Neamul Românesc, noiembrie 1939 (Anul 34, nr. 241-264)
1939-11-01 / nr. 241
Anul XXXIV Nr. 241 fa*a postata »mita In unmeris conform aprobarel Dr». O-ralo P T. X. Nr. 29901/939. Miercuri 1 Noemime 1939 C FONDATOR ȘI PROPRIETA* N. HORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Strada SFT. IONICĂ No. 4 (etaj) BUCUREȘTI (I)2 Lei Abonamente In tară: Telefon 5.76.8B In străinătate: Prețul dublu. Pe un an, 600 Lei. Pe șase luni, 300 Lei Pentru autorități și instituțiuni, 1000 Lei DIRECTOR N. GEORGESCU Jastîtică șn Piața Capitalei a căpătat deja o vreme, în ceea ce privește afișele cu prețuri un aspect cu totul nou. Ca să fim mai preciși, un aspect care, și el se schimbă din zi în zi și uneori din oră in oră. Firește, este vorba de tendința de urcare a prețurilor, concretizată, cum am spus în diferitele cifre din ceas în ceas. In buletinul săptămânal al Camerei de comerț și industrie se Înregistrează de asemeni faptul, cu adăugirea, urcările s’au manifestat la articolele importate — cafea, ceai, piper ,orez, untdelemn, etc. Articolele indigene au marcat și ele urcări, în special la săpunuri, ulei, etc. Sunt desigur o serie întreagă de cauze cari justifică, poate nu tocmai în măsura întreagă, aceste urcări : lipsa de marfă, scumpirea devizellor în compensație, riscurile, greutatea și scumperea transporturilor, prohibirea exportului în unele țări, factorii psihologici, înțelegem și, pe cât ne lasă punga, suportăm nouile prețuri afișate. Dar, ni se plângea eri un cetățean care a plătit oul cu 3 lei și căruia, un anume furnizor i-a scumpit sticla de un litru, de vin înfundat, cu 2 lei și căruia, alt furnizor i-a scumpit brânza de la 48 la 56 lei kilogramul și căruia, alt furnizor i-a făcut opt lei kilogramul de mălai. Iată, asupra acestui punct trebuie stăruit: Consumatorul înțelege urcările cari nu sunt din vina negustorului și, cu voie de data aceasta, suportă. Dar la adăpostul justificărilor de mai sus, comercianții nu se sfiesc să scumpească articolele indigene îngreuind și mai mult consumatorului. Asupra acestui fapt ne îngăduim să atragem privirile d-lui pîtaîei^ ^ombrows^’ Primarul Ca ASTAZI NOI NU CREDEM CA VIAȚA ARE O SINGURA LATURA, CA NUMAI PARTEA MATERIALA ESTE ACEIA CARE DOMINA, CI NOI CREDEM FERM INTR'O ARMONIZARE TOTALA A TUTUROR NEVOILOR VIEȚII, — ȘI ACEASTA ATÂT PENTRU MUNCITORI CAT ȘI PENTRU TOȚI CEILALȚI PRODUCĂTORI AI ȚARII. M. S. REGELE CAROL II Al X’lea Congres Duminică 5 Noembrie ora 14, va avea loc sub președinția d-lui prof. dr. Amza Kanu, ședința de deschidere a celui de al X-lea Congres național de chirurgie. Congresul va dura 3 zile, dela 5—7 Noembrie 1939. ~Biroul Congresului va fi astfel alcătuit: Președintele Congresului: prof. Amza Kanu; vice-președinte: prof. N. Hodolomei; președinte al Asociației române de chirurgie: prof. I. Bălăcescu; secretar general al Asociației române de chirurgie: dr. Petre T. Topa; casier: dr. Ștefan N. Popescu; secretari: dr. Baku Șt. RiS Tiie. *0* Aiurajrai- Cîci /Viuru&J ) PROGRAMUL ZILEI I-a I (Duminică 5 Noembrie 1959) . LUCRĂRILE CONGRESULUI Ora 14: Ședința inaugurală a congresului în marele amfiteatru al Facultăței de medicină. . a) Discursul d-lui profesor Amza Jianu, președintele congresului; b) Darea de seamă a d-lui dr. petre T. Topa, secretarul general al Asociației române de chirurgie. Ora 15: Ședința de lucrări. I a chestiune la ordinea de zi. Maladia lui Nicolas Favre, rasa inguino-iliacă. Raportori: d. profesor Stefan Nicolau și dr. Z. Borza, Cluj. Comunicări in legătură cu I a chestiune; 1. I. Marian: Rezultatele obținute cu iodaurol în tratamentul limfogranulomatozei inguinale benigne Nicolas Favre ; 2. Petre Țopa și D. Caramuzulescu; Tratamentul maladiei Nicolas Favre „inguinal“; 3. Victor Dimitriu și M. Robitu (Brăila): Dificacitatea tratamentului chirurgical în „Nicolas Favre inguinal"; 4. I. Făgărășanu: Tratamentul chirurgical al maladiei in faza inguinală; 5. Dan Berceanu: Contribuțiuni la tratamentul limfogranulomatozei inghino-iliace (Nicolas Favre); 6. 