Olteanul, 1909 (Anul 1, nr. 1-39)

1909-11-26 / nr. 35

Pag- 2, mai lipicioasă boală nu străbate în aşa mod înfricoşat, ca beţia. Beţia la cei mai mulţi oameni este credinţa lor cea mai puternică. Cer­cetarea bisericei, facerea de fapte creş­tineşti, ajutorarea celor lipsiţi, năcăjiţi şi amărâţi să fac de tot rar şi foarte de cu greu, dar cercetarea crâşmei la cei mai mulţi se face în toată ziua re­gulat odată ori de două ori, până şi de nouă ori, ori de dimineaţa până sara sau de multe ori din noapte până în noapte.’ este eredeul lor. De la acest credeu nu-i poate abate numai moar­tea, căci beţia este o boală fără leac, o boală nevindecabilă, care adecă nu să poate vindeca. Şi e şi un lucru fără minte, fără tactică, a încerca lu­minarea, capacitatea ori îndreptarea unui beţiv în stare de beţie. Cine vrea să-şi aprindă paie ’n cap ori­ cine vrea să-şi facă moară în cap, adecă să-şi facă de lucru, de unde n’are, — cum e vorba — acela să să încerce a desmânta vr’un beţiv şi să’i spună, că ceea ce face el nu-i bine, e rău, sau e un lucru de osândit şi atunci se va pomeni la ce nu s’a aş­teptat! Acesta ar fi curat cu încercarea de a opri vântul să nu bată, astupân­­du-i «gaura* cu degetul sau a încerca să seci marea cu «gura». Deci nu aici avem să combatem patima beţiei şi cercetarea şi îndrăgi­­rea crâşmei. Şi una şi alta au să se combată dela început, sau cum să mai zice din faşe, căci dacă răul prinde ră­dăcini, dacă încercarea devine obiceiu, şi dacă obiceiu! devine patimă, atunci e târziu, e prea târziu. (Va urma.) V t Dr. Au^us tin Bun^a 1 O an nefericit 1909! Răpitu-ne-ai pre mulţi bărbaţi luminaţi, pre mulţi stâlpi ai neamului. Răpitu-ne-ai pre Brediceanu, pre Mocsonyi, pre Mure­­şanu — ,şi acum cu puţin înainte de a trece şi tu la vecinicie, ne-ai răpit pre neaşteptate pre cel mai bun, pre cel mai luminat, pre cel mai înţelept al nostru, pre Dr. Augustin Bunea.­­Mintea ne stă pe loc neîmpăcată cu aceasta înfricoşată pierdere, la care suime nu s’a aşteptat. II ştiam bărbat In deplină putere trupească şi sufle­tească, la sinodul din zilele trecute l’am văzut ca pe un conducător har­nic şi luminat al bisericei şi speram, să-­l vedem încă multă vreme la câr­ma neamului şi a bisericei, — şi acum acel trup, care a cuprins un suflet atât de mare şi o minte atât de luminată, zace în recele pământ. Durerea ne e mare, pentru că mare a fost, cel ce ne-a părăsit, şi mare lipsă am avut de el în aceste vremuri grele. . Ultimele clipe. Despre ultimele ceasuri petrecute în aceasta vieaţă de Dr. A. Bunea, dăm ur­mătoarele rânduri după «Unirea». Marţi în 30 Novembre a. c. la 9 care dimineaţa a plecat la şedinţa consistorială, ce se ţinea sub presidiul Esc. Sale Metro­­politului. In drum s’a abătut pe la Admi­nistraţia centrală, unde şi-a luat unele in­­formaţiuni despre mănăstirea Şopteriului. Era palid, cu privirea pierdută şi abătut. Dela administraţie s’a dus la şedinţă, unde a stat pănă la 11 oare. Aici s’a plâns cano­nicilor Dr. Szmigelski şi Dr. Marcu, că îl doare partea de de­asupra a pieptului. S’a ridicat apoi şi a cerut voie Mitropolitului, să se depărteze. Escelenţa Sa l’a concediat, zicând protonotariului Iacob Popa, ca să­’l însoţească. înainte de a părăsi Curtea a in­trat în locuinţa pronotariului şi a cerut apă. Aducândui-să apă, a beut puţin şi apoi a plecat, spunând că îl cuprind fierbinţelile şi merge să să culce. S’a dus în fosta s’a locuinţă, unde­ locueşte nepoata sa Lucre­­ţia măr. Domşa. S’a plâns din nou de gre­utăţi la piept şi a rugat pre protonotar, sâ-i aducă un medic. N’a fost nici un medic acasă, într’aceea nepotul său Iacob Donşa, şi spiritualul seminarului teologic, părintele Roşian l’au aşezat în pat, i-au pus apă rece, i-au făcut fricţiuni cu oţet, dar totul în zădar! La 12 oare canonicul Bunea nu mai era! Părintele Roşian a dus aceasta grozavă veste Esc. Sale Metropolitului şi veneratului Consistor. îndată a fost ridicată şedinţa