Olteanul, 1910 (Anul 2, nr. 1-52)

1910-10-14 / nr. 42

Pag. 2. băeţii la şcoală, arătând cât de rău este pentru popor dacă nu ştie scrie şi ceti, îl luminează pe popor să se ferească de beuturi alcoholice, arătând cu pilde frumoase din Sfânta Scriptură căile ce duc la mântuire şi de altă parte arătând relele ce produc din beu­­turile alcoholice, apoi grijeşte mai pre­sus de toate de moralitatea lor, care în timpul din urmă a început a decă­­dea, semn rău, căci bine ştim, toate împărăţiile şi cetăţile, cari au domnit peste părţi de lume numai pănă atunci au putut exista, pănă ce a fost mo­ralitate în ele, cât ce a căzut popo­rul dela moralitate, a decăzut şi s’a prăbuşit şi statul dimpreună cu po­porul respectiv, ca exemplu putem lua: Babiloneni, Asm­­enii, Romanii şi alte popoare. A preotului este deci chemarea cea mai nobilă şi sfântă de pre pă­mânt, nu cu exemple rele, cum sunt unii de cari şi-a uitat Dumnezeu, că şi ei slujesc la altarul cel sfânt al lui ci cu pilde frumoase şi bune condu­ceţi spre înţelepciune şi lumină po­porul concrezut păstorirei voastre. Iv. Conferiniţa învăţătorească a tractului făgăraş. In 8 şi 9 Octomvrie a. c. s’a ţinut în sala cea mare a şcoalei gr. or. române din Făgăraş conferinţa învăţătorească anuală subt conducerea Preaonoratului domn pro­­topresbiter Neculae Borzea, ca comisar conzistorial. Printr’o rugăciune tămpărate ceresc, cântată de toţi membrii conferenţei, se cere ajutorul Duhului Sfânt pentru toate lucră­rile, ce au să urmeze. Domnul comisar inaugurează progra­mul acestor lucrări prin o vorbire mai lun­gă, tractând în deosebi despre însemnăta­tea conferinţelor învăţătoreşti. Intre altele arată în fluinţa binefăcă­toare, ce o au acestea conferinţe asupra învăţătorilor, în urma schimbului de idei vederi şi principii pedagogice, ce are loc cu astfel de ocaziune. Nu toţi învăţătorii sunt deopotrivă de pregătiţi, egal de fami­liarizaţi cu adevăratele metode de propu­nere, nu toţi au fericirea să stea în curent cu mişcarea cea mai no­uă din domeniul pedagogiei, cu metodele cele mai practice, cari uşurează mult munca lor. Din discuţiile ce să desfăşură în le­gătură cu temele generale şi lucrările prac­tice, din recenziunile asupra lor, cari toate decurg succesiv sub privirea lor, pot învă­ţătorii să se întărească cu noi indigitări te­oretice şi practice să se orienteze mai bine cu privire la metodele adevărate de pro­punere. Arată mai departe cum fiind şcoala noastră confesională într’un stadiu de tran­­siţie, din care ea poate să sufere, pune la inima întregei învăţătorimi soartea şcoalei confesionale, apelează la munca fără pre­get, ce ea e datoare să o desvoalte în ase­menea timpuri grele, pentru ca ea să ră­mână neştirbită, să fie şi în viitor, ceea ce a fost şi în trecut. Cu asemenea idei mişcătoare şi însu­­fleţitoare face domnul protopresbiter Ne­culae Borzea deschiderea conferenţei în aplauzele entuziaste ale celor 42 învăţători, caticheţi, şi mai mulţi preoţi ca directori şcolari. Conferenţa să constitue alegându-şi un preşedinte în persoana învăţătorului I. Paicu, 2 notari Ilarie Comşa din Mândra şi Roşea din Reuşor şi doi bărbaţi de în­credere: Traian Păcală din Galaţi şi N. Ludu din Beclean. Să dă cetire resoluţiunei Preavenera­­tului conzistor archidiecezan, referitoare la conferinţele învăţătoreşti, şi să ia la cunoş­tinţă. Imediat să ridică dl corefent şcolar Dr. Onisifor Ghibu, care spre bucuria tu­turora e venit să ia parte la conferenţa în­văţătorilor tractului Făgăraş, şi purcezând de la vorbirea Dlui comisar, arată bazat pe texte pozitive din diferite legi şcolare cum că poziţia şcoalei nu este aceea pe care o creăm noi înşine necunoscând legile cum se cuvine. Interpretând greşit astfel de legi e lucru natural ca pretenţiunile, ce reies pentru şcoala noastră să nu să­­pară exa­gerate. Aminteşte bunăoară, dispoziţiunea însuşi fostului ministru privitoare la pro­punerea disciplinelor comput, geografia, istoria şi constituţia patriei, în care nu să cere predarea acestora şi’n limba maghiară. Să cere sintetizarea pe scurt a materialului din acestea materii luat româneşte şi’n lim­ba magiară în oara de limba maghiară, ce urmează după oarele disciplinelor amintite. Tot sprijinit pe dispoziţii ministeriale do­vedeşte greşala comisă de mulţi învăţători confesionali în ce priveşte scrierea numelui de familie al copiilor cu litere maghiare. Sunt regretabile atari uitări