Neamul Românesc, ianuarie 1938 (Anul 33, nr. 1-21)

1938-01-01 / nr. 1

Anul XXXIII Nr. i *M» peftală »lățiți ta atimeru ««afona »»tab&ret Dir. G­rade P. T. T. No. 15503*/m NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST* DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA redacția și administrația Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI 0) Telefon 5.70.88 Sâmbătă 1 Ianuarie 1938 v,1 2 Lai abonamente te an, an IQU Lei. Pe șase mi» JUH­ tea t­a țară t­­­entru antoPnați și miîimtîum »000 to* in străinătate: un an, 1200 te» i pe șase ‘uai, aUQLa* DIRECTOR N. GEORGESCU Horoscopul Anului Nou­­. Anul 1937, ca și anii cari l-au precedat în cursul imemorial al veacurilor, cade și el, ca o picătură în oceanul fără margini și fără fund al eternității. Anul care vine, nu numai pentru sufletele iluzioniste, fie prin vârstă, fie printr’un temperament incorigibil, dar pentru orice minte optimistă, încrezătoare în viitor prin însăși sănătatea or­ganismului, printr’un suprem imperativ moral, deschide în sarea viitorului perspective de lumini, de înviorare într’o legitimă spe­ranță, încredere, aproape certitudine în mai bine. De nu ar fi așa, am fi o națiune în decadență și agonie, cu sensibilitatea uzată, cu sufletul dezarmat și obosit, căuțând un balsam al dezamăgiri — pornită mai mult din lăuntrul sufletu­lui, decât din contingențele exterioare — în renunțare, ori în beatitudinele factice ale unei Nirvane, atât de puțin normală u­­nui spirit european. Din fericire, firea etnică a Românului, prin aluatul în care a fost plămădită, prin vitregia trecutului, care în loc să o altereze­ ori să o doboare, a întărit-o, prin noua aluviune de vitalitate ce i-a dat-o ultimele evenimente istorice, nu este câtuși de puțin pornită spre pesimism, nu simte câtuși de puțin nevoia funestu­lui narcotic care este renunțarea, și nu este câtuși de puțin is­pitit de visul exotic, incapabil vigoarei noastre ra­ssiale care este Nirvana.­­ ! ! ! :">! ■ ‘ Firește, perspectivele ce le deschide noul an nu sunt simple și unitare, netede și confortabile, cu orizonturi liniștite și stabile, cu temperatura morală temperată. Dar aceste condiții, izvorând din tonalitatea și elementul ge­neral în care trăim, nu sunt de natură se emoționeze, și mai cu seamă să înspăimânte temperamentul nostru etnic. Din potrivă, sgândură, ascute și deslănțite potențialitățile de energie ale rassei, în marea lupta ale cărei chemări se aud vi­brante, ca o melodie epică, în pragul anului în care pășim în­crezători, încrezători în isbânda care va fi nu numai a fiecăruia, ci a tuturor, a neamului întreg. In această stare de suflet, cu aceste gânduri, spunem anu­lui care vine : _ Fi bine­venit! Deși vii în împrejurări cumplite nu ne­ temem­ de tine. Știm că vii ca prieten. Te primim ca prieten. Vom merge mână în mâi ! In această tovărășie și colaborare suntem siguri că vom ajl­­­e la victorie. Și la despărțire, când va bate ora fatală pentru tine, ne vom despărți cu regret și emo­ționante amintiri. SA " ORGAN­ISAM PENTRU RĂZBOIUL CONȘTIINȚII ȘI AL MUZ­CII "SA VĂ­ STRINGEM ÎMPREUNA UNDE SÎNTEM. ȘI SA PORNIM LA RECÎȘTIGAREA PRIN TRUDA DE FIECARE E­ ȘI PRIN PERFECTA BUNĂ ÎNȚELEGERE, PRIN