Neamul Românesc, aprilie 1936 (Anul 31, nr. 72-93)
1936-04-01 / nr. 72
Anul XXXI Nr. 72 Taxa poșteii plătită iu numeraremform aprobarej Dir» G^le W. ® r' X, -'-ii <1 :&J ' as», usaarasa ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT ORECTOR POL.ITE N. IDELA REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 2 Le \BONAMENT£ Miercuri 1 Aprilie 1936 P Pe an, an «00 tei, Pe sase anu 300 t»i ** Pepire anipritației Instituduni 1000 t.e« In strimitate: Pe an an, 1800 Lei, pe sase tanti 600 te» DIRUIOR N. GEORGESCU Un modest: Alexandru Ciura Și-a încheiat viața de modestă muncă, unul dintre aceia cari acum treizeci, patruzeci de ani, în Ardealul vieții de provincie, preocupată de cîștiguri de avocat, de afaceri de bancă și de îndeplinirea onestă, dar fără orizont, a datoriilor școlare, a crezut Alexandru Ciura era un scriitor de vocație, dar niciodată n'a visat că ar putea cuteza să atace subiectele mari și să facă gesturile eroice. La o nație care de obiceiu se avîntă prea sus și nu-și dă samă de nepotrivirea între ținta urmărită și puterile mult mai slabe, el s’a știut opri, mărgeni și controla. Simția în el că trebuie să scrie și nu avea nevoie de îndemn pentru aceasta, dar scrisul său l-a păstrat în hotarele pe care i le impunea o serioasă autocritică și o delicată sfială de lume. Pentru ele va fi un loc în istoria amănunțită a literaturii ardelene, și o antologie făcută cu gust va găsi ce să aleagă din însemnările lui trecătoare. El nu s'a gândit, desigur, la nicio recunoaștere și la nicio răsplată Profesorul clujean, legat strîns de catedra lui, le-a vrut cu atît mai puțin în domeniul unei politice în care au fost ridicați sus oameni cari nu se manifestaseră ca dînsul sau cari chiar fuseseră în tabăra opusă aceleia în care a luptat el. intre cei lăsați la o parte și cu multă nedreptate desprețuiți numele lui nu trebuie să lipsească. N. IORGA gia Triumful d»ian Mania i /WVV AVvVW/WVVVV wwwww Hospodarul dela Bădăcin, a învins... A învins încă o dată culegând ceea ce era firesc, din incoherențele ideologice ale d-l ui Mihalache. » J Moțiunea trimeasă ziarelor de conducerea grupației, spune, în această privință, că d. Mihalache, d. Maniu și partidul au hotărît: „Să se împotrivească din toate puterile, sistemului de guvernare care descoperă Coroana, și lipsește țara de posibilitatea de a stabili răspunderile reale și efective, cerute de Constituția Jarei, precum și la împedicarea oricăror încercări de tulburare a colaborărei normale între Coroană și Țară", Așadar, d. Mihalache a tras partidul pe linia „constituțională" a Bădăcinului. . Dacă într'o zi, Suveranul exercitând prerogativele regale, va chema o alta formație de guvern decât acea la care obligă, moțiunea unui club. — d. Mihalache se va ridica vehement și va împedica din toate puterile acest „sistem"... După aprecierea d-sae, vânturată sub multe forme și cu acelaș înțeles, Regele SE DESCOPERĂ ; nici „o răspundere reală și eficace" nu mai e posibilă. Și s'a dus pe capcă „colaborarea normală" dintre Coroană și Țara. Dar aceasta e vechea temă a ermitului dela Bădăcin.... Ea duce la concluzia că Suveranului îi e interzis să își aleagă miniștrii. Sau Coroana acceptă formula cominatorie a d-lui Mihalache, și în acest caz, toate merg strună.... Sau, liberă să aprecieze și să decidă, Coroana refuză nepermisele injoncțiuni ale politicianilor și atunci, d. Mihalache va ridica împotrivirea aderenților săi, adică.... a „Țărei". Nu sunt prin urmare decât două alternative, după demagogia „constructivă" a d-lui Mihalache și a d-lui Maniu.... Cel puțin ne-am lămurit, ce înțelege șeful aventurei prin respectul „formal" și mai ales condițional, pe care îl făgăduește Coroanei. nrfyf— —- 0*ț,*-—f»— ^ Ciociui national déta In lupta fără măsură a d-lui Simeon Mehedinți deslănțuită in preajma marelui nostru război de întregire, nu ajungea metodica si ‘drăceasca subminare a entusiasmelor, perfida strecurare a îndoelilor și otrava distrugătoare a tuturor credințelor în virtutea eroică a neamului și aliaților, în fața ceasului hotărîtor, ce trebuia să sune și pentru noi. Cel care hotărîse înmormântarea sfântului nostru ideal național, pornise în acelaș timp, din fruntea foii pentru popor acțiunea profanatoare, de batjocorire și insultă a tuturor celor cari aveau să determine împlinirea Unirii. . Invectivele și expresiile injurioase nu mai conteneau; marii apostoli și călăuzitori spirituali ai poporului erau arătați în înalta lor acțiune că „BAT CÂMPII“, „UȘUREI LA CAP ȘI CU SPOR LA LIMBA“, CU „CAPETELE ÎNFIERBÂNTATE !!