Opinia, noiembrie 1897 (Anul 1, nr. 152-176)

1897-11-26 / nr. 172

ANUL I No. 172 EDIŢIA DE SEARA Numărul 10 Bani ABOSAMEXTEIE încep la 1 şi 15 ale fie­cărei luni şi t­e plă­tesc tot­d’a­una înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 42.7— Strada Goliei —No. 42 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN IAŞI —MERCURI 26 NOEMBRIE, 1897. Numărul 10 Bani ANUNCIIRIîoUR In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . 20 b. linia » » » III . . . .jM- »ANr-t-î'X Inserţiile şi reclamele . . i A F TP .jgKl We \ Eu ii uimii’ vechâflSO jbani î I — - «a *J REDACŢIA j No. 42— Strada Golie^ys«.jtcyi MIŞCAREA ANTISEMITĂ Iată-ne cînd nici nu ne aşteptam, — cu o mare chestie pe braţe, graţie­­. politicianismului colectivist care nu are scrupule cînd e vorba de men­ţinerea la putere. Pe cînd studenţii din capitala A­­ustriei manifestează contra antise­mitismului, contra lui Lueger pri­marul Wienel şi conducătorul miş­­cărei antisemite din Austria, stu­denţii din capitala noastră manifes­tează cu Polichroniazii şi Gheor­­ghiazii noştri pentru antisemitism. Manifestaţia din Viena se face în­­tr’un oraş unde antisemitismul era atît de puternic în­cit a impus pe şeful lor ca primar în contra vo­inţei împăratului, voinţă care în A­­ustria însamnă mult şi din cauza prestigiului personal al actualului împărat, cit şi din cauza importan­ţei şefului statului, în ruajul consti­­­­tuţional. Curentul defavorabil an­tisemitismului se produce nu într’un mod neaşteptat şi neexplicabil, ci după ce antisemitismul a fost pus la probă şi s’a văzut că rezulta­tele sale practice pentru rezolvirea chestiei evreeşti sunt neînsemnate şi că în realitate nu este de­cit o nouă formulă cu care o ceată de politician­ exploatează credulitatea publica. Cînd alţii se leapădă de antisemi­tism ca de un ce dacă nu primejdios, cel puţin inutil, noi îl luăm de bun, cu iluzia că cu dlnsul putem rezolvi o chestie atît de grea cum e chestia evreească. O chestie atît de grea, pe care fruntaşii din atîtea generaţii trecute nu numai că n’au putut’o rezolvi, dar nici n’au întrevăzut o soluţiune bună care să împace şi drepturile cîştigate ale românilor cari neam de­­ neam şi-au varsat sîngele pentru a ne păstră ţara şi aspiraţiunile e­­vreilor, veniţi în număr mare abea în acest secol, dar care au manifes­tat de atîtea ori intenţia de a se lega definitiv de pămlntul acestei ţări, supunîndu-se legilor noastre, credem că nu poate fi rezolvită cu discursuri aprinse şi cu cîte­va gea­muri sparte pe la sinagoge. Ce naivitate ! Pe mine nu mă îngrozesc mani­festaţiile de duminică de la Bucu­reşti şi de la Galaţi. Nu me tem că ne va mai trata străinătatea de barbari — cum o făcea altă dată — pentru ast-fel de lucruri. Cînd acte de violenţe s’au produs în aceeaşi chestiune de atîtea ori la Berlin, la Viena etc. şi cînd, tot ast-fel de acte de violenţe, dar pentru­­ alte motive, s’au produs zilele a­­cestea chiar, în Viena, în Praga, în Graz, etc, vom putea trata ca o in­dignare de ocazie, indignarea stră­­inătăței dacă ar cuteza s’o mani­feste în contra noastră, care, timp de 20 de ani de cînd suntem regat independent, am dat dovezi de ma­turitate și putere de a ne conduce singuri. Mă întristează. Insă, aceste ma­nifestații, cînd le văd venind, nu de la oameni care nu se pot desbraca de prejudiţii, dar de la elita cultă a burgheziei noastre, care mine are să aibă o largă parte în conduce­rea ţăreî. Să nu ne închipuim că înferbîn­­tarea, într’o anumită direcţie, la