Opinia, noiembrie 1899 (Anul 3, nr. 148-171)

1899-11-26 / nr. 168

ANUL III No. 168 Numărul 10 Bani abonamei­t ele încep la 1 şi 15 ele fie­cărei luni şi se plătesc tot­d'a­una înainte In Ia­ft la Casa Administraţiei In judeţe şi a treiuătate prin mandata poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA No. 17 — Stradiî Jfcrimftriei— No 17. ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN EDIŢIA DR SEARA IAŞI —VINERI 26 NOEMBRIE 1899 Numărul 10 Bani AXIXIU’RILE fdl I şl şi judeţe se fritr.eac numai la Administraţi') in straînăîate direct la administratji, toate oficiile de publicitate /V Anunciari la pag. IV . /26­­b n .. I» • • AfD ,t Inserţiile şi reclamele . • / 60 „ Un număr vechi a 30 bani REDACŢIA '%v.f No. 17—Sfada Primăriei—No. l1. Candidatul partidului conservator pentru alegerea colegiului I iu de deputaţi ce va avea loc în ziua de 1O Decembre, este : D. Dr. LEON SCULