Neamul Românesc, iunie 1937 (Anul 32, nr. 118-138)

1937-06-01 / nr. 118

Anul XXXII Nr. 118 f Taxă poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. No. 155038/533. 1 NEAMUL ROMANESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC c . ^ACTIA Ș. ADMINISTRAȚIA Marți I Iunie m7 C - o,rector m â Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) a m țara.Pe un’ a °­ 60 0 Leii Pe șase lu­nii n. georgescuKr fi O LI­GA BUCUREȘTI (I) ^ ABONAMENTE Pentru autorități și 12SÍÜ20H2* 1000 Telefon 3.70.88 In străinătate: Pe un an, 1200 tei. pe șase luni, 6001** "•* 1 * "***** luni........... | Sfânta muncă Proslăvirea muncii, așa cum o face d. profesor N. Ior­ga im­presionează profund și cucere­ște definitiv, din pricini cu to­tul opuse celor pentru care dis­cursurile sunătoare, frazele goale și bombastice, nenumă­ratele baliverne electorale sau așa zisele conferințe pentru muncitori, din oficină ,,națio­nală“ sau socialistă, rămân sterpe, fulgi în vânt și adeseori simple prilejuri de ilaritate. Prin uriașa activitate străbă­tută de strălucirea apostolatu­lui, îndemnul la munca al pro­fesorului Iarga, prinde rădă­cini temeinice în realitate- Căci puterea exemplului ce-i dă fapta, întrece orice alte mij­loace de influențare a socie­tății. Această potrivire a vorbei inspirate, a predicei care înalță sufletele și le pornește pe dru­mul înfăptuirilor rodnice, cu însăși viața grăitoare de neîn­trerupte și uriașe realizări, constituie autoritatea marilor îndrumători, prin ale căror imbolduri munca apare înt­r’a­­­devăr ca un izvor de mobilare a umanității,­ de fericire care nu poate fi atinsă vre-odată de cei leneși. Profesorul Ior­ga nu numai că toată via­ț­a și-a închinat-o unei­ activități științifice, care face din d-sar pentru străini, cel mai mare poligraf din Eu­­­ropa, dar a înțeles și să iubea­scă pe muncitori, să-i ajute la nevoe, să-i­ lumineze. A întemeiat atelierul tipo­­­grafiei de la Vălenii-de-Munte iar pentru lucrătorii tipografii și muncitori, în genere, a­ creiat teatrul popular, iar tea­trul de azi al Ligei Culturale­ este pus la dispoziția acestor, fel de spectatori, care n­u-și pot îngădui luxul să plătească spec­tacole mai scumpe. Atâtea realizări care vorbesc de la sine și care răsar odată cu viața prodigioasă a celui pe ca­re îl crezi și îl urmezi, atunci când își desfășoară în față vra­ja nespuselor binefaceri ce să­lășluiesc în sfânta muncă! OBIȘNUIT SA VERIFIC EU ÎNSUMI ACELE PUȚINE LUCRURI ÎN CARE CRED, ȘI CRED CU ATÎT MAI TARE, CU CÎT ELE SUNT PU­ȚINE, NU MAM PUTUT OPRI DE A CAUTA O ALTA CALE DECÎT CEA CARE VĂDIT NU DUCEA LA CAPAT, PENTRU A MA LAMURI έN CE PRIVEȘTE ACEASTA LEGĂTURĂ DINTRE CEIA CE SE NU­MEȘTE DE OBICEI, FRUMUSEȚA ȘI ÎNTRE CEIA CE, FIIND MORAL, I SE SOCOATE ÎN A FI ÎN AFARA DE FRUMUSEȚA ȘI CHIAR ÎMPO­TRIVA EI, CEIA CE, O SPUN DE LA ÎNCEPUT, ESTE PENTRU MINE­­ O ABSURDITATE. N. IORGA („Frumosul In concepția poporului“) M. S. Regele, Marele Străjer», va distribui în sala Tronului distincțiile ș^fanioanel^^trăje^^^ Potrivit dispozițiilor superioare, distribuirea distincțiilor străje­­­rești și a fanioanelor de stoluri se va face cu un fast deosebit in ziua de 5 iunie,în sala Tronului din Palatul Regal în orele p. m. Delegații stolurilor cari urmează să primească precum și cei propuși pentru distincții și cari vor fi anunțați prin telegrame și a­­­drese speciale, vor sosi­ în Capitală cel mai târziu in dimineața zilei I de 5 Iunie și se vor prezenta la cazarma școalei de geniu unde S’a fixat locul de adunare pentru repetițiile­­ ce vor începe la ora 9 dimi­neața pe stadionul A. N. E. F. După, amiază în sala Tronului, Maiestatea Sa Regele va onora cu Inalta-I prezență ceremonialul distribuirii distincțiilor și fa­­­nioanelor însoțit de Casa civilă și militară a M. Sale, de membrii Consiliului superior de îndrumare și comandanții superiori din C. I E. T. R. și falăngi. Programul solemnității cuprinde Imnul Străjerilor „Trei cu­lori “ și Imnul Investirii după care Suveranul va distribui fanioa­­nele celor 350 de stoluri nou organizate și distincțiile celor ce­ au do­­vedit excepționale realizări pe ogorul străjeresc. Va urma sfințirea fanioanelor de către I. P. S. La Patriarhul României, durpă care toți cei de față vor intona Imnul Regal pre­zentând onorul drapelelor Marelui Străjer. Programul general al zilei de 8 Iunie a suferit o ușoară modifi­care prin dispoziția luată ca reprezentanții Căminelor culturale ale fundației Culturale Principele Carol să nu mai participe la pro­gram­ul serbărilor, urmând a-și ține congresul general onorat cu înal­ta prezență a Suveranului în ziua de 7 Iunie. Se atrage atenția in mod deosebit delegațiilor pentru primirea fa­nioanelor și a celor propuși pentru distincții că este absolut obliga­torie prezența în dimineața zilei de 5 Iunie la locul indicat. Delegații Stolurilor vor fi în ținuta reglementară. Pentru Statuia lui Eminescu WA­AAAAAAAAAAAZW wWWWWWWW Domnule Director, Scrisorile primite București, 27 Mai 1937 Casa Mircea, împreună cu întreg personalul ei, dela mic la mare, a găsit ca o sfântă datorie, să se asocieze și ea apelului ma­­rrelui nostru cărturar, d-lui profesor N. Iorga, con­tribuind la înălțarea așezământului marelui nostru „Mihail Eminescu“. In acest scop a adunat alăturata modestă sumă de lei 1750 (una mie șeapte sute cincizeci), pe care îmi permit a v-o trime­­te să fie si ea adăogata la sumele adunate până în prezent. IG. MIRCEA B-dul Academiei, 6 V­T Continuăm a publica numele subscriitorilor SUMA DIN URMA 529.T90 Iei Frântu Fașel 20 „ I. G. Mircea și I. Caba- Petre popescu 20 „ șeanu, propr. bodegeî „ ... . , „ Iori­giStreanu 20 „ „Mircea , restaurant și Grigore Crăciunescu 20 „ bererie, b-dul Acade­­mia­miei ”, București 500 „ Tit. Bad.leanu 20 „ Personalul Bodegei Mir- F­lopescu­­ ” Ion Dan Zaharia Lungu 50 „ Chițulescu 20 „ Gheorghiță Ghircoiaș 50 „ Radu Ion >» Ioan Popevici 40 „ Protopopescu Ch. 20 „ Toni V. Gheorghe 40 „ Dumitrescu Costica 20 „ Crețu Constantin 50 „ Toma Neagoe 20 „ Vasile Barbu 30 „ Aurica Petrescu 20 „­­ustin Șuteu 20 „ Ion Crăciunescu 20 „ Stelian Nedelcu 20 ,, Costică Tomescu 20 ,, Ion Stanciu 10­­» Neculai Tănăsescu 10 „ Buță Gheorghe 10 „ Alex. Vișuian 10 „ Dumitru Cosoroabă 15 „ Iin Gheorghe 10 „ Stoafa Gheorghe 15 „ Stroe Cornel 10 „ Melu Popescu 10 „ Vișoiu Paraschiv 10 „ Popa Gheorghe 40 „ Petre Cocârlea 10 „ Fetea Gheorghe 50 „ Neamțu Ion 10 „ Grigore Grădinaru 50,I­­ancu Filip 20 „ Jean Rădulescu­­ 40 „ Neculai Păduraru 10 „ Mihuță Gheorghița _ 60 „ Nica­­on 10 „ Ștefan S. Stănescu 60 „ Cíci Stefanescu 10 „ Barbu Plăniceanu 70 „ Eu,­e Ion 10 „ Ionel Comșa 20 ,­ Dumitrescu Nicolae 20 „ Mîșu Bobicescu 20 „ Anania Boieru 20 „ Ironim Șchiopu Zu „­­—_­­Florică Nițescu 20 „ Total 530.940 lei i Un discurs neobservat S'a publicat într'un singur ziar, fără comentarii, un discurs, puțin obișnuit, al părintelui Patriarh către o delegație de preoți care a trebuit să plece cu această singură solie. Nu știu să se mai fi rostit de un ierarh asemenea cuvinte, pe deplin meritate. Patriar­hul a declarat că nu poate primi omagii nesincere din partea cui nu-l ascultă și că nu-l în­­­­cîntă laudele celor cari au ofensat și persoana sa și întregul Sfîntului Sinod. Era vorba de o lege nouă a numirii preoților. Legea poate fi de­sigur discutată, dar dis­­­­cuta a fost de așa natură, nicit șeful Bisericii n'a putut răspunde decit cu cea mai­ aspra mus­trare și cu anunțarea unei acțiuni energice, în care am dori să credem. Căci nu e îngăduit ca tînărul cler să lucreze ca de sine stătător, să combată și să con­damne hotărîrile acelora cărora după canoane li e supus. Poate banda pe care o conduce un Țoni să fie faimosul congres de învățători în care eu, ca președinte al Consiliului, am fost tratat ca un bandit. Aceasta dovedește numai pros­­­­­tie și rea creștere. Dar să dea clerul însuși exemplu de bolșevism, aceasta nu se poate. Căci, zice unde zice, că aceasta e „sarea pămîntului"... N. IORGA ; f ,,Pen-Clisiml** libertan sau^^cam gtuozlicul demon­­strativ al cercului stelist de la Fundația regală, iată și protes­tul așa zisului „Pen-club“ ro­mân împotriva „prigoanei exer­citată în ultimul timp“ asupra scriitorilor „de către anumite persoane“. Mai întâi, ce este aceea „Pen­­club“? Format în Anglia de către cei care țin un condeiu în mâ­nă, după cum o spune primul cuvânt în limba de­ acolo, clubul acesta intinzându-se pe conti­nent a ajuns între unele țări o adevărată babilonie. Râd și curțile de cine constitue ca membrii, „pen-clubul“ din Ro­mânia și Polonia. Luați lista asistenței de ieri a adunării generale, care s’a ți­nut la „Societatea scritorilor ro­­­mâni“. O­ parte din membri e compusă­ din scribii deochiați care defilează rușinos, de un an și mai bine, în coloanele atât de răbdătoare ale Neamului Ro­mânesc. Acești împricinați într’un proces pe care li l-a deschis pu­blicul întâi, apoi și noi, se con­stitue judecătorii­lor proprii, și „protestează împotriva arestu­lui preventiv în materie de pro­ducție literară și artistică“. Dar unde e producția litera­ră și artistică ? In nerușinările de iresponsabil ale lui H. Bon­­ciu, care a fost trimis în jude­cata tribunalului corecțional ? Așa­dar, e vrednic de Pen-clu­­bul român orice mâsgălitor de hârtie ca acesta, care, după d. judecător I. Stănescu, s’a făcut vinovat de atentat la bunele mo­­r ravin. — —*■ ^ Ah­-*-- * — Halal de așa Pen-club ! Nu înțeleg membrii vechi și noui ai acestuia că, procedând cu așa ușurință, își dau singuri un certificat de infirmitate li­terară ? Publicul e îndreptățit să crea­dă că n’are a face cu scriitori, ci cu speța pestilențială Bonciu. Cine se aseamănă se adună. Iar căt privește fondul mo­țiunii d-lui Șerban Cioculescu, el e de-a dreptul ridicol. Cu aceeaș libertate cu care „produc“ geniile Călinescu, Bon­ciu și alții pornografii, justiția și noi, publicul, avem dreptul să-i sancționăm pe toate căile. Cine-și dă libertate, trebue să îi suporte și consecințele. E liber un nebun să spargă geamul vecinului, dar când a­­cesta îl ia de gât n’are să se plângă de prigoană. Salvarea­­ de JV­COL71E 10RGII Ziarul „TIMPUL“ a publicat, ezi, următorul articol: In ele înșile, serbările care s’au introdus de o bucată de vre­me în legătură cu anumite do­menii ale vieții sociale sau cu a­­numite producții ale țării, au de­sigur o însemnătate mai mare decât cuvântările și defilările cari sunt de altfel singurele mij­loace prin care se poate atrage atenția publicului. Bine este că odată pe ani, prin îngrijirea unui­ grup de doamne, cari se gândesc la marile pro­bleme naționale, se atrage aten­ția tuturor asupra situației co­pilului la noi. Cu acest prilej s’ar putea face și o adunare foarte serioasă și plină de îngrijorarea necesa­ră căci este vorba de viitorul u­­nui neam întreg, a tuturor a­­celora cari sunt osebite raporturi pot să aducă o competență, să facă propuneri și, dacă sunt oa­meni politici, să ia și angaja­mente, pe care firește rămâne să le țină­­ la oameni cinstiți, în loc să le uite a doua zi după ce au răspuns frumos la alte dis­cursuri frumoase. Această problemă a copilului la noi are două laturi, dintre care una cere măsuri adminis­trative ce nu sunt în afară de margeniile unei posibilități chib­zuite, iar cealaltă acțiune a mai multor factori, cari trebue să a­­ducă și altceva decât înnoirea în forme, o nesfârșită iubire pentru neamul care se continuă prin această tânără generație, ce răsare supt ochii noștri, fru­moasă, dar plăpândă supt ra­portul trupului, ca și supt acela al sufletului. La țară este grava problemă a mortalității copiilor. Un copil este darul lui Dum­nezeu făcut unui neam. El este al familiei, dar familia nu este singura având drepturi asupra lui. Cum, dacă s’ar descoperi în pământul unui sătean un isvor de bogăție și de putere, acest iz­vor nu poate să fie lăsat numai în seama lui, care, nefiind pre­­gătit, ori neputând să-l înțelea­gă, îl risipește, ci societatea în­treagă trebue să intervină pen­tru a-l păstra, tot așa și cu co­pilul care cade deodată prin mi­nunea aceasta de înnoire a oa­menilor într’o gospodărie să­tească. Creăm medici, ne mândrim cu specialiști, ținem congrese, publicăm cărți. Toate lucrurile acestea sunt foarte bune, însă pentru sănătatea publică ne trebue și altceva decât medicul cel mare, căruia îi e necesar un centru însemnat, unde să aibă mijloacele necesare pentru cer­cetările sale științifice. Ni tre­bue doar orașul de sat pe lângă o moașă de sat, care în loc să se găsească în câte un centru, să fie la îndemâna oricărei fe­mei și din cătunul cel mai de­părtat. Cât am fost la guvern, am tă­iat din buget multe inutilități de atunci unele au revenit, ori­cum, sunt multe care pot dispă­rea. Un om hotărît poate, nu să trimită la sate pe medicii cari vor să rămână, dacă nu în Bu­curești, într’un oraș mare, ci să creeze o categorie de medici cu studii mai restrânse, cari să nu poată lucra aiurea decât în sate. Astfel s'ar înlătura crima u­­ciderea prin neîngrijire a unui sfert din copii care se nasc. Co­pii de Români neîngrijiți, ală­turi de copii îngrijiți ai națio­­nalităților care trăesc în orașe, sau care în sate știu să poarte grije odraslelor altfel decât bie­tul nostru om, gata să lase to­tul în seama lui Dumnezeu și a soartei. Dar, dacă la oraș doctorul este la îndemână pentru a îngriji trupul, este și stricătorul de su­flete pentru a infecta dela înce­put alcătuirea morală a copilu­lui. El are multe fețe: o servito­­rime străină care crește pui de Români nemțește sau englezeș­te și-i face de la început netreb­nici pentru societatea lor; to­varăși de joc și de școală cari aduc cele mai rele obiceiuri ale unor suburbii lăsate adesea ori, pradă unei imoralități primiti­­ve; spectacolul unor sporturi exagerate; profesori de bubhea cărții cari le inspiră groaza de știință; și, când copilul este mai mare, priveliștea rangurilor cari se cuceresc și averilor cari se fac fără niciun amestec de muncă. Orice om este prețios într’o societate; dar omul rău mai bine n’ar fi într’însa î Și noi fa­bricăm prin toate mijloacele oameni răi. Mare noroc de ace­la care scapă. Iată ce cred că trebue spus a doua zi după atât de frumoasa inițiativă a închinării unei zile, copiilor. D. PROF. N. IORGA Ședința solemnă, de neoclamare a premiilor, la Academia R­omână Academia Română va ține ședință publică solemnă Marți, 1 Iunie a. c., la ora 15, pentru proclamarea premiilor acordate de Academie. D. președinte Alex. Lapedatu va arăta premiile acordate și lucrările distinse cu aceste premii. rnim adera Vă­eni la Balcic Un corespondent al ziarului Curentul îi scrie acestuia din Balcic: „Problema cea mai interesantă, care pentru Balcicul cultural preocupă de actualul îndrumător este crearea unei universități maritime. Acest nou așezământ ar urma de-o parte să dăruiască publicu­lui vilegiaturist, cât și celui localnic, putința audierii unor prele­geri de universitate liberă, — luând exemplu din strălucita activi­tate a cursurilor de la Vălenii de Munte, de altă parte să alcătuiască un mediu de inspirație, creatoare pentru artiștii pictori și scriitori, care au fost vrăjiți de farmecul Balcicului. Subliniem că această preocupare a primarului are o deosebită însemnătate dacă va izbuti să dăruiască un mediu cultural creatorilor de artă. Și aproape că D. G. Ionescu-Sisești, fost ministru în guvernul Iorga, scrie in realizare nu s’ar întemeia pe colaborarea tuturor adevăratelor va­lori și talente“. • » „Clopoțelul de alamma” la teatrul Â-issu Cuituestie Azi. Luni 31 Mai, ora 9 seara, teatrul­­ Ligii Culturale,­­de sub direcția d-lui Ion Manolescu, reprezintă pentru prima oară amu­zanta comedie in 3 acte: „CLOPOȚELUL DE ALARMA“ de apre­ciații autori henequin și .Colus. „Clopoțelul de alarmă“ se bucură de un foarte bun ansamblu cuprinzând pe tinerii dar valoroșii actori: Toma Dimitriu, Ion Foc­­șeneanu, Gh. Damian, C. Sincu, Cezar Theodoru, Titu Vedea, N. Făgădaru, C. Neacșu, R. Duminică și d-nele: Suzi Zupceanu, Irena Mircea, Vivi V­lasin, Carmen Georgescu și Anca Bakiban. 