Neamul Românesc, octombrie 1937 (Anul 32, nr. 214-237)

1937-10-01 / nr. 214

< Anul XXXII Nr. 214 *MS pofta!* plătit! k ítWM si coaforo »probriel Dt». Getate P. X. X. K«. Wom/m. NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST- DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA redacția și administrația Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 2 Lei Vineri 1 Octombrie 1937 C­­ * ABONAMENTE I Pe un­ an 600 lei. Pe șase inni 300 Lei in l*ro Pentru autorită p__5i_Instituțiuni_IM In străinătate: Pe un an, 1200 lei; pe sase mm, 600 le* transp DIRECTOR N. GEORGESCU ^a fi ciu­cuindapela străinilor în­ țară . Astăzi, când toate strădaniile noastre se îndreaptă spre cură­țirea­­ țării de străini și repune­rea domentului național în lo­curile de muncă, se ivesc crimi­nali cari înlesnesc intrarea frau­duloasă a tuturor veneticilor pe pământul României istovite de exploatarea semințiilor parazi­tare. Nu de mult, a făcut senzație descoperirea unei bande de tra­ficanți care puneau la îndemâ­nă bilete de intrare în țară și liberă petrecere, haimanalelor internaționale venite să sporea­scă gloata celor ce cotropesc iz­voarele de bogăție națională. Totuși, până acum, nu s’au ivit pedepsele drastice și exem­plare, care se cereau urgent a­­plicate acelor criminali desco­periți și dovediți categoric. Este o stare de lucruri profund scandaloasă și alarmantă pe care „Universul“ de astăzi o de­nunță în toate amănuntele cu­tremurătoare, desprinse din mărturisirile arestaților ce „în­vederează, în prim rând, că pentru o mână de arginți orice aventurier, de ori­unde venit, poate obține aprobarea de a pă­trunde în țară. Speri să făgăduiască! Fiindcă samsari și traficanți se găsesc destui! Iar rezoluția ospitalieră e neînchipuit de generoasă. Restul îl completează agenții — știuți și neștiuți — ai ocultei însărcinate cu importarea străi­nilor nedoriți. Wexlerii diverși, adaugă în a­­postilele miniștrilor nume noui, cu zecile; falsifică dispozițiuni­­le, înșeală vigilența organelor polițienești; și de fie­ce cap de străin tolerat aprobat prin com­plezența mânuitorilor de rezo­luții, introduc câte zece în plus, firește dintre aceia cari n’au cu­rajul să solicite pe față favoa­rea“. Trebue să se dea cât­ mai grab­nic exemplul cuvenit față de a­­cea­stă ofensivă a veneticilor și fără de lege a intermediarilor, prin care se constată anumite stări de lucruri ce nu pot fi o Clipă închipuite că s’au creat prin lipsa de interes a autorită­ților conducătoare și ar mai pu­tea să dăinuiască. Altminteri, toată strădania de descătușare a țării și integrare a românismului în drepturile firești se prăbușește, odată cu încrederea puternică ce se pune de întreg poporul în redeștep­tarea conștiinții naționale. Și dezastrul complect așteaptă rânjind în umbră cu acești colți ce nu am știut să-i retezăm la vreme. Am petrecut multe vacanțe la Negreștii din Vaslui, în casa unui frate al mamei mele, avocat, primar, arendaș. Un șir de modeste căsuțe evreiești, în capăt bogata prăvălie a băcanului Alexa, fiu de proprietar și „boier". In margine casa părăginită a Mavrocordaților, trecută la Nicolae Șuțu, apoi la Ceaur Asian și de acolo, pentru a fi refăcută într'o mare economie rurală, perfect condusă, de Costică Stoicescu, Muntean harnic, între­prinzător și econom. De jur împrejur codrii lui Ștefan-Vodă. Acuma ?... Cinci sinagoge. O biată biserică rămasă din cărămidă, pen­tru că ai noștri, așa de puțini, sunt săraci. De jur împrejur co­moara