Neamul Românesc, octombrie 1937 (Anul 32, nr. 214-237)
1937-10-01 / nr. 214
< Anul XXXII Nr. 214 *MS pofta!* plătit! k ítWM si coaforo »probriel Dt». Getate P. X. X. K«. Wom/m. NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST- DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA redacția și administrația Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 2 Lei Vineri 1 Octombrie 1937 C * ABONAMENTE I Pe un an 600 lei. Pe șase inni 300 Lei in l*ro Pentru autorită p__5i_Instituțiuni_IM In străinătate: Pe un an, 1200 lei; pe sase mm, 600 le* transp DIRECTOR N. GEORGESCU ^a fi ciucuindapela străinilor în țară . Astăzi, când toate strădaniile noastre se îndreaptă spre curățirea țării de străini și repunerea domentului național în locurile de muncă, se ivesc criminali cari înlesnesc intrarea frauduloasă a tuturor veneticilor pe pământul României istovite de exploatarea semințiilor parazitare. Nu de mult, a făcut senzație descoperirea unei bande de traficanți care puneau la îndemână bilete de intrare în țară și liberă petrecere, haimanalelor internaționale venite să sporească gloata celor ce cotropesc izvoarele de bogăție națională. Totuși, până acum, nu s’au ivit pedepsele drastice și exemplare, care se cereau urgent aplicate acelor criminali descoperiți și dovediți categoric. Este o stare de lucruri profund scandaloasă și alarmantă pe care „Universul“ de astăzi o denunță în toate amănuntele cutremurătoare, desprinse din mărturisirile arestaților ce „învederează, în prim rând, că pentru o mână de arginți orice aventurier, de oriunde venit, poate obține aprobarea de a pătrunde în țară. Speri să făgăduiască! Fiindcă samsari și traficanți se găsesc destui! Iar rezoluția ospitalieră e neînchipuit de generoasă. Restul îl completează agenții — știuți și neștiuți — ai ocultei însărcinate cu importarea străinilor nedoriți. Wexlerii diverși, adaugă în apostilele miniștrilor nume noui, cu zecile; falsifică dispozițiunile, înșeală vigilența organelor polițienești; și de fiece cap de străin tolerat aprobat prin complezența mânuitorilor de rezoluții, introduc câte zece în plus, firește dintre aceia cari n’au curajul să solicite pe față favoarea“. Trebue să se dea cât mai grabnic exemplul cuvenit față de această ofensivă a veneticilor și fără de lege a intermediarilor, prin care se constată anumite stări de lucruri ce nu pot fi o Clipă închipuite că s’au creat prin lipsa de interes a autorităților conducătoare și ar mai putea să dăinuiască. Altminteri, toată strădania de descătușare a țării și integrare a românismului în drepturile firești se prăbușește, odată cu încrederea puternică ce se pune de întreg poporul în redeșteptarea conștiinții naționale. Și dezastrul complect așteaptă rânjind în umbră cu acești colți ce nu am știut să-i retezăm la vreme. Am petrecut multe vacanțe la Negreștii din Vaslui, în casa unui frate al mamei mele, avocat, primar, arendaș. Un șir de modeste căsuțe evreiești, în capăt bogata prăvălie a băcanului Alexa, fiu de proprietar și „boier". In margine casa părăginită a Mavrocordaților, trecută la Nicolae Șuțu, apoi la Ceaur Asian și de acolo, pentru a fi refăcută într'o mare economie rurală, perfect condusă, de Costică Stoicescu, Muntean harnic, întreprinzător și econom. De jur împrejur codrii lui Ștefan-Vodă. Acuma ?... Cinci sinagoge. O biată biserică rămasă din cărămidă, pentru că ai noștri, așa de puțini, sunt săraci. De jur împrejur comoara bătrânilor