm cu nici un preț... Procedând astfel, „ritmul nou“ colecta indignarea­ perfidă a cluburilor și nu mai puțin gălăgioasele protestări ale clientelei de profesioniști budgetari. . Beneficiarii unui sistem deplorabil, renunță totdeauna foar­te greu la avantagii și la ce mai pică pe lângă ele... Gălăgia elec­torilor, și larma presei aservită într'o largă măsură clanuriloa­ electorale, a reușit să înșele opinia publică, și astăzi chiar,­se aud încă ecourile sinistrului și interesantului cor al „nemulțumiților". Așa­dar, am primit o gestiune însumând un deficit de 9 MI­LIARDE, — adică aproape totalul veniturilor publice, încasate efectiv ,pe un semestru. Tezaurul n’avea nici o sumă disponibilă. Vom vedea acum, — e și vremea — ce au binevoit să iro­sească „salvatorii din 1928, cari au luat guvernul terorizând Re­gența. Cât anume a plătit Țara luxul și ușurința de a fi oferit mereu încrederea ei în opoziție, sistemului politic al d-lui Maniu, și al străluciților săi secundanți. In 2 ani și jumătate, de la 1928 până la Aprilie 1931, când Hamalii au intrat în funcțiune, politicianismul n­ațional-ță­rănesc a consumat Din împrumutul Stabilizare! (1929), 14 MILIARDE 560 MILIOANE Din „împrumutul Desvoltărei“ : 6 MILIARDE 880 MILIOANE Creanța germană: 2 MILIARDE 839 MILIOANE Fond din lichidarea Caselor Speciale 980 MILIOANE Contravaloarea Instalațiilor Telefonice 750 MILIOANE Avans din beneficiul Telefoanelor 670 MILIOANE Totalul e impunător: 26 MILIARDE 579 MILIOANE LEI O parte s’a dus la lichidarea datoriilor vechi, in investiții... O alta, considerabilă, a acoperit NEVOILE CURENTE ALE BUDGETULUI ORDINAR. Cu toate că a deturnat de la destinația lor legală, sume e­­norme, și au plătit cu ele ce au crezut că e util, inclusiv clientela electorală, guvernanții țărăniști au lăsat la plecare, un gol bud­getar de 9 MILIARDE LEI. După o revărsare de aceste proporții, a Pactorului era, firesc să fim atacați noi cari găsisem în cassa Statului, numai urmele „scriptice“ ale imensei devastări... Nici n'ar fi putut să reacționeze altfel cluburi, facțiuni, și clientele... La teatrul „Ligii Culturale** Conferința d-lui prof. N. Iorga despre Olanda AOAAAWVWWWVWN Aseară, la teatrul Ligii Cultu­rale, d. profesor N. Iorga a ținut prima conferință din ciclul „Pri­veliști din Olanda“, In fața unei săli entuziasmate și arhipline. In numeroasa și selecta asis­tență se aflau d. dr. C. Angele­­scu, ministrul instrucțiunii, d-na și d-ra Iorga, baronul von Rap­­pard, ministrul Olandei,d-nii Dem. Munteanu-Râmnic, vicepreședin­tele partidului naționalist-demo­crat, general Schina, administra­torul Ligii Culturale, avocat N. N. Lenguceanu, fost secretar ge­neral la ministerul de justiție, a­­vocat A. Chemale, Z. Florian, prof. R. Caracaș, N. A. Constan­­tines­cu, V. Brătulescu, T. Pisani, z­arist, N. Georgescu, directorul ziarului ,,Neamul Românesc“ și alții. Conferința d-lui profesor N. Iorga, pe care o vom publica în­tr’un număr viitor, după notele stenografice, s’a desfășurat cu o bogăție nesecată de învățăminte, date documentate și expuneri ce au cucerit asistența. Arătând munca și progresul uimitor pe care Olanda l-a reali­zat în condiții grele, d. profesor Iorga a înfățișat numeroasele pil­de prețioase pentru țara noastră care nu știe să-și valorifice bo­gățiile. De asemenea, a descris viața și originile acestui popor harnic, cu numeroase exemplificări și pro­­iecțiuni, zugrăvind o icoană com­plectă și cuceritoare a traiului o­­landez. Asistența, încântată de acest rar prilej, care constituie o ade­vărată sărbătoare a spiritului, a făcut o călduroasă manifestație d-lui profesor Iorga, prin Înde­lungate și frenetice, aplauze. Cursurile de vară ale Universității Poruîave ,,­­a­ic­a­laz Ior­ga “ din Vălenii-de-Munte • ■ ■ Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga“ din Vălenii de Munte, se vor ține între 15 Iulie—15 August 1936. In timpul cursurilor va funcționa ca și în anii trecuți o can­tină și căminuri pentru băeți și fete. Costul este de lei 1.200 de persoană pe întreaga lună, înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa următoare : Uni­versitatea Populară „Nicolae Iorga“, B-dul Schitul Măgureanul Nr. 1, București I, unde se găsește secretariatul cursurilor. **' r*T-**-^(*‘ * Vt — *>- T-TT*>r--ini*> r.<|-»«~ir^i'iri^-|»—«f^iTOn/Ti,­

Next