1. Giorteanu, Turai și Cotiță: Valoarea tratamentului chirurgical în limfogranulomatoză benignă inguinală. Comunicări diverse . 1. Profesor N. Hortolomei, Burghele și Podeanu: Injecțiile intraarteriale in infecțiunile membrelor; 2. Profesor N. Hortolomei, Burghele și Oănescu: Rezultatele ganglicetomii cortico-renale în hipertensiunea arterială permanentă; 3. Profesor Traian Nasta: Considerațiuni asupra tratamentului chirurgical al ulcerului gastro-duodenal; 4. Profesor loan Jianu : Uretero colostomie pentru fistulă vezico-vaginală; 5. Profesor loan Jianu: Procedeul meu pentru cura herniei inguinale; 6. C. Arameșteanu (Huși): Studiu clinic și experimental asupra dilatației acute de stomac; 7. Al. Tzaicu: O nouă concepție în chirurgia gastroduodenală: Stomacul bilocular terapeutic; 8. I. petroșanu: Carcinomatoze multiple. PROGRAMUL ZILEI A II-a (Luni 6 Noembrie 1959) Orele 9.12: Ședințe operatorii și vizitarea spitalelor. Orele 14.30: Ședința de lucrări. A Il-a chestiune la ordinea de zi: Chirurgia compresiunilor medulare. Raportor: D. Bagdasar și Th. Firică. Discuțiuni: I. Prof. A. Jianu și Condeescu: Tumori medulare; 2. Petre T. Topa: Compresiunile medulare în fracturile coloanei vertebrale; 3. Dan Berceanu: Fractura coloanei dorso-lombare compresiune medulară, vindecare; 4. I. Gilorteanu, Atanasiu și Ionescu: Considerațiuni asupra rănirilor de război ale măduvei. Comunicări diverse: 1. Profesor Traian Nasta și N. Frâncu: Ostromielitele centrale; 2. Profesor loan Jianu : Noi cazuri de esofagoplastie; 3. Profesor loan Jianu: Noi cazuri de rinoplastie (o proecție); 4. Profesor N. Hortolomei și P. Georgescu: Constitu tratamentul funcțional al fracturilor un progres? 5. Profesor Da. Teodorescu și Slama: Câteva cazuri de antinomicoză perimaxilara; 6. A. Trosc (Iași): Incizia circulară periferică a nsciaticăn tratamentul deformațiilor spasmostice a membrului inferio (metodă personală); 7. E. Christide și Săbăilă: Infiltrații anestezice periarterale in afecțiunii chirurgicale ale membrelor: Petre Severin (Vaslui): Un caz d luxație recidivantă scapuloumerală tratat prin osteoplastie a coracoidei (Oudart); 9. A. Lambescu (Mangalia) : Reflexiun asupra rezecției ca tratament chirurgical in tuberculoza genunchiului; 10. Șt. Jianu: Radiologii in război; 11. D. Zeama (Arad) Contribuțiuni la tratamentul morbului Pott și al paraplegiei optice. PROGRAMUL ZILEI A HI-a (Marți 7 Noembrie 1959) Orele 9—12 dimineața: Ședinți operatorii și vizitarea spitalelor. Orele 14.30. Ședință de lucrări. A III-a chestiune la ordinea de zi. Hormonii In chirurgie. Raportori: Gh. Plăcințeanu (Iași) și I Porumbaru ( București). Comunicări: 1. E. Cristide ș Grozavescu: Flebită pelviană; 21. Făgărășanu: Diagnosticul hormonal al tumorilor ovariene; 3 V. Pătrășcanu (Bacău): Considerațiuni asupra rezultatelor vaccinoterapiei Delbet in afecțiunii* chirurgicale; 4. V. Pâtrășcanu (Bacău): Ocluzie intestinală prin brida Lane; 5. M. Constantinesci și V. Țuchel: Maladia lui Basedow și fibromul uterin; 6. C. Andreoiu și Gh. Panaitescu: Considerațiuni asupra tratamentului chirurgical al gușei (Abrud Alba); 7. R. Popescu-Tătaru: Incercâri de conduită terapeutică profilactică a maladiei post operatorii; 8. /. Petroșanu: Echinococoză peritoneală gigantă ; 9. R. Vasiliu și Săbăilă: Perforație intestinală de origină gripală; 10. Dr. G. Teodorescu-Galați și dr. Riter: Contribuțiuni la studiul peritonitelor încapsulate. Orele 16.30. Adunarea generală. 