copaci se taie și se cară la vale de o întreprindere evreiască. Și aici ca și la mine, la Vălenii-de-Munte. ...Ruine și pustiu ! N. IORGA Vizitele Mitropolitului Dionisie al Poloniei I.P.S.S. Mitropolitul Dionisie al Poloniei, însoțit de P. S. S episcopul Sava, de însărcinatul cu afaceri al Poloniei, contele Poninski și de secretarul I. P. S. Patriarh, a făcut o vizită d-lui prim-ministru Gh. Tătărăscu. După aceea, a vizitat facultatea de teologie din București, internatul teologic, unde a fost primit de pr. Rovența și de studenți. Apoi a vizitat muzeul de artă religioasă din Capitală, iar astănoapte la ora 12 25 a plecat întovărășit de secretarul I. P S. Patriarh, pr. Dudu, la Balcic, unde va fi primit în audiență și reținut la dejun de M. S. Regina Maria. Astă seară, se va înapoia în Capitală, iar mâine, la ora 9 25 dim. va pleca la mănăstirea Neamțu. După aceea va vizita mănăstirile Secul și Agapia. Sâmbătă dimineața va pleca la Cernăuți, unde este așteptat de I. P. S. S. Mitropolitul Visarion Puiu. La Cernăuți va sluji Sâmbătă seara I. P S. Mitropolitul Dionisie, precum și Duminică dimineața la liturghie. Duminică seara va pleca prin Grigore Ghica-Vodă spre Varșovia. Pentru Statuia lui Eminescu WWWvVWsAA/VAAAAA/VNAAA/WvA/VV Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA 647.500 lei Paul V. Trifu, slev 100 „ Sanda V. Trifu, elevă 100 „ Ch. Munteanu-Bârlad, profesor, Galați 100 ., I. Jelecuteanu, Arad a . 50 „ Asociația generală a profesorilor secundari din Romania 10.000 „ Cercul profesorilor secundari din București 5.000 „ Subscripția învățătorilor și elevilor cari au luat parte la cursurile de vară ale „Universității populare N. Iorga“ din Vălenii-de-Munte, în sumă de 335 „ Au contribuit cu câte 5 lei d-nn învățători : Moise Pascu, corn. Alma, jud. Târnava-Mică Grigore Horhoianu, corn. leboda, jud. Timiș Varvara P. Moldoveanu, corn. Poiana, jud. Soroca Mihai Ipati, corn. Bucureștii-Noi, Municipiul Buc. S lanopol, corn. Albina, jud. Tighina Iolanda Filip, str. Orășanu 74, Cluj Vasile Negrea, Grădina Botanică, Cluj Vasile Cârciumaru, com. Ion C. Duca, jud. Bălți Dionisie I. Ionașcu, com. Ciocâlteu, jud. Orhei Ch. T. Constantinescu, com. Janul Mic (Mânzău) Jugoslavia Maria Grigorescu, b-dul Ferdinand 82, București Stan Sandu, com. Mitropolia, jud. Vlașca Petre Catilina, corn. Bâhlița, jud. Vlașca Const. St. Nicolescu, corn. Urziceni-Cotorca, jud. Ialomița Hie Ivanov, com. Vrăniuț, jud. Caraș Aurel Grosu, corn. Buda, jud. Tecuci Ilie Jitianu, corn. Sărățiva Veche, jud. Tighina Domnica Jitianu, corn. Sturzeni, jud. Tighina Ionel Bacovina, com. Hodoroaga, jud. Lăpușna Celelalte subscrieri le vom publica în numărul de mâine al ziarului. Total 663.135 lei Gazeta Cărților A apărut „Gazeta Cărților“ din 30 Septembrie anul VII, nr. 8, cu colaborarea d-lor: prof. D. Munteanu-Râmnic, prof. Paul Papadopol, Horia Petre Petrescu, Al. Stamatiad, prof. dr. N. Dimancea, I. C. Delabala, dr. D. Pascu, D. N. Mincev, Anton Oprescu, D. I. Brezeanu-Teișani, precum și cu recenzii carnet bibliografic, cataloage de cărți vechi, note, cărți-reviste-ziare, anticariat, bibliografie germană, documente, ș. a. Redacția și administrația: Prof. D. Munteanu-Râmnic, str. Zagoriț nr. 1, Ploești. Abonamentul anual lui 200. ,, Onoruri cumulative Pretutindeni se obișnuiește ca, pentru a cruța cheltuielile de timp și de represintație, onorurile pe care le acordă Universitățile să se dea în același timp