Opinia, noiembrie 1899 (Anul 3, nr. 148-171)
1899-11-26 / nr. 168
ANUL III No. 168 Numărul 10 Bani abonameit ele încep la 1 şi 15 ele fiecărei luni şi se plătesc totd'auna înainte In Iaft la Casa Administraţiei In judeţe şi a treiuătate prin mandata poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No. 17 — Stradiî Jfcrimftriei— No 17. ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN EDIŢIA DR SEARA IAŞI —VINERI 26 NOEMBRIE 1899 Numărul 10 Bani AXIXIU’RILE fdl I şl şi judeţe se fritr.eac numai la Administraţi') in straînăîate direct la administratji, toate oficiile de publicitate /V Anunciari la pag. IV . /26b n .. I» • • AfD ,t Inserţiile şi reclamele . • / 60 „ Un număr vechi a 30 bani REDACŢIA '%v.f No. 17—Sfada Primăriei—No. l1. Candidatul partidului conservator pentru alegerea colegiului I iu de deputaţi ce va avea loc în ziua de 1O Decembre, este : D. Dr. LEON SCULY. Miniştrii Conservatori Puţine zile ne mai despart de termenul când corpurile noastre legiuitoare vor întră în adevarata fază a activităţeî lor, abordînd discuţiunea multiplelor chestiuni ce nu vor lipsi a se înfăţoşa dinaintea lor. Aceste discuţiuni noi cei dintâi le-am dori cît de lungi, cît de complecte, cît de furtunoase, căci dacă din ciocnire de idei se naşte lumina, apoi din discuţiunile contradictorii urmate în parlament, ţara va putea de sigur să-şi formeze o justă idee despre valoarea personală şi destoinicia guvernanţilor săi actuali precum judecătorul îşi formează convingerea sa despre adever, după ce a ascultat mai întâi pînă la sfîrşit argumentele plingerei, şi ale apărăreî. Nu este în intenţiunea noastră de a influenţa cîtuşî de puţin asupra acestor desbateri; şi de sigur, ne-am mărgini de a păstra o atitudine expectativă şi neutră, aşteptând cu încredere deplină verdictul ţărei, dacă compunerea parlamentului actual ne-ar îndreptăţi de a avea încredere în viitor şi în realitatea discuţiunilor parlamentare pe care le aşteptăm. Din nenorocire însă, nimic nu ne îndreptăţeşte a spera că de astă dată ţara va putea fi pe deplin luminată din cuprinsul desbaterilor corpurilor legiuitoare; căci pentru ca adevărul să poată triumfa, trebueşte încă ca ambii adversari se fie pătrunşi de dorinţa de a’l afla şi de a’l pune în evidenţă. Or, lupta este nefolositoare atuncî când unul se sileşte să facă lumină, iar cel’lalt voeşte se o ascundă sub oboroc. De cînd avem o istorie parlamentară, nu s’a văzut nici o, opozițiune astfel organizată sau mai bine zis desorganizată, cum e aceia cu care va avea să se lupte de astă dată partidul conservator ; de cînd avem o cameră şi un senat, nici odată opoziţiunea nu s’a înjosit pănăl a uza de mijloacele reprobabile şi nedemne, din cari colectivi- tatea a găsit de cuviinţă să-şi facă arme legale pentru a combate guvernul conservator. Prin calomnie şi injuriile cele mai abjecte, colectivitatea, disperată, voeşte să dovedească inferioritatea bărbaţilor ce alcătuesc actualul cabinet conservator. Ţara însă va şti să facă o dreaptă măsură şi să dea fiecărui ce este al meu. Dar pentru aceasta ea trebueşte luminată. O repetăm, nu avem nici un fel de încredere în realitatea opoziţiunei colectiviste alcătuită aproape în totalitate de oameni, în sufletul cărora setea tripotagiilor ilicite înlocueste dorul de tară, si pentru 9 | 7 ^ L cari sacul de carboare inlocueşte conştiinţa. O luptă "politică cu astfel de oameni, pentru cari politica este şi va remănea numai un mijloc de a se îmbogăţi repede fără de a risca rigorile sancţiunilor codului penal, este aproape imposibilă. Nu suntem pesimişti,iar tonul