RUPEREA DE RA­PORTURI CU ACEIA CARI VREAU SA NE ÎNLOCUIASCĂ, ȘI SA NU RECUCERIM CELE CE LE-AM PIERDUT. EI ÎNTRE EI PENTRU EI, CUM AU VRUT­ NOI ÎNTRE NOI PENTRU NOI, AȘA LA VREM ! K. IORGA Anul Nou al Străjerilor Țării­­ COMANDANȚI ȘI COMAND­ANTE, STRAJERI Și STRAJERE ! La începutul celui de-al 4-lea an de activitate rodnică, așe­zați pe temelii noul de organizare și oțeliți în greutățile celor trei ani de muncă, primul gând al nostru se îndreaptă către Supre­mul Comandant al Străjii Țării, Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, pe care Străjerii il înconjoară cu nețărmurită dragoste și devotament. In pragul noului an, așteptăm cu fruntea senină rodul ac­tivității noastre. Vom ști să învingem greutățile, în măsura în care spiritul de ordine și disciplină ne va sluji drept temei de muncă și înfăptuire. Anul ce vine, să aducă fiecăruia curata mulțumire sufle­tească a datoriei împlinite. SĂNĂTATE! Comandantul Străjii Țării T. G. SIDOROVICI IIII—«TW »wri Pe&ei*tonîul teatrului t,JCigîi Culturale** — ------------------------ - |­------------------------------------­Astă seară la ora 9, teatrul „Ligii Culturale“, reprezintă ma­rele succes „TINICHIGIUL POLITICIAN“, comedie în 5 acte de LUDWIG HOLBERG, în românește de NICOLAE IORGA, cu : D. Sireteanu, Gh. Damian, Toma Dimitriu, I. Focșeneanu și Nella Mircescu, în rolurile principale. Direcția de scenă: Ion Șahighian; decorurile: Bragalia; costumele : Florica Scârțan. Mâine seară, revellion, spectacolul cu admirabila comedie : „TINICHIGIUL POLITICIAN“ va începe la ora 9 și se va termi­na la orele 11 și un sfert. Sâmbătă 1 Ianuarie se reprezintă din nou „TINICHIGIUL POLITICIAN“. Duminică 2 Ianuarie în matineu : „CLOPOȚELUL DE ALAR­MĂ“, seara: „TINICHIGIUL POLITICIAN“. Viitoarea premieră va avea loc la 11 Ianuarie, cu „HOȚII“ de SCHILLER, cu D. GRIGORIU de la Teatrul Național, Ioachim Dordea, D. Sireteanu și Carmen Tăutu, în regia d-lui Ion Sa­­highian și decorurile d-lui Traian Cornescu. In stutiu: „HAMLET“ de SHAKESPEARE, cu ION MANO­­LESCU. Pentru statuia lui Eminescu odată strânsă suma necesară pentru­­ crângul, casa și bise­rica din Ipotești, prisosul din banii adunați, vor folosi de fond inițial, la ridicarea statuei lui Eminescu în București. Toți admiratorii genialului poet român, doresc să-i vadă în Capitală, imaginea statuară, începutul de a înfăptui acest vis al tuturora pleacă dela d. profesor N. Iorga, care, ca tot­deauna, s'a găsit și de rândul acesta în fruntea realizărilor naționale. Generația, care a întins România dela Nistru până la Tisa și a coborît doctrina naționalistă în realitățile vieței imediate a fost mai aproape ca oricare alta, de inima și mintea lui Eminescu. Lista celor cari subscriu, cuprinzând reprezentanți din toate straturile sociale, desvăluie admirația curată care va dăinui cât neamul, pentru acela care s'a arătat zeu al poesiei și frumo­sului etern. Ecoul larg și răsunător al inițiativei constitue în acelaș timp un răspuns concret și o lecție profund semnificativă ratăc *l­or și otrăvitorilor literaturii. Continuăm a publica numele subscriitorilor: SUMA DIN URMA __ _ 722.948 isi Corpul profesoral și elevii Liceului „Andrei Șaguna“ din Brașov , 2.850 , I. C. Sebeș, Șef de Divizie C. F. R„ Craiova 100 „ Total 725.898 iei Dați o*­olul vostru la lista ziarului­­ NEA’ ^MUL ROMÂNESC.