“... Dar pe zi ce trecea, pasul hotăritor se apropia, cu eroicele jertfe ale gloriei ce avea să vie împotriva tuturor socotelilor nedemne și veninului strecurat de acela care astăzi mai vrea să apară „mare patriot“. Și cuvintele de batjocură la adresa celor cari într’o sfântă înflăcărare propovăduiau adevăratul și înțeleptul patriotism, se întețeau. La 27 Martie, 1916, d. Simeon Mehedinți-Popescu, atinsese culmea oricărei îngăduințe, vorbind de aceștia ca de „O SEAMA DE OAMENI... NĂUCI", degradând sensul acțiunii lor și întunecând sufletul poporului : „S’a găsit o seamă de oameni care cereau morțiș să pornim la luptă — socotind că războiul e un fel de petrecere și că o țară poate intra în război CUM AR INTRA UN OM ÎNTR’O CÂRCIUMA SA FACA CHEF CTI FRIETENII“. înalta predicare a unui naționalism integral, în care se înfățișau mai presus de toate, jertfele supreme și eroice la care era datoare în acel ceas țara întreagă, pentru răzbunarea tuturor strămoșilor, era pentru d. Mehedinți, arătată la fel cu intrarea ,într'o cârciumă ca să facă chef cu prieteni!!" „Ba, mergeau ANII NĂUCI — continuă d-sa întrecând orice limită a expresiei îngăduite, — până acolo că ziceau să mergem cu Francezii chiar dacă am fi bătuți“. Și decreta, în acelaș număr din „Duminica Poporului", pentru toată țara, funebru și insultător nestăvilit: „SMINTENIA ASTA ACUM A PIESW" !! Idealul sfințit de veacurile de suferință ale strămoșilor, visul care închega însăși rosturile de dăinuire a românismului, era pentru d. Popescu-Simeon din capul „Duminicii Poporului", — O SMINTENIE și propovăduitorii lui de totdeauna niște NĂUCI !... Expresiile acestea, categorice, cuprinzătoare, fără nici un comentariu, stau mărturie singure, asupra „patriotismului" celui care cutează astăzi să se mai arate în ochii țării ca îndrumător național și învățător al noilor generații! Dar tabloul sinistru al manifestărilor acestui fals și jalnic personagiu al tuturor rătăcirilor urmează: I vom isprăvi de zugrăvit cu toată cutremurarea sufletului ultragiat al întregii nații, în deplina și odioasa lui înfățișare, pentru totdeauna. Puternicul cuvânt al franței mm—■ —— . In vreme ce în Germania se desfășura, simulacrul consultării poporului în privința aprobării sau nu a politicii cancelarului, Franța s’a rostit prin[ ministrul de externe, asupra problemelor silei, cu o energie încă neatinsă până la acest discurs al d-lui Flandin. Discursul d-sale va sgudui orice conștiință ațipită, va spus sfera nolii scepticismului după care republica ar șovăi întru a- ifirmarea forței sale, dar, mai ales, demască în plină lumină politica regimului hitlerist. D. Flandin a spus cuvântul guvernului într’una din acele întruniri menite să prepare viitorul parlament pe cale slobodă, nu ca Reichstagul d-lui Hitler, care, în disprețul oricăror libertăți, l-a fabricat acum după ce mai întâi s’a asigurat de confiscarea întreagă a voinței naționale în mâna puterilor dictatoriale. Deci pe când așa zisul plebiscit german este expresia silnică a unui regim politic trecător, departe de a oglindi în rezultatul votului voința adevărată a mulțimii, — schimbul de vederi dintre guvern și poporul francez poate fi privit ca realitatea permanentă a politicei externe a republicei. In aceste împrejurări, ce a spus ă. Flandrn capătă valoarea simbolică națională pentru dorința sinceră de pace și pentru reprimarea, tot pe cale pacifică, a imperialismului germanic. In numele națiunii sale, ministrul de