Olteanul, 1909 (Anul 1, nr. 1-39)
1909-11-26 / nr. 35
Pag- 2, mai lipicioasă boală nu străbate în aşa mod înfricoşat, ca beţia. Beţia la cei mai mulţi oameni este credinţa lor cea mai puternică. Cercetarea bisericei, facerea de fapte creştineşti, ajutorarea celor lipsiţi, năcăjiţi şi amărâţi să fac de tot rar şi foarte de cu greu, dar cercetarea crâşmei la cei mai mulţi se face în toată ziua regulat odată ori de două ori, până şi de nouă ori, ori de dimineaţa până sara sau de multe ori din noapte până în noapte.’ este eredeul lor. De la acest credeu nu-i poate abate numai moartea, căci beţia este o boală fără leac, o boală nevindecabilă, care adecă nu să poate vindeca. Şi e şi un lucru fără minte, fără tactică, a încerca luminarea, capacitatea ori îndreptarea unui beţiv în stare de beţie. Cine vrea să-şi aprindă paie ’n cap ori cine vrea să-şi facă moară în cap, adecă să-şi facă de lucru, de unde n’are, — cum e vorba — acela să să încerce a desmânta vr’un beţiv şi să’i spună, că ceea ce face el nu-i bine, e rău, sau e un lucru de osândit şi atunci se va pomeni la ce nu s’a aşteptat! Acesta ar fi curat cu încercarea de a opri vântul să nu bată, astupându-i «gaura* cu degetul sau a încerca să seci marea cu «gura». Deci nu aici avem să combatem patima beţiei şi cercetarea şi îndrăgirea crâşmei. Şi una şi alta au să se combată dela început, sau cum să mai zice din faşe, căci dacă răul prinde rădăcini, dacă încercarea devine obiceiu, şi dacă obiceiu! devine patimă, atunci e târziu, e prea târziu. (Va urma.) V t Dr. Au^us tin Bun^a 1 O an nefericit 1909! Răpitu-ne-ai pre mulţi bărbaţi luminaţi, pre mulţi stâlpi ai neamului. Răpitu-ne-ai pre Brediceanu, pre Mocsonyi, pre Mureşanu — ,şi acum cu puţin înainte de a trece şi tu la vecinicie, ne-ai răpit pre neaşteptate pre cel mai bun, pre cel mai luminat, pre cel mai înţelept al nostru, pre Dr. Augustin Bunea.Mintea ne stă pe loc neîmpăcată cu aceasta înfricoşată pierdere, la care suime nu s’a aşteptat. II ştiam bărbat In deplină putere trupească şi sufletească, la sinodul din zilele trecute l’am văzut ca pe un conducător harnic şi luminat al bisericei şi speram, să-l vedem încă multă vreme la cârma neamului şi a bisericei, — şi acum acel trup, care a cuprins un suflet atât de mare şi o minte atât de luminată, zace în recele pământ. Durerea ne e mare, pentru că mare a fost, cel ce ne-a părăsit, şi mare lipsă am avut de el în aceste vremuri grele. . Ultimele clipe. Despre ultimele ceasuri petrecute în aceasta vieaţă de Dr. A. Bunea, dăm următoarele rânduri după «Unirea». Marţi în 30 Novembre a. c. la 9 care dimineaţa a plecat la şedinţa consistorială, ce se ţinea sub presidiul Esc. Sale Metropolitului. In drum s’a abătut pe la Administraţia centrală, unde şi-a luat unele informaţiuni despre mănăstirea Şopteriului. Era palid, cu privirea pierdută şi abătut. Dela administraţie s’a dus la şedinţă, unde a stat pănă la 11 oare. Aici s’a plâns canonicilor Dr. Szmigelski şi Dr. Marcu, că îl doare partea de deasupra a pieptului. S’a ridicat apoi şi a cerut voie Mitropolitului, să se depărteze. Escelenţa Sa l’a concediat, zicând protonotariului Iacob Popa, ca să’l însoţească. înainte de a părăsi Curtea a intrat în locuinţa pronotariului şi a cerut apă. Aducândui-să apă, a beut puţin şi apoi a plecat, spunând că îl cuprind fierbinţelile şi merge să să culce. S’a dus în fosta s’a locuinţă, unde locueşte nepoata sa Lucreţia măr. Domşa. S’a plâns din nou de greutăţi la piept şi a rugat pre protonotar, sâ-i aducă un medic. N’a fost nici un medic acasă, într’aceea nepotul său Iacob Donşa, şi spiritualul seminarului teologic, părintele Roşian l’au aşezat în pat, i-au pus apă rece, i-au făcut fricţiuni cu oţet, dar totul în zădar! La 12 oare canonicul Bunea nu mai era! Părintele Roşian a dus aceasta grozavă veste Esc. Sale Metropolitului şi veneratului Consistor. îndată a fost ridicată şedinţa