bătrânilor copaci se taie și se cară la vale de o între­prindere evreiască. Și aici ca și la mine, la Vălenii-de-Munte. ...Ruine și pustiu ! N. IORGA Vizitele Mitropolitului Dionisie al Poloniei I.P.S.S. Mitropolitul Dionisie al Poloniei, însoțit de P. S. S episcopul Sava, de însărcinatul cu afaceri al Poloniei, contele Po­­ninski și de secretarul I. P. S. Patriarh, a făcut o vizită d-lui prim-ministru Gh. Tătărăscu. După aceea, a vizitat facultatea de teologie din București, internatul teologic, unde a fost primit de pr. Rovența și de stu­denți. Apoi a vizitat muzeul de artă religioasă din Capitală, iar astă­­noapte la ora 12 25 a plecat întovărășit de secretarul I. P­ S. Pa­triarh, pr. Dudu, la Balcic, unde va fi primit în audiență și reți­nut la dejun de M. S. Regina Maria. Astă seară, se va înapoia în Capitală, iar mâine, la ora 9 25 dim. va pleca la mănăstirea Neamțu. După aceea va vizita mă­năstirile Secul și Agapia. Sâmbătă dimineața va pleca la Cernăuți, unde este așteptat de I. P. S. S. Mitropolitul Visarion Puiu. La Cernăuți va sluji Sâmbătă seara I. P­ S. Mitropolitul Dio­­nisie, precum și Duminică dimineața la liturghie. Duminică seara va pleca prin Grigore Ghica-Vodă spre Var­șovia. Pentru Statuia lui Eminescu WWWvVWsAA/VAAAAA/VNAAA/WvA/VV Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA 647.500 lei Paul V. Trifu, slev 100 „ Sanda V. Trifu, elevă 100 „ Ch. M­unteanu-Bârlad, profesor, Galați 100 ., I. Jelecuteanu, Arad a . 50 „ Asociația generală a profesorilor secundari din Romania 10.000 „ Cercul profesorilor secundari din București 5.000 „ Subscripția învățătorilor și elevilor cari au luat parte la cursurile de vară ale „Universității populare N. Iorga“ din Vălenii-de-Munte, în sumă de 335 „ Au contribuit cu câte 5 lei d-nn­ învățători : Moise Pascu, corn. Alma, jud. Târnava-Mică Grigore Horhoianu, corn. leboda, jud. Timiș Varvara P. Moldoveanu, corn. Poiana, jud. Soroca Mihai Ipati, corn. Bucureștii-Noi, Municipiul Buc. S­ lanopol, corn. Albina, jud. Tighina Iolanda Filip, str. Orășanu 74, Cluj Vasile Negrea, Grădina Botanică, Cluj Vasile Cârciumaru, com. Ion C. Duca, jud. Bălți Dionisie I. Ionașcu, com­. Ciocâlteu, jud. Orhei Ch. T. Constantinescu, com­. Janul Mic (Mân­zău) Jugoslavia Maria Grigorescu, b-dul Ferdinand 82, București Stan Sandu, com­. Mitropolia, jud. Vlașca Petre Catilina, corn. Bâhlița, jud. Vlașca Const. St. Nicolescu, corn. Urziceni-Cotorca, jud. Ialomița Hie Ivanov, com. Vrăniuț, jud. Caraș Aurel Grosu, corn. Buda, jud. Tecuci Ilie Jitianu, corn. Sărățiva Veche, jud. Tighina Domnica Jitianu, corn. Sturzeni, jud. Tighina Ionel Bacovina, com. Hodoroaga, jud. Lăpușna Celelalte subscrieri le vom publica în numărul de mâine al ziarului. Total 663.135 lei Gazeta Cărților A apărut „Gazeta Cărților“ din 30 Septembrie anul VII, nr. 8, cu colaborarea d-lor: prof. D. Munteanu-Râmnic, prof. Paul Pa­­padopol, Horia Petre Petrescu, Al. Stamatiad, prof. dr. N. Di­­mancea, I. C. Delabala, dr. D. Pascu, D. N. Mincev, Anton Oprescu, D. I. Brezeanu-Teișani, precum și cu recenzii carnet bibliografic, cataloage de cărți vechi, note, cărți-reviste-ziare, anticariat, bi­bliografie germană, documente, ș. a. Redacția și administrația: Prof. D. Munteanu-Râmnic, str. Zagoriț nr. 1, Ploești. Abonamentul anual lui 200. ,, Onoruri cumulative Pretutindeni se obișnuiește ca, pentru a cruța cheltuielile de timp și de represintație, onorurile pe care le acordă Universitățile să se dea în același timp mai multor persoane. Astfel la Lyon am avut bucuria de a fi primit odată cu d-rul Cantacuzino, la Oxford odată cu un învățat austriac și unul spaniol, la Paris odată cu un American și un Belgian. Nici eu, nici ei nu eram numiți pentru vre-o activitate politică. La Lyon era vorba de onorarea unei națiuni, la Oxford de solidaritatea popoarelor prin știință, la Paris de resul­­tatele atinse în știința însăși. Astfel nu se putea produce nicio confusie și Universitatea respectivă nu înțelegea să ieie nicio atitudine. Acum în urmă s'a produs însă la Iași o astfel de manifestare, pentru care cei numiți nu pot fi decît foarte recunoscători, dar ei vor trebui să admită că, fiind vorba de domenii deosebite din activitatea intelectuală, sínt, pentru moment, opoziții în alte domenii pe ca­re nicio dibăcie oratorică nu le-ar putea înlătura. Nu e pare mai bine să se trimeată diplomele acasă la fiecare prin cineva care gîndeș­­te, simte și lucrează ca și noul Doctor de onoare ? N. IORGA Educația tineretului Printre strădaniile de ridicare a țării, cea mai de seamă, fără îndoială, este aceia a educației tineretului, a generațiilor care alcătuiesc însăși nădejdile și te­meliile pe care se sprijină întreg viitorul unui neam. Suveranul, care patronează cu înaltele-i simțiminte ce se con­fundă cu aspirațiile superioare naționale, mișcarea puternică de regenerare și desăvârșită e­­ducație morală a Străjeriei, a dat această garanție viitorului țării întruchipat în strălucitele­­ manifestări ale tineretului nos­tru. Programul care călăuzește mișcarea admirabilă a educației tineretului, este înfățișat concis și luminos de d. Gr. Tăușan, în „Viitorul“ de aseară: „Principiul dominant al stră­jeriei, este infiltrarea în spiritul tinerimei, a solidarităței pe de o parte și a anihilărei individua­lismului, pe de altă parte, care este origina însăși a destramă­­rei sufletului unei națiuni și a unui stat. Trebue să se sădească în suflete tendința de a arunca pe planuri secundare și obscure, înclinarea spre egoism și spre anarhisarea individualismului. Trebue ca cetățenii de mâine cari sunt tinerii de azi, să tră­iască cu gândul că sunt celulele unui organism, fragmentele vi­tale ale unei vieți mai ample și mai durabile de­cât ale fiecărui în parte. Străjeria se susține astfel, pe ideea fecundă că pro­gresul moral și social, se înte­meiază pe conesiunea forțelor individuale, pe cimentarea frag­mentelor psihice în psihicul cel mare național“. Astfel „străjeria“ face să des­­cindă avânturile generoase, pe planul organizărilor practice, și înlocuește discursul care se uită, ori predica ce poate fi uneori neascultată, prin organizarea oarecum ostășească a tinerimei, trăind în tabere, în colonii, în grupe disciplinate, ca o miliție a păcei, cu un steag ce flutură deasupra inimilor tuturor, și pe care stă scris lozinca cu ecouri adânci sufletești: „Iubiți Țara, iubiți pe Regele vostru“. E o operă care dă nezdrunci­nată încredere în forțele vii ale națiunei și în viitorul ce trebue să se realizeze cu toate înaltele idealuri pentru care luptăm ne­întrerupt. Evenimentele din Spania Ca să poți pătrunde în tainele unei acțiuni diplomatice, dacă-ți pui în­trebarea : „Cui prodest“? (cui folo­sește) imediat se lămurește totul. Pe spinarea poporului spaniol atât de viteaz odinioară, astăzi amorf poli­­ticește, se­­ încadră, în aparență, ge­neralul Franco cu comuniștii barce­­lonezi. Echipamentul trupelor lui Franco, hrana lor, solda, munițiile în enor­me cantități, cine le cheltuește, că doar nu generalul Franco ar dispu­ne de așa sume fantastice? Le plă­tește cine are interes să o facă? Aci trebue, imediat, să lărgim des­­baterea. Germania constatând că linia de fortificații franceze de la Est, linia „Maginot“ este invincibilă, fiindcă nicio infanterie din lume nu se poa­te apropia de mitralierele bine mas­cate in funcțiune, a căutat un mo­ment să ocolească linia „Maginot“. Anume năvălind în Elveția și pă­trunzând în Franța, în direcția Lyon Nu se mai poate. Elvețienii au prins de veste și fortifică formidabil gra­nița germană. Ce-i de făcut? Iată­­ interesul Spaniei pentru Germania, reese cu înlesnire. Atacarea Fran­ței dinspre Sud, direcția Pirinei- Bordeaux-Lyon, de către o armată spaniolă, înarmată în stil modern, împrejurarea e serioasă și ca atare privită și bine studiată de statul­­major­­ francez. Franța având a-și apăra fruntania de Sud, își va lua toate precauțiunile, în special dislo­când la timp din Savoya spre Pirinei cele șase splendide divizii de Alpini. Poți fi sigur din partea lui Musso­lini ? Negreșit. Mussolini, care este un geniu politic, știe că odată Fran­ța în­genunchiată de către germani, oricare ar fi garanțiile date de a­­ceștia pe hârtie Italiei, armata ita­liană ia urma urmei, nu va putea înfrunta singură rămasă în arenă, a­­salturile rezervelor militare ale unui popor înarmat, de 70 milioane ger­mani. Rezultatul este că Mussolini va ajuta Franța cu toată armata sa în­suflețită de religia de rasă și patrio­tică a Fascismului. Pe urmă, inte­resul Rusiei comuniste nu este ca în extremitatea de Apus a Europei, să se formeze un mare Stat Spaniol naționalist. De aci imensele ajutoare militare date Barcelonei comuniste. Se mai poate întâmpla în sânul unei Spanii franciste sedițiuni militare, conjurațiuni, comploturi, asasinate, mișcări de stradă în massă și altele, provocate pe o scară largă de marile puteri, având interesul de a o face. Un regim pur Franco, nu va avea zi­le liniștite. Pe lângă­­ aceste mari pur­teri Franța, Italia, Rusia, mai sunt și altele pentru motive similare, ca­re simt interesate ca să nu­­ răsbeas­­că cu nici un chip Germania în Franța. Este Marea Britanie. Engli­­teza a plătit în 1914-1918 cu 100 mi­liarde franci și un milion jumătate morți, greșala ce-a fă­cut în 1870, de a fi lăsat să danseze Prusienii pe trupul Franței însângerate și să se constituie în dauna ei colo­sul ger­man Această eroare de vastă pro­porție nu va mai fi comisă de Engle­zii preveniți. Ce rămâne de făcut lui Hitler? Lo­gic ar fi să se ducă, la Geneva și să facă acolo declarații liniștitoare, ca a doua zi să ceară mari împrumuturi pentru procurarea de materii prime­ — aramă, nickel, manganez și alte­le — necesare munițiilor sale de ar­tilerie, ne mai având credite nicăeri — țările producătoare de aceste mi­nereuri cerând plata pe bani gata în valute lire sterline și dolari. France­zii­­ și Englezii sunt insă, proveniți din vast­a înșelăciune diplomatică efec­tuată de către d- Stres­sem­ann asupra lui Sir Austen Chamberlain și Aristi­de Brian­d, încât este sigur că Ger­manii vor fi plimbați pe la icoane de diplomații francezi și englezi. Vă­zând că, la urma urmei nu reușe­șete să capete­ creditele atât de aprig do­rite, este posibil ca Hitler să des­­pănțue confl­agrațiunea generală. Ce se va întâmpla ? Germanii n’au iz­butit în 1914-1918 cu toate asalturi­le lor furioase în massă și armament superior, să spargă liniile franceze. La Marna au fost bătuți