externe a somat pe d. Hitler să vorbească pe față, să nu mai umble a amăgi lumea cu ramura pacificatoare într'o mână, pe când în cealaltă poartă germenii morții sau ai războiului. A cerut, dar, cancelarului să se declare fățiș, în propuneri categorice și precise, fiindcă, într’adevăr, așa cum vorbește el și cum îl secondează aghiotanții săi, nu știi niciodată punctul de plecare nici de ajungere. Specific național rasist sau curată abilitate demagogică, faptul e că atât discursurile cât și scrisele hitleriste plutesc în ceața tenebroasă a Nordului, de unde nici muzica ce le acompaniază nu isbutește să le coboare pe pământ. D. Flandin a vorbit pentru toți păzitorii civilizației, a vorbit și pentru noi! O lume care vine I II—I II .W— T Conferința, ia radio a drills A. forgo. (26 Mart 1936) In momentul cind vechea lume europeană face să se cunoască toată puterea urilor îngrămădite de-a lungul secolelor și înveninate de ultimele războaie și cînd rasa albă, formată trupește și sufletește prin opera unei minunate civilisații, la care au colaborat, în măsura puterilor fiecăreia, toate rasele acestui continent mai ales, e in primejdie de a decădea din causa sforțărilor la care e supusă necontenit și a suferinților pe care trebuie să le îndure, alte popoare, care nu au avut și unele nu mai pot avea același rost cultural, se ridică, arătând toată dispoziția de a nu lua locul fără a ne putea și un adevăr înlocui. Astfel, în țerile asupra cărora s’au dat mandate marilor învingători ai ultimului războiu, cei supuși acestei opere de alcătuire și preparare, de introducere în cultura timpului nostru, se manifestă din ce în ce mai puternic, uneori chiar furios, ca doritori de a-și avea rosturile lor naționale, în care să nu se amestece nimeni. Este, astfel, azi o puternică mișcare siriană, căreia i se datorase tulburările recente de la Damasc, Alep și Homs (Emesa), provocate de un partid naționalist care cere plecarea armatei și administrației franceze și crearea unei monarhii a Siriei; astfel, iarăși, un aviat arab care urmărește, sprijinindu-se pe Statul, repede desvoltat, al lui Ibn-Set, stăpânirea exclusivă în Palestina, contra colonizării evreiești; în Mesopotamia o altă conștiință asiatică se formează, și în munții de unde au plecat descălecările cumpliților regi din Asur se pregătește de câțiva entusiaști ai unei noi cause naționale o înviere asiriană creștină. Fără a mai vorbi de tot ce se agită în acel imens furnicar omenesc care este Industanul, stăpînit de Englesi, mai mult decit de o nesfîrșită dibăcie, prin multiplicitatea de nații, religii și caste a supușilor. Prea puțină atenție se dă, în Extremul Orient Asiatic, lumii malaese, supt oblăduirea olandesilor, unde aproape cincizeci și două de milioane sunt încă la disposiția unor stăpîni de o lungă și metodică muncă, al căror număr abia de șase milioane, ajunge prin inteligență politică și o activitate, neobosită, printr’o atenție migăloasă la tot, ce se mișcă în masa de jos, așa de numeroasă, să reție ;supt sceptrul reginei Wilhelmina acest bogat domeniu, de posibilități așa vaste. Mă simt dator, în momentul cînd, foarte bine primit în Olanda, țin să arăt, printr’o serie de conferințe la radio și la Teatrul Ligii Culturale, recunoștința față de prietenii de acolo, să vorbesc de această operă delicată,, cu așa de spornice urmări. Aceasta cu atît mai virtos, cu cit, acuma citeva luni, neavind informațiile pe care s’au grăbit a mi le da conducătorii olandezi de la „Astra“ petroliferă, am enunțat asupra sistemului colonial din aceastalaltă Indie păreri, basate pe minunata carte de milă omenească ,— dar așa de veche, de acum aproape un secol — a marelui scriitor Multatuli, păreri care au putut să jignească, — și mă simt deci dator să revin. Țara formată de blocurile insulare masive, de ciudate forme felurite, care sunt Sumatra, Borneo, lava, Celebes, e una din acelea, care au primit mai larg binecuvîntarea soarelui, tropicelor, fără a mai socoti ce ascund, și ca petrol, cărbune, aur