vrî­­sta de student nu lasă urme adîncî, cari să se reflecte asupra întregei vieţi ulterioare ! Tocmai fiind că suntem arbitrii situaţiunei noastre, trebue să avem curajul să nu ne lăsăm duşi de cu­rent, de­cît cu convingere şi să ne întrebăm întru cît curentul antise­mit ne-ar duce la rezolvirea ches­tiei evreeşti sau ne-ar folosi întru ce­va. Dacă sunt oameni politici sau partide care au vre o soluţiune pe care o cred utilă ţârei, la care s’ar putea ajunge printr’o puternică miş­care antisemită, s’o spue. Dacă n’au o ast­fel de soluţiune, atunci datori sunt, să nu lese lucrurile la voia întîmplărei, să ajungă unde nu ne glndim poate nimene, ci din contra, să intervenim cu toţii ca să oprim pe filosemiţi, ca şi pe antise­miţi, de pe panta nefastă pe care au apucat cu toţii de cîteva luni. . Partidului de la guvern îi incum­ba cel întaiu datoria să intervie, dar nu cu jandarmii şi cu roşiorii cu săbiile scoase, care însă sosesc prea tîrziu, ci prin scris şi prin graiii, spre a convinge pe cei ră­tăciţi. Cer să-şi facă partidul liberal a­­ceastă datorie nu numai fiind că e la guvern şi are răspunderea liniştei în această ţară, ci fiind că el a arun­cat germenii răsboiului civil, în spe­ranţa de a-şi reface popularitatea în mijlocul crizei prin care trece. Foarte probabil că fără proectele de legi prin care evreii sunt alungaţi din armata şi mai ales din şcoală, proecte care au apărut ca o bombă, fără ca spiritele să fie pregătite, n’am fi avut nici exploziunea de filosemitism din toamna aceasta, nici scenele de­­antisemitism din duminicele trecute. E natural să culegi furtună, dacă semeni vînt. Nu cred, cum spun unele depeşe, că guvernul a pus pe agenţii de poliţie, îmbrăcaţi în civil, să aţîţe la comiterea exceselor de la Bu­cureşti şi Galaţi. Dar tare mă tem că partidul liberal este inspiratorul mişcărei studenţeşti. Cine nu ştie că liberalii au con­dus pe studenţii de la Bucureşti în manifestările cînd cu chestia na­ţională, manifestări care ne pareau atît de grandioase şi ne dădeau a­­tîtea iluzii. Cît erau de sincere a­­ceste manifestări chiar din partea studenţilor ne a dovedit-o amorţi­rea ligei, cînd liberalii au ajuns la putere şi studenţii din fruntea miş­cărei au umplut bugetul statului şi al comunelor. Studenţii să bage bine de samă. Aprinderea naivă şi sinceră a celor mulţi, să nu servească din nou de piedestal cîtor­va, care la manifes­taţii strigă cu atît mal mult, cu cît şi speranţele ce li s’au dat sunt mai mari. Bănuiala mea e cu atît mal mare, cu cît văd mulţi funcţionari printre cei cari strigă mai tare la întru­nirile antisemite şi cu cît aici la Iaşi, în întrunirea studenţilor—după cît mi s’a spus—un jidomaş creş­tinat de curîndă vreme admonesta grozav pe studenţii normalişti că mînîncă pînea guvernului şi totuşi nu-s antisemiţi. Opoziţia trebue să vegheze şi să demascheze la timp pe guvern, dacă în adevăr pentru a găsi un derivativ pentru agitaţia în chestia naţională şi pentru succesele opo­ziţiei, e în stare să comită ultima infamie - acea de a ne pregăti un rasboiu civil. A. A. Badarcv: „Răpire de majori!