1. Darea de seamă a casierului d. dr. Șt. N. Popescu; 2. Alegerea vicepreședintelui pentru congresul din 1940. 3. Fixarea chestiunilor pentru congresul din 1940. RAPOARTE: I. Maladia hd Nicolas, fesa iagulno-iliacă Raportori: Prof. ștefan Nicolâu și dr. Z. Borza (Oluj). II. Chirurgia compresiunilor meditiere Raportori: D. Bagdasar și Teodor Firică. IIî. Hormoni în chirurgie Raportori: Dr. Gh. Plăcințeanu și dr. Ion I. Porumbaru, i Sâ fie măcar acest hotar ? Cu toate măsurile ce s'au luat pentru ca să apere Parisul, Londra și atîtea alte mari orașe de primejdia morții din cer și din fier, cu toată încotoșmănarea monumentelor și săparea de adăposturi contra omorului în masă a oamenilor nearmați, cu toate evacuările sutelor de mii și trimiterea la țară a copiilor, măsuri pe care, cu obișnuitul nostru talent de a face cu alții, le maimuțărim sgomotos și costisitor, pănă acum, afară de ireparabilul desastru de la Varșovia, care nu e totuși, în genere, o cetate de artă, opera marilor creatori de frumuseță n'a avut să sufere de pe urma aviatorilor și a trimițătorilor de ghiulele la zeci de kilometri. E oare numai pentru că nu s'a „proclamat" războiul din locul care a pornit ofensiva ? Să credem că, măcar după experiența din Spania, alecarii dezastroase resultate stau astăzi înaintea oricui, — ca să nu mai vorbim de ce s'a nimicit la Reims și aiurea, acuma un sfert de secol —, s'a înțeles că sînt creațiuni omenești așa de respectabile încît și avîntul necruțător spre victorie trebuie să se oprească înaintea lor. Și poate că la această credință ar fi de adaus încă una: că a ucide dintr'un sbor sau de la distanță mii și mii de oameni nevinovați e una din acele crime pentru care nu se poate găsi o pedeapsă. Pentru a cultsva muncitorimii MII IWIKi WMII III III MB Atențiunea tot mai vizibilă acordată in ultima vreme păturilor noastre muncitorești, a determinat creearea unei serii întregi de instituțiuni, menite a aduce în rândul roboților uzinelor și atelierelor, frântura de lumină spirituală, de care am fost lipsiți sub toate regimurile politice ale trecutului. Tânăra organizație autohtonă, de muncă și voe bună, deși încă la primele sale începuturi, a prins a recolta roade dintre cele mai evidente. Teatrul muncitoresc, universitățile muncitorești, bibliotecile de acelaș gen, ora de radio săptămânală, toate aceste elemente contribuiesc mereu la culturalizarea muncitorilor, la trezirea lor din apatia morală in care se sbat de vreme mult prea îndelungată. Laolaltă cu aceste instituțiuni, o încă nouă tipăritură încearcă cu mijloace fericite, să deschidă câmpuri noi de activitate spirituală, să introducă gustul cutitului în rândurile muncitorimei noastre ținută pănă mai ori la periferiile societății, care nu o putea înțelege, refuzând chiar a-i da o mână de sprijin moral. Revista „Muncă și voe bună“, condusă cu pricepere și tact, de scriitorul de temelie, care este d. Mihail Sadoveanu, s’a impus ca o publicație fruntașe, între tipăriturile românești, închinată, după cum reese din cuprinsul paginilor sale, în special lumii muncitorești, publicația aceasta va împlini, poate, acel gol care se resimțea atât de profund, lipsa unei publicații culturale cu caracter nu politic sau social, ci cultural, instructiv și distractiv pur și simplu, la nivelul de pricepere al celor ce muncesc din greu cu brațele și cu palmele bătătorite de intemperiile muncii de uzină. Educarea