şi cu toţii s’au grăbit, ca sa se convingă de crudul adevăr, că cel ce cu ei a muncit pănă înainte cu un ceas, nu mai e între cei vii. Vestea morţii. Curând s’a lăţit vestea în Blaj şi îndată s’a telegrafat în toate părţile. Pretutindenea vestea a născut durere şi jale. Rânduri, rânduri veniau Blăjenii la casa mortului, ca să-şi arăte jalea şi durerea pentru pierderea cea mare şi rând pe rând sosiau telegrame din toate părţile locate de Români. Marţi seara toate societăţile şi reuniunile din Blaj şi corpurile profesorale s-au adunat în şedinţe extraordinare şi au hotărât să ia parte la înmormântare, să depună cununi şi şi-au designat vorbitorii. Miercuri la 12 care şi-a ţinut şedinţa comitetul comunal din Blaj şi a eternizat memoria mortului printr’o hotărâre protocolară adusă cu unanimitate. S’a decis, ca comitetul să ia parte în corpore la înmormântare, şi să depună cunună, iar pre stradele, pre unde vor trece cu mortul, să îmbrace în negru lămpaşele şi să le aprindă. Academia română din Bucureşti a trimis o deputaţiune în frunte cu dl Istrati, fost ministru şi a depus frumoasă cunună. Parlamentul român din Bucureşti în şedinţa sa de Miercuri (1 Dec.) la propunerea dlui Nic. Iorga a trimis o călduroasă telegramă de condolenţă. Au mai sosit telegrame — între altele multe — dela Metropolitul Meţian,dela episcopii din Lugoş şi Oradea mare, dela principele Macs al Sacsoniei, dela Archieppul Netzhamer din Bucureşti, dela Liga culturală, N. Iorga, dela principele Vladimir Ghica, N. Filipescu etc. Au fost depuse foarte multe cununi. Aşa dela Academia română, dela partidul naţional român, dela comuna Blaj, dela «Tribuna» din Arad, dela Românii din Arad şi din Năsăud, dela Asociaţiune, dela Corpurile profesorale şi societăţile din Blaj scot. Testamentul, întreagă averea de preste 30.000 cor. a lăsat-o pentru întemeierea unei biblioteci centrale în Blaj, iar pentru cazul, că aceasta ar face-o altcineva, a lăsat să se înfiinţeze o fundaţiune, din care să se dea stipendii absolvenţilor de teologie şi drepturi, cam vreme de 12 ani ar dori să-şi continue studiile în streinătate, înmormântarea. Joi în 2 Dec. s’a făcut înmormântarea. Înainte de înmormântare delegaţia deputaţilor naţionalişti s’a prezentat înaintea Esc. Sale Metropolitului, esprimându-i condolenţele pentru perderea celui mai valoros sfetnic al său. La 10 oare s’a început prohodul. A servit Esc. Sa Metropolitul asistat de 14 preoţi. Seviciul divin s’a început la casa mortuară şi s’a continuat în biserica catedrală. După terminarea serviciului canonicul Szmigelski a urcat amvonul şi în o vorbire, care a stors lacrimile tuturora, i-a dat mortului salutul din urmă în numele ca pit. Metropolitan. «Mai bine de 25 de ani, a zis între alte oratorul, am muncit cu tine, tovarăş scump, în bine şi în rău tăind brazdă adâncă în ogorul înţelenit al bisericei noastre atât de prigonite.... Biserica noastră are să mulţămească aproape tot ce are azi, ţie, neînfrânt luptător. Inftine pierdem cea mai bogată comoară a bisericei şi neamului nostru, izvorul nesecat de muncă şi luptă uriaşe*... După aceea a vorbit dl Istrati, fost ministru, în numele Academiei române, arătând cât de puternic a fost lovită Acadedemia română prin moartea neaşteptată a unui dintre cei mai aleşi fruntaşi ai săi.. .Canonicul Bunea, a zis vorbitorul, întrupa în mod ales calităţile neamului său. Fire aleasă, el era destinat să fie printre aleşii turmei Domnului... Academia română este mândră a-l fi numărat printre membrii săi... * In catedrală a mai vorbit Oct. Goga dând în numele Asociaţiunei salutul din urmă a celui care a fost «bărbatul luminat, caracterul de bronz, firea aleasă, afirmare a cuvântului logic, sentinela virtuţilor noastre OLTEANUL Nr. 35. NOVÁK JÁNOS | MAGAZIN DE MODĂ pentru Dame şi Domni. Pentru Făgăraş şi jur Să află DEPOSITUL de POSTAVURI de la fabrica Wilhelm Scherg & Co. din Braşov.