­ Şi încă ce majori ! Care de care cu peruci mai bine ajustate şi cu denturi m­ai complecte. Faptul mai are încă şi avantajul asupra celui prevăzut în co­dul penal, că în executarea lui, nu nu­mai că nu intervin autorităţile, dar încă acel ce deţin puterea în stat îl conside­ră ca un fapt meritoriu­, cînd el se co­mite de câtră cine­va din el. E vorba­ de tîrguiala politică dintre guvern şi cei cari vroesc să sară peste gard cu toate că li se deschide poarta, dar... fără condiţii. Colectiviştii disidenţi, după ce au lan­sat racheta, cu ocazia votului de la ca­meră, acum şed cu tulumba gata să stingă focul, în caz cînd incendiul, pe care se prefac că vroesc să-l aţîţe, va lua alte proporţii, de­cît acele ale unei simple tentative. * Drapelul dă chiar un com­unicat prin care, după ce arată că deşi în sinul colectivităţei sunt oare­cari nepotriviri de vederi, declară totuşi că partidul a­­re putinţa şi dreptul de a da încă multe şi puternice formaţiuni, în urma armist­iţiului pe care belige­ranţii din cameră şi l’au acordat până luni, se pare că o adevărată vînătoare, nu de animale ci de ‘politiciani — s’a încins în partid. Fie­care grup nu’şi per de din vedere personalul, de teamă că peste noapte să nu dispară cîte unul, precum dispar, în Madagascar, sentinelele cari, la rin­­dul lor, sunt păzite de im alt rînd de sentinele, în contra atacurilor gorilelor ce vin fără veste, le atacă, le omoară şi fug cu prada lor. D. Giani a fugit din grupul aurelia­­nist, furat de un cimpazeu şi aşezat la prezidenţia camerei; d. Gane care gă­sea totdeauna cel mai călduros sprijin în coloanele Drapelului, a fugit la pre­zidenţia senatului. Oculta e pe drum a­­cum de a smori şi pe d. V. Lascar. * Mai cu energie in contra răpirilor parţiale comise de guvern, apare numai d. Costinescu. Luînd de pretext co­respunde la o ca­lomnie a Adevărului, dl Costinescu gă­seşte ocazia de a declara : Sunt mâhnit de starea în care o con­ducere nechibzuită a adus partidul în care am deschis ochii in viaţa politică şi de care mă leagă o e­xistenţă întreagă. Vorba primului nostru redactor Ră­­dulescu : dacă asta e sănătate, apoi ce mai însamnă cuvîntul boală ? D. Costinescu un fel de gură-de-aur a grupului se arată mâhnit de modul ne­chibzuit cum e condus partidul. Comu­nicatul din acelaşi număr al Drapelului, ca din sinul colectivităţei pot eşi încă multe şi puternice formaţiuni, este o for­mală şi vădită decapitare a d-lui Stur­za, pe care nici mai mult nici mai puţin, o pretind aurelianiştii. * Iar premierul, vezînd că nu o poate scoate la capăt prin tocmeli cu grupu­rile en gros, a întrepins tactica de a le decima en detail. Aşa că pînâ la prima şedinţă deci­­zivă a parlamentilui, răpirea de ma­jori, sergenţi-majori şi tambur-majori de la hainii de disidenţi, îl vor sili de a se declara neputincioşi şi a face din necesitate, virtute. Aşa cel puţin se crede că se va ter­mina comedia cu chestiunea de încre­dere, pe care guvernul o va pune în prima şedinţă a camerei. Şi-a şi pus-o ieri. Rezultatul este cunoscut şi pînă la oa­­re-care punct era de prevăzut. Politica disidentă făcută de oameni, care se uită galeşi la adversar, are ca rezultat ceea ce s’a văzut. Juvenal, (De la corespondentul nostru) Bucureşti, 24 Noembre. In telegrama de ieri v’am telegrafiat că, după votul cu privire la comisiunea de mesaj, s’a dat cuvîntul domnului Al. Marghiloman, care a interpelat guver­nul în privinţa vandalizmului de dumi­nică. Interpelarea Cunoaşteţi cu toţii tristele incidente de ieri, a început prin a spune d. Mar­ghiloman. După o întrunire ţinută la Dacia, mulţimea s’a dedat la un adevă­rat vandalism asupra avere! evreilor şi chiar asupra străinilor. Poliţia n’a inter­venit. Este adevărat că, în toate ţările, stu­denţii au sîngele fierbinte şi un elan ge­neros. Dar mă întreb dacă inscripţia de la universitate dă dreptul unui tânăr, de a tranşa cele maî delicate