ziarelor coteriei sturziste ne face să prevedem care va fi nivelul şi tonul discuţiunilor cu cari opoziţiunea se va încumeta să zădărnicească muncă guvernului. Este nevoe să spunem că toate chestiunile interesante vor fi cu îngrijire lăsate la o parte, pentru simplul motiv că de cînd partidul conservator stă la putere, guvernul a rezolvit în chipul cel mai fericit şi cel mai satisfăcător toate chestiunile arzătoare şi vitale Interpelările şi discuţiunile aşa numitei opoziţiuni vor avea de scop numai crearea de chestiuni şi dificultăţi imaginare şi inexistente , fie oricine încredinţat despre aceasta. Şi în vederea acestui scop orice mijloc va fi bun , ne aşteptăm deci să vedem pe sfetnicii tronului încă odată acoperiţi cu injurii şi calomnii, maltrataţi de o coterie neruşinată şi mercenară, numai şi numai pentru că au depus o muncă stăruitoare şi neobosită pentru salvarea ţărei din prăpastia în care a aruncat-o netrebnicia ministerului colectivist. Fapte Azistenţa publică. Ca şi altă dată, l’am revezut în acea seară, aşezat în colţul de la biserica Treî-Erarhi. Cu capul învelit în cîrpe, lamentările lui păreau de astă-dată mai triste decît oricînd—sub biciuirea crivăţului. Mă obicinuisem cu umilele lui rugi şi banul pe care-l dădeam zilnic mă scutea oare-cum de compătimire—chestie de deprindere. De astă-dată însă părea că vocea eșea dintr’un mormăit, cînd, răguşit şi slab, repeta într’un mod mecanic: «Fie-vă milă trecător» Era prea sfîşietoare exhibarea acestei mizerii învălite în cîrpe şi pac, într’un colţ de stradă! Rare eraîi inimile milostive, care se asculte un moment plîosetul nesfîrşit al nenorocitului cerşetor Trebuia fă-ţ cut ceva pentru uşurarea—nu a vieţeî— dar a modalităţei morţei, căci ea se apropia cu paşi uriaşi. Şi cu slabele mele mijloace, am hotărît intervenţia pe lingă părintele comunei, pentru ajutorarea nenorocitului cerşetor. Dar azilul de noapte era desfiinţat şi care alt mijloc de ajutorare era posibilă ? Trec trei zile şi se decide reînfiinţarea azilului. Lesne e de închipuit că această ştire aveam s’o înregistrez cu cea mai vie mulţumire. Reuşesc să obţin un bilet pentru nenorocitul din colţul bisericei Trel- Erarchi. Făceam acest lucru pentru a mîntui de suferinţă un nenorocit, or pentru a fi scutit de tabloul înfricoşător—mai des acum la apropierea ierneî—ori de cîte ori reveneam spre casă. Cu biletul în buzunar plec să-l predau nenorocitului: nu mai era acolo. Bizar lucru ! De trei ani n’a lipsit niciodată de la postul său şi tocmai acum cînd aşi fi putut să’l ajut ! A doua zi iar n’a fost pe acolo. Cu o seară inairtă a fost găsit mort și transportat la institutel anatomic unde l’am revăzut întins pe o masă de marmoră. Omul care n’a avut parte de bine pe lume, moare făcînd un mare bine unul semen al seu, căci cu acel bilet a fost internat un altul la azilul de noapte. Rolando KITE It N E ----— • • -----r=f=TM= Unele ziare, reproducînd ştiri din sorginţi cît se poate de nesigure, dacă nu suspecte, anunţă din nou versiunea morţeî generalului Joubert. Zvonul acesta trebueşte însă primit cu neîncredere. încă de la primele ostilităţi, telegramele din surse engleze ne-au anunţat de nenumărate ori moartea generalisimului armatei transvaliene. Mai nu era săptămînă în care ştirile cele mai pozitive emanate din isvoarele cele mai sigure să nu vestească Europei moartea lui Joubert, iar la urmă se constata că generalul Burilor suferise sau nu suferise de o uşoară indispoziţie. In afară de aceasta, publicul care urmăreşte cu interes lupta pe care micul popor o susţine in contra învasiunei