mai multor persoane. Astfel la Lyon am avut bucuria de a fi primit odată cu d-rul Cantacuzino, la Oxford odată cu un învățat austriac și unul spaniol, la Paris odată cu un American și un Belgian. Nici eu, nici ei nu eram numiți pentru vre-o activitate politică. La Lyon era vorba de onorarea unei națiuni, la Oxford de solidaritatea popoarelor prin știință, la Paris de resultatele atinse în știința însăși. Astfel nu se putea produce nicio confusie și Universitatea respectivă nu înțelegea să ieie nicio atitudine. Acum în urmă s'a produs însă la Iași o astfel de manifestare, pentru care cei numiți nu pot fi decît foarte recunoscători, dar ei vor trebui să admită că, fiind vorba de domenii deosebite din activitatea intelectuală, sínt, pentru moment, opoziții în alte domenii pe care nicio dibăcie oratorică nu le-ar putea înlătura. Nu e pare mai bine să se trimeată diplomele acasă la fiecare prin cineva care gîndește, simte și lucrează ca și noul Doctor de onoare ? N. IORGA Educația tineretului Printre strădaniile de ridicare a țării, cea mai de seamă, fără îndoială, este aceia a educației tineretului, a generațiilor care alcătuiesc însăși nădejdile și temeliile pe care se sprijină întreg viitorul unui neam. Suveranul, care patronează cu înaltele-i simțiminte ce se confundă cu aspirațiile superioare naționale, mișcarea puternică de regenerare și desăvârșită educație morală a Străjeriei, a dat această garanție viitorului țării întruchipat în strălucitele manifestări ale tineretului nostru. Programul care călăuzește mișcarea admirabilă a educației tineretului, este înfățișat concis și luminos de d. Gr. Tăușan, în „Viitorul“ de aseară: „Principiul dominant al străjeriei, este infiltrarea în spiritul tinerimei, a solidarităței pe de o parte și a anihilărei individualismului, pe de altă parte, care este origina însăși a destramărei sufletului unei națiuni și a unui stat. Trebue să se sădească în suflete tendința de a arunca pe planuri secundare și obscure, înclinarea spre egoism și spre anarhisarea individualismului. Trebue ca cetățenii de mâine cari sunt tinerii de azi, să trăiască cu gândul că sunt celulele unui organism, fragmentele vitale ale unei vieți mai ample și mai durabile decât ale fiecărui în parte. Străjeria se susține astfel, pe ideea fecundă că progresul moral și social, se întemeiază pe conesiunea forțelor individuale, pe cimentarea fragmentelor psihice în psihicul cel mare național“. Astfel „străjeria“ face să descindă avânturile generoase, pe planul organizărilor practice, și înlocuește discursul care se uită, ori predica ce poate fi uneori neascultată, prin organizarea oarecum ostășească a tinerimei, trăind în tabere, în colonii, în grupe disciplinate, ca o miliție a păcei, cu un steag ce flutură deasupra inimilor tuturor, și pe care stă scris lozinca cu ecouri adânci sufletești: „Iubiți Țara, iubiți pe Regele vostru“. E o operă care dă nezdruncinată încredere în forțele vii ale națiunei și în viitorul ce trebue să se realizeze cu toate înaltele idealuri pentru care luptăm neîntrerupt. Evenimentele din Spania Ca să poți pătrunde în tainele unei acțiuni diplomatice, dacă-ți pui întrebarea : „Cui prodest“? (cui folosește) imediat se lămurește totul. Pe spinarea poporului spaniol atât de viteaz odinioară, astăzi amorf politicește, se încadră, în aparență, generalul Franco cu comuniștii barcelonezi. Echipamentul trupelor lui Franco, hrana lor, solda, munițiile în enorme