Oastea Domnului, 1944 (Anul 15, nr. 2-52)

1944-06-11 / nr. 24

Anul 15 — Nr. 24 Sibiu, 11 Iunie 1944 OASTEA DOMNULUI Supliment religios la „Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă a­ societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“ „Dis de dimineaţă“ Am primit poftire să merg la „adunarea generală“ anuală a fra­ţilor ostaşi din corn. Mărul, I. Se­verin. Bucuros le-am făgăduit, şi în dimineaţa Duminecii de la 21 Mai am pornit la drum cu o căruţă, îm­preună cu câţiva fraţi din Obreja, în frunte cu veteranul Oastei, fr. Lungu Vizantie. Este dis de dimineaţă. Cu grija sfintelor femei mironosiţe pentru Domnul — plecăm din zori. Nu nu­mai pentru că avem de făcut 20 de ktm. — ci mai ales că dorul de fraţi — dorul Domnului — ne mână inimile să avem cât mai multă vreme pentru a ne împărtăşi din­­bucuriile împărăteşti“. Ne uităm, dealungul drumului, prin sate. Ni ies înainte, dis de di­mineaţă, pomii încărcaţi de floare. Şi fiecare floare e un potir plin de mireasmă pe care pământul o îm­bie cerului. E tot ce are mai bun pământul ! Tot drumul, în faţa sfin­telor biserici şi cruci, ne rugăm Dom­nului să ducem cu noi mireasmă duhovnicească, în potirul sufletelor. Fraţii ne aşteaptă în „cuibul cântăreţilor“ Printre munţi, cu privelişti de rară frumuseţe, stă aşezat satul Mărul. Fratele care mână caii des­chide poarta satului şi înaintăm pe uliţa mare (singura uliţă aproape) către celalt capăt unde e »cuibul cântăreţilor“ cum îi spune fr. Vi­zantie. In ograda largă a fratelui care găzdueşte, porţile stau des­chise. Ni es întru întâmpinare, cu toată inima, cei ce ne aşteaptă. Ne salutăm cu salutarea noa­stră sfântă şi ne înbrăţişăm. Când să intru în casă — casa plină de fraţi şi surori, adunaţi din zece sate — în plină adunare. Ei au ve­nit cu o zi înainte şi s’au bucurat şi noaptea. O „ce dulce e când fraţii“ ! In ochii tuturor e rouă bu­curiilor sfinte ! Pe chipurile lor stă pecetea »dragostii dintâi" ! Cântarea ample inimile ! Amintirile sfinte nă­pădesc. Cu unii ne-am mai văzut pe la congresele de la Sibiu. Cu alţii — numai în duh ! Cu toţii suntem fraţi de când lumea, înainte de a pleca la Biserică, punem la picioa­rele Domnului, în rugăciune, lucrul ce se va face, să-L binecuvinteze II! In casa Domnului Toţi fraţii (afară de Marta, care e slobod să gătească pentru fraţi), sunt în sfanţ locaşul lui Dumnezeu. Slujbă frumoasă. Predică în legătură cu credinţa orbului, părintele din Mărul. La loc de cinste stă steagul „Oastei“! O procesiune impresionantă La înapoiere spre casă, ostaşii se încolonează şi cu capetele des­coperite, cântă dulcile cântări ale Oastei. Poporul se ridică în picioare se descopere, ne salută. E un semn de respect. Poate un obiceiu. O masă de praznic: 10 sate iau parte In curtea fratelui de gazdă se aşterne masă de praznic. Numai la fratele Mermezan de la Simeria am mai văzut aşa ceva! Ai casei ospă­tează pe toţi din belşug şi au mai rămas şi cele „12 coşuri pline“ ! E soare puternic. O soră bună din Borlova, ne ţine umbrela ca să ne apere de tăria lui neobişnuită. Toţi se întrec în griji bune şi în atenţii. Masa se transformă în cântări şi în vorbiri duhovniceşti. Sunt fraţi şi surori cu mare experienţă duhov­nicească din Mărul, Obreja, Glim­­boca, Marga, Mal, Crâjma, Borlova, Rueni, Zăvoi şi Valea Mare. Este o adevărată cină spirituală. Din nou la Biserică de uliţă, până la Biserică, um­plem văzduhul satului de „cântare nouă“. Mergem la adunarea sărbă­torească. Se face rugăciunea. Cân­tările mângăioase sau îndemnătoare la luptă se învrâstează cu poeziile duhovniceşti ale copiilor şi cu grăi­­rile fraţilor. Grăeşte fr. Lungu din Obreja, bătrâneşte înţelept din Scrip­turi; apoi fr. Mon din Borlova, cel care a fost la sute de adunări şi are experienţă bogată; fr. Agliceriu din Glimboca, pilduitor; fr. Ioviţă din Marga şi care de peste 2 ani, stând pe front în Caucaz, în Cuban în Crimeia, se răsbună azi în bucu­riile sfinte ale Domnului. Siloamul nostru Cel ce scrie această dare de seamă a făcut legătura dintre Si­­loamul din Evanghelie şi