măr și dacă Francezii aveau mai­­ multe muniții de artilerie. Nemții ar fi fost strop­șiți cu totul Dar astăzi, când armata franceză reprezintă o forță colosală ca armament și însuflețire patrio­tică? Desigur că și acum Nemții vor fi bătuți. Urmările se vor vedea. Iată, câte numeroase fire extrem de fine, multe antagoniste între ele, trebue să studieze cu neadormită veghe ofi și care bun Ministru de Externe. Nu fi. Lenguceanu Călduroasa primire a M. S. Retsina Mafia la Stattch­ nanwich . Luni orașul Balcic a îmbrăcat haina de mare sărbătoare, în­treg Balcicul a ieșit să întâmpine pe M. S. Regina și pe Augustele Sale fiice, spre a-I sărbători însănătoșirea, și să-i spună din tot su­fletul : ,Bine ați venit Majestate“. Școalele primare, secundare și lume multă venită din satele din împrejurimi au ieșit în întâmpinarea înalților oaspeți. La ora 9.15, după o oprire de 5 minute în comuna „Regina Ma­ria“, unde 50 de călăreți macedoneni în costumele lor pitorești ie­șiseră în fruntea întregului sat, primarul comunei a oferit M. S. Regina Maria tradiționala pâine și sare. La ora 9.20, M. S. Regina coboară în Balcic, in uralele mulțimii, care aruncă in calea mașinii buchete mari de flori. La ora 9.30, M. S. Regina Maria, însoțită de M. S. Regina Marioara a Jugoslavia cu prințul Tomislav și Arhiducesa Ileana, ajung la palatul Tendaiva, proprietatea M. S. Regina, unde toate autoritățile civile și militare, în frunte cu d. George Fotino, primarul orașului, o întâmpină ofe­­rindu-I pâine cu sare și un frumos buchet de orhidee. Primarul urează M. s. Regina „Bun venit“, exprimând bucuria pe care o simte întreaga populație a Balcicului, văzând-o din nou sănătoasă. O străjeriță oferă M. S. Regina un frumos buchet de flori de câmp. M. S. Regina va sta la Balcic mai multe zile. Faptele noastre hotărâse eliberarea ro­mânilor din rețeaua de exploatare ebraică. „IUDAICA“ Am înaintea mea broșura ca­re, în cuprinsul celor numai 23 pagini, ne prezintă zece arti­cole — din ciclul „Iudaica“ — publicate în „Neamul Româ­nesc". Câte articole, atâta capodo­pere. Publicistica noastră în ge­neral și presa cotidiană in spe­cial, au înregistrat o bucurie de mare preț în clipa când aceste bine-vestiri ale marelui nostru dascăl de carte și istorie româ­nească au fost trimise tuturor minților și in­imi­lor românești. Scrise cu temperament de lup­tător vijelios, girate de presti­giul și autoritatea istoricului, însuflețite de căldura promova­­torului­­ de curente naționaliste, era firesc ca aceste „articolaje“ să trezească panica pe care au deslănțuit-o în tabăra evreilor, înainte de­ a fi articole­ de ziar loviturile acestea de spade sunt inscripții pe steagurile de luptă care binecuvântează mișcarea de redeșteptare a neamului. S’a turnat în cele zece ful­gere din „Iudaica“ glas din re­volta nestăpânită a neamului împilat, chemare din taina mor­mintelor noastre fără odihnă și șoaptă din ruga rostită pe pă­mântul românesc sub patrafirul Cerului. .Istoricul Neamului trebuia să citească scripturile mari ale vremurilor. Și le-a citit, cu glas înfiorat, ca la oficierea unei li­turghii. Coborau în slova marelui das­căl, din amintirea veacurilor cercetate, toate capitolele sufe­rințelor și îndelung răbdărilor românești. Veniau din pustiul caznei și­ al răstignirilor, pentru izbăvire. Chemate de vijejia luptătorului, veniau să ia apă vie și să crea­scă uriașe, nepotolite și porun­citoare. Data când a apărut aceste zece articole de ziar, va rămâne adânc