muncitorilor și ridifcarea lor la un plan cultural și moral cât mai ridicat este o verigă în plus, adăugită lanțului de înoiri naționale ale ceasului de față. Și dacă, poate, această educare necesită jertfe și eforturi, fie chiar materiale, nu trebue să se uite că roadele care se vor vădi într-un timp desigur destul de apropiat, vor compensa pe deplin sforțările de azi. Msistențm Post- Km Este înălțătoare de suflete și mișcătoare de inimi grija autorităților pentru ajutorarea studenților.. Diferite propuneri se fac, toate bune și interesante. Director Stoicescu contribue spunând ca să se facă o largă organizație sportivă studențească, adică, după cum ziceau romanii, să obținem mens saua in corpore sane. Alternând studiul intensiv cu sportul în aer liber tinerimea universitară va avea minte solidă în trup robust. Este, evident, o mare schimbare cu cele ce se petreceau cu trei,patru decenii înainte. Pe atunci nu erau cămiuri pentru studenți; asistența lor se reducea la „Fundația Carol I“, biblioteca și sala de conferințe. Studenții locuiau pe la gazde modeste, unde pe un preț mic, aveau camere mobilate și pensiune. Am avut prilejul ca copilandru, pe vremea aceia, să vizitez prieteni mai vârstnici, studenți universitari, la gazda lor din strada Frumoasă. Locuiau într’o cameră cu două paturi, dulap și masă de lucru, — totul foarte curat. Mâncarea era excelentă. Unul e azi înalt magistrat, — celălalt profesor de liceu și compozitor muzical. Erau și birturi „Iconomice“, cu cartele de 30 feluri, începând de la 10 lei cartela până la 25 lei, bunăoară „La Pisica Albă“, lângă Ateneu, unde „cuconu Ghiță“ servea specialități gustoase. Acolo am cunoscut pe des. Hamangiu, proaspăt licențiat in drept, care scrisese o teză celebră în vremea ei despre „Proprietatea literară“. Studenții, după cum am spus, afară de bursieri, nu se bucurau de nici o asistență materială sau morală oficiale. Erau, însă, siguri că vor găsi imediat un loc de activitate în societate, ca profesori, magistrați, medici, avocați, ingineri, arhitecți, veterinari, farmaciști. Nu exista încă proletariatul universitar. Astăzi, studenții, cât țin studiile, se bucură de o asistență ce se desvoltă mult și e foarte îmbucurător. N’au, însă, siguranța din trecut, de a-și câștiga existența. Cred că aici este ceia ce se chiamă în optică punctum caecum. La ce va folosi cea mai largă îngrijire în vremea studiilor, cămin bun, gratuit sau pe preț mic, biblioteci, conferințe, spectacole, sport, când odată sfârșită această viață confortabilă, tânărul licențiat sau medic va vedea toate locurile prinse și cărările închise, redus la șomaj, candidat la mișcări subversive în orice direcție ? Impulsul subversiv se naște și se desvoltă din necaz, din lipsă și din inegalitate prea mare de situații. Șomajul provoacă nemulțumirea din mizerie, iar faptul că tineretul român băștinaș se vede rămas fără ocupație rentabilă pe când foștii lor colegi minoritari se bucură de situații bune — iată răul ce trebue remediat urgent. Este o chestie de afirmare a prestigiului național și o necesitate de armonie socială, fiindcă numai sancțiuni fără o ordine pornită de la ideia justiției este fără efect real. Propuneri de o bună așezare. 1. Să se alcătuiască din sânul Frontului Renașterii, sub directa autoritate și priveghere a ministrului, un comitet de plasare a titraților universitari in funcțiunile publice de stat, județ, comună, regii, case autonome și întreprinderi particulare, bănci, industrie, comerț. Departamentele să fie obligate a numi numai dintre titrații aleși și propuși de comitet. 