chiar, adîncimile pământului. Păduri în parte nestrăbătute dau fructe greoaie mi mgmmmmm**mmm—m [UNK]— 11 ‘i- ■ * (Continuare în pag. i-a) de Un interesant concurs de presă in Italia O telegramă a agenției Balkan-Oriente anunță că direcția generală a turismului din ministerul propagandei și presei italiene de la Roma, a înființat un concurs pentru cel mai bun articol de turism, scris de gazetarii din toată lumea, cu privire la Italia. Articolul trebuie să aibă minimum 500 de cuvinte și maximum 1500. Articolul poate fi publicat în orice publicație și în orice limbă din lume. La 31 August 1936 se închide concursul. Articolul va trebui să fie expediat pe adresa menționată, până la 30 Septembrie 1936. Premiul I este de 10 mii lirette, al II-lea de 5 mii și al III-lea de 2 mii. Pentru articolele ilustrate se va adăuga un premiu suplimentar de 3 mii lire. „Fenomenul războiului în lumina angajamentelor internaționale“ Conferința d-lui prof. univ. G. Sofronie D. Profesor G. Sofronie dela Universitatea din Cluj a conferențiat Vineri 27 Martie, ora 6, p. m. in cadrul „Grupării Universitare pentru Societatea Națiunilor“ (in localul Facultății de Litere) despre: Fenomenul războiului în lumina angajamentelor internaționale" ‘. D-sa Începe prin a prezenta un tablou al evoluției fizionomiei materiale și juridice a războiului, asupra caracteristicelor și primejdiilor războiului hiperbolic, de uzură, cum a fost Războiul Mondial și cum ar fi desigur unul viitor. Abordând apoi întinderea juridică a recurgerii la forță în trecut și în prezent, d. prof. Sofronie distinge trei caracteristice etape: a) aceia mai lungă în timp, anterioară regimului Societăților Națiunilor; b) aceia a_ sistemului juridic inaugurat Națiunilor, socotit drept un fenomen, nu o infecțiune de drept ai ci aceia, revoluționară din punct de prin Pactul Societății stituție sau sancțiune ginților cum s-a pretins de unii dacia vedere al dreptului, instituită prin trinari, — indicând transformării a Pactul Briand-Kellcgig. In timp ce războiului, deja războiul imitat al j in prima perioadă, problema recurs secolului al. 18-lea, la războiul na I gării la forță ca mjloc de soluționare , uormat din sec. 19, spre a accentua i a diferendelor internaționale apare ca legitimă, fiind un drept pentru Stat, de întindere nelimitată și necontrolată, astfel cum era concepută și suveranitatea în acel timp, sub regimul angajamentelor internaționale care au sfârșit și au urmat războiul mondial, această problemă apare simțitor restrânsă și limitată. Pactul Societății Națiunilor face distincția între războiul legal și ilegal. Respectarea procedurii de pacificare și a termenelor prescrise imprimă caracterul de legitimitate războiului. încălcarea lor face ca războiul să apară ilegitim. Acest fel de război, care de această dată interesează întreaga Comunitate internațională, se găsește sancționat prin cospcietari. Astfel gândirea de odinioară a lui Grotius și a discipolilor săi se găsește concretizată în angajamentul juridic al Pactului, la baza căruia rămâne ideologia wilsoniană. Cu Pactul Briand-Kehlogg se merge până la căpătâi unei evoluții juridice, căci este abolit războiul ca instrument de politică națională. Sub regimul acestui angajament internațional nu mai rămâne legitim, decât războiul de legitimă apărare și acel de sancțiuni, privit ca o acțiune colectivă. D. prof. Sofronie accentuează că la elaborarea acestor inovatorii angajamente a prezidat concepția juridică și politică latină și anglosaxonă.’Nu este astfel surprinzător când întâlnim în lumina ultimelor evenimente internaționale, precizarea acelei concepții germanice, pe care doctrina dreptului public german caută să o legitimeze; că războiul trebue totuși privit ca o acțiune legitimă, legală. Concepția primejdioasă construită pe o nefondată teză a naturii suveranității și Statului, care trebue combătută. Căci trebue să triumfe și în practica vieții internaționale, ceeace angajamentele juridice dintre State proclamă, că astăzi numai războiul