“ r ^ț,/'J­ fi lichelele care au trădat partidul“ „Dreptatea" — ce titlu !—, organul d-lui Iuliu Maniu, dictatorul fără izbîndă, care s'ar putea să-și fi găsit în sfîrșit nașul pe care de mult îl caută acest bun om evlav­os, preot al zeiței „Libertatea", califică de „lichele care au trădat partidul național-țărănesc" și anume pe sumă fixă, „treizeci de arginți", formînd astfel un „careu" (!) e­xpus oprobiului public, pe doi Armand Călinescu, Virgil Potîrcă, Rădulescu-Mehedinți și Simion, pentru demonstrația pe care au făcut-o întrînd, fără a-și renega credințele, nici „naționaliste", nici „țărăniste", în ca­binetul d-l ui Octavian Goga. .... 1 Un cabinet care de la început a declarat că, plecînd de la principii pe care nu în­țelege de ce nu le-ar împărtăși orice Român preocupat de anarhia morală și materială ce ne amenință, nu consideră pe ajutătorii săi drept niște înscriși ori măcar niște raliați,­­ pentru că, slavă cui se cuvine, lumea politică se deprinde a ieși din țarcul, păzit de cîni și pîndit de lupi, ai sfîntului partid, singurul mîntuitor al sufletului. Ieri d. Călinescu era magicianul care aducea la Argeș mii de voturi partidului său, era sfetnicul și oare­cum și un fel de educator al d-lui Mihalache pus în contact cu lumea, d. Rădulescu era veșnic învingătorul Ban de Mehedinți, d. Simion era o speranță a țărănismu­lui, — azi sînt niște „liehele" în „careu". Și cînd te gîndești că numărul „lichelelor" e pe cale să crească, pe măsură ce se va înțelege că, precum nu e a servi pe Rege, răsturnînd Libertatea, nu poate fi a servi Liberta­tea, ofensînd pe Rege. N. IORGA UN POPOR NU ARE DREPT LA VIAȚA NUMAI PRIN TARIA LUI, CI MAI ALES PRIN GÂNDURILE LUI ȘI PRIN ÎNFĂPTUIREA GÂNDURILOR LUI. M. S. REGELE CAROL II flnui WWWWWWWWWWW« apropiem de ziua cea mare. Ne Anul Nou. El ar putea să fiu un an obișnuit, crestat pe răbojul vre­­mei. Un an ca toți anii, de vâltoare nebună și viscol năprasnic. De renunțări în continuare, pentru ziua grozavă când vom ve­dea uimiți — cu ochii deschiși mari,­­— cum s'au scurs aiurea bogățiile pământului nostru, cum ne-am lăsat munții goi și ham­­barele pustii. Cum am pierdut mereu și cu o democratică inc­­onștiență la tot ce faci sra5 dreptul nostru de stăp Și vîci, ai țarei acesteia. Ar mai putea să fie acest An Nou încă un răstimp de di­honie și neînțelegere între frați care nu pricep ce puține lu­cruri îi despart, și cu câtă bucurie s'ar putea uni la marea che­mare. Cum râd de noi românii, dușmanii din afară și cei din­­năuntru, bucuroși de harta românească, încântați că noi ne dușmănim și ei,­­ ei adună. Dar Anul Nou ar mai putea fi altfel. Un an de muncă în­cordată și de unire. Un an de privire caldă și frățească pen­tru cei mici și umiliți, pentru copiii de la țară și pentru odras­lele care se ofilesc în mizeria urbelor părăsite. Un an de si­lință în muncă, de agonisită a banului, de reculegere a acelei burghezii altă dată sănătoasă și înțeleaptă, care azi aluneca sub vraja belșugului închipuit spre viața ușoară și goală. Un an în care să îndemnăm țărănimea la muncă și gospo­dărie, la