Oastea Domnului, 1935 (Anul 6, nr. 1-52)

1935-10-27 / nr. 44

Anul Vi Sibil, 27 Octomvrie 1935 Foaie săptămânală pasă im slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de misiune religioasă al mişcării „Oastea Domnului11. Calea către viaţa vecinică. Viaţa este cel mai preţios dar cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu. Cât ne este ea de scumpă tuturor. După viaţă alergăm cu toţii; pentru ea muncim necon­tenit şi pentru ea obosim „din straja dimineţii pânâ'n noapte11. Fiecare făptură îşi iubeşte viaţa cu care a înzestrat-o Dum­nezeu. Cel mai neînsemnat vierme, când cineva apasă pe el, se în­­convoaie, şi luptă pentru viaţă. Cu atât mai mult omul, — această fiinţă, despre care cu drept cuvânt se spune că este coroana tuturor făpturilor pământeşti, — luptă din toate puterile sale pentru existenţa sa şi pentru fericirea vieţii sale. Căci născut odată omul în lume, el doreşte s trăiască cu orice preţ şi prin toate acţiunile ce săvârşeşte, se sileşte să-şi îm­bunătăţească soarta vieţii sale. Această regulă atât de fru­moasă, are însă şi unele umbre. Căci privind în mijlocul vieţii sociale, vedem că darul minunat al vieţii nu este preţuit deopo­trivă din partea tuturor oame­nilor. Mai ales în zilele noastre, vedem că se găsesc în lume şi astfel de oameni, cari par sătui şi plictisiţi de viaţa cu care­­ a înzestrat Dumnezeu. Şi atâtea fi­inţe omeneşti, desnădăjduite, ajung în trista situaţie de a-şi pune capăt zillor pământeşti. Trebue să se ştie însă, că cei cari ajung în această situaţie, — aproape toţi, — nu săvârşesc actul fatal din ura ce ar exista în ei împo­triva vieţii însăşi, ci din cauza unor păcate grele, cari au apăsat cu multă greutate pe conştiinţa lor. Căci păcatul, aşa a fost tot­deauna şi aşa este şi astăzi. El nimiceşte credinţa în Dumnezeu, face să dispară nădejdea unei îndreptări şi îndeamnă pe om să se răsvrătească împotriva rânduelii statorite de Dumnezeu. Dezertarea sau fuga din viaţă a acestor persoane deci nu este a se atribui urei faţă de viaţă, ce pre­supun unii că ar exista în fiinţa omenească, ci situaţiei triste în care au ajuns acei oameni dato­rită păcatului şi datorită stăpâ­nirii celui rău asupra inimei lor. Există apoi în lume şi altă categorie de oameni, cari dintr-un înţeles greşit ce au asupra rostului vieţii, nu­і dau un conţinut de sfinţenie şi de demnitate, nici nu o pun în legătură cu Cel care a urzit-o, ci o mărginesc numai asupra celor trecătoare şi mate­riale al lumii acesteia. Unii ca aceştia în lupta lor pentru viaţă, se silisc să ajungă la un traiu cât mai tihnit, la o viaţă cât mai comodă, cu cât mai puţine griji, cât mai splendidă şi cât mai plină de bucurii. Aceştia nu-şi bat atâta capul nici cu originea vieţii, nici cu scopul pentru care au fost creaţi din partea lui Dumnezeu şi cred că totul se termină la uşa mor­mântului. Faţă de aceste păreri şi cre­dinţe greşite noi trebue să măr­turisim, că viaţa este şi rămâne cel mai preţios dar pe care l-am primit de la Dumnezeu şi pentru care totdeauna trebue să-l fim mulţumitori şi recunoscători, înzestraţi cu suflet nemuritor, suntem rânduiţi din partea Pă­rintelui ceresc, nu pentru nimi­cire sau pentru petrecere eternă în sânurile pământului, ci pentru viaţa continuă şi eternă, care să dureze şi dincolo de pragul îngust şi întunecos al mormântului. După concepţia religiunii creştine, actul morţii nu este alt­ceva, decât despărţirea sufletului de trup pentru un timp oarecare, până când, conform rânduelii Părintelui ceresc, sufletul se va împreuna din nou cu trupul din care a plecat şi-şi va continua