chestiuni. Şi în Franţa au avut loc asemenea manifestaţiuni, dar acolo adevăraţii stu­denţi au desaprobat imediat elementele îndoelnice. Şi apoi, în Franţa, ca şi în celelalte ţări ale Occidentului, poliţia îşî face da­toria cînd o parte a populaţiuneî îşi ia dreptul de a teroriza lumea. Spun studenţii în manifestul lor că el nu desarmează, ca şi cum ţara s’ar găsi în pericol. Se colporta prin strade un pamflet intitulat Jos jidanii , în scopul de a aţîţa patimele rele. ....Din două lucruri unul: ori că po­liţia a fost de conivenţă cu manifestanţi şi, în cazul acesta, dînsa trebue dată în judecată, sau că este incapabilă şi, în cazul acesta, trebue schimbată. Numai prin acest mijloc noi ne vom putea spăla de o acuzaţiune infamantă. Irespunsul guvernului Ministrul internelor, d. Ferichcide, nu tăgădueşte vandalizmul. Dar nu studen­ţii au fost provocatorii. Dacă unii stu­denţi au inima prea ferbinte, ie treaba rectorului să-l reţie. Nu studenţii sunt vinovaţi, ci evreii. Evreii au bătut pînă la moarte pe un român: casapul Xenocrate. Ministrul promite că va lua de act î­­nainte toate măsurile pentru ca aseme­nea acte să nu se mai repete. Discuţia generală D. C. Popovici, deputat de Suceava, spune că chestiunea evree este foarte periculoasă şi propune ca dînsa să fie elucidată chiar azi. D. T. Ionescu declară că din respun­­sul ministrului internelor, reesă clar că guvernul este satisfăcut de faptele pe­trecute dar că nu va maî tolera ca ele să se repete. De aci rezultă că aseme­nea excese se petrec numai atunci cînd guvernul voieşte. După ce maî vorbesc domnii Ianco­­vescu, V. Morţun şi Gr. Sturdza —dis­cuţia se închide.* * * Foarte justă a fost observaţia făcută de d. T. Ionescu, că van­dalismul de ieri a fost patronat de inaltul guvern. D. Ferech­ide poate excela in pledoariile sale pentru casa lu­I­su­cea, d-sa este, insă, un prost apă­rător in materie penală. Voiţi dovezi despre culpabili­tatea guvernului ? Poliţia a tole­rat abuzurile, ministrul interne­lor a desaprobat pe d. Carp care a trimis la poliţie pe un băet care colporta fiţuica „Jos jidanii“; a­­celaşi ministru a susţinut pe a­­cei cari au scos zvonul despre o­­morul unui casap care, de fapt, e perfect sănătos. Guvernul e vinovatul. Timpul emite următoarea părere în chestia responsabilităţeî guvernului: In zadar se vor încerca organele guvernului să se disculpe, indicînd şi în alte ziare poate un limbagiu, dacă nu tot aşa de violent, dar în tot cazul nu destul de împăciuitor, aceasta nu le va sluji la nimic. Ceea­ ce spun ziarele independente n’are im­portanţă, n’are a suta parte din importanţa lu­crurilor care fiind scrise în organul guvernului, trec cu, drept cuvînt drept părerea Iui, mai a­­les cînd ele nu sunt desminţite la timp. împrejurările sunt prea grave, vremurile prea triste, ca să spunem mai multe.­ ­ Toată lumea ştie că această boală bîn­­tuie atît armata noastră, cit şi popula­ţia civilă a acestei ţări. Zilnic cetim prin ziare raporturile sanitare, cari înregis­trează sute de bolnavi atinşi de această afecţiune grozavă. Foarte puţini se vin­decă, la unii boala se ameliorează, iar alţii orbesc. Cei mai mulţi ies din spi­talele civile şi militare vindecaţi numai pe jumătate, pentru a se întoarce la ve­trele lor, unde comunică familiei lor, cit şi celor cu cari vin în contact, această primejdioasă boală. A lupta prin toate mijloacele împo­triva acestei boli, se impune atît admi­­nistraţiunei militare, cît şi consiliului sanitar superior. Pînă acum, însă, mă­surile