deșteptarea minței și sufletului, la isgonirea din rân­durile ei a neghinei electorale. Și mai ales, Anul Nou poate să fie un An al dreptăț­ei ro­mânești, al chibzuinței energice și desinteresate pe care o cere Suveranul, conducătorilor neamului. Acest An Nou îi așteptăm cu îngrijorare. Guvernanții cari îi inaugurează, să-și amintească zi de zi că ministerele sunt trecătoare, că nu rămân să înfrunte vremu­rile de­cât realizările îndrăznețe ieșite din cugetare adâncă și marile acte de dreptate pentru cei mulți. An nou, — An de bucurii legitime pentru Românime, iată ce așteptăm laolaltă cu toți cei cari simt ca noi și se vor stră­dui cu noi în imensa risipă de energie pe care o impun vre­murile și nevoile noastre comune. Politică naționalistă După cum in articolul „Ior­­ghiștii la muncă“, salutăm cu entuziasm colaborarea câtorva e­­lemente chemate să aplice pe te­ren teoriile naționaliste, tot așa azi cu aceiași dragoste de vechi naționalist salut cu același entu­ziasm tineresc din 1910, guver­nul Cuza-Goga. Pentru noi, generația din 1910, considerăm acest act de înaltă înțelepciune a Suveranului, care a apelat la partidul Național- Creștin — cu deviza Dumnezeu, Rege, Națiune, — ca o orientare în viitor a nației românești spre țelurile trasate de marele istoric de profesor Iorga, de ilustrul pro­fesor de economie politică I. A. C. Cuza și de neîntrecutul poet al neamului d. Octavian Goga. Sunt adevăruri cari ni se înfă­țișează la fiecare pagină a poli­ticei din trecutul nostru. Neamul acesta a fost condus mai mult vitreg. De aceia se și explică pe deoparte, imensul număr de stră­ini, — unii foarte indezirabili — pe de alta, tot felul de legiuiri protecționiste, de­favoare, carte­luri, trusturi, in defavoarea e­­conomiei statului și ca un impe­diment in progresul nației. Iată cauza atâtor nemulțumiri într’o țară prea bogată. Străinii prin presă, prin industrie, co­merț, prin politică, ne dictau. Un străin, nu importă ce nume ar fi purtat era numai­decât a­­preciat în această societate de elită, de conducere, pe când ro­mânul băștinaș era înlăturat. Politica naționalistă in Româ­nia, se mărginește la reintegra­rea nației românești în toate­ drepturile ei firești cari i-au fost furate mișelește de acești intruși nepoftiți. D. profesor Iorga la Eforie spu­nea :„străinul de la graniță cum intră, pe teritoriul nostru, să fie supus, nu obraznic și despot“. • Ne bucurăm că tocmai la minis­terul muncii unde se cere o ope­ră de multă curățenie, se găseș­te animatorul d. Gh. Cuza. Dușmanii interni și din afară pândesc și vor da lovitura. Lașii și intriganții sunt destui. Nimic nu trebuie să străvilească din drumule ei acțiunea naționalistă. D. prim ministru Goga, a­­cum câțiva ani, exprima ideia primatului național, și pentru a­­ceasta spunea: ne trebuie o fa­langă de intelectuali cinstiți muncitori și patrioți. Iar M. S. Regele a amintit gu­vernului de „patriotismul“, care e lozinca actualului guvern. Iar noi, cari am fost botezați întru naționalism de la naștere, de cei doi ctitori d-nn­ Cuza și Iorga și cari am continuat să radiem doctrina naționalistă în orice împrejurare, și timpuri când eram socotiți anarhiști, în­țelegem să sprijinim această