3 ÎN PRIVINȚA RĂSPÂNDIRII CĂRȚII AVEM TOȚI O DATORII. FARA A FI MORALIȘTI EXCESIVI, SUNTEM DATORI SA ÎNCURA­JAM ÎN PRIMUL RÂND CĂRȚILE CARE POT SLUJI LA RIDICAREA MORALĂ A POPORULUI ȘI CARE POT SĂ DIFUZEZE ÎN ÎNTREA­GA NAȚIUNE CUNOȘTINȚELE DE CARE EA ARE NEAPĂRATĂ NE­VOIE. REGELE CAROL II î Letomsețîî și ce­șcnîa. .Rîrnitrie Onciul Notam chiipul cum d. Tudor Arghezi, laureat al României, ia în decizie Letopiseții... Găsesc în opera lui Dimitrie Onciul și a­­­ceste pagini privind străvechile documente ale trecutului nostru de tumult, de vitejie și de groază: „Pe lângă cărți religioase, unele cu „Stihuri în stema dom­niei“ ca cele dintâi încercări de versificație literară în românește, s’au tipărit și cele dintâi colecțiuni de legi (drept cronici) ale principatelor: Pravila, direptătoria de leage, tradusă din slove­­nește (Govora 1640); Carte românească de învățătură de la pra­vilele împărătești, tradusă din grecește (Târgoviște 1652). Ele au fost precedate de Pravila aleasă, tradusă de logofătul Eustra­­tie, în Moldova (1632, netipărită), pe care le întemeiază în parte. Alăturea cu această activitate în literatura bisericească și legislativă, s-a desvoltat și istoriografia națională. Pe la 1620, Mihail Moxa (Moxalie), un călugăr oltean, a tradus, din „cărți slovenești“ și „alte izvoade“, o cronică universală (hronograf), cu date din istoria principatelor (până la 1489), cea­ dintâia cro­nică scrisă românește ce s’a păstrat. In Moldova, vornicul Grigore Ureche a scris, în domnia lui Vasile Lupul, cea dintâia cronică românească a Moldovei (până la 1594), după vechile letopisețe slovenești ale țerei și după cro­nicari poloni. In acelaș timp, și în Țara­ Românească, sub domnia lui Ma­tei Basarab, s’a tradus in­ românește, Viața patriarhului Nif­on (scrisă la începutul secolului al XVI-lea), în legătură cu această scriere, s’au tradus, probabil tot atunci,­­și vechile anale ale țerei, împreună cu istoria lui Mihai Viteazul, unite cu ea în cel din­tâiu corp de cronică a Țerei­ Românești. Un contemporan necunoscut (dacă nu logofătul Udriște Nă­sturel, care a tradus pe Varlam și Ioasaf, 1648), a scris domnia lui Matei Basarab, cu domniile anterioare dela 1601 încoace, fo­losind pentru timpul dela 1602—1618 cronica grecească în ver­suri a lui Matei al Mirelor asupra acelor domnii. Probabil în ace­laș timp s-a scris și partea dela început a cronicei, cu tradiția des­călecatului (necunoscută lui Moxa), purtând pecetea acestei epoce­. Marele­logofăt Miron Costin (­ 1691) a continuat cronica lui Ureche (până la 1661). Influențat de cultura renașterei uma­niste, el a scris Cartea pentru descălecatul dintâiu, prima scrie­re românească despre începutul Românilor până la întemeierea principatelor, stăruind mai ales asupra cucerirei și colonizărei romane a Daciei de către Traian. Contemporanul său, mitropolitul Dosoftei, care a tipărit mai multe­ cărți religioase, a scris­ în versuri: Psaltire pare versuri toc­mită (tipărită la Uniev 1673); Versuri pentru prealuminații și slăvit-pomeniții domni (Iași, 1681 și 1683), o