Oastea Domnului, 1944 (Anul 15, nr. 2-52)
1944-06-11 / nr. 24
Anul 15 — Nr. 24 Sibiu, 11 Iunie 1944 OASTEA DOMNULUI Supliment religios la „Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă a societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“ „Dis de dimineaţă“ Am primit poftire să merg la „adunarea generală“ anuală a fraţilor ostaşi din corn. Mărul, I. Severin. Bucuros le-am făgăduit, şi în dimineaţa Duminecii de la 21 Mai am pornit la drum cu o căruţă, împreună cu câţiva fraţi din Obreja, în frunte cu veteranul Oastei, fr. Lungu Vizantie. Este dis de dimineaţă. Cu grija sfintelor femei mironosiţe pentru Domnul — plecăm din zori. Nu numai pentru că avem de făcut 20 de ktm. — ci mai ales că dorul de fraţi — dorul Domnului — ne mână inimile să avem cât mai multă vreme pentru a ne împărtăşi dinbucuriile împărăteşti“. Ne uităm, dealungul drumului, prin sate. Ni ies înainte, dis de dimineaţă, pomii încărcaţi de floare. Şi fiecare floare e un potir plin de mireasmă pe care pământul o îmbie cerului. E tot ce are mai bun pământul ! Tot drumul, în faţa sfintelor biserici şi cruci, ne rugăm Domnului să ducem cu noi mireasmă duhovnicească, în potirul sufletelor. Fraţii ne aşteaptă în „cuibul cântăreţilor“ Printre munţi, cu privelişti de rară frumuseţe, stă aşezat satul Mărul. Fratele care mână caii deschide poarta satului şi înaintăm pe uliţa mare (singura uliţă aproape) către celalt capăt unde e »cuibul cântăreţilor“ cum îi spune fr. Vizantie. In ograda largă a fratelui care găzdueşte, porţile stau deschise. Ni es întru întâmpinare, cu toată inima, cei ce ne aşteaptă. Ne salutăm cu salutarea noastră sfântă şi ne înbrăţişăm. Când să intru în casă — casa plină de fraţi şi surori, adunaţi din zece sate — în plină adunare. Ei au venit cu o zi înainte şi s’au bucurat şi noaptea. O „ce dulce e când fraţii“ ! In ochii tuturor e rouă bucuriilor sfinte ! Pe chipurile lor stă pecetea »dragostii dintâi" ! Cântarea ample inimile ! Amintirile sfinte năpădesc. Cu unii ne-am mai văzut pe la congresele de la Sibiu. Cu alţii — numai în duh ! Cu toţii suntem fraţi de când lumea, înainte de a pleca la Biserică, punem la picioarele Domnului, în rugăciune, lucrul ce se va face, să-L binecuvinteze II! In casa Domnului Toţi fraţii (afară de Marta, care e slobod să gătească pentru fraţi), sunt în sfanţ locaşul lui Dumnezeu. Slujbă frumoasă. Predică în legătură cu credinţa orbului, părintele din Mărul. La loc de cinste stă steagul „Oastei“! O procesiune impresionantă La înapoiere spre casă, ostaşii se încolonează şi cu capetele descoperite, cântă dulcile cântări ale Oastei. Poporul se ridică în picioare se descopere, ne salută. E un semn de respect. Poate un obiceiu. O masă de praznic: 10 sate iau parte In curtea fratelui de gazdă se aşterne masă de praznic. Numai la fratele Mermezan de la Simeria am mai văzut aşa ceva! Ai casei ospătează pe toţi din belşug şi au mai rămas şi cele „12 coşuri pline“ ! E soare puternic. O soră bună din Borlova, ne ţine umbrela ca să ne apere de tăria lui neobişnuită. Toţi se întrec în griji bune şi în atenţii. Masa se transformă în cântări şi în vorbiri duhovniceşti. Sunt fraţi şi surori cu mare experienţă duhovnicească din Mărul, Obreja, Glimboca, Marga, Mal, Crâjma, Borlova, Rueni, Zăvoi şi Valea Mare. Este o adevărată cină spirituală. Din nou la Biserică de uliţă, până la Biserică, umplem văzduhul satului de „cântare nouă“. Mergem la adunarea sărbătorească. Se face rugăciunea. Cântările mângăioase sau îndemnătoare la luptă se învrâstează cu poeziile duhovniceşti ale copiilor şi cu grăirile fraţilor. Grăeşte fr. Lungu din Obreja, bătrâneşte înţelept din Scripturi; apoi fr. Mon din Borlova, cel care a fost la sute de adunări şi are experienţă bogată; fr. Agliceriu din Glimboca, pilduitor; fr. Ioviţă din Marga şi care de peste 2 ani, stând pe front în Caucaz, în Cuban în Crimeia, se răsbună azi în bucuriile sfinte ale Domnului. Siloamul nostru Cel ce scrie această dare de seamă a făcut legătura dintre Siloamul din