cantități, cine le cheltuește, că doar nu generalul Franco ar dispune de așa sume fantastice? Le plătește cine are interes să o facă? Aci trebue, imediat, să lărgim desbaterea. Germania constatând că linia de fortificații franceze de la Est, linia „Maginot“ este invincibilă, fiindcă nicio infanterie din lume nu se poate apropia de mitralierele bine mascate in funcțiune, a căutat un moment să ocolească linia „Maginot“. Anume năvălind în Elveția și pătrunzând în Franța, în direcția Lyon Nu se mai poate. Elvețienii au prins de veste și fortifică formidabil granița germană. Ce-i de făcut? Iată interesul Spaniei pentru Germania, reese cu înlesnire. Atacarea Franței dinspre Sud, direcția Pirinei- Bordeaux-Lyon, de către o armată spaniolă, înarmată în stil modern, împrejurarea e serioasă și ca atare privită și bine studiată de statulmajor francez. Franța având a-și apăra fruntania de Sud, își va lua toate precauțiunile, în special dislocând la timp din Savoya spre Pirinei cele șase splendide divizii de Alpini. Poți fi sigur din partea lui Mussolini ? Negreșit. Mussolini, care este un geniu politic, știe că odată Franța îngenunchiată de către germani, oricare ar fi garanțiile date de aceștia pe hârtie Italiei, armata italiană ia urma urmei, nu va putea înfrunta singură rămasă în arenă, asalturile rezervelor militare ale unui popor înarmat, de 70 milioane germani. Rezultatul este că Mussolini va ajuta Franța cu toată armata sa însuflețită de religia de rasă și patriotică a Fascismului. Pe urmă, interesul Rusiei comuniste nu este ca în extremitatea de Apus a Europei, să se formeze un mare Stat Spaniol naționalist. De aci imensele ajutoare militare date Barcelonei comuniste. Se mai poate întâmpla în sânul unei Spanii franciste sedițiuni militare, conjurațiuni, comploturi, asasinate, mișcări de stradă în massă și altele, provocate pe o scară largă de marile puteri, având interesul de a o face. Un regim pur Franco, nu va avea zile liniștite. Pe lângă aceste mari purteri Franța, Italia, Rusia, mai sunt și altele pentru motive similare, care simt interesate ca să nu răsbească cu nici un chip Germania în Franța. Este Marea Britanie. Engliteza a plătit în 1914-1918 cu 100 miliarde franci și un milion jumătate morți, greșala ce-a făcut în 1870, de a fi lăsat să danseze Prusienii pe trupul Franței însângerate și să se constituie în dauna ei colosul german Această eroare de vastă proporție nu va mai fi comisă de Englezii preveniți. Ce rămâne de făcut lui Hitler? Logic ar fi să se ducă, la Geneva și să facă acolo declarații liniștitoare, ca a doua zi să ceară mari împrumuturi pentru procurarea de materii prime — aramă, nickel, manganez și altele — necesare munițiilor sale de artilerie, ne mai având credite nicăeri — țările producătoare de aceste minereuri cerând plata pe bani gata în valute lire sterline și dolari. Francezii și Englezii sunt insă, proveniți din vasta înșelăciune diplomatică efectuată de către d- Stressemann asupra lui Sir Austen Chamberlain și Aristide Briand, încât este sigur că Germanii vor fi plimbați pe la icoane de diplomații francezi și englezi. Văzând că, la urma urmei nu reușeșete să capete creditele atât de aprig dorite, este posibil ca Hitler să despănțue conflagrațiunea generală. Ce se va întâmpla ? Germanii n’au izbutit în 1914-1918 cu toate asalturile lor furioase în massă și armament superior, să spargă liniile franceze. La Marna au fost bătuți măr și dacă Francezii aveau mai multe muniții de artilerie. Nemții ar fi fost stropșiți cu totul Dar astăzi, când armata franceză reprezintă o forță colosală ca armament și însuflețire patriotică? Desigur că și acum Nemții vor fi bătuți. Urmările se vor vedea. Iată, câte numeroase fire extrem de fine, multe antagoniste între ele, trebue să studieze cu neadormită veghe ofi și care bun Ministru de Externe. Nu fi. Lenguceanu Călduroasa primire a M. S. Retsina Mafia la Stattch nanwich . Luni orașul Balcic a îmbrăcat haina de mare sărbătoare, întreg Balcicul a ieșit să întâmpine pe M. S. Regina și pe Augustele Sale fiice, spre a-I sărbători însănătoșirea, și să-i spună din tot sufletul : ,Bine ați venit Majestate“. Școalele primare, secundare și lume multă venită din satele din împrejurimi au ieșit în întâmpinarea înalților oaspeți. La ora 9.15, după o oprire de 5 minute în comuna „Regina Maria“, unde 50 de călăreți macedoneni în costumele lor pitorești ieșiseră în fruntea întregului sat, primarul comunei a oferit M. S. Regina Maria tradiționala pâine și sare. La ora 9.20, M. S. Regina coboară în Balcic, in uralele mulțimii, care aruncă in calea mașinii buchete mari de flori. La ora 9.30, M. S. Regina Maria, însoțită de M. S. Regina Marioara a Jugoslavia cu prințul Tomislav și Arhiducesa Ileana, ajung la palatul Tendaiva, proprietatea M. S. Regina, unde toate autoritățile civile și militare, în frunte cu d. George Fotino, primarul orașului, o întâmpină oferindu-I pâine cu sare și un frumos buchet de orhidee. Primarul urează M. s. Regina „Bun venit“, exprimând bucuria pe care o simte întreaga populație a Balcicului, văzând-o din nou sănătoasă. O străjeriță oferă M. S. Regina un frumos buchet de flori de câmp. M. S. Regina va sta la Balcic mai multe zile. Faptele noastre hotărâse eliberarea românilor din rețeaua de exploatare ebraică. „IUDAICA“ Am înaintea mea broșura care, în cuprinsul celor numai 23 pagini, ne prezintă zece articole — din ciclul „Iudaica“ — publicate în „Neamul Românesc". Câte articole, atâta capodopere. Publicistica noastră în general și presa cotidiană in special, au înregistrat o bucurie de mare preț în clipa când aceste bine-vestiri ale marelui nostru dascăl de carte și istorie românească au fost trimise tuturor minților și inimilor românești. Scrise cu temperament de luptător vijelios, girate de prestigiul și autoritatea istoricului, însuflețite de căldura promovatorului de curente naționaliste, era firesc ca aceste „articolaje“ să trezească panica pe care au deslănțuit-o în tabăra evreilor, înainte de a fi articole de ziar loviturile acestea de spade sunt inscripții pe steagurile de luptă care binecuvântează mișcarea de redeșteptare a neamului. S’a turnat în cele zece fulgere din „Iudaica“ glas din revolta nestăpânită a neamului împilat, chemare din taina mormintelor noastre fără odihnă și șoaptă din ruga rostită pe pământul românesc sub patrafirul Cerului. .Istoricul Neamului trebuia să citească scripturile mari ale vremurilor. Și le-a citit, cu glas înfiorat, ca la oficierea unei liturghii. Coborau în slova marelui dascăl, din amintirea veacurilor cercetate, toate capitolele suferințelor și îndelung răbdărilor românești. Veniau din pustiul caznei și al răstignirilor, pentru izbăvire. Chemate de vijejia luptătorului, veniau să ia apă vie și să crească uriașe, nepotolite și poruncitoare. Data când a apărut aceste zece articole de ziar, va rămâne adânc înregistrată pe răbojul