anglo-saxone, a putut de nenumărate ori să se convingă despre lipsa de sinceritate a telegramelor tendenţioase ce ne vin din Anglia. Ca şi odinioară Grecii în ultimul resbel. Englezii reportează neîntrerupt victorii strălucite, cari îi silesc însă se ce retragă grabnic. Ridiculul a acoperit cu deseverşire isprăvile strălucite ale armatei reginei Victoria. Să fim deci circumspecţi şi să nu ne grăbim a da crezemînt unor ştiri falsificate, evident menite de a ascunde adevărul şi de a surprinde buna credinţă a opiniunei publice. Serviciul Telegrafic — al OPINIEI — Răsboiul anglo-transvalian Lorenzo-Marquez 24 Noembrie. După ştirea sosită de la cartierul gémrel bur, cu data de 29 Noembrie st. n., generalul Joubert are intenţiunea să concentreze forţele sale împrejurul Ladysmithului. O altă depeşă de la cartierul general zice că Joubert scrie că un al treilea tun de calibru mare i-a sosit şi că el a început să tragă de asemenea asupra Englejilor. Se pare că un obus a căzut peste muniţiune şi a produs o explozie. S’au văzut soldaţi Engley ieşind din linia lor de apărare. Pretoria 24 Noembrie. Un tren blindat care a părăsit Kimberley la 27 Noembrie st. n. s’a reîntors după ce a tras puţin asupra Burilor. Cop-Town 24 Noembrie. Oficialul scrie că generalul Methuen a făcut cunoscut că perderile Burilor în lupta de la Modderiver au fost mai mari decît acele ale Burilor. Un raport al generalului Delarey, cu data de 30 Noembrie, zice că Englejii au dat un atac în apropriere de Modderriver la 28 Noembrie. Burii au părăsit posițiunile lor, după ce au împedecat pe Engleji de a merge asupra orașului Kimberley. Belgrad 24 Noembrie A fost primită aci ca o simplă invenţie reu voitoare ştirea publicată de către o foae germană, după care Regele Alexandru sufere de o boală pulmonară. Regele se bucură, ca totdeauna, de o sănătate înfloritoare și va pleca la Viena la data fixă deja înaintea plecărei sale din Belgrad pentru întrevederea sa cu împăratul Francisc-Iosef. Gmunden 21 Noembrie. Regele Danemarcei a sosit. Berlin 24 Noembrie. împăratul a numit pe d. Tirpitz, secretar de stat la departamentul marinei, vice-amiral. Hambourg 24 Noembrie. Direcţiunea Societăţei de navigaţie a liniei Hambourg-Americană desminte ştirea zicînd că ea ar fi dat corăbii pentru Anglia cu scop de a transporta trupe în Africa de Sud. Viena 24 Noembrie. Respunzînd la chestiunile puse înaintea comisiunei budgetului delegaţiei austriace, contele Golukowschi declară că este greşit că regele Milan se găseşte sub protecţia Austriei care nu a exercitat nici o influenţă asupra întoarcerei ex-regelui Milan în Serbia, în timp ce ea nu poate exercita nimic asupra plecăreî sale. Şederea ex-regeluî Milan în Serbia este cu totul o afacere dinastică sîrbă. Dacă regele Alexandru vrea să fie pe tatăl său lîngă el, Austro-Ungaria nu poate să lucreze contra acestei deriziuni. In ceea ce priveşte incidentul ziarului oficial al Muntenegrului Glosezernagorza, ministrul expune că ziarul Pester-Lloyd a publicat o știre neplăcută pentru Muntenegru, citind ca sursă ziarul Glosezernagorza în care știrea nu apăruse decît după ce Pester-Lloyd a putut rectifica știrea sa. Ziarul Muntenegrean a atacat pe ziarul Pester-Lloyd calificîndul de organ al ministrului afacerilor străine al Vienei şi imputînd acestui ziar un fals intenţionat, sau imputaţiunea de fals a fost respinsă de un comunicat al ziarului Fremdenblatt cu expresia regretelor că astfel de ştiri nu au fost lansate cu mai multă precizie. Aceasta este adevarata stare a lucrurilor. Comisia ceteşte discuţia generală a budgetului