Neamul Românesc, martie 1938 (Anul 33, nr. 46-71)

1938-03-01 / nr. 46

Anul XXXIII Nr. 46 NEAMUL ROMANESC BISECTOR POLITIC N. IORGA I platUs fai aaniem emiam aprobăm­­ Hr. ©«ral*9. 9. % JTe. S8S9S8/889, T REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) I BUCUREȘTI (I) 2 Lei I Abonamente Marți 1 Martie 1938 C Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei ^ar^* Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei In străinătate: Prețul dublu-DIRECTOR N. GEORGESCU Pe drumu­l acțiunii de a priktterea sprituală o eră nouă de înălțare spiri­tuală începe cu hotărârea pe care o dau răscrucile istoriei în viața națiunilor. Pentru luminarea poporului, vasta operă culturală întreprinsă de mării îndrumători se află as­tăzi în plin mers și întâmpină încă dificultăți din cele mai grele. Tot mai largă și cuprinzătoare se întinde această uriașă acțiu­ne de educare și purificare su­fletească și tot mai mult se des­coperă vechi neajunsuri pe care trebuie să le stârpim cu toată e­­nergia. is Statul consolidat și definitiv înarmat pentru o luptă hotărâ­toare împotriva tuturor deprin­derilor nefaste, și-a luat sarcina să ducă la desăvârșire opera în­cepută de călăuzitorii spirituali ai neamului Culturalizarea și luminarea maselor cere o permanentă grijă de a împiedica răul ce se împo­trivește din negurile patimilor și ale superstițiilor care sălășlu­iesc în sufletele degradate. Una dintre acestea este și cre­dința în vrăjitori, ghicitori, chi­­romanți și alții asemenea, care și-au făcut o profesiune specu­lând naivitatea, buimăcind su­fletele slabe și contribuind la crearea unei atmosfere de neho­tărâre, teamă și neîncredere în propriile forțe ale omului con­știent. Primejdia care se poate ivi prin încurajarea publică a a­­cestora a fost înțeleasă de con­ducerea țării, în aceste vremuri hotărâtoare, luându-se înțeleap­tă măsură de a se interzice prac­ticarea în mod public a ghicitu­lui, vrăjitoriei, prezicerii și a ori­căror înlesniri date prin publici­tate îndeletnicirilor de acest soi. Față de noianul confuziilor ce se strecoară metodic în sufletul poporului prin ignoranță între­ținută în diferite chipuri de rău­voitori cu sau fără știință, super­stițiile și cei ce le desvoltă, prac­­ticându-le în mod public întru­chipează încă un dușman al progresului și înălțării spiritua­le a țării. Măsura luată constituie de a­­ceia încă un pas hotărît pe ca­lea largă a purificării naționale, pe care trebuie să o urmăm fără șovăire nană la sfârșit. Telefon 5.70.88­8 A lovi în cineva, a lovi în conștiința lui, în demnitatea lui, în mândria de el însuși, pentru că nu te potrivești cu ei în ce pri­vește anumite teorii, sau pentru că nu-ți place metoda pe către o întrebuințează pentru servirea lor, este un lucru tot așa de sălba­tec și coboară tot așa de adânc în scara civilizației pe brutalul atacator, precum îi coboară și vărsarea de­­ sânge sau izbitura pumnului. N. IORGA Sten*** sănătății S. Senina Maria este excelentă A. S. Principesa Elisabeta a sosit ori în țară, venind de la Me­­rano, unde a condus pe M. S. Regina Maria. Veștile aduse arată că starea Augustei Suverane este exce­lentă. C­ONSTITUTIA... VINI Pus într'o astfel de situație, legat de formule constituționale care-i lăsau doar dreptul de a-și numi miniștrii pe cari, dacă nu recurgeau, — cum au făcut-o aproape permanent —, la falsificația