Biserică, arătând cu exemple, de ce Domnul a ţinut să trimeată pe orb la Si­­loam. A adus numeroase pilde de minuni şi vindecări în Tainele sfinte ale Bisericii (Scăldătoarea Siloa­­mului), la care şi azi Domnul tri­­mete pe „orbii“ cari vor să se tă­­măduiască. Şi de la Siloam „s’a în­tors văzând“ şi strigând tuturor: „Eu una ştiu — că orb am fost şi acuma văd“. Vorbitorul a făcut o puter­nică, chemare la Iisus: doctorul su­fletelor şi trupurilor! Preotul sa­tului і-a mulţumit pentru sănătosul cuvânt. . Un cuvânt de încheiere Fr. Bistreanu din loc a mul­ţumit tuturor, cu recunoştinţă, pen­tru bucuriile duhovniceşti din care ne-am împărtăşit de Sâmbătă seara până Duminecă seara ! Rămas bun Ce înduioşător a fost rămasul bun dintre fraţi ! M’am simţit sme­rit, ca nici­odată că toate surorile, tinere sau în vrâstă, şi cele mai în vrâstă de­cât mine, au ţinut la­­ despărţire să-mi sărute dreapta. Nu li-am putut refuza căci au stă­ruit să-mi arate recunoştinţa lor pentru bucuria ce le-am făcut. Şi multe lacrimi au udat mâna mea păcătoasă în seara aceia de des­părţire ! „Şi tu te-ai dat cu Oastea“ ? Pe drum, la înapoiere, într’un sat, văd că o femeie strigă după noi. Se apropie de căruţă. Desco­pere întreg noi o rudă. — De unde vii, Călino ? — Am fost la Oaste, la Mărul! — Cum, şi tu­­te-ai dat cu Oastea ? Şi n’a vrut s’o mai întrebe nimic! Călina purta „tina Oastei“ pe ochi, ca şi orbul din naştere! Şi lumea o batjocorea ! Pentru toate slăvit să fie Domnul ! _______________ 1. Gr. Oprişan Raport duhovnicesc din Banat ................................................................ ....ani Vedere de la unul din Congresele Oastei Domnului din Sibiu Tiparul Tipografiei АгШеоаваое, Silfi* Ochii spre cer Trecem prin vâltori grele. Pământul tremură în flăcări. Valu­rile urlă. Pasări negre aruncă foc pe pământ. Este un ceas amar de teribilă în­cercare. De răni. De dureri. De suferinţă nemaipomenită. Scăpare ? De unde ? De la oameni ? Nu se poate. Oamenii nu ne pot da salvarea. Oamenii nu au putere. Putere are numai unul: Dumnezeu. Mântuitorul. Cel viu. Cel veşnic. Mântuitorul Iisus. Cel care pe Golgota a tremurat în cuc pentru noi păcătoşii. Ochii spre El. Ochii spre cer. Dacă trăim cu El suntem vii. Dacă murim cu El suntem vii. In viaţă şi’n moarte să rămânem cu El necontenit. Mai sus de toate vâltorile, mai sus de toate prăbuşirile El rămâne acelaş în marea lumină a veciei. Cuvântul Lui se înalţă ca soarele mai sus de veacuri. Ochii spre cer. Spre Mântuitorul Iisus-Dumnezeu. Const. Goran Intrăm­ în Oaste ş­i înalt Prea Sf. Stăpâne! Sub­semnatul Ioan N. Mănescu, percep­tor din corn. Sârbeştii de Olteţ, jud. Gorj, simţind o chemare lăuntrică de a urma Domnului meu Iisus Hri­stos, am găsit că „Oastea Domnu­lui“ e lumea în care şi-a găsit mân­­găere sufletul meu. De aceia vă rog de a mă so­coti de acum înainte ostaş al Dom­nului şi frate cu toţi fraţii din „Oa­stea“ luptătoare pentru Hristos. Slăvit să fie Domnul. Ostaş Începător 1. N. Mănescu Din Bucureşti. I. P. Sf. Stă­pâne! Simţindu-mă apăsată de pă-I­căţele mele mi-am căutat scăpare la umbra Crucii lui Iisus şi potrivit îndemnului Duhului sfânt: „Faceţi juruinţe Domnului Dumnezeului vo­stru şi împliniţi-le“ (Psalm 76, 11), făgăduesc acum că voiu lupta din toate puterile împotriva vrăjmaşului diavol şi voiu căuta să fiu în tot restul zilelor mele o bună ostaşă a lui Hristos. Slăvit să fie Domnul! Ostașă Ioana C. Vătău București str. P. Ilpirescu 48 bis. Rapoarte de la fraţi Raport din Bucureşti-Ghen­cea. I. P. Sf. Stăpâne ! Cu fiiască supunere vin a vă raporta, că cu toate încercările grele ce apasă nea­mul nostru românesc, lucrarea Dom­nului se face mai cu putere ca ori­când. In sfintele Biserici, credincioşii se mărturisesc şi se împărtăşesc în fiecare sărbătoare. De asemenea Oastea Domnului e căutată cu nă­vală de toţi cei се-şi doresc mân­tuirea. In 30 Apnlie mare ne-a fost bucuria când la sfârşitul sf. Litur­ghii Cuc. nostru părinte N. Marin a luat legământul unei surori. Ostaş V. Vurariu Redactor reap.: Port GHEORGHE SECAŞ

Next