2. înăsprirea legii proporției de români băștinași în întreprinderi străine. Pedeapsa închisorii pentru comitetele de direcție respective, judecata urgentă după legea micului parchet. . 3. Baroul să fie deschis numai pentru membrii ce au activat în frontul studențesc, înființarea notarilor și instanțelor notariale de trei grade, a portăreilor executori speciali și a avocaților de procedură (avoués) cu asistenți titrați plătiți, va plasa mulți licențiați și doctori în drept. 4. Să se înființeze medici sedentari obligatori la sate mai mari, de asemeni veterinari, agenți sanitari, dispensării și farmacii. 5. Comitetul de plasare să întocmească asociații de tineri ingineri și arhitecți cărora să li se dea lucrări publice și private obligator cu precădere. Contractele să fie gajate la Banca Națională care să emită credite de construcție cu termen lung și procent mic — prin amortizări anuale. 6. înființarea unei Casse de credit a titraților, care să le dea mijloace de traiu minimale în intervalul de la părăsirea căminurilor până la plasarea lor în ocupațiuni mulțumitoare. Evident că atunci când s’ar instaura Cooperația Generală a producției și vânzării naționale, tineretul băștinaș va avea salariu și tantieme confortabile. Până atunci să îndeplinim imediat cele de mai sus. Dispărând nevoia și mizeria tineretului titrat, vor dispare orice veleități de agitații: Sublata causa, tbulitur efectus! N. N. Lenguceanu începând de mâine TARIFUL AUTOBUZELOR S. T. B. SE SCUMPESTI începând de la 1 Noembrie S. T. B.-ul scumpește tarifele numai pentru linile de autobuze. Profira fiecărui bilet se scumpește cu un leu, astfel că cea mai mică cursă va costa 5 lei în ci li-a, sau corespondența 7 lei, iar ci. Ia respectiv 6 și 8 fei. La tremvie, tariful rămâne neschimbat. Măsura a fost impusă de unele scumpiri ale benzinei, curentului electric și diferitelor materiale. Ajutați pe negustorii români t Tradiții CÂNTECELE NOASTRE POPULARE „Reorganizarea grijei și stimularea dragostei pentru portul nonervat“, — este titlul unei note venită din Cehia. Deunăzi citam din Italia, în ordinea preocupării Statului de păstrarea tradițiilor, — o lege strictă pentru cultivarea și nealterarea cântecelor populare, înlesniri și avantagii speciale artiștilor, editorilor, teatrelor, țin să stimuleze și să promoveze arta cântecelor naționale populare. Asemeni s’a zăgăzuit prin sancțiuni ultragiul disonanțelor sălbatece de jazz, sau a melodiilor languroase și toride de un retorism bolnav. Duhul de renaștere națională și la noi, purcesă într’o înaltă și slăvită grijă de Sus, și întreținut de mult, de câțiva înțelepți și cărturari ai nației, aerisește și purifică azi, pe cât o îngăduesc oamenii și mediul, cultura și tradiția. Ca și portul național, cântecele noastre populare, naționale, sunt o podoabă de artă în patrimoniul sfânt al românismului. Vasile Alexandri spunea: — „Melodiile unui popor ca și improvizările lui poetice, sunt tezaurul cel mai prețios al său, căci face parte din inima și geniul lui. Isbucnirile acestea armonioase, ce cuprind o lume întreagă de simțiri duioase, de aspirațiuni și taine sufletești, ne impun datoria de a le feri de nimiciri, și a le păstra cu sfințenie ca pe odoare sacre ale națioaalităței noastre“. intr’o carte, cu un prețios conținut, al lui I. B. Bobescu, avocat, — găsim și un studiu consacrat cântecelor noastre populare. Sub aici lucruri de frumoasă observație, simțire și cunoaștere a melodiilor noastre, caracteristic românești, transmise prin viu graiii din cine știe ce vremuri îndepărtate, de bucurii sau restriște, — „Cântecele noastre naționale“, — spune d-l Bobescu, ne-au păstrat faptele glorioase ale