Opinia, august 1897 (Anul 1, nr. 78-101)
1897-08-01 / nr. 78
V ANUL I, No. 78 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — VINERI 1 AUGUST, 1897. Numărul 10 Bani ABONAMENTELE încep la 1 şi 15 ale fiecăreî luni şi se plătesc totd’auna înainte la Iaşi la Casa Administraţiei njudeţeni streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 43.— Strada Gotici —No. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani AANÎNCIUIUIE In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV .... 20 b. linia „ „ III ... . 40 „ „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 „ En număr vechi şi 30 bani REDACŢIA No. 43— Strada Goliei—^No*. 4S Înmormîntarea lui S. G. Vârgolici PUTREGAIUL Aceia, dintre colectivişti, cari 'C n’au perdut cu desăvârşire noţiunea de demnitate, trebue să sufere cumplit In amorul lor propriu clnd văd farsa desgustătoare pe care o joacă trupa de saltimbanci al cărei stîngaci impresariu este d. Dimitrie Sturdza. Pretutindeni şi în toate ocaziunile se dă pe faţă nedemnitatea actorilor incapabili cu cari se reprezintă, ordinar ca la iarmaroc, comedia puterei. In chestie de principii ca şi in afaceri de gospodărie, în politica generală ca şi In actele cu caracter intim — In toate manifestaţiile vieţei lui publice colectivistul e barbar, meschin şi necinstit. D. Sturdza, preşedintele consi- liului, păstrează, spre adînca scandalizare a oamenilor cinstiţi, locul de prezident al Creditului rural. Acest imoral cumul autoriză pe d. Stolojan, ministru al domeniilor, să nu plătească, la rîndul său, ratele arierate ale împrumutului contractat. Şi cercul vicios începe . Ministrul de interne face slujbă de vechil pe moşiile d-nei Dimcea —şi prefectul de Tecuciu face vechilet pe moşiile d-lui Take Anastasiu. Poliţia din Bucureşti angajează ciomagaşi ca să polemizeze cu ziariştii din opoziţie -directorul prefecture! din Vaslui, bate el însuşi pe perceptorii cari îl urmăresc prietinii. In altă ordine de idei, Consiliul de miniştri nu se poate înţelege pentru numirea titularului la prefectura de Dîmboviţa —consiliul comunal din Mehedinţi nu se poate învoi pentru alegerea primarului. Miniştrii, avlnd candidaţi diferiţi, n’au putut cădea de acord pînă acum —dar consilierii din Severin, avîndu-se fiecare pe sine ca unic candidat, s’au înţeles uşor să.... tragă la sorţi pe primar! Şi ast-felia, pentru a nu se desminţi zicătoarea că peştele de la cap se strică, pe cînd d. Nacu, viceprezidentul Parlamentului, iscăleşte contracte ca procurator al lui Halber, întreprinzătorul portului Constanţa —un oarecare Scăueru, eştt la sorţi pentru demnitatea de primar, semnează actele de administraţie comunală în Severin . Atîta batjocură pentru instituţiile ţărei nu putea să ajungă la periferie dacă nu pornea de la centru. Corifeii partidului au dus o campanie desfrînată, cum se ştie, în potriva legei aşa numită a maximului. Frenezia farsorilor din Bucureşti s’a întins, ca o boală molipsitoare, asupra celor din provincie. La consiliul comunal din Brăila, consiliu excluziv colectivist, a demisionat atunci in corpore, ca demonstraţie în potriva guvernului conservator. De aceea, din prima zi cînd după formula bombastică a presei colectiviste, „ţara a reluat posesiune de ea însăşi", naivii se aşteptau ca legea, atît de mult combătută in opoziţie, să fie abrogată fără discuţiune. Ei bine, nu, legea „reacţionară şi infamă" s’a păstrat cu sfinţenie, consiliile comunale din toată ţara au aplicat-o de-a fira părului — iar cel din Brăila, acelaşi care demisionase ca demonstraţie în contra partidului conservator, a majorat şi taxele pentru obiectele de primă necesitate pe cari „ciocoii" le reduseseră la minimum sau le scutiseră cu desăvîrşire. In sistemul acesta de anarhie şi zăpăceală de sus pînă jos, idealul colectivistului mărunt este slujba şi ghelirurile lăturalnice — cum al fruntaşului este puterea şi afacerile strălucite ce decurg dintr’însa. O altă lăture a stăreî de descompunere în care zace colectivitatea este scandalul permanent pe care’l întreţin disidenţele din partid. Pentru a rupe dinamicii d-lui Fleva, d. Sturdza a menţinut în slujbele administrative pe mulţi din partizanii acestuia după ce î şi a isgonit ministrul de interne, d. Vasile Lascar, la rîndul său, neavînd curaj să înlăture creaturile predecesorilor, a păstrat mare parte din slujbaşii numiţi de d. Cantacuzino. Acum, la a doua sa venire, d. Sturza nu îndrăsneşte să înlăture mozaicul precedent în speranţa că poate va ajunge la „concentrarea" partidului. In această situaţie, guvernul are trei feluri de funcţionari cu trei sisteme diferite şi făcînd parte din trei tabere opuse. Aşa se explică fenomenul absolut intolerabil că în judeţe, unde prefectul se înţelege cu primarul, sub-prefecţii şi casierii nu execută ordinele , iar acolo unde zapciia merg de acord cu prefectul, acesta se duşmăneşte făţiş cu primarul. De aceea toată puterea de muncă a miniştrilor se consumă pentru a aplana diferende permanente şi a menţine echilibrul aparent intre aceste forţe opuse şi vecinie In luptă. Autoritate morală n’are nimeni în guvern şi nimeni nu se gîndeşte la îndatoririle pe cari le impune puterea. Ca un putrigaiu osîndit să piară, colectivitatea face umbră cîtă vreme e lăsată să stea în picioare — mîine, însă, cînd va fi îmbrîncită, va cădea la pămînt şi doar gunoiul ce lasă în urmă va mai aminti despre fiinţa ei de odinioară. OAMENI ŞI LUCRURI Cadînele.—Din răsărit, din imperiul semilunei multe se aud, iar mai multe rămîn neauzite. Se pare că zile de revoluţie şi de mari schimbări se pregătesc şi împrejurări nouă se frămîntă în umbrita împărăţie a luminosului Allah. Şi temeiul acestei păreri e vestea fără samăn venită în zilele din urmă pe sârmele de telegraf: femei din haremul Sultanului magnanim, frumoasele cadîne sclave şi stăpîne în acelaşi timp au dat semne de răzvrătire; ele se pronunţăda se pronunţă din favoarea unei alte stări de lucruri, In favoarea unei reînoiri în împărăţia înapoiată a cruntului Abdul Hamid. Să fie dreaptă ştirea aceasta ? Să fie cu putinţă ca în mintea femeilor acelor crescute în vederea unei singure ţinte în viaţă : plăcerea monarcului, ţinute o tinereţă întreagă—din copilărie aproape—în întunericul sclipitorului harem—, lipsite cu intenţie de orice atingere cu lumina vreunei culturi în înţălesul nostru, al civilisaţilor, e cu putinţă ca în mintea lor să se fi furişat scînteea unei indignări, îndrăzneala unei convingeri, raza unui adevăr ? Să fi rostit ele în adevăr curagioasa aprobare a luptătorilor pentru schimbări adinei în starea Turciei?.. Atunci, fără îndoială, se pregătesc într’adevăr lucruri mari, evenimente insămnate; atunci, într’adevăr, va fi stînd rău, din cale afară, împărăţia victorioasă a semi-lunei. Un cuvînt de răzvrătire din partea roabelor îmbrăcate în catifele şi crescute în voluptoase închisori e mai demn de luat în samă de cit discursurile fardate ale doctoreselor adunate la Bruxelles în congres. NEGOŢUL UNEI PRINCESE O eroină de roman - Princesa şi ţiganul.— Plastica şi parizianul! In vitrină... Intervenţia unei regine.Fotografii... obscene. Ex-principesa de Chimay, americana născută Clara Ward, este o cunoştinţă veche pentru cititorii cronicelor pariziane ale diverselor gazete. Foarte bogată şi una din cele mai frumoase femei ce a cunoscut lumea specialistă în aprecieri, mîndra fiică a noului continent şi-a realizat visul tinereţei măritîndu-se cu un prinţ autentic, de Chimay, originar din Belgia. Un traiu excentric, plin de excese şi de ciudăţenii—iată ce a fost traiul de soaţă al frumoasei americane, aşezate la Paris unde