electorală, îi aștepta, cînd erau luați din alte cercuri, distrugătoarea­ dușmănie a cluburilor organizate ca o armată, în plin progres de tehnică, noul Suveran a încercat, ca și Cuza, să întemeieze, fără a ieși la iveală, un alt partid, pe care să se poată sprijini. A avut curajul să numească și să menție timp­ de cinci ani de zile un guvern așa-zis „conservator", în care erau toate nuanțele, de la pretendent la doctrinar, de la moșier la general, de la ruralul primitiv la intelectualul junimist. Cînd însă a fost vorba de a risca totul în războiul pentru Independență, el a crezut că nu o poate face fără a se întoarce la clubiștii cari se arătau dispuși a frimete la închisoare prin sentință a Casației pe aceia cari-și permiseseră să uzurpe o putere ce li se cuvenia numai iar. Adăugirea lui Kogălniceanu, care nu avea cine să-l susție, a fost numai o încercare de a împiedeca o completă îngenunchere.­­ Această îngenunchere însă a primit-o, apoi, pe unsprezece ani, Regele instalînd un re­gim de „Mare Vizir", care i se păru că are două avantagii: unul că se poate lucra și, al doilea, că atotputernicul șef de guvern, răpede despărțit de habotnicul Rosetti, se va despărți și de club și va căuta să strîngă în jurul lui pe oricine pentru a se menținea personal, — ceia ce s'a și întîmplat. N. IORGA De unde isvorăște Liniștea publică După cum se știe, nu numai din rapoartele oficiale sosite din întreaga țară, ci și din văzul și știința iutulor, plebiscitul prin care națiunea a confirmat noua Constituție, s’a săvârșit într’o li­niște și ordine perfectă , intr'o atmosferă de senină reculegere și concentrată înălțare sufletea­scă, contrastând cu caracterul violent și vulgar care il înfățișau alegerile efectuate sub defunctul regim al politicianismului și de­magogiei. Liniștea, și ordinea care au domnit în acea zi, nu a fost de fapt de­cât o logică continuare, o consecință a noului regim al guvernului Uniunei naționale, căci liniștea și ordinea s-au in­stalat în Țară odată cu constitu­irea acestui nou regim de viață nouă, și nu este numai o liniște și ordine de suprafață, de fapt pu­blic și social decurgând numai din forța întunecoasă a legilor pe care acest guvern înțelege să le aplice cu toată dreptatea, dar și cu toată strictețea și severitatea ci o stare, nu numai de­ lucruri, ci și de suflet, isvorând din via­ța interioară a neamului în ca­drul și ca o urmare a noului re­gim în care se găsește Țara. Marele gânditor francez, Char­les Maurras, mare în afară și peste cadrul politicei zilei, în o­­pera lui de sagacitate politică, de experiență a istoriei și cerce­tărilor fenomenelor contempora­ne a arătat și stabilit resorgani­­zarea și pustiirile ce le lasă de­magogia atât pe terenul social, cât și pe terenul intelectual și sufletesc al unei națiuni. Când demagogia isbutește să se întroneze la guvern, ținând în mână frânele Statului, diriguirea budgetului și avuției naționale, directiva constituțiilor naționale urmările ei sunt pur și simplu dezastruoase. La noi s-au experimentat teo­riile lui Charles Maurras fără cunoștința celor mai mulți, fi­­ind-că cei cari le-au pus in prac­tică, guvernanții demagogiei au fost niște ignoranți, iar cei cari le-au suferit niște victime, ex­periența făcându-se pe seama Statului, cheltuelile de ordin fi­nanciar fiind soldate de budge­tul public iar pierderile de ordin