înregistrată pe răbojul sforțărilor pentru un mai bine românesc in țara românească. Nu zece articole de ziar, ci zece porunci. Nu zece tălmăciri cotidiane efemere, ci zece pietre de teme­lie in lupta noastră de azi pen­tru cucerirea unui mâine, mare și etern. Iată de ce, răsfoind cărțulia aceasta de lumină, nu Îndrăz­nesc să fac o recenzie protoco­lară. Și mă mulțumesc cu impre­sia vie pe care o am. Aceea că mă găsesc în fața unei cărți de rugăciuni. Val. C. Șoimaru („Buna Vestire”) O IN LITERATURA, CA IN ORISICE, FARA SUFLET, FARA CRI­­DINȚA, FARA ÎNDEMN, NU SE POATE FACI NIMIC. M. S. REGELE CAROL II Romanul dori casfe figgglj­i... Părintele Gal­action e reprezentantul acelei literaturi de du­ioasă evocare a trecutului, învăluită de un adânc și rodnic creș­tinism, prin care privește înțelegător toate frământările aspira­țiile și patimile lumești. . * In presfența apărută în fruntea ultimei sale lucrări „LA RĂS­PÂNTIE DE VEACURI“, d-sa semnează următoarele rânduri ca­tegorice, de înaltă concepție a rolului pe care un scriitor treb­ie să-l aibă în societate : „Marea mea convingere este că îndeletnicirea literară trebue să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți ,și să le fo­losească. Cine scrie, chiar și literatură, trebue să fie cel puțin un pedagog dacă nu un profesor. Sunt totdeauna trist de moarte când descopăr, in cartea unui scriitor, tendințe răufăcătoare și perverse.­­ Sub cuvânt de veracitate și de vigoare lexicală, sunt atâția scriitori, cari își culeg și subiectul și vocabularul din piață, din lupanar, din șatra țigănească și din casele de recluziune. Am lăsat departe, în urmă, școala naturalistă și iluziile ei... Nu sărmana gloată bâlbâită și agramată trebue să dea lecții de limbă scriitorului. Și scriitorul — ca să nu cază în cea mai tristă neguțătorie ce există — trebue să aibă deapururi în sufletul lui și în opera lui un dram de civism și de profetism. Ce bine fac scriitorii, când, în opera și în discuțiile lor — ui­tând puțin Parnasul și pretențiile artei pentru artă — dau su­­gestiuni sănătoase, seamănă sfatul bun și pun pe grumazii aces­­tei lumi, bucuroase să învețe, jugul directivelor mântuitoare !“ Această prefață poartă data de 29 Noembrie, 1935. Totuși, abia după un an și jumătate, nimic nu-l împiedecă să alunece cu alte păreri dincolo de cadrele moralității impuse hotărît prin aceste rânduri și prin linia scrierilor sale îndelung apreciate. Tocmai când ar fi fost de așteptat un semn mai mult de par­­ticipare însuflețită la reacțiunea de însănătoșire morală și lite­rară împotriva degradării crezului scriitoricesc pentru care a lup­­tat, d. Galaction apare într’un foileton al „Adevărului“ cu un exemplu deprimant. Sub titlul: „Romanul din care înveți“ d-sa ne recomandă în termeni elogioși cartea d-lui... Isaiia Răcăciuni „Paradis uitat" împănată cu scene scandaloase și tendințe vinovate, scrisă cu o completă lipsă de înțelegere și simpatie pentru lumea țărănească. Ea constituie în schimb o deochiată înfățișare a evreilor... agri­cultori, care nu pot avea, după părerea autorului, altă menire decât acela de a stăpâni plugărimea noastră.... Iată, de exemplu, ce-l preocupă pe d. Isaiia, care își răsfață copilăria în mijlocul satelor : „Rămase apoi întins pe spate, cu ochii spre cerul albastru și nesfârșit. Prin porțile deschise ale coșarelor ZĂREA PULPELE GOALE ALE FEMEILOR, îndoindu-și mijlocul, ridicând panere cu știuleți de porumb și râstumându-i într’un jghiab. Prin cămă­șile întredeschise, cercetate de mâna Vătafului, SE ZAREAU ȚAȚELE PLINE ALE ȚARANCILOR. Lizi își înfipse unghiile în carne și închise ochii...