strămoșilor și depozitul acela sacru ce se cheamă limba strămoșească. Cântecele noastre naționale, mai dovedesc și origina noastră latină și strânsa înrudire cu frații noștri Italieni, căci în cântecele poporane ale Italiei, „frunza“ din cântecele noastre e înlocuită cu „floarea“. „Fior de viole ! Che fece la ferita ehe mi dade. Și voștri ochietti furono le straie ' spun italienii. Și dacă cele mai multe din cântecele noastre populare, încep cu frunză verde, aceasta provine din iubirea ce românul o are pentru natura înverzită. Frunza verde din cântecele noastre, servește apoi și de caracteristică a cântecului. Cântecele populare au viața lor. Răsar sfioase în preajma colibelor, prind apoi aripi și cutreeră văile și dealurile în pânzUm de fumul vetrelor. In „cântecele bătrânești“, ca și în cele „ostășești“, se desfășoară evenimentele istorice, faptele vitejești ale eroilor. In „cântecele haiducești", apare resentimentul ce haiducii aveau contra fanarioților și a „ciocoilor“, invaziile, tirania dregătorilor, birurile, sărăcia, care lăsa adesea în vatra țăranului un tăciune stins și cenușa în oală, au făcut ca răbdarea proverbială a rumânului să fie la urmă învinsă și lăsând bordeiul afumat, să ia calea codrului, făcându-se, un tâlhar de drumul mare, ca „haiduc“. In pădurea dela Strungă ! Sânt de cei ce-mpușcă lună Sânt de cei cu pușca lungă, I Care noaptea ’n frunză sună Care dau chiorâș la pungă! In „Doine“ românul cântă durerea, dragostea, întristarea, văzând pământul scump al Țării cotropit, iubirea de libertate, dar mai ale în Doine cântă „Dorul“, cu toate chinurile lui. Doina e cântecul național prin excelență, ce admite toate tonurile, de la suspinele înecate ale unei chinuitoare suferințe, până la strigătele războinice ale eroilor. Doina e cântecul trist ce nu are nevoie de cuvinte, spre a fi înțeles, cântecul prin care românul și-a spus tot dorul și durerea ce-l apasă. Cine a auzit „La mijloc de codru des“, ori „Mugur mugurel“, „Cu ce apă te-ai spălat“, „Cine n’are dor pe lume“, „Toate trec, toate se duc“, — și nu și-a simțit sufletul robit de frumusețea acestor arii naționale, aceste suspine ale văilor și munților noștri, în care românul și-a înecat și-și va îneca totdeauna „dorul“ sufletului lui“ ? Kelvenete Mloanal Sțreche barbară. Pe marele profet mereu l'ascultă flirii vechi, Peonii și Tribalii Scordiscii, Ostrogoții și Vandalii Iar Tauriscii cu răbdare multă, Stau prosternați... Se chinuie Profetul Să afle ce-i în Spațiul Mioritic, El dă în bobi, aleargă 'n Neolitic, Dar tot în van... Năpraznic e secretul. Atunci Odrysi, Edoni, Daorși, Bisați Și Tauriscii crunți pe cât de 'nalți Terfiați de marile contraste De acelaș crunt mister învolburat Pornesc în trup nebun, dezordonat, Urlând cumplit în golurile vaste. COCOȘ „VAGABONDUL" LA TEATRUL 11311 CULTURALE Azi și în fiecare seară la orele 9 precis Teatrul Ligii Culturale reprezintă ,,Vagabondul“ piesă în 3 acte de N. IORGA. In fruntea distribuției: Eugenia Voinescu, Telly Barbu, Getta Kernbach de la Teatrul Național Hella Mircescu, Cezar Teodoru și Dorin Sireteanu. Direcția de scenă Nicolae Massim. Cassa este deschisă în fiecare zi între orele 10—1 alm. și 4—16 seara. Telefon 4.60.60. Din trecutul eroic al presei bănățene „Dreptatea“, întemeiată de Alexandru Mocsonyi, reușește să armonizeze, prin puterea covârșitoare și măestria surprinzătoare a scrisului cald și convingător al distinsului ei redactor și al vrednicilor săi colaboratori, în acord de muncă devotată, răbdătoare și cinstită, toate elitele spirituale ale Banatului, pentru cimentarea unității noastre de simțire, gândire și acțiune și