muncă naționalistă menită să re­formeze viața noastră spirituală și economică în această țară. Marin Ml. Postelnicii E O TRISTA MULȚUMIRE SA AI DREPTATE ÎMPOTRIVA EROA­REI ALTORA, CÂND ACEASTA SE CONFUNDĂ CU O SUFERINȚA OBȘTEASCA. A. C. CUZA Majestatea Sa Regele ^VWSAAAAAA^fWW’. vorbește la Radio în noaptea Anului Nou Ca și anii trecuți, în Noaptea Noului An, M. S. Regele va rosti la Radio o cuvântare. Programul a fost astfel alcătuit: 1) Semnalul de miez de noapte și de început al anului ce vine. 2) Cuvântul M. S. Regelui, 3) Urarea Societății de Radio pentru M. S. Regele și pentru auditorii posturilor române, de d- Dan Sărățeanu și G. D. Mugur. 4) Urarea d-lui comandant al Străjii Țârii, Teofil Sidorovici din partea străjeriilor României. 5) Imnul străjerilor: Trei colori * à Balada Postcofonică EDM 40­ ­ (La Corso, Eugen Pontiful, romancier avansat împarte saluturi ’ celebrităților literare române Ury Nastratin­,ienador, Aderca­ Adelstein și altor supreme valori circumstanțiale. Chivucl Lovinescu recitește în aclamările nebune, (estetic, alie­nate) ale partenerilor, ultimul său articol despre „Cocoș“, susținând­­ că subsemnatul sunt un... pornograf incorigibil. D. Șerban Cio­­culescu felicită efuzionat pe Divul Pelerină, pentru formidabila sa­­, descoperire. Și continuă să explice cum se scrie critica literară, — completând pe Ior­dache din Găești). — „Să vie opt cafele. Noi reluăm festinul! — „Vorbește Ei ..nență ! (Grai confuz Străinul) ( Șerban porni cu patos cu dicțiune clară Să scuze pe pontifii din jungla literară. — Ați vrea sublime chipuri să'ngurgităm noi proza Cu versul disonantic ce l'a prinit nevroza ? E o elaborare profundă'n or­ce op indiferent de frază, de conținut, de scop. Conced ! Citind romane, și ode câte-o sută Ar paște pe-or ce critic compresia acută. Pe câți din noi, Augurii frenetici, nu ne pasc Verse în'n șeapte canturi, romanul trist, dar flasc ! ,ți E cineva capabil să mișiue ’n iuțeală §’ Mormane de poeme, și tone de cerneala ? In taină, cu metodă savantă dar subtilă Eli Täem trei fiie'n rate, și în final o filă Privirea fugitivă ne'o strecurării pe pagini Și-am înțeles contextul din câteva imagini. Rămâne Fenomenul... Creația gregară. Subconștientul faptic din plasma literară. Acu e-acu ! Năvalnic ideile se­ aruncă Se zbat în introspecții, ca șoapte iezi pe-o luncă, începem analiza în debordări logiace interpretând convulsii și ficțiuni opace. Găsim că pe arpegii gonesc un ton, alt ton O mie de acorduri din vastul saxofon. Le orchestrăm în zona eternă eterată, Și iată, barzi vremelnici, profesia-mi ingrată !­­Iordache din Găești găsește că și­­ Sebastian Iu­csohn, pon­tif sepulcrativ, e obligat să dea relații ample asupra elaborărilor miraculoase ale recensiilor epocale. Autor de Accidente din care cel mai substanțial rămâne intrarea d-sale în cerebralitatea valahă, maestrul Sebastian­ Frei­enberg, surâde șiret ca un mic samsar în embrion de la rampa de vinuri. Apoi versifică mai departe cum vine cu „fenomenologia“ critică a actului de creație .) — Dar ați uitat sărtarul, îl tragi din clipă'n clipă... Formula e acolo mereu stereotipă. Șerban a strâns o mie, clasate 'n repertoriu Se­ amestecă adesea în sens