“, (Pag. 264—265). Iar soțul unei madame, Bruno, donju în nevoie mare, dă iamna în această lume pusă la dispoziția vechililor evrei: „Aneta nu pierdea nici o ocazie să-i facă câte o scenă de ge­lozie, urmată de farfurii sparte și alte blesteme, rupte parcă din tragedia greacă. Bruno suporta aceste ieșiri ca pe niște intem­perii căzute din cer, dar își scotea paguba prin satele întinse, ce ascundeau multe văduve vânjoase sau ȚĂRĂNCUȚE NECOAP­TE. (Pag. 264). Sunt însă și pasagii scrise parcă special pentru ca părintele Galaction să declare că are ceva de învățat: „Apropiindu-se de mănăstire, Loc­ateii începu să-i povesteas­că ISTORII FARA PERDEA, DIN VIATA CĂLUGĂRIȚELOR“. (Pag. 257). Biserica oferă, așa­dar pentru autorul „Paraclisului ,pierdute istorii pornografice și prilej de chefuri, precum muncitorimea dă mamei eroului sentimente de acest fel: „Ninge și ea trebue să supravegheze vânzarea și să arboreze zâmbete false pentru clienți nervoși. In alte vremuri n’ar fi aruncat nici o privire asupra acestor portari și feciori, PE CARI I-AR FI CÂRPIT CU CRAVAȘA în loc să ia bani din mâna lor cleioasă. (Pag. 275—276). Cât privește sentimentul național al d-lui Răcăciuni, el se zugrăvește categoric prin următoarea scenă de la intrarea Româ­niei în războiul de Întregire : „In timp ce „Mosu Noe“ arbora steagul tricolor pe casă, DE TEAMA SA NU I SE SPARGA GEAMURILE, Lizi se furișă prin portița din dos și porni să colinde drumurile“. „Lizi, frânt de oboseală se îndreptă spre magazinul unchiu­lui. Moșu Noe eșise tocmai să ridice oblonul. Privindu-i ponciș și CU O EXPRESIE DE DISPREȚ, ÎL ÎNTREBA: — Ce te bucuri așa ?... — Trăiască războiul de întregire ! izbucni Lizi, anacronic, cu o bombă de panică pentru negustorașul tihnit și onest. — HM ! — făcu ponderatul om, scărpinându-și ciocul — JOCI LA O NUNTA STRĂINĂ BRETE !.. Lizi intră în casă în ciudat și nu înțelese sau nu voise să În­țeleagă VORBELE CU TALC ale comerciantului“. (Pag. 289-290). Și, ca să se vadă ce se poate învăța din acest roman care abundă în descripții ce nu se pot reproduce, iată această cuprin­zătoare lecție despre virtute : „Conchiia nutrea un soiu de recunoștință față de odrasla aceluia care ii înlesnise plecarea peste ocean. DE AR FI RAMAS PE ACESTE COCLAURI, CE-AR FI AZI? Una dintre acele gospodine ce dospesc ca gâștele îndopate ală­turi de vre­un negustor unsuros și o drone de copii. Așa, la douăzeci și cinci de ani, cunoscuse ținuturi variate, imense. NOPȚILE DE ORGIE DIN CARTIERELE CHINEZEȘTI din Chicago și MARINARII DEBARCAȚI în portul New-Yor­­k-ului, ÎNSETAȚI DE PIELIȚA ROZA A TRUPULUI EI MUIAT PARCA ÎN MIRODENII“. (Pag. 267). Cu toate acestea părintele Galaction, evocatorul de altădată al vieții patriarhale, al poesiei naturii sfințite de înalte idealuri, exclamă categoric : „PARADIS UITAT“ este tocmai romanul din care înveți“ ! Domnule Galaction, domnule Galaction ! Eu­getihi Leviti ® seti, despre scriitorii români și scriitorii evrei, în „Istoria literaturii contemporane“ CINCINAT PAVELESCU „In viață, poetul a trăit în continuă actualitate prin epi­gramele sale mai mult sau mai puțin improvizate, PE CARE VISA POSTERITATEA NU LE­­ VA ÎNREGISTRA, (pa. 118) ILARIE VORONCA (I. Marcus). „Capacitate NEÎNTRECUTA de creație imagistică... In a­­ceeași linie amintim și poeziile lui Stephan Roll, Șașa Pană"... (pag. 179).

Next