de legitimă apărare trebue privit calicit, orice altfel de recurgere la forță fiind condamnabilă. Este chestiune de evoluție spre a se ajunge acolo. Dar ea poate fi grăbită mai mult ca în trecut, prin promovarea colaborării internaționale, pentru care există organismele necesare, prin raționalizarea suveranității etatista, și mai ales prin străduințe comune pentru organizarea și consolidarea sancțiunilor de aplicat celui ce încalcă regula juridică comună. Urmarea nu va putea fi decât pășirea spre o efectivă organizare juridică a păcii, din care războiul ar fi în largă măsură eliminat. Soluția star impune, pentru că altfel umanitatea civilizată este amenințată, de distrugerea și barbaria pe care un viitor războtu general ar provoca-o. Nu s-ar putea însă ignora că aceste realizări cer timp și sforțări colective, mai ales în urma agravărei prin ultimele evenimente a relațiilor internaționale și a punerii, in' discuție' a increderei în eficacitatea angajamentelor Internaționale. Până atunci, securitatea militară a Statelor care au de apărat și de conservat un statut teritorial și politic, astfel cum ultimele tratate de pace l-au consacrat, este sortită să rămână un prețios auxiliar al securității diplomatice, primatul căreia au înțeles să-l proclame autorii nouei ordini Internaționale. —----ox o----— 26 Miliarde» si 9 Miliarde... mciumint »n...mimbaan— . Guvernul Hamalilor n’a risipit un leu din avutul țărei, pentru bănci mai mult ori mai puțin falimentare. Dar tot astfel au procedat alte guverne? Și înaintea noastră, și după ? Nu s’a închis încă, și nu se va închide ușor capitolul scandalos al portofoliilor putrede. S’a organizat, cu patriotismul de rigoare, risipa a zeci de miliarde, ca să acopere vicuria și isprăvile ei. Ruinătorii conștienți sau nu ai economiei naționale,’ ai micilor deponenți sărăciți de agonistia unei vieți de trudă, s’au văzut re■compensați cu miliarde multe, din sărăcia tezaurului. Și corul sinistru al profitorilor, a încercat să ne treacă nouă tristul lor pasiv, și imprescriptibila lor crimă. Nu am reușit să achităm salariile toate... Dar le găsiserămi neplătite cu multe luni în urmă. Și dacă nu ne-a fost cu putință să răspundem ansamblului de obligațiuni ale Statului, este și pentru alte câteva considerente puternice care nu ne permiteau o altă atitudine... Le vom enumera: Umflarea capitelului PLAȚI PENTRU PERSONAL, a continuat vertiginos de la război până în 1931... Teroarei electorilor, guvernanții au rezistat foarte puțin, sau deloc. In 1931, când am luat guvernul, budgetul ajunsese la cifra fantastică de 45 MILIARDE LA CHELTUELI. VENITURILE ABEA AJUNGEAU 21 MILIARDE, Iar în budgetul Statului nu erau înglobate și nenumăratele budgete autonome, reprezentând si ele PESTE 10 MILIARDE LA PLAȚI. Nu ne-am temut de ostilitatea celor pe care îi putea lovi măsuri drastice. Am redus budgetul la 25 miliarde. Am votat legea monopolului alcoolului. Și cu toate că am venit primind un cadou de 10 miliarde goluri, DEFICITE budgetare, am socotit ca obrazul Țărei, și creditul ei peste hotare, nu ne permitea politica ușuratică și provocatoare a neplăței cuponului. Așa se face că fără să împrumutăm măcar un leu, am achitat amortismentele și dobânzile împrumuturilor... țărăniste, devastate până la ultima centimă de neobosiții organizatori, mai mult ori mai puțin doctorali, ai d-lor Maniu’ Mihalache. In 1932 Iunie, când, după o guvernare în care am întâlnit numai ura politicianilor, am plecat angajamentelor liber luate de alte guverne și solemn consimțite față de străinătate, le-am răspuns până la sfârșitul anului... Alte plăți interne, au rămas desigur în restanță. Salariile neplătite, le moșteniserăm în mare măsură. Iar la expediente, la inflație deghizată, nu am voit să apelăm cu nici un preț... Procedând astfel, „ritmul nou“ colecta indignarea perfidă a cluburilor și nu mai puțin gălăgioasele protestări ale clientelei de profesioniști budgetari. . Beneficiarii unui sistem deplorabil, renunță totdeauna foarte greu la