Oastea Domnului, 1934 (Anul 5, nr. 1-52)

1934-01-01 / nr. 1

±і Numărul acesta împreună cu Calendarul 5 Lei. Supliment la „LUMINA SATELOR“. Anul V. Sibiu, 1 Ianuarie 1934 Nr. 1 Un număr din foaie costă: Lei 2*50.­­ Red. și Admin.: Sibiu, Str. Avram lancu 5. [ Abonament: 1 an (fără „L. S.‘*) 100 Lei. Un mănunchiu de flori de iubire - Părintelui Iosif-de Anul nou. Prea scumpul meu frate în prea dulcele nostru Iisus Hristos, care cu a Sa purtare de grijă ne-a adus şi la pragul acestui an nou, dându-ne prin aceasta vreme de pocăinţă şi de îndreptare a vieţii, pentru care bunătate Ii mulţumim din tot sufletul şi ne­încetat Ii slăvim numele cel sfânt al Lui! Ingădue-mi, prea iubitul meu frate şi în dulcea preoţie a Lui Hristos, ca venind cu duhul meu arzător de dragostea Sf. laie — la patul de durere, care dealtfel te întăreşte sufle­teşte pentru războiul sfânt, şi prin Sf. Ta — şi pe noi — ca să-ţi aduc şi eu — umilul prinos al inimii mele, plină de re­cunoştinţă şi de iubire neprefăcută (Romani 12, 9) ca o mân­gâiere sufletească, ceea ce face parte din faptele milei sufleteşti din Evanghelie (Matei 25, 36). Dulcele meu frate! Am găsit de cuviinţă, ca să-ţi aduc câteva floricele de dragoste creştină anume de Anul nou, pen­­tru că această zi sa făcut şi va rămânea o zi sfântă în istoria mişcării „Oastea Domnului“, pe care Domnul iubirii şi al mi­lostivirii te-a însărcinat, ca s’o porneşti între hotarele ţării noa­stre scumpe. Mai dăunăzi sufletele încreştinate ale românilor, ieşite a­­proape cu totul din făgaşurile pravoslaviei noastre sfinte rătă­ceau amarnic prin pustietăţile tuturor deşărtăciunelor şi a amă­girilor lumeşti. Mergeau neîmpedicate aproape de nimica spre marginile prăpastiei, spre abisurile întunericului. Iar Domnul s’a îndurat din nemărginita Sa iubire de oameni către neamul ro­mânesc, a săgetat inima Sf. Tale cu foc din focul cel ceresc, şi te-a îndemnat spre scăparea sufletelor din ghiarele morţii sufleteşti. Şi aceasta a fost la un An nou. Sunetele cele dintâi de desluşită trezire duhovnicească, pe cari le-ai slobozit cu putere şi cu credinţă din trâmbiţa dela Sibiu, prin undele nevăzute s’au lovit atât de dulce şi duios şi de coardele inimii mele, că din momentul acela am rămas mult rănit de dragostea Lui Iisus (Cântarea Cântărilor 5, 9). Din focul inimii Sf. Tale prin necontenita şi neslăbita trâmbiţare la luptă pentru Iisus (2 Timotei 4, 2) mi­ s’a dat şi inimii mele. Şi pentru această fericită deşteptare a mea prin vasul sfinţit şi ales al Sr. Tale aduc bună mireasmă de slavă şi mulţumire Domnului meu Iisus Hristos şi sufletului Sf. Tale, pe care îl fericesc, că prin atâtea deşteptări a altora va străluci la Domnul ca stelele cerului (Daniil 12, 3). Iar prin mine, smeritul slujitor al altarului, Sf. Ta ajutat de Dumnezeu îi hrăneşti prin „ Oastea Domnului“ şi pre cei, ce păşunează în păşunarea încredinţată mie de Domnul. Şi atuncea îţi mai zic şi zicem cu toţii din inimă: ferice de mama, ce te-a născut (Luca 11, 27). Prin „Oastea Domnului“ ţara românilor s’a înviorat, biserica dreptslăvitoare s’a luminat, întunericul şi nepăsarea a „creşti­nilor“ de odinioară mult s’a împrăştiat. Fericire îmbelşugată s’a revărsat în casele oamenilor prin „Oastea Domnului“. De aceea, sate multe şi cetăţi, ţara întreagă de ostaşi ai Domnului îţi aduc la patul de sfântă suferinţă pentru Evan­ghelia Lui Hristos astăzi, de ziua acestui An nou, care răsco­leşte în sufletul Sf. Tale atâtea amintiri sfinte de începerea acestui război sfânt — mirezme de iubire, mirezme de rugăciuni sfinte înaintea tronului ceresc, ca inima aleasă a Sf. Tale şi de-a’ntregul predată Domnului să bată încă mulţi, mulţi ani, ■ Ш , dacă va fi voia Lui (Matei 26, 39) — pentru slava­­bisericii străbune şi a ţării româneşti.