contradiitoriu. Se­ așează în mormane sucite sau filante Și’n ori­ce ipostază apar ilariante. Așa gândesc confrerii de comedia plată, De critica pimpantă dar... autorizată — Eu cred, (fosti Pompiliu) că ai omis aspecte. Senzații și­ motive esteto-indirecte. m Un bard nu te salută; e constipat la chip 1 í-aplici ca o pedeapsă. Recensiunea­ Tip. 1 E deci a fost în frază , gândește ca o gheată. E opera-i abjectă. Și I'ai turtit pe dată. Dar schimbă editura ; dejunuri îți oferă Eroic sublimează substanța efemeră... Emul al lui Iruncă, vre­un pipersberg ridicol Care'n Șelari desface articol cu articol. Șireturi, gumelastic, și nasturi și mosoare. — Produse de duzină din rafturi baltazare. Maestru, te declară. Deschizător de Eră ! Găsești produse rare la el în tabacheră. Constați că naiba nu e așa de negru 'n fond Scoți Circulara Treia . Mai rar pe mapamond Un scriitor de seamă, un fenomen, un mag... De­și ipochimenul e doar un scatofag. Dar în maidanul grafic, cu mâzgă și tumult. Mă 'nîreb : Ce mare lucru e­ un genial mai mult ? Când în literatura abjecto-diafană E geniu Foloștoacă, maestru Sașa Pană, Tu, Vladimir Străinu să andosezi blasfemii Că faci pe Harpagonul în consacrări de genii ? De ce să vrem în artă, limită și plafon? S'ar indigna Parnasul și mândrul Apollon !­­ (Adresându-se cetelor de hibrizi hermetici, Ion,­car­e spune xa» taștrilor inconsecvenți dar întorși pe dos .) — Comiteți mai departe, valori frauduloase. Noi vă lansăm, fantome în sumbre ipostase ! Comiteți pe'ndelete, cu verbul vostru static Sub vraja ce dansează 'n delirium-ul grafic. Sunteți acum cinci sute de barzi, — cu Napa Sașa, Cu Lovinescu 'n frunte, — Carandum Bulibașa. Cu mândrul Vexler­ Bonciu din fluctuantul cor, Cu Foloș toacă divul, cu Ury Benador. Porni-vom toți de-a valma, robiți de Soare-apune Rătăcitori prin codrii de-aroes și cărbune; Cu lanți și cu vitralii având culoarea pânzei în val-vârtej ne-om duce, Cei Șoapte cu a.... frunzei. (Continuare în pagina III) ,tT>iten grupa de scandal de IV. Georgescu Citim în „Universul“. A apărut în vitrinele librăriilor, cartea care va stârni o adevă­rată senzație în actualul sezon literar. E vorba de „LITERATURA DE SCANDAL“, prefațată de d. profesor N. IORGA și datorită d-lui N. Georgescu, gazetar de talent și curaj. „LITERATURA DE SCANDAL“ demască într’o serie de necru­țătoare cronici, pamflete, parodii, pe aceia cari compromit litera­tura noastră contemporană. „LITERATURA DE SCANDAL“ e un volum de incontestabilă va­loare care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui iubitor de artă. Cititorii vor găsi în paginile acestei cărți senzaționale, numele tuturor scriitorilor, cari prin scrisul lor abject și îmbâcsit in noroiul pornografiei pângăresc altarul literaturei, o carte care va dărâma mulți idoli ridicați din nimic. Un volum scris cu nerv și deosebit ta­lent. Pe deasupra „LITERATURA DE SCANDAL“ este ilustrată și de doi ași ai desenului humoristic, A. DRAGOȘ și NEAGU. Cele 280 de pagini de neîntrecută vervă datorite talentului de polemist al d-lui N. GEORGESCU și ilustrate cu măestrie de DRA­GOȘ și NEAGU vor face deliciul lectorilor, literatura DE SCANDAL e sortită unui frumos succes de librărie.

Next