moral de sufletul națiunei. Această experimentare, pre­lungită, printr’o brutală forță a lucrurilor mai mult decât trebu­ia, lăsase în sufletul națiunei o neliniște, o frământare și ener­vare, urmată de dezorientări și dezordini intelectuale, care dau sufletului Țării un caracter de vădită anarhie. Regimul dema­gogiei a fost înmormântat de­­apuluri in țara noastră. Din conștiința acestui feno­men liniștea s’a întronat în țara noastră —în starea de fapt și în sufletul național. Ceremonia a nouei Constituții la Palatul Regal,­­ 7 Februarie 1933 — Cuvântul I. P. S. Patriarh. — Cuvântarea M. S. Regelui — CUVÂNTUL I. P. S. S. DR. MIRON CRISTEA, PATrimÂgiUL ROM­NIEI, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MAIȘTRI ,­­ MAIESTATE, In lumea creștinătății de pre­­tutindenea, cea mai mare sărbă­toare, praznicul praznicelor, este ziua învierii Domnului, care a prăbușit o lume veche — plină de patimi — și a scos omenirea la limanul de mântuire a unei lumi noul, lumea iertării și a iu­birii, adică a celor mai­­ sublime virtuți creștine și cetățenești. In ziua învierii pretutindenea răsu­nă armonia melodică a neîntre­cutei cântări din Sf. Scriptură a Bisericii ortodoxe. „Sâ iertăm toate pentru înviere... și unii pe alții să Îmbrățișăm... să zicem fraților și celor ce ne urăsc pre noi“... . Când d. ministru de interne A. Călinescu mi-a anunțat rezul­tatul plebiscitului, — între alte­le — mi-a spus : cum — în mul­te părți și mai ales în Ardeal — alegătorii au mers la plebiscit în chipul cel mai sărbătoresc — cu cântări, cu muzici și fanfare ; mulți au lăcrămat de bucurie, iar alții — în semn de obștească în­frățire — s’au îmbrățișat unii pe alții. Am văzut și eu însumi aici, în București, lacrimi ieșite din iz­vorul unui­ adânc patriotism, când s’a aflat rezultatul plebisci­tului. Aceasta este cea mai pu­ternică dovadă, cum instinctul sănătos și o matură judecată po­litică a nobil-cugetătorului nos­tru popor privește în Noua Con­stituție și in nouile orânduiri ce am făgăduit a le îndeplini, o stârpire a relelor, o îndreptare a greșelilor din trecut, o eră de mântuire a țării, de salvare a a­­devăratelor ei interese, o vioire a întregii noastre vieți de Stat, cu un cuvânt o înviere spre o epocă de mai multă ordine, de mai li­niștită muncă și deci de propăși­re cu pași mai repezi. SIRE, Cu simțăminte de adâncă su­punere și loialitate, dar și cu bu­curia unui tineresc entuziasm, am istorica mândrie a Vă rapor­ta, in numele întregului Guvern, că Cetățenii Rom­âniei și națiu­nea română au înțeles peste orice așteptare eroica hotărâre a Maiestății Tale, că ceea ce se plănuește este spre binele tutu­ror. Și cu glasul aproape a unei unanimități de 4.297.581, s’au de 99,87% din numărul voturilor date, „a acceptat și aprobat“ noua Constituție a Majestății Tale, dată țării cu conlucrarea Guver­nului de sub președinția patria­hului și părintelui sufletesc al țării, iar­ în „contra“ au votat 5.483 sau 0,13%. In fața acestui rezultat mai presus de orice așteptare, națiu­nea română a arătat lumii în­tregi, că din sufletul ei curat au izvorât principiile Constituției celei noui. Și aceasta a documen­tat-o — nu ca mai înainte —prin votul reprezentanților ei din un simplu parlament in camere u­­nite, și nici chiar prin votul unei „adunări naționale“, ci prin gla­sul aproape unanim al celei mai democratice expresii