de sine, ce îşi au isvorul în împrejurarea, că unii învăţători nu-şi iau osteneala să studieze legile şcolare, înţelesul lor adevărat, dar nu cel pretins adevărat. Dr. Onisfor Ghibu stăruie asupra acestei neglijenţe din cari decurg pentru învăţători o mulţime de ne­plăceri, dileme, impasuri, din cari nu pot să se mai scape singuri. Acestea şi alte lămuriri urmate la întrebări puse de dom­nii învăţători asupra a diferite cestiuni, ce îi privesc, sunt primite cu deosebită plăcere ceea ce dovedeşte, că fostul dl coregent şcolar a avut adânci raţiuni de existenţă, ba şi aceea că cel ce îl ocupă, justifică aceasta poziţie cu demnitate. Programul dezbaterilor îl formează mai multe disertaţiuni, al căror subiect este mai mult ori mai puţin în legătură cu cercul de activitate şi îndeletnicire al şcoalei. Aşa sunt temele: Urmările alcoholice în şi afară de şcoală şi mijloacele de com­batere, lucrată de învăţătorul I. Comşa din Mândra şi recenziunea clericului învăţător B. Buzdugan din Făgăraş. 2. însemnătatea baladei de I. M. Popa 3. însemnătatea cercetării cultului divin din partea tineretului şcolar de învăţ. Tra­ian Păcală din Galaţi. Cea dintâi: Urmările alcoholului e lu­crată cu pricepere, însă stăruie prea pre­­larg asupra urmărilor, şi prea puţin asupra mijloacelor, prin cari s’ar putea combate cu efect înrâurirea din ce în ce mai simţită a acestui flagel social mai ales asupra pătu­­rei de jos a poporului nostru asupra ţărăni­mii dela sate. Recomandă ca mijoace de combatere mai ales înfiinţarea şezătorilor literare, salelor de lectură, bibliotecilor pa­­rochiale, să se caute a se da un intremânt mai potrivit pentru sufletul poporului, să li se câştige mai întâiu plăcerea şi intere­sul pentru astfel de ocupaţiuni. Numai aşa să poate rupe poporul din braţele crâşmei, dându-i — lipsindu-i de o plăcere — o altă plăcere egală cu cea perdută, ar urma astfel ca un loc de crâşmă să se înfiinţeze ceaierii, unde în locul beuturilor alcoolice să se dee ceai. Recenziunea a fost ţinută tot in asemenea idei. Domnul învăţător I. M. Popa a făcut din tema sa însemnătatea baladei, o fru­moasă disertaţie, analizând cuprinsul mai multor balade, scoţând însemnătatea lor mai ales în ce priveşte simţământul iubirei de patrie de neam şi de legea strămoşească şi altele. Dl preşedinte Ioan Paicu arată apropos de aceasta temă rasele principale in desvoltarea istorică a baladei la Români aducând frumoase citate ca : „Hai fraţi, Hai fraţi ţara v’apăraţi, Hai fraţi, Hei fraţi, neamul v’apăraţi, Hai fraţi, Hai fraţi, legea v’apăraţi. Dl inspector şcolar, apreciind tema arată însemnătatea cea mare a baladelor pentru sufletul tineretului şcolar, recoman­dă învăţătorilor să studieze colecţiunile po­eziilor poporale ale lui Teodorescu, Alexan­dri, Bogdan şi cele de cuprins istoric, po­trivite să le predee în şcoală. însemnătatea cercetării cultului divin din partea tineretului şcolar este o altă di­sertaţie cetită de învăţătorul Traian Păcală din Galaţi. Nimic nu contribue mai mult la des­voltarea simţământului religios şi a carac­terului religios-moral al copiilor, decât par­ticiparea regulată la slujbele cultului dum­­nezeesc. Astăzi, când moralitatea poporu­lui e în decădere, când aproape nu mai găseşti cantori bisericeşti, e o datorinţă sfântă a corpului învăţătoresc să nutrească simţământul religios al tineretului şcolar printr’o catehisaţiune serioasă visitarea bi­­sericei şi prin instruirea cântărilor biseri­ceşti. Toate aceste teme sau cetit şi desbă­­tut luând parte la discuţiuni de comisar, mai mulţi învăţători ca I. Paicu, M. Mateiu, I. M. Popa, părintele Debu, etc. Mai puţin succeasă a fost tema. Dare de seamă despre cea mai bună carte peda­gogice de învăţătorul Filon Flucuş din Şin­­ca­ nouă. In ziua a doua s’au predat exlusiv teme de caracter practic. 1. Judecătoria comunală pentru clasa V—II de G. Niciu. 2. Tractarea sunetului­­ de înv. Varga. 3. Alegerea cântărilor în şcoala popo­rală de V. Bica 4. Predarea unei cântări de şcoală de A. Macedon. Cu privire la predarea şi lucrarea acestor teme s’au făcut astfel de observări serioase, cari denotă pentru unii învăţători frumoase cunoştinţe din pedagogie şi din metodică. Toate au fost considerate de con­­ferenţă ca predate şi lucrate cu succes mul­­ţămitor. Şi cu privire la acestea teme de corerent şi-a făcut observările sale pline de lumină. Asemenea învățătorul I. Paicu OLTEANUL Nr. 42.

Next