lasă mult de dorit. S’au luat, e drept, cîte­va măsuri, dar şi acestea pe jumătate numai. Fie­­ că autorităţile sa­nitare nu-şi dau bine seamă de* marele pericol ce prezintă lăţirea conjunctivi­tei granuloase în ţară* fie că pînă azi nu li s’au expus destul de clar situaţia, se observă la aceste autorităţi o indo­lenţă şi pasivitate condemnabilă. Iată de ce ne bucurăm cînd apare o carte bine scrisă, şi încă o carte scrisă de un medic militar. O carte scrisă de unul din cei mai competenţi în această materie, graţie observaţiunelor perso­nale numeroase, am putea zice, prea nu­meroase, culese mai ales în rîndurile armatei. Cartea e intitulată: Conjuncti­vita granuloasă în Romînia, din punc­tul de vedere social şi medical. Autorul, medic militar cunoscut, prin lucrări medicale anterioare, iesă din rîn­­dul acelor medici militari, cari profe­sează cel mai mare optimism pentru conjuctivita granuloasă; d-sa expune fapte şi păreri personale, fără încunjur, cu independenţa necesară unui om de ştiinţă. Cartea d-lui Colonel dr. Corvin e îm­părţită în două părţi: întâia se ocupă de conjunctivita granuloasă din punctul de vedere social, cea de a doua parte tratează despre conjuctivita granuloasă din punct de vedere medical. Ne vom ocupa maj­oritări de partea medicală. Autorul arată că, numirele de conjuc­­tivită granuloasă sau trachomatoasă, sau trachom conjuctival, ori oftalmie militară, sunt sinonime. Mai departe a­­rată In ce constă procesul patologic al acestei afecţiuni: «Conjuctivita granu­loasă sau trachomatoasă este o produc­­ţiune celulară morbidă infiltrantă şi ve­­getantă, datorită unui proces iritativ gra­nulos, care pătrunde în celulele epite­­liale şi în interstiţiile lor, şi se fixează pe elementele care constituesc conjuc­tivitat. Apoi arată cum se prezintă a­­natomiceşte şi cliniceşte. Descrie cele trei perioade: de invazie, dezvoltare şi maturitate. Face simptomatologia aces­tei afecţiuni, insistă asupra modului cum trebueşte examinată conjuctiva palpe­brală şi fundurile de sac; căci de la a­­cest examen atîrnă cunoaşterea formei sub care se prezintă conjuctivita granu­loasă. In ceea ce priveşte conjuctivita foliculară sau catarul folicular, autorul, bazîndu-se pe observaţii personale, ara­tă că conjunctivita foliculară nu e ima­gina variată a conjunctivitei granuloase , cum susţin unii autori ca Rhein, Michel etc.—Trecînd apoi la mersul conjuncti­vitei granuloase, arată că mersul aces­tei afecţiuni este variat, cronic prin na­tura sa şi de lungă durată. Studiază com­plicaţiile­ ce survin în urma conjunctivi­tei granuloase, complicaţii destul de fre­quente care sunt cele palpebrale ca : trichiazis,eutropion, mai rar simblefaron etc. Complicaţii­­lacrimale ca: xerozis, deviaţia punctelor lacrimale, etc. Cele corneiene ca : panusul, ulceraţiele corne­­iei, perforaţiile, hernia irisului, stafilo­­mul, leucomul aderent, etc. Autorul arată foarte bine că aceste complicaţiuni nu ating persoanele care se supun unui tratament raţional de în­dată ce apare boala, ele nu se ivesc de­cît la limfatici, la acei cari duc o viaţă mizerabilă, precum şi la acel ce nu cer ajutorul medical. Făcînd etiologia boalei, autorul ne spune că conjunctivita gra­nuloasă e datorită unui micrococ.—Ajun­gem la capitolul contagiune!: «Clinica dovedeşte în fie­care zi că conjunctivita granuloasă este contagioasă.» Nimic mai adevarat. Chiar acei care susţin că nu e contagiasă de­cît pentru cei atinşi de mizerie fiziologică, limfatici, se păzesc

Next