pentru păstrarea, cu orice preț, a integrității sufletului nostru colectiv, în lungul șir de crâncene lupte și suferințe. Datorită admirabilelor însușiri, sclipitoarei inteligențe și a mistuitoarelor străduințe ale distinsului fii redactor, și de la 1 Noembrie 1894, director Dr. Valeria Branișce, „Dreptatea“ apare in condițiuni foarte bune și ajunge a fi considerată și apreciată, ca și cel mai mare și cel mai bine refigiat ziar al românilor din Ungaria“. Răspunzând unei adevărate ecesități ziaristice române, acest cotidian a însemnat o nouă etapă în evoluția noastră politică, socială și culturală și avea un rol hotărîtor în propășirea vieții noastre naționale, ținând permanent trează conștiința noastră națională, într’o vreme, când slova și limba românească erau batjocorite și desconsiderate. Paginele, lui mărețe , și de o înaltă gândire politică oglindeau întreg sbuciumul vieții noastre de atunci, precum și înflăcărată dragoste pentru cimentarea rândurilor luptătorilor noștri, cari purtau în sufletele lor aceleași idealuri și luptau din răsputeri pentru îndrumarea sănătoasă a masselor subjugate. Articolele publicate în „Dreptatea“, în cursul anului 1894 până în luna Martie 1895, de dr. V. Branișce ,erau energice, de scânteieri fulgerătoare și de-o franchetă, care robea. Dar, acțiunea viguroasă, lupta dârză pe care a dus-o dr. V. Branisce in coloanele „Dreptății“, în tovărășia mai multor tineri entuziaști bănățeni cu ochii ațintiți spre noua dâră de lumină, pentru menținerea neștirbită a sufletului românesc bănățean și pentru revendicarea drepturilor sale firești amenințate, a deslănțuit — după cum era de altfel, și de prevăzut — un potop de procese de presă (23), judecate în fața tribunalului din Timișoara. Apărătorul doctorului V. Branișce, in aceste procese, era marele animator al tuturor mișcărilor și acțiunilor naționale românești din Banat, renumitul avocat lugojan, Coriolan Brediceanu: ,Și eu am avut fericirea să-l am — zicea dr. V. Branișce despre Coriolan Brediceanu — ca apărător în procesele mele, în secundul an, când, unul după altul, nu mai puțin de 74 procese de presă s’au pus în curgere contra foii ce redactam și semnam ca redactor responsabil. Era desbaterea a vreo 23 procese cumulate. Se pertracta Încă după vechea procedură, fără întrerupere. Se începuse desbaterea proceselor dimineața la orele 8 și de abia a doua zi dimineața se terminase. După miezul nopții pe la trei, în sala tixita de lume, curgeau sudorile de pe mine. Extrem de încălzit, mă plec către dânsul și zic: „Grozav de cald, nu mai pot suporta“. „Las că te pun ei la răcoare!“ a fost răspunsul lui, plin de umor, care, la prin minune, îndată, unde m’așteptau 2 ani din cea mai frumoasă vârstă a tinerețelor, un considerabil număr de prieteni se adunaseră, ca să ne luăm ramas bun. După masa luată împreună, ne urcarăm cu toții în birjă ca să o luăm spre gară. Coriolan Brediceanu sare sus și strigă: „Stai! Mână’n pas. Las să vadă timișorenii, cari ne-au judecat, că noi n’avem motiv de-a ne grăbi la temniță!“ Cu toată predonia plină de energie și de impunătoare demnitate a lui Coriolan Brediceanu, însuș, condamnarea d-rului V. Branișce era inevitabilă. Francheța și curajul, cu care acest erou al românismului a cutezat să lupte împotriva sistemului de anihilare sufletească pentru revendicarea drepturilor noastre firești amenințate, trebuiau pedepsite în mod exemplar și cu rigoarea cuvenită. După condamnarea d-rului V. Braniște la 2 ani temniță de stat și 1300 florini amendă. „Dreptatea“ ,în mod fatal își reduce extensiunea și, în anul 1897, iși sistează definitiv apariția. Dr. A. Feteanu J