a voinței naționale, adică pe cale de ple­biscit (Helvetian). MAIESTATE. Astăzi s’a distrus hidra cu 29 capete electorale, care a învrăj­bit fără nici un folos pe toți spre pagubă țării întregi. Astăzi s’a rupt păianjenișul de pe ochii ce­tățenilor României întregite, ca să vadă limpede de unde le vine mântuirea , dela eroica hotărâre a Majestății Tale și dela înțele­gerea rosturilor unei țări și a a­­devăratelor ei interese. Astăzi s’a mai distrus : zarva, imperecheri­­le, ura, certele, bătăile electorale și chiar omorurile; și în locul lor se va întrona liniștea, ordinea, munca liniștită, pacea și unirea, pecetluite de frățeștile îmbrăți­­șări ale poporului ca în timpuri legendare. SIRE, FU mulțumit, fii chiar mândru că — inspirat de geniul neamu­lui românesc — ai avut darul, a simți adevăratul puls al poporu­lui și cu eroică hotărâre ai știut da țării o nouă așezare la teme­lia ei. In numele celor 4.303.064 ale­gători și a țării întregi depun la treptele Tronului adânca lor mulțumită plină de cetățenească loialitate și devotamentul plin de admirație al tuturor. Iar tu­r­ nație română — in frunte cu conducătorii tăi de sus până jos, — acum la muncă constructivă pe toată linia, așe­zând pe fiii României etnice și înalt Prea Sfinția Ta, Domnilor miniștri, Domnilor. In aceste clipe înălțătoare, de reînoire a României, primul Meu M. S. REGELE CAROL , gând se îndreaptă cu adâncă e­­vlavie către creatorul României­ întregite, scumpul și neuitatul Meu părinte Regele Ferdinand cel Loial și către toți acei, mici­­ și mari, cari alături de El au pă­­r­timit și au muncit ca să așeze Țara în granițele ei firești. Opera ce s’a întărit cu atâta­­ entuziasm, de poporul Meu, în­ ziua de 24 Februarie, este isvo­­­­rîtă din gândul curat și din adân­cul conștiinței Mele și al sfetni­­­cilor Mei, că îndeplinim un co­­­­mandament imperativ al zilelor de azi, și o moștenire sfântă a făuritorilor României Mari : con­solidarea definitivă a Neamului Românesc. Noua Constituțiune ce am pro­­mulgat-o astăzi, în acest cadru solemn, și care a fost primită cu atâta pătrundere a nevoilor reale ale națiunii de cetățenii Româ­niei, conștienți de datoria lor că­tre generațiile viitoare, n­u este decât o puternică temelie, pe care sunt hotărît, cu ajutorul adevă­raților iubitori de Patrie, și clă­desc o Românie înviorată, bogată și întărită. Această Constituțiune acord la tine in drepturile firești ale moștenirii părintești. La muncă serioasă, ca să facem cu ajuto­rul tuturor din scumpa noastră Românie o țară cât mai tare în lăuntru și mai respectată in a­­fară. Dumnezeu cu noi, cu Re­gele nostru și Țara Lui. Trăiască România­ Nouă ! Trăiască Ctitorul ei, Regele Carol II­ dând drepturile firești ale­ indivi­dului, statornicește în acelaș timp ca aceste drepturi sunt strâns le­gate de datorii. Aceste datorii, din care cea mai sfântă este de a munci fără preget pentru Patrie, trebuie în­deplinite fără șovăire de toți ce­tățenii, fiecare după puterile sale și în locul în care este hotărît a munci. Sunt hotărît a păși cu toată voința pe acest drum mântuitor, întărind fără precupețire, munca și cinstea în treburile obștești. Scopul servitorilor Statului, în­tre care Mă socotesc ca primul, este de a veghea fără încetare la ocârmuirea bunului mers al gos­podăriei publice, pentru întărirea comunității și mulțumirea fiecă­ruia. Numărul