sforțărilor pentru un mai bine românesc in țara românească. Nu zece articole de ziar, ci zece porunci. Nu zece tălmăciri cotidiane efemere, ci zece pietre de temelie in lupta noastră de azi pentru cucerirea unui mâine, mare și etern. Iată de ce, răsfoind cărțulia aceasta de lumină, nu Îndrăznesc să fac o recenzie protocolară. Și mă mulțumesc cu impresia vie pe care o am. Aceea că mă găsesc în fața unei cărți de rugăciuni. Val. C. Șoimaru („Buna Vestire”) O IN LITERATURA, CA IN ORISICE, FARA SUFLET, FARA CRIDINȚA, FARA ÎNDEMN, NU SE POATE FACI NIMIC. M. S. REGELE CAROL II Romanul dori casfe figgglji... Părintele Galaction e reprezentantul acelei literaturi de duioasă evocare a trecutului, învăluită de un adânc și rodnic creștinism, prin care privește înțelegător toate frământările aspirațiile și patimile lumești. . * In presfența apărută în fruntea ultimei sale lucrări „LA RĂSPÂNTIE DE VEACURI“, d-sa semnează următoarele rânduri categorice, de înaltă concepție a rolului pe care un scriitor trebie să-l aibă în societate : „Marea mea convingere este că îndeletnicirea literară trebue să fie prevăzătoare, dornică să instruiască pe ceilalți ,și să le folosească. Cine scrie, chiar și literatură, trebue să fie cel puțin un pedagog dacă nu un profesor. Sunt totdeauna trist de moarte când descopăr, in cartea unui scriitor, tendințe răufăcătoare și perverse. Sub cuvânt de veracitate și de vigoare lexicală, sunt atâția scriitori, cari își culeg și subiectul și vocabularul din piață, din lupanar, din șatra țigănească și din casele de recluziune. Am lăsat departe, în urmă, școala naturalistă și iluziile ei... Nu sărmana gloată bâlbâită și agramată trebue să dea lecții de limbă scriitorului. Și scriitorul — ca să nu cază în cea mai tristă neguțătorie ce există — trebue să aibă deapururi în sufletul lui și în opera lui un dram de civism și de profetism. Ce bine fac scriitorii, când, în opera și în discuțiile lor — uitând puțin Parnasul și pretențiile artei pentru artă — dau sugestiuni sănătoase, seamănă sfatul bun și pun pe grumazii acestei lumi, bucuroase să învețe, jugul directivelor mântuitoare !“ Această prefață poartă data de 29 Noembrie, 1935. Totuși, abia după un an și jumătate, nimic nu-l împiedecă să alunece cu alte păreri dincolo de cadrele moralității impuse hotărît prin aceste rânduri și prin linia scrierilor sale îndelung apreciate. Tocmai când ar fi fost de așteptat un semn mai mult de participare însuflețită la reacțiunea de însănătoșire morală și literară împotriva degradării crezului scriitoricesc pentru care a luptat, d. Galaction apare într’un foileton al „Adevărului“ cu un exemplu deprimant. Sub titlul: „Romanul din care înveți“ d-sa ne recomandă în termeni elogioși cartea d-lui... Isaiia Răcăciuni „Paradis uitat" împănată cu scene scandaloase și tendințe vinovate, scrisă cu o completă lipsă de înțelegere și simpatie pentru lumea țărănească. Ea constituie în schimb o deochiată înfățișare a evreilor... agricultori, care nu pot avea, după părerea autorului, altă menire decât acela de a stăpâni plugărimea noastră.... Iată, de exemplu, ce-l preocupă pe d. Isaiia, care își răsfață copilăria în mijlocul satelor : „Rămase apoi întins pe spate, cu ochii spre cerul albastru și nesfârșit. Prin porțile deschise ale coșarelor ZĂREA PULPELE GOALE ALE FEMEILOR, îndoindu-și mijlocul, ridicând panere cu știuleți de porumb și râstumându-i într’un jghiab. Prin cămășile întredeschise, cercetate de mâna Vătafului, SE ZAREAU ȚAȚELE PLINE ALE ȚARANCILOR. Lizi își înfipse unghiile în carne și închise ochii...