a devenit în scurt o eroină a cronicei şi a... cafenelelor. Dar culmea originalităţii a fost schimbid făcut de princesă — care şi-a părăsit soţul pentru a duce un train comun cu ţiganul Rigo, cîntâreţ la una din cafenelele Parisului. După un şir de scandaluri şi peripeţii, afacerea a venit înaintea justiţiei care a pronunţat divorţul între cei doi soţi, lăsînd copiii în îngrijirea prinţului de Chimay şi pe Clara în voia capriciilor sale, în tovărăşia ţiganului Rigo cu care trăeşte şi astăzi şi a cărui imagine exprincipesa şi-a înscris-o pe braţ, prin tatuaj... In marile vitrine artistice din strada Tivoli, la Paris, intre nenumăratele fotografii de artişti şi de frumuseţi celebre, portretul ex-princesei e nelipsit şi e unul din cele mai căutate. Căci una din ramurile marelui comerţ parizian e şi vînzarea de fotografii şi mai ales de ale frumoaselor femei ale Parisidul, oraşul care posedă cea mai vastă secţiune de femei desevîrşite. Fireşte, fotografiile acelea sunt executate în poze plastice care pun în relief neîntrecuta perfecţiune a trupurilor femeeşti, apetisante şi îmbătătoare, cum numai oraşul-lumina posedă şi nici unul altul. Sunt puţin numeroase acelea care pot poză fără teamă de rivalitate în deplina lor goliciune acoperită numai de unul din acele tricouri transparente care servesc doară să arăte mai bine încă nuditatea voluptoasă, să ajute imaginaţia şi simţurile... Cîţi curioşi, cîţi admiratori, cîţi vizitatori şi cîţi extaziaţi se adună, se opresc, oftează şi trec zilnic înaintea vitrinelor acestora împodobite de tot ce are omul mai triumfător, mai suprem: frumuseţea. Princesa de Chimay era una dintre cele mai plastice figuri într’adever şi atenţia publică fiind atrasă asupra-i de cătră recentul scandal, e lesne de înţăles că se vindeau cu miile acele fotografii superbe unde ea se înfăţişă cînd ca o statue albă odihnîndu-se pe o blană de leu ; cînd ca o Secerătoare care se re’ntoarce de la cîmp cu coasa ’n mină; cînd ca o bacantă ce surîde bătrînului faun; cînd ca o dansatoare alunecîndu-şî degetele subţiri pe instrumentul muzicăi; cînd perversă din vremea decadenţei romane sau a epopeei greceşti purtînd spiralele unui şarpe ispititor... Şi toate aceste au fost confiscate de poliţia Parisului spre marea părere de rău a admiratorilor... artei pentru arta. Să fie în adevăr motivul de „obscenitate“ care a provocat această bizară măsură de... siguranţă a moralei publice . Obscenă o figură plastică de ferice ?... Nimeni nu poate crede în temeiul unui asemenea pretext. Adevărul e că au fost intervenţii înalte din partea foastei familii a ex-princesei. Se vorbeşte chiar de o întervenire a curţii regale belgiane în cercul căruia se află fostul soţ al Clarei Ward. In privinţa acestui zvon se citează o întâmplare petrecută la Curtea din Bruxelles. Princesa de Chimay, invitată la un bal al curţii, şi-a permis luxul unei decodări exagerate, din cale afară, ceea ce a indispus pe regina Belgiei care a întors spatele frumoasei americane. A doua zi, princesa, îşi tatuă pe braţ o coroană princiară spre sfidarea mîndriei regale. Şi fotografia aceasta, cu tatuagiul, era cea mai căutată: se desfăcea cu zecile de mii... Iar partea interesantă e că ex-princesa, soţia lui Rigo, încasă 30 de bani de fiecare fotografie vîndută... Adevărat americană!.. Biata princesă!.. Să nu-şi poată vinde frumuseţea — în chip atît de platonic ?... Blag Scandalurile de la comună Am fost faţă la licitaţia ţinută de primărie pentru darea în întreprindere a Bavăreî şi canalizărea pieţei teatrului lupta a fost crîncenă între concurenţi. Un antreprenor, Danielescu, pe care nici azi nu’l cunosc, a isbutit să ia lucrările oferind o însemnată reducere sub deviz. Mi-aduc bine aminte că cei cari s’au mirat mai mult de curajul d-lui Danielescu erau tocmai