ministerului afacerilor străine. D. Dumba propune să se exprime încrederea comisiunei contelui Goluchowski. Berlin 24 Noembrie. Ziarul Norddeutsche Algemeine Zeitung este autorizat să declare inexactă știrea ziarelor zicînd că Reichstagul va fi sezizat în numele legei asupra flotilei, dar de un simplu memoriu. Reichstagul avea cu siguranță încă în seziunea actuală - ocazia de a delibera asupra proiectului complimentar, relativ la flotilă. Acum este imposibil de a fixa astăzi data exactă la care va fi presentat proiectul în chestiune. Berlin 24 Noembrie. Sultanul a conferit contelui Bulov, secretar de stat, mar de cordon al Medgidiei cu brilante. Economii Proiectul de adressă ca răspuns la mesagiul tronului amintește, pe lîngă alte multe probleme a căror examinare îşi propune actuala cameră, şi aceia a rea- lizărei importantelor economii ce rămân de făcut în budgetul lucrărilor publice. Se ştie cu cită neprevedere şi cu cită neruşinată îndrăsneală colectiviştii au risipit fondurile ordinare afectate acestui departament. Munciţi de grandomanie şi de dorinţa de a se arăta magnifici, de îndată ce mânuirea banilor statului le era încredinţată, colectiviştii, fără de respect pentru banul străin şi pentru dinarul contribuabilului, aruncau cu fonduri în dreapta şi în stingă, obsedaţi numai de dorinţa de a căpătui clientela electorală şi de a-şi face o platformă sigură în vederea alegerilor. Incura, incapacitatea, sau jaful manifest au fost, pare-se, lozinca pe care cu sfinţenie au urmat-o diverşii miniştri cari s’au perindat la ministerul lucrărilor publice, în timpul atotputerniciei domnii liberale. Ministerul lucrărilor publice ajunsese caseta particulară şi inepuisabilă a coteriei colectiviste. Cu drept cuvînt, aceste nemaipomenite risipe, au umplut de mirare nu numai pe oamenii competenţi dar şi pe străinii cari au avut ocazunea de a călători in ţara noastră. Se citează lucrări de o perfectă inutilitate, cu săvârşirea cărora s’au cheltuit milioane—făr de folos pentru nimeni, dacă nu pentru antreprenori şi misiţii veroşi. Se citează în această ordine de idei imensa gară de la Burdujeni, construită ca un palat; gara de la Verciorova, concepută în proporţiuni exagerate, dar inutilizabilă ; pînă şi cantoanele liniei ferate Craiova-Calafat, clădite in piatră albă ce alternează cu cărămizi de la curea, şi cari afectează mai mult aspectul unor vile elegante, decît a unor construcţiuni de primă necesitate, menite de a adăposti pe un biet cantonist! încetul cu încetul lumină se face asupra tainicelor machinaţiuni şî gheşefturi ocultiste ; în scurt timp vom cunoaşte adevărul în toată goliciunea lui. Guvernul îşi va continua opera de epuraţiune pe care a început-o, iar ţara întreagă îi va fi recunoscătoare pentru aceasta. ■--------------------------------- Cetatea Neamţului I Cetatea Neamţului şi cîteva aşăzăminte mănăstireşti din înprejurimele eî este exactul şi lungul titlu al unei prea interesante broşuri de 31 de pagini vi 8° scoase la lumină de arhitectul C. A. Romstorfer şi complectată, în cea ce priveşte partea istorică de d. I. Fleischer, ambii din Cernăuţi. Broşura înavuţită cu 3 planşe în heliogravură, 2 planuri şi 13 ilustraţiuni în text, bine documentată şi scrisă cu evidenta dorinţă de a aduce o serioasă contribuţiune la cunoştinţele regleţe pe cari le posedăm asupra unul din cele mai importante monumente istorice din Moldova, merită din toate punctele de redare se fie mai de aproape cunoscută acelor cari se interesează de trecutul acestei ţerî. Acesta este motivul care ne îndeamnă să-l consacrăm într’această