așa de mare al votan­ților imi întărește pe deplin con­vingerea că am îndeplinit o ce­rință a întregului Meu popor, descătușind viața publică de in­teresele strâmte de partid și ane­­zând-o pe terenul adevăratelor nevoi ale obștei Românești. Țăranii, muncitorii, factorii de producție, intelectualii, vor avea de azi înainte cuvântul ca să-și apere interesele, fiind chemați în Parlamentul Țării ca reprezen­­tanți ai sferei lor de muncă. Acela care muncește și pro­duce va putea glăsui în treburile obștești, iată calea cea nouă care s'a deschis prin această Consti­tuție. Ca păzitor suprem al intere­selor Neamului, voi veghea în fie­ce clipă, ca spiritul acestei noui așezări a Țării să se păstreze fără știrbire și ca munca fiecăruia să fie cât mai rodnică. Ziua de astăzi trebuie să fie o zi de bucurie pentru toți, căci se deschid larg porțile unui vii­tor plin de progres și de liniște pentru România de mâine. Nu pot în această sărbătoare să nu mulțumesc acelor cari, îm­­pinși de un sentiment puternic de patriotism și de credință că­tre Țară și Suveran. M’au ajutat cu luminile și experiența lor la înfăptuirea acestei opere de de­săvârșire a consolidării naționale. Cu sufletele înălțate și cu bu­curie, România a sosit clipa în care, cu ajutorul tuturor adevă­raților patrioți, vor putea clădi o Românie puternică și fericită. Trăiască România reînoită ! (Urale prelungite). Cuvântarea Maiestății Sale "Regelui Pentru statuia lui Eminescu VARRA/WWvVWVVW/WVV VWWVWVWV SUMA DIN URMA 347.972 lei Cocheta corpului didactic al liceului „Carmen Sylva" din București 2.520 „ D­na Adelina Pașnîcu, Mercurea-Ciuc 100 „ D. N. Gheorghiu, negustor Bârlad­­ Vi­...... 100 „ ... . . .... Total 350.692 lei Dați ci­oiul vostru la lista ziarului »»NEA­MUL ROMÂNESC“« Renumitul ziarist Bruce Lockhart in Capitală Aseară a sosit in Capitală de Bruce Lockhart, un adânc cunoscă­tor al problemelor internaționale. A petrecut ani dearândul in Rusia, Europa Centrală, America și Australia. In timpul războiului a fost consul general la Moscova. In 1918 a fost din nou trimis la Moscova și Ptersburg ca șef al misiunii speciale britanice. In Septembrie a fost arestat de guvernul sovietic și închis la Kremlin ca să fie apoi eliberat și schimbat cu Litvinoff, care fusese deținut in Anglia. După experiența din Rusia, a trecut ca secretar la Legația brita­nică din Braga. In 1922 a demisionat din diplomație pentru a intra în viața economică și financiară din centrul Europei .In 1928 debutează ca ziarist, având un succes extraordinar. In România d. Lockhart vine pentru a doua oară. In anul trecut a fost oaspetele Asociației anglo-române pentru care a ținut o confe­rință. Cu ocazia acelei vizite a avut onoarea să fie primit de M. S. Re­gele Carol, exprimându-și astfel impresiunea avută­ ,JPlec profund impresionat de personalitatea covârșitoare a Majestății Sale Regelui. Destinele acestui popor sunt în mâinile unui om de o inteligență ex­cepțională“. Reia teatrul „Ligii Culturale“ Astă-seară la orele 9, Teatrul „Ligii Culturale" reprezintă admirabila comedie „Rudele", în 3 arte de d. profesor Nicolae Iorga, în regia d-lui Ion Șahighian și decoruri de d. Trai­an Cor­­nescu. Miercuri 2 Martie a. c. la orele 9 seara va avea loc repre­zentația admirabilei piese: „Cadavru­ du", 8 tablouri de Lev Tolstoi, cu dl Ion Manolescu. - Am luptat cu credință