viaţa pe drumul veşniciei. Şi noi suntem încredinţaţi despre aceasta şi ştim că aşa este. Iar încredinţarea noastră nu ne-a venit din altă parte, ci de la în­suşi Acela care este mai presus decât orice fiinţă pământească. Slăvit să fie Domnul îndurărilor, căci acesta este numele Lui. El nu ne-a lăsat pradă deşertăciunii, nici jertfă amăgirilor deşarte ale lumii acesteia, ci ne a adus la cunoştinţa adevărului. (Fapte 17 29—31). In Ism nu est moarte. Da, iubitul meu frate, prin bunătatea nemăr­ginită a Mântuitorului Isus Hristos, biruinţa morţii asupra noastră este numai aparentă şi stăpânirea pământului asupra trupurilor noastre, este trecătoare. Prin uşa cea întunecoasă a mormântului nu se pune capăt vieţii omeneşti, ci trecând pragul vieţii de dincolo, omul îşi continuă viaţa în veşnicie. O, cât de minunat este acest lucru, iubitul meu frate. De câtă iubire şi de câtă îndurare ne-a învrednicit dumnezeu pe toţi. Şi înti­ind acest lucru, este cu neputinţă, ca sufletul no­­stru să nu se dorească după fe­­ricirea acelei vieţi şi să nu cer­­ceteze calea care duce la acea fe­ricire. Dând deci ascultare aceste dorinţe sufleteşti, socotesc potrivit, ca în cele următoare, pe baza învăţăturilor din Sf. Scriptură, că cercetăm mai de-aproape această cale şi să căutăm mijloacele cu ajutorul cărora putem deveni păr­taşi fericirii şi vieţii veşnice. (Va urma) Pr. D. CIUCHENDEA. Dumnezeu e în noi. Credinţa e Lumina — Lumina cea de sus Un simţ adânc mi-arată, că ’n mine e Isus. Şi chiar dacă se spune că cerul e pustiu Eu simt trăind în mine pe Dumnezeul viu. El e cârmaciul, care mâ'ndreaptă când vâslesc Şi’n inimă-mi adesea sunt doi care-şi vorbesc. Căci doi suntem în mine: E Dumnezeu şi-s eu. E El. El e nădejdea şi El sprijinul meu, Mă ’mbie vr’o ispită ? sunt gata să greşesc ? E svon, dojana ’n mine şi nu mă dumiresc Şi întreb: Cine mă opreşte? şi ce glas aud eu? Şoptind inima-mi spune: «o­ taci. E Dumnezeu. După poetul francez VICTOR HUGO. иадяявяидн'ііру і.„Mila creştină“. Pilda lessaă rodeşte lapte base. Lucrarea evanghelică înce­pută cu „Mila Cnatină“, prin ace­ste foi puse în slujba mântuirii sufletului, merge înainte cu aju­torul Mântuitorului nostru Isus Hristos. Săptămână de săptămână roadele lucrării acesteia se vă­desc. Fraţi şi surori, precum şi credincioşi plini de duhul­,evlaviei, potrivit îndemnurilor sfintei Scrip­turi, iau parte la această lucrare de ajutorare frăţească. Ca preoţi al Bisericii şi ca Ajutoare primite, Total Lei 8713 slujitori al Mântuitorului, ne bu­curăm văzând că la chemarea noastră pe care am făcut-o în nu­mele Domnului, sufletele se des­chid şi cu mână largă, ne ajută ca să putem vindeca, măcar o parte din durerile celor săraci. Iată mulţumim lui Dumne­zeu şi pentru roadele săptămânii din urmă, roadele ce grăiesc de la sine. Aducem cele mai calde mul­ţumiri dăruitorilor şi dăruitoarelor, bunul Dumnezeu să le răsplătească, cu răsplată de sus jertfa pe care o fac. Ajutoare date: Din numărul trecut .... Lei 3723 Fr. loan Doroftei, infirm, Mi­­hai Bravu, jud. Brăila . . .. 200 Fr. Maxim, Sibiu, ajutor de chirie............................... „ 100 Fr. D. Scrob, ajutor de fa­milie ....................................... 120 Total Lei 4143 Din numărul trecut .... Lei 7343 Fr. T. A.......................................... 80 Vasile Perneș, București . . „ 130 Dna V. P. Sibiu........................ 500 Dna F. R Sibiu......................... 100 Dna Livia Dr. Piso..................... 200 Dna Emilia Dr. Russu ... .. 200 ........................... 24 Colecta adunării din Sibiu . .. 136 Nr. 44

Next