coloană o amănunţită dare de seamă, în care vom urma, pe cît spaţiul ne o va permite, expunerea d-lor Romstorfer şi Fleischer. Insărcinat cu conducerea lucrărilor de restaurare a vechiului palat domnesc din Suceava—capitala de odinioară a Şifrei Moldovei—arhitectul Romstorfer îşi luase hotărîrea de a vizita şi explora şi vechea cetate a Neamţului, socotind cu drept cuvînt că studiarea de aproape a acestui vechiu monument contimporan ca epocă palatului domnesc din Suceava, ar putea să’i ofere indicaţiuni preţioase pentru ducerea la bun sfîrşit al lucrărilor sale. In acest scop porni în primavara acestui an din Suceava, şi după o călătorie de o zi cu trăsura, ajunse la ţinta călătorii sale, adecă la Neamţ şi. Cetatea Neamţului e situată în imediata apropiere a oraşului Neamţu, pe muntele Titu, un povârniş aprope izolat al catenei Pieşurilor ce face parte din masivul Carpaţilor molto-transilvanieni. Prin înălţimea şi situaţiunea sa, cetatea forma un punct strategic de prima importanţa, îmbrăţişind un foarte mare cîmp de viziune, şi dominând mai ales importanta arteră de comunicaţiune Piatra—Neamţu—Baia. Istoria ţărei noastre in evul mediu e încă in parte cufundată in întunerec. Se ştie că în urma feluritelor migraţiuni de popoare, un puternic trib de cumani se statornici într’o întinsă regiune a Moldovei, de unde ţara a şi păstrat chiar, pentru cîtva timp, numele de Cumania. Această colonizare trebue totuşi să fi fost relativ puţin numeroasă, căci codrii imenşi acopereau atunci Moldova. Totuşi regiunea aceasta avea deja o deosebită importanţă, căci pe aici trecea atunci drumul direct care lega Imperiul Bizantin şi apoi Turcia cu Polonia şi cu Germania. Tot transitul comercial se făcea prin Moldova şi comercial era deja atunci o importantă ramură a activităţei omeneşti. Se poate chiar ca în acele timpuri puţin cunoscute se fi existat prin acele locuri adeverate colonii de comercianţi şi meseriaşi de neam şi religii streine, cum de exemplu Armeni, Israeliţi şi Poloni. O astfel de colonie poate să fi fost în orăşelul Sireth, care a jucat altă dată un rol important în istoria relgioasă a Moldovei. Se ştie că în toate timpurile străinii au căutat se pătundă în colonii puternice în Moldova, înainte chiar ca Moldova se fie organizată ca stat. Se citează chiar un document din anul 1247, prin care regele Ungariei, alarmat de importanţa pe care o luaseră aceste emigraţiuni, opreşte formal pe saşi de a mai emigra în ţările noastre. Dar timpurile şi locurile nu erau sigure, şi saşii, cu toată dorinţa lor de călătorii, trebuiau se să îngrijească a lua deosebite precauţiuni pentru a-şi asigura viaţa şi avuţia în contra furioaselor năvăliri ale barbarilor cari năpădeau mereu din Orient prin ţerile noastre, pentru a-şi urma apoi neregulatul lor mers mai departe. Atunci se fundară nenumărate cetăţi, aşa numitele castele ţărăneşti. Istoria oferea noilor colonişti exemple minunate, căci Dacia era încă plină de ruinile vechilor cetăţi romane, cu cari strămoşii la rîndul lor căutaseră se se opue potopului puhoiului de barbari. Sub influenţa aceasta se clădiră poate atunci cetăţile, situate mai totdeauna pe vârfurile dealurilor celor mai isolate şi mai puţin accesibile. Iar clnd mai tărziu ţara simţi din nou nevoia de a se opune altor barbari, bisericile fură îndeobşte alese spre a servi de adăpost locuitorilor ; şi pănă în secolul al XVII s’au zidit la noi adevărate bisericî-cetăţui, cu zidurile grase, cu turnuri înalte, cu bastioane, meterezuri, porţi ferecate şi haznale de apă, din care multe încă se pot vedea pănă astăzi. (Va urma)