avantagii și la ce mai pică pe lângă ele... Gălăgia electorilor, și larma presei aservită într'o largă măsură clanuriloa electorale, a reușit să înșele opinia publică, și astăzi chiar,se aud încă ecourile sinistrului și interesantului cor al „nemulțumiților". Așadar, am primit o gestiune însumând un deficit de 9 MILIARDE, — adică aproape totalul veniturilor publice, încasate efectiv ,pe un semestru. Tezaurul n’avea nici o sumă disponibilă. Vom vedea acum, — e și vremea — ce au binevoit să irosească „salvatorii din 1928, cari au luat guvernul terorizând Regența. Cât anume a plătit Țara luxul și ușurința de a fi oferit mereu încrederea ei în opoziție, sistemului politic al d-lui Maniu, și al străluciților săi secundanți. In 2 ani și jumătate, de la 1928 până la Aprilie 1931, când Hamalii au intrat în funcțiune, politicianismul național-țărănesc a consumat Din împrumutul Stabilizare! (1929), 14 MILIARDE 560 MILIOANE Din „împrumutul Desvoltărei“ : 6 MILIARDE 880 MILIOANE Creanța germană: 2 MILIARDE 839 MILIOANE Fond din lichidarea Caselor Speciale 980 MILIOANE Contravaloarea Instalațiilor Telefonice 750 MILIOANE Avans din beneficiul Telefoanelor 670 MILIOANE Totalul e impunător: 26 MILIARDE 579 MILIOANE LEI O parte s’a dus la lichidarea datoriilor vechi, in investiții... O alta, considerabilă, a acoperit NEVOILE CURENTE ALE BUDGETULUI ORDINAR. Cu toate că a deturnat de la destinația lor legală, sume enorme, și au plătit cu ele ce au crezut că e util, inclusiv clientela electorală, guvernanții țărăniști au lăsat la plecare, un gol budgetar de 9 MILIARDE LEI. După o revărsare de aceste proporții, a Pactorului era, firesc să fim atacați noi cari găsisem în cassa Statului, numai urmele „scriptice“ ale imensei devastări... Nici n'ar fi putut să reacționeze altfel cluburi, facțiuni, și clientele... La teatrul „Ligii Culturale** Conferința d-lui prof. N. Iorga despre Olanda AOAAAWVWWWVWN Aseară, la teatrul Ligii Culturale, d. profesor N. Iorga a ținut prima conferință din ciclul „Priveliști din Olanda“, In fața unei săli entuziasmate și arhipline. In numeroasa și selecta asistență se aflau d. dr. C. Angelescu, ministrul instrucțiunii, d-na și d-ra Iorga, baronul von Rappard, ministrul Olandei,d-nii Dem. Munteanu-Râmnic, vicepreședintele partidului naționalist-democrat, general Schina, administratorul Ligii Culturale, avocat N. N. Lenguceanu, fost secretar general la ministerul de justiție, avocat A. Chemale, Z. Florian, prof. R. Caracaș, N. A. Constantinescu, V. Brătulescu, T. Pisani, zarist, N. Georgescu, directorul ziarului ,,Neamul Românesc“ și alții. Conferința d-lui profesor N. Iorga, pe care o vom publica într’un număr viitor, după notele stenografice, s’a desfășurat cu o bogăție nesecată de învățăminte, date documentate și expuneri ce au cucerit asistența. Arătând munca și progresul uimitor pe care Olanda l-a realizat în condiții grele, d. profesor Iorga a înfățișat numeroasele pilde prețioase pentru țara noastră care nu știe să-și valorifice bogățiile. De asemenea, a descris viața și originile acestui popor harnic, cu numeroase exemplificări și proiecțiuni, zugrăvind o icoană complectă și cuceritoare a traiului olandez. Asistența, încântată de acest rar prilej, care constituie o adevărată sărbătoare a spiritului, a făcut o călduroasă manifestație d-lui profesor Iorga, prin Îndelungate și frenetice, aplauze. Cursurile de vară ale Universității Poruîave ,,aicalaz Iorga “ din Vălenii-de-Munte • ■ ■ Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga“ din Vălenii de Munte, se vor ține între 15 Iulie—15 August 1936. In timpul cursurilor va funcționa ca și în anii trecuți o cantină și căminuri pentru băeți și fete. Costul este de lei 1.200 de persoană pe întreaga lună, înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa următoare : Universitatea Populară „Nicolae Iorga“, B-dul Schitul Măgureanul Nr. 1, București I, unde se găsește secretariatul cursurilor. **' r*T-**-^(*‘ * Vt — *>- T-TT*>r--ini*> r.<|-»«~ir^i'iri^-|»—«f^iTOn/Ti,