și am biruit cu jertfa intereselor noa­stre individuale. Această jertfă nu s'a sfârșit cu împlinirea primului țel al luptei, CI EA TREBUE SA CONTINUE, CA SA SE ÎNDEPLINEASCĂ UNITATEA SUFLETEASCA A TUTUROR FORȚELOR PENTRU CU­CERIREA ȚELURILOR DE MÂINE: PROSPERITATEA ȘI ÎNTARIREA ROMÂNIEI. A . M. S. REGELE CAROL II „Pcuzatorul“• Const. C. Giurescu Lista copioasă a absurdităților pe care a reușit să o înghesue în broșura-pamflet, d. profesor C. C. Giurescu, m’a obligat să insist în analiza ultimei manifestații istorico-„estetice“ a savan­tului care a scos măgarii din negura veacurilor. D-sa se laudă cu aprecierile bune, pe alocurea entuziaste, ale istoricilor unguri de la Pesta, după ce a desființat cu o tră­sătură de condei pe toți aromânii cărora nu mai le dă dreptul să existe dela 1200 încoace, în Balcani, decât... în documente și in toponimie! Ca și în prefața manualului său lansat cu o reclamă publi­citară neîntâlnită ’încă, d. Const. C. Giurescu încearcă din mi­­zeri­i neputință să lovească în Nicolae Iorga — din ura nepo­tolită care stăpânește ori­unde mediocritatea în fața valorilor superioare. A încercat și încearcă minusculul personaj să atace pe cel care i-a dat din nesfârșita comoară a sufletului și minții sale pro­digioase, îndrumări și iubire, — ceea ce nu reprezintă pentru in­gratitudinea curentă aproape nimic. Dar pe de-asupra, profeso­rul i-a mai rezervat ceva: o catedră universitară. I-a păstrat-o cu luptă grea, de­și era vorba de acelaș tinerel istoric, golaș ca intelect și deplorabil în metode, care, începător în domeniul în care Nicolae Iorga e un uriaș, nu se sfia să-și noteze necuviințe marginale către maestrul său, către maestrul atâtor generații." Să insist oaze, să trasez în amănunte portretul unui dascăl im­provizat din nimic, pe care l-am pus înaintea sutelor de texte lua­te din cărțile altor istorici ? Metodele așa de puțin științifice cu care a lucrat până acum, se cunosc. Din ele apare minim, cum va fi totdeauna. Predestinat migalei grele, dar de o rară paupertate în ceia ce privește înțelesul larg, cuprinzător, al evenimentelor, d. Const. C. Giurescu poate fi harnic, dar îi lipsesc mijloacele să ajungă o personalitate de seamă. Intoxicat de neputință meschin prin temperament și înclinări, nedestoinicul personaj va putea să continue cel mult o laborioasă operă de cârtiță. Această misiune, în modestia ei, poate fi uneori utilă, —i­ci măsura în care și cea mai mizerabilă vietate adaugă­ ceva stră­duinței unanime. Prin configurația d-sale sufletească, lipsit de elan, extenuat de invidie, „magistrul“ inovărilor absurde e re­fractar prin definiție înțelegerei superioare, permanent inadap­tabil înălțimilor. Și de toate acestea sa fie vinovat Nicolae Iorga ? N’are d-sa destule „acuze“ pe umeri, zvârlite cu măestrie de pitosul personaj, care cândva, scobora cu inima cât un pu­rice Rue des Chataigniers ? E minunat magistrul Coca! Și reușit, nevoe mare. Are al­iajul să susțină că Nicolae Iorga n’are memorie. Cel a cărui minte clară cuprinde o imensitate și o varietate de cunoștințe care se înlănțuesc în scrisul și în vorbirea sa, revărsându-se ca dintr’o cascadă prodigioasă, a cărui memorie unică în lume a uimit și uimește valori universale. Nicolae Iorga e redus în dialectica d-lui Câca la un uituc oare­care... Ceva mai interesant: S’a găsit d. Câca Giurescu să dea