“, (Pag. 264—265). Iar soțul unei madame, Bruno, donju în nevoie mare, dă iamna în această lume pusă la dispoziția vechililor evrei: „Aneta nu pierdea nici o ocazie să-i facă câte o scenă de gelozie, urmată de farfurii sparte și alte blesteme, rupte parcă din tragedia greacă. Bruno suporta aceste ieșiri ca pe niște intemperii căzute din cer, dar își scotea paguba prin satele întinse, ce ascundeau multe văduve vânjoase sau ȚĂRĂNCUȚE NECOAPTE. (Pag. 264). Sunt însă și pasagii scrise parcă special pentru ca părintele Galaction să declare că are ceva de învățat: „Apropiindu-se de mănăstire, Locateii începu să-i povestească ISTORII FARA PERDEA, DIN VIATA CĂLUGĂRIȚELOR“. (Pag. 257). Biserica oferă, așadar pentru autorul „Paraclisului ,pierdute istorii pornografice și prilej de chefuri, precum muncitorimea dă mamei eroului sentimente de acest fel: „Ninge și ea trebue să supravegheze vânzarea și să arboreze zâmbete false pentru clienți nervoși. In alte vremuri n’ar fi aruncat nici o privire asupra acestor portari și feciori, PE CARI I-AR FI CÂRPIT CU CRAVAȘA în loc să ia bani din mâna lor cleioasă. (Pag. 275—276). Cât privește sentimentul național al d-lui Răcăciuni, el se zugrăvește categoric prin următoarea scenă de la intrarea României în războiul de Întregire : „In timp ce „Mosu Noe“ arbora steagul tricolor pe casă, DE TEAMA SA NU I SE SPARGA GEAMURILE, Lizi se furișă prin portița din dos și porni să colinde drumurile“. „Lizi, frânt de oboseală se îndreptă spre magazinul unchiului. Moșu Noe eșise tocmai să ridice oblonul. Privindu-i ponciș și CU O EXPRESIE DE DISPREȚ, ÎL ÎNTREBA: — Ce te bucuri așa ?... — Trăiască războiul de întregire ! izbucni Lizi, anacronic, cu o bombă de panică pentru negustorașul tihnit și onest. — HM ! — făcu ponderatul om, scărpinându-și ciocul — JOCI LA O NUNTA STRĂINĂ BRETE !.. Lizi intră în casă în ciudat și nu înțelese sau nu voise să Înțeleagă VORBELE CU TALC ale comerciantului“. (Pag. 289-290). Și, ca să se vadă ce se poate învăța din acest roman care abundă în descripții ce nu se pot reproduce, iată această cuprinzătoare lecție despre virtute : „Conchiia nutrea un soiu de recunoștință față de odrasla aceluia care ii înlesnise plecarea peste ocean. DE AR FI RAMAS PE ACESTE COCLAURI, CE-AR FI AZI? Una dintre acele gospodine ce dospesc ca gâștele îndopate alături de vreun negustor unsuros și o drone de copii. Așa, la douăzeci și cinci de ani, cunoscuse ținuturi variate, imense. NOPȚILE DE ORGIE DIN CARTIERELE CHINEZEȘTI din Chicago și MARINARII DEBARCAȚI în portul New-York-ului, ÎNSETAȚI DE PIELIȚA ROZA A TRUPULUI EI MUIAT PARCA ÎN MIRODENII“. (Pag. 267). Cu toate acestea părintele Galaction, evocatorul de altădată al vieții patriarhale, al poesiei naturii sfințite de înalte idealuri, exclamă categoric : „PARADIS UITAT“ este tocmai romanul din care înveți“ ! Domnule Galaction, domnule Galaction ! Eugetihi Leviti ® seti, despre scriitorii români și scriitorii evrei, în „Istoria literaturii contemporane“ CINCINAT PAVELESCU „In viață, poetul a trăit în continuă actualitate prin epigramele sale mai mult sau mai puțin improvizate, PE CARE VISA POSTERITATEA NU LE VA ÎNREGISTRA, (pa. 118) ILARIE VORONCA (I. Marcus). „Capacitate NEÎNTRECUTA de creație imagistică... In aceeași linie amintim și poeziile lui Stephan Roll, Șașa Pană"... (pag. 179).