consilierii comunali prezenţi la licitaţie. Nu-şi puteau explica oamenii cum va executa antreprenorul aceste lucrări cu un aşa minim preţ — nedumerire care, de altfel, nu se manifesta la nici unul din concurenţii d-lui Danielescu. Deslegarea enigmei apare abia acum cînd antreprenorul afirmă, printr’o scrisoare publică, că administraţia comunală, cînd adjudecă o licitaţie şi vede că antreprenorul nu poate fi adus la acelaşi numitor, începe a-î face socoteala cît cîştigă şi cit cheltueşte — iar cînd nici după aceste încercări antreprenorul nu dă ceea ce e de dat, atunci îi reziliază contractul. Era deci naturală mirarea edililor, că d. Danielescu a lăsat așa de ieftin o lucrare comunală din al cărei cîştig trebuia să facă partea focului. E de observat că în toată perioada de cînd dirgiuiesc colectiviştii trebile comunei noastre, mai nici un antreprenor de lucrări n’a scăpat fără să ’i se rezilieze contractul sau să ’î se intenteze proces. Vor fi, negreşit, şi antreprenori lacomi de cîştig şi necorecţi faţă cu obligaţiunile contractului, dar nu e mai puţin adeverat că şi neferiî oblăduireî le scot pe nas beneficiul atunci cînd nu dau semn de viaţă, cum zice d. Danielescu în scrisoarea sa. Mai caracteristic, însă, de cît capitolul antreprizelor este iarna care se dă în fondurile comunale. S’au făcut virimente cu fondul milioanelor acordate laşului printr’o lege specială, se întrebuinţează zeci de mii de lei pentru diferite negustorii, sub pretext de a ieftini piinea şi carnea — într’un cuvînt, o profuziune de cheltueli zadarnice cari amintesc cei douî-spre-zece ani de regim de jaf, de corupţiu ne şi de minciună. încă douî trei ani de gospodărie colectivistă şi Iaşul va ajunge, din nou, în halul în în care se afla cînd se ilumina cu luminări de san. Juvenal, întrevederea de la Petersburg Vizita lui Wilhelm al doilea la St. Petersburg, a fost luată de toată presa ca o vizită de pură cordialitate. Şi era şi firesc lucru. Duplicitatea în diplomaţia cea mare e ceva comun. Dar nu vroia niminea să acorde o însemnătate politică vizitei lui Wilhelm, pentru că această vizită cade înaintea unei alteia a căreia caracter politic, nici nu poate fi pusă la îndoială—întru cit cu greu s’ar putea pricepe cordialităţile între un simplu burghez preşedinte de republică şi între autocratul imperator al tuturor Rusiilor. Ziarele streine, în special cele germane şi austriace, vor să întervertească însă, lucrurile. Ele atribuie vizitei la Wilhelm o înaltă însănmătate politică. «N. Fr. Presse», zice că un eveniment istoric, de a cărui importanţă nu ne putem acum încă da seama, se petrece în capitala imperiului de la Nord. In 1896, la Breslau, ce entuziasm pentru ţar în discursul de masă al lui Wilhelm ! Iei punea la picioarele ţarului mulţumirea sa şi a Poporului său pentru onoarea vizitei, el asigură pe ţară că e în acord cu sentimentele poporului cînd esclamă : «Dumnezeu sa binecuvînteze, să proteagă şi să menţie pe Majestatea Voastră (Ţarul, N. R.) spre binele Europei». Şi Ţarul a răspuns rece. Astăzi cuvintele Ţarului sunt mai calde. Iei asigură pe Wilhelm că în ultimul an relaţiunele Rusiei cu Germania s’au schimbat mult şi în bine. De în aceeaşi situaţie Rusia faţă de Germania, adaugă ziarele nemţeşti, ca în vremea lui Bismark. Azi nu avem decît o unică Europa, nu o dublă şi nici o triplă alianţă. Entusiasmul cu care va fi primit Faure în Rusia ar fi de pe acum paralizat de discursul Ţarului. — «Rusia nu poate fi decât aliata unei Franţe pacinice». Din archiva la Stînca Publicînd în numărul de Sâmbătă 26 Iulie, al Opiniei un document relativ la Tatarul din Bugiac, s ’au strecurat mai multe greşeli, care vor fi fost uşor îndreptate de cătră cetitorii noştri. S’a tipărit de pildă 1786 în loc de‘ 1716, data cînd Mihaifi Vodă Racovitză, a învoit