­­ Şi acest umil mănunchiu de flori de iubire ţi-am adus, prea scumpul nostru păstor duhovnicesc şi frate dulce, fiind puternic îndemnat de Cuvântul Domnului, care zice: „Taina împăratului bine este a o ascunde, iar lucrurile Lui Dumnezeu a le descoperi, slavă este“ (Tovit 12, 6). Amin. Preotul VLADIMIR POPOVICI, ostaş, Basarabia. NUMELE LUI ISUS. Sf. evanghelist Luca în evanghe­lia sa la cap. 2, v. 21, istoriseşte des­pre copilăria Fiului lui Dumnezeu: »Când s’au împlinit 8 zile şi a fost să-L taie împrejur, i-au pus nu­mele Isus, cum fusese numit de înger mai ’nainte de a se zemisli în pântece«. Isus, adecă Mântuitor. Este oare sub soare un nume mai mare, mai dulce decât acesta: Mântuitor. Nume ce trezeşte nădejde în cei nă­căjiţi, dă curaj celor din strâmtorări şi fericeşte pe toţi ai dornici de bu­nătatea lui Dumnezeu. In acest nume sfânt încape toată dumnezeirea, pentru că mântuirea omului este lucrarea lui Dumnezeu, care îmbrăţişează întreagă lumea. Slăvit să fie Domnul, că ne arată tuturor zorile fericirii şi trece cu ve­derea urâtul păcat al lui Adam şi al urmaşilor lui, mântuindu ne de această nelegiuire prin scumpul Său Fiu, Isus! Prin puterea acestui nume în fiecare minut mii şi mii de suflete se trezesc din moarte la viaţă. Prin farmecul dumnezeiesc al acestui nume păcatul întunecat se schimbă în lu­mină, sufletele se cură­ţesc şi omul se face fiu­l lui Dumnezeu. Isus este pentru noi creştinii bu­ciumul vieţii, din care sufletele noa­stre îşi trag sucul vieţii veşnice. Purtat-a cineva dintre oameni nume cu putere aşa de mare ca nu­mele Isus, prin care se deschide cerul, se închid porţile iadului, învie morţii, se vindecă neputincioşii, se opresc furturile, se iartă păcatele şi sporesc faptele bune?! Numele lui Isus e lumina cre­dinţei în bezna rătăcirilor; e calea, adevărul şi viaţa noastră. Cu acest dulce nume pe buze ne înfăţişăm în faţa dreptului Judecător şi cu puterea lui nădăjduim de la Acesta milă, în­durare şi viaţă veşnică. Numele lui Isus e floarea nă­dejdii noastre. Nu este pe lume alt nume, care să ne dea mai multă tărie şi curaj în vâltoriile vieţii şi în multele încercări ce vin peste noi. Nu este alt nume, care să ne dea mai mare sprijin şi să ne sporească răbdarea, când suntem năpăstuiţi. Singur prin numele lui Isus ne pu­tem izbăvi de toate cursele duşma­nilor nevăzuţi. Numele lui Isus e flacăra Iu­birii. Fiorul sfânt al acestui nume ne pătrunde în inimă ca mireasma florilor şi ni-o umple de dragoste cătră toate făpturile lui Dumnezeu. Ce frână mai rezistentă se poate pune patimilor şi răutăţilor ome­neşti decât numele Isus?! Numele lui Isus e mai mare şi mai frumos decât tot numele sub soare, pentru că umple de încredere, de bucurie, de pace viaţa noastră şi o schimbă în raiu. Să ne întoarcem deci spre acest sfânt nume cu credinţă, pentru că El dă scop vieţii noastre şi rugăcu­­nilor noastre tărie. Să ne întoarcem cu nădejde, ca să ne dea vigoare sufletească să ne învingem slăbiciunile şi să triumfăm peste puterea păcatului, stându-i cu vitejie împotrivă. Să ne întoarcem mai ales cu toată iubirea noastră pentru că în numele Lui ni se dă îndurarea lui Dumnezeu şi ni se deschide cerul Slăvit să fie numele lui Isus in vecii vecilor.

Next