lecții de iubire pentru neam lui Nicolae Iorga ! Să îl acuze domnul cosm­ograf că a invitat pe evrei să trea­că la... plugărie, ceea ce a avut ca urmare că sute de mii dintre ei au pornit în marș forțat spre coarnele plugului! Dar d. George Brătianu avea sute și poate mii de evrei în partid! Iar d. Dacâ antisemitul din Focșani se alegea în Cameră și cu voturile devotamentelor georgiste din Târgul Cucului! Nu e bun patriot N. Iorga, și e lipsit de memorie! Cel care susține aceste enormități nu poate fi decât un om cu mintea obtuză, submediocru sau iresponsabil. Dacă nu toate laolaltă. Dar cel care a scris simfonia comună, și o cântă mereu, nu e singur.... D-sa face parte dintr’o Școală. O școală nouă, istorică și politică. Ea e la nivelul magistrului Giurescu, așa cum el se menține la înălțimea de cugetare și de procedee a distinsei ambianțe.... ^ r ^ r ^ _ _ r ^ N. G. Epigrame Păstorel narează im­presii de la o reprezen­tație de circ. Inca un fin comediant in circul șela ambulant. Era băut, era bufon... Azi îl reneg, ca șampion. In ora plecării cu plosca In ceasul sumbru și suprem Zdrobit de setea mea vorace Voi încheia ca’ntr’un poem. Sorbind o ciorbă de potroace, cocoș LUI EFK.UK Erarhie și anarhie literară D. Geo Bogza este unul din școala suprarealistă la noi, deschisă acum vreo zece ani într’o lăptărie pe Văcărești. Dar ce este supra­­realismul ? Este evadarea de sub autoritatea ultimului tiran care ne stăpânește : conștiința clară în stare de veghe și rațiunea. O lume larvară, confuză și incoherentă zace în subconștient încercuită de autoritatea vieții conștiente. Ea nu se eliberează de­cât un vis când ne bucurăm de adevărata libertate a ființei noastre. Dacă am lăsa visul să ne stăpânească și nu veghe ? Dacă in loc să ne mai gân­dim la cele ce scriem nu ne gândim de loc și lăsăm să curgă la ne­sfârșit cuvinte, imagini fără nicio legătură, necontrolate, necen­zurate de voința tiranică a rațiunii . Eu fiind unul spiritul meu e tot unul și nimic nu mă face să decid când spiritul meu e sau nu în eroare; însăși eroarea nu există de­oarece mă contrazic tot timpul. In stare de veghe mi-e interzis să fac un anumit lucru. In vis 11 fac. Deci și păcatul este o iluzie, de aceea defecțiunile mele pot fi îngerul meu păzitor. Astea sunt con­secințele suprarealismului. Semnificativ e de asemenea și un alt fapt. Toți suprarealiștii din Franța (pământul de origine al școlii) fie el arieni sau văziți au eșuat în marxism, ciudat nu ? Materialismul istoric aduce în primul plan al conștiinței colective viața vegetativă a instinctelor, noaptea corpului uman, care în creștinism este dominată de au­toritatea spirituală. In fața instinctelor nu există deosebire, toți sunt la fel, de a­­ceea nimeni nu are dreptul de a conduce pe ceilalți pentru că a­­ceasta i-ar duce la exploatarea lor, într’o parte autoritatea rațiunii cade ca nefiind certă , dincolo autoritatea politică, a conducăto­­rului cade și ea. Amândouă, aceste lucruri nu sunt decât anarhie pură și simplă, — adică renunțare­a omului dela demnitatea lui de om. Nimic nu poate sa meargă mai bine cu materialismul istoric decât suprarealismu­l. De aceea stânga literelor și artelor (avant-gar­­da) merg mână în mână cu stânga politică, de cele mai multe ori ca­muflată sub egida unei noui spiritualități, (,J Buna Vestire“). ‘ ' ....­........ Horia Stamatu

Next