pe Tataril din Bugiac ca să stăpîneascâ pămîntul moldovenesc, de 32 ceasuri lung şi 2 ceasuri latul. Asemenea în loc de Dianumus Mărza să se citească ( iau Timur Marx» (adecă sîngele lui Timur) observînd că din această familie a Mărzalelor tătăresci, s’a tras neamul domnesc al Cantemiriștilor din Moldova. (D. Cantemir Histoire de l’Empire Ottoman voi. IR p. 492.) Odată cu această rectificare, şi fiindcă ne îndeletnicim cu politiceştile amestecări dintre Tataril din Budjag şi din Crim cu Moldovenii, publicăm astăzi traducerea înaltului ferm au ce a venit de la prea puternica împărăţie pentru hotarul pămîntului ţărei acestei, despre Raiava Benderiului. Alesul al Domnului Neamului creştinesc oblâduitorul al Moldovei Ypsilante Zade Constantin V. V. a căruia sfârşitul să-ţi fie cu bine, primind înalta împărăteasca porunca aceasta, vei înţelege că pentru că m’am încredinţat curii că acest de astăzi Bander Muhafizi, înaltul nostru Vezir Ahmed Paşa a căruia slavă rămăiă în veci, fiind că au cerşut mai înainte de la noi a se da în stăpînire lui satul Selcutza, şi el să-şî ia rodurile el, fiind înainte că acest sat, după ce au izgonit pe Mahmud şi Husein Mărzale, carii pînă la o vreme îl stăpînea, s’au dat celor după vreme Muhafizi a Benderiului, în locul celor din preajma lui Ciaca Hasin, a lor cu tocmala ca să deie pe fiește carile an prin mina capuchebaelilor lor, la Mărie câte una sută lei. Primind dar el Diadreptul (darul) acel după cererea sa prin data noastră sfîntă poruncă, au rînduit pentru aceasta pe Bender Cădişi, carii ajungînd la numitul sat Seleutza, cu mulţime de oameni, şi pe urmă purcegînd de acolo au intrat în hotarul ţinutului Hotărnicenilor. De unde tărăind pe bătrînii din pămîtenii ragle au rupt şi au desghinat din locul Moldovii, ţinuturile Orheiu, Chişinăul şi Hotărnicenii pînă la Han Tepe, zicînd că sunt poruncite să le uniască cu Cahighiedile Benderiului şi cercetînd, vre să afle hotarele numitelor ţinuturi. Din care pricină şi cei mai mulţi din boerii de acolo stăpînind la aciale locuri cîteva moşii, cu toţii s’au spăriet şi cu toate că ispravnicii numitelor ţinuturi, şi serdarii de Orheiu, întrebînd de isprava lucrului, au cerut a conteni acest fel de urmări spre odihna săracelor rude, nădăjduind a fi ascultaţi, dar numitul Chehae împreună cu 400 Delii călăreţi, tufegii şi budjiadiî, ajungînd la satul Tumana al ţinutului Hotarnicenilor, şi tîrînd pe ţăranii li-au poruncit că de acum înainte nedînd ascultare ispravnicilor Moldovii, pentru toate pricinile lor să facă arătare la Benderiu, supuindu-se de acum înainte oamenilor ce ar răndui Benderiul nmhafezi, care Chehae şi rînduind zabiţi din cel de pe lingă el oameni, au rîpit atît miere, vin, şi toate alte zahire, ce s’a găsit pe la casele radilor numitului tinut, lua şi vitele şi făcînd şi cîte alte neplăcute urmări. Care aceste văzindu-le săracele raele, şi cu totul înspăimîntaţi, pentru că s’au găsit a părăsi patria lor ; dintr’aceasta pricină s’au impedecat şi ce după dorinţă bună orînduială atît al sursatului, cît şi a celor l’alte tertituri. Afară de aceste că tot acelaşi Chihiac, pornindu-se de la satul Tumana cu cel de pe lingă el călăreţi, şi mergînd la Salmizi, sat al Hotărnicenilor, au adus înaintea sa pe cel de acolo ispravnici, şi zicîndu-le lor, că de acum înainte nu este trebuinţă a se mai trimete zabiţi din partea Moldovii, îl sili să se întoarcă la Eşir şi spărgînd grosul, au dat slobozenie tuturor vinovaţilor, apucînd şi cîte zaliire era încărcată prin cară de de la numitul ţinut împreună şi cîţi lei ai miriel sau aflat în urmele ocolaşilor şi în scurt, după ce au stăpînit de istov ţinutul Hotarnicenilor au mers spola Chişinău, unde şi stăpînind trei mărgini, opri pe cel de acolo raele de a se supune Domnului Moldovil, și oprind ca-