şi cu toţii s’au grăbit, ca sa se con­vingă de crudul adevăr, că cel ce cu ei a muncit pănă înainte cu un ceas, nu mai e între cei vii. Vestea morţii. Curând s’a lăţit vestea în Blaj şi în­dată s’a telegrafat în toate părţile. Pretu­­tindenea vestea a născut durere şi jale. Rânduri, rânduri veniau Blăjenii la casa mortului, ca să-şi arăte jalea şi durerea pentru pierderea cea mare şi rând pe rând sosiau telegrame din toate părţile loca­te de Români. Marţi seara toate societăţile şi reuniunile din Blaj şi corpurile profesorale s-au adunat în şedinţe extra­ordinare şi au hotărât să ia parte la înmormântare, să de­pună cununi şi şi-au designat vorbitorii. Miercuri la 12 care şi-a ţinut şedinţa co­mitetul comunal din Blaj şi a eternizat me­moria mortului printr’o hotărâre protoco­lară adusă cu unanimitate. S’a decis, ca co­mitetul să ia parte în corpore la înmormân­tare, şi să depună cunună, iar pre stradele, pre unde vor trece cu mortul, să îmbrace în negru lămpaşele şi să le aprindă. Academia română din Bucureşti a tri­­mis o deputaţiune în frunte cu dl Istrati, fost ministru şi a depus frumoasă cunună. Parlamentul român din Bucureşti în şedinţa sa de Miercuri (1 Dec.) la propu­nerea dlui Nic. Iorga a trimis o călduroasă telegramă de condolenţă. Au mai sosit telegrame — între altele multe — dela Metropolitul Meţian,dela epis­copii din Lugoş şi Oradea mare, dela prin­cipele Macs al Sacsoniei, dela Archieppul Netzhamer din Bucureşti, dela Liga cultu­rală, N. Iorga, dela principele Vladimir Ghica, N. Filipescu etc. Au fost depuse foarte multe cununi. Aşa dela Academia română, dela partidul naţional român, dela comuna Blaj, dela «Tribuna» din Arad, dela Românii din Arad şi din Năsăud, dela Asociaţiune, dela Cor­purile profesorale şi societăţile din Blaj scot. Testamentul, întreagă averea de preste 30.000 cor. a lăsat-o pentru întemeierea unei biblioteci centrale în Blaj, iar pentru cazul, că aceasta ar face-o altcineva, a lăsat să se înfiinţeze o fundaţiune, din care să se dea stipendii absolvenţilor de teologie şi drepturi, cam­ vreme de 1­2 ani ar dori să-şi continue studiile în streinătate, înmormântarea. Joi în 2 Dec. s’a făcut înmormântare­a. Înainte de înmormântare delegaţia deputa­ţilor naţionalişti s’a prezentat înaintea Esc. Sale Metropolitului, esprimându-i condolen­­ţele pentru perderea celui mai valoros sfet­nic al său. La 10 oare s’a început prohodul. A servit Esc. Sa Metropolitul asistat de 14 preoţi. Seviciul divin s’a început la casa mortuară şi s’a continuat în biserica cate­drală. După terminarea serviciului canoni­cul Szmigelski a urcat amvonul şi în o vor­bire, care a stors lacrimile tuturora, i-a dat mortului salutul din urmă în numele ca pit. Metropolitan. «Mai bine de 25 de ani, a zis între alte oratorul, am muncit cu tine, to­varăş scump, în bine şi în rău tăind brazdă adâncă în ogorul înţelenit al bisericei noa­stre atât de prigonite.... Biserica noastră are să mulţămească aproape tot ce are azi, ţie, neînfrânt luptător. Inftine pierdem cea mai bogată comoară a bisericei şi neamu­lui nostru, izvorul nesecat de muncă şi lup­tă uriaşe*... După aceea a vorbit dl Istrati, fost ministru, în numele Academiei române, ară­tând cât de puternic a fost lovită Acade­­demia română prin moartea neaşteptată a unui dintre cei mai aleşi fruntaşi ai săi.. .Canonicul Bunea, a zis vorbitorul, întrupa în mod ales calităţile neamului său. Fire aleasă, el era destinat să fie printre aleşii turmei Domnului... Academia română este mândră a-­l fi numărat printre membrii săi... * In catedrală a mai vorbit Oct. Goga dând în numele Asociaţiunei salutul din urmă a celui care a fost «bărbatul luminat, caracterul de bronz, firea aleasă, afirmare a cuvântului logic, sentinela virtuţilor noastre OLTEANUL Nr. 35. NOVÁK JÁNOS | MAGAZIN DE MODĂ pentru Dame şi Domni. Pentru Făgăraş şi jur Să află DEPOSITUL de POSTAVURI de la fabrica Wilhelm Scherg & Co. din Braşov.

Next