poemă cronologică asupra domnilor Moldovei, și alte scrieri rimate mai mici“. N. Georgescu , Așa vorbește istoricul Onciul de vechile anale ale țărei, de cele de demult și întâile scrieri în limba română. Profesorul Onciul vorbește cu iubire de mitropoliți și căpi­tani, de marii logofeți și alți oameni culți din acele vremuri... „in­fluențați de cultura renașterei umaniste“, ca Ureche. Iar Nico­­lae Costin ia cronica tatălui său Miron și o amplifică adă­­ugând „erudiție din cronici universale și alte izvoare“. Poreograful amplifică și eil Letopiseții, cu... vagoane de ouă, cu ironii către „Revista Infanteriei“ — Foloșteacă e doar pamfle­tar redutabil! — și cu o serie nesfârșită de necuviințe... Se bate­­ noaptea cu pumnii în cap, mărturisind amărât evenimentul. Să ne mai surprindă că e în stare să semneze inepții în serie, și ne­cuviințe nenumărate. , ; ■ V Filozoful Jim Am fost silit să cumpăr versurile calde­ proaspete, ale d-lui Jim Călinescu, constantul meu client. Disecând viața și opera lui Eminescu, Jim ajunge la concluzia că genialul era un religios erotic, partizan al democrației cu ițari, și vulgar pe ici pe colo.... D. Jim Călinescu se ocupă în primul poem, de creația lu­­mei. Ia să vedem cam cum depășește Jim pe Eminescu, atunci când pământul a eșit din haos ca să ofere scoarța lui mult răb­dătoare cetei demento-criticastre. Așa dar iată pe d. Jim Călinescu filozofând: ,La ’nceput a fost Cuvântul Adiind peste goluri ca vântul, Mișcat de la sine, mereu nemișcat. Tremurând pe loc, în cercuri iscat. Asemeni cu apa din lac vălurită Alergând de nimeni lovită. Cât a durat acest semn de cărbune ? Aritmetica n’are așa cifre nebune“. Cum vedem, și cum vom vedea, numai profunzime, cărbuni și aritmetică... A creionat și Eminescu vulgar și erotic, ceva cu „la ’nceput pe când ființa nu era, nici neființă.... Și vai, câtă distanță dela astru pân’ la Jim filozoful. "m* Bela Academia Montană In ședința intimă a Academiei Române dela 28 Mai a.c., d. N. IORGA a prezentat al IV4ea volum intitulat: „Les Chevaliers” din „Histolre des Roumains et de la Rsmairdté Orientale”, pu­­bliée sous les auspices de Sa Majesté Le Roi Charles II par l'A- cadémie Roumanie (Bucarest, 1937). D-sa a mai prezentat și albumul „Portrete în Doamnele? Ră­mâne” (Portraits des Princesses Roumaines) publicat de Comisiu­­nea monumentelor istorice (București, 1937). Ambele lucrări vor figura în pavilionul românesc de la Expo­ziția Internațională din Paris. De la d­ vigente Velez Gonzalez, ministrul plenipotențiar al Sta­­telor­ Unite mexicane, l’a primit în dar pentru biblioteca Academiei lucrarea d-lui Alfonso Teja Zabre­­ „Guide de l’Histoire du Mexique“— Une moderne interpretation (Mexique, 1935). D. Dr. Racoviță a prezentat „Darea de seamă asupra ședințelor Societății române de antropologie din Cluj pe anul 1935—36. D. I. Lupaș a atras atenția Academiei asupra muzeului particular al d-lui Ioan Broșu, din Capitală, în care este expusă o serie de copii în bronz după scene cunoscute de ale Coloanei lui Traian și după alte­ monumente păstrate în Italia în legătură cu istoria Dacilor. Co­piile au fost pregătite în Italia cu cheltuiala d-lui Broșu. i

Next