Evanghelie şi Biserică, arătând cu exemple, de ce Domnul a ţinut să trimeată pe orb la Siloam. A adus numeroase pilde de minuni şi vindecări în Tainele sfinte ale Bisericii (Scăldătoarea Siloamului), la care şi azi Domnul trimete pe „orbii“ cari vor să se tămăduiască. Şi de la Siloam „s’a întors văzând“ şi strigând tuturor: „Eu una ştiu — că orb am fost şi acuma văd“. Vorbitorul a făcut o puternică, chemare la Iisus: doctorul sufletelor şi trupurilor! Preotul satului і-a mulţumit pentru sănătosul cuvânt. . Un cuvânt de încheiere Fr. Bistreanu din loc a mulţumit tuturor, cu recunoştinţă, pentru bucuriile duhovniceşti din care ne-am împărtăşit de Sâmbătă seara până Duminecă seara ! Rămas bun Ce înduioşător a fost rămasul bun dintre fraţi ! M’am simţit smerit, ca niciodată că toate surorile, tinere sau în vrâstă, şi cele mai în vrâstă decât mine, au ţinut la despărţire să-mi sărute dreapta. Nu li-am putut refuza căci au stăruit să-mi arate recunoştinţa lor pentru bucuria ce le-am făcut. Şi multe lacrimi au udat mâna mea păcătoasă în seara aceia de despărţire ! „Şi tu te-ai dat cu Oastea“ ? Pe drum, la înapoiere, într’un sat, văd că o femeie strigă după noi. Se apropie de căruţă. Descopere întreg noi o rudă. — De unde vii, Călino ? — Am fost la Oaste, la Mărul! — Cum, şi tute-ai dat cu Oastea ? Şi n’a vrut s’o mai întrebe nimic! Călina purta „tina Oastei“ pe ochi, ca şi orbul din naştere! Şi lumea o batjocorea ! Pentru toate slăvit să fie Domnul ! _______________ 1. Gr. Oprişan Raport duhovnicesc din Banat ................................................................ ....ani Vedere de la unul din Congresele Oastei Domnului din Sibiu Tiparul Tipografiei АгШеоаваое, Silfi* Ochii spre cer Trecem prin vâltori grele. Pământul tremură în flăcări. Valurile urlă. Pasări negre aruncă foc pe pământ. Este un ceas amar de teribilă încercare. De răni. De dureri. De suferinţă nemaipomenită. Scăpare ? De unde ? De la oameni ? Nu se poate. Oamenii nu ne pot da salvarea. Oamenii nu au putere. Putere are numai unul: Dumnezeu. Mântuitorul. Cel viu. Cel veşnic. Mântuitorul Iisus. Cel care pe Golgota a tremurat în cuc pentru noi păcătoşii. Ochii spre El. Ochii spre cer. Dacă trăim cu El suntem vii. Dacă murim cu El suntem vii. In viaţă şi’n moarte să rămânem cu El necontenit. Mai sus de toate vâltorile, mai sus de toate prăbuşirile El rămâne acelaş în marea lumină a veciei. Cuvântul Lui se înalţă ca soarele mai sus de veacuri. Ochii spre cer. Spre Mântuitorul Iisus-Dumnezeu. Const. Goran Intrăm în Oaste şi înalt Prea Sf. Stăpâne! Subsemnatul Ioan N. Mănescu, perceptor din corn. Sârbeştii de Olteţ, jud. Gorj, simţind o chemare lăuntrică de a urma Domnului meu Iisus Hristos, am găsit că „Oastea Domnului“ e lumea în care şi-a găsit mângăere sufletul meu. De aceia vă rog de a mă socoti de acum înainte ostaş al Domnului şi frate cu toţi fraţii din „Oastea“ luptătoare pentru Hristos. Slăvit să fie Domnul. Ostaş Începător 1. N. Mănescu Din Bucureşti. I. P. Sf. Stăpâne! Simţindu-mă apăsată de pă-Icăţele mele mi-am căutat scăpare la umbra Crucii lui Iisus şi potrivit îndemnului Duhului sfânt: „Faceţi juruinţe Domnului Dumnezeului vostru şi împliniţi-le“ (Psalm 76, 11), făgăduesc acum că voiu lupta din toate puterile împotriva vrăjmaşului diavol şi voiu căuta să fiu în tot restul zilelor mele o bună ostaşă a lui Hristos. Slăvit să fie Domnul! Ostașă Ioana C. Vătău București str. P. Ilpirescu 48 bis. Rapoarte de la fraţi Raport din Bucureşti-Ghencea. I. P. Sf. Stăpâne ! Cu fiiască supunere vin a vă raporta, că cu toate încercările grele ce apasă neamul nostru românesc, lucrarea Domnului se face mai cu putere ca oricând. In sfintele Biserici, credincioşii se mărturisesc şi se împărtăşesc în fiecare sărbătoare. De asemenea Oastea Domnului e căutată cu năvală de toţi cei се-şi doresc mântuirea. In 30 Apnlie mare ne-a fost bucuria când la sfârşitul sf. Liturghii Cuc. nostru părinte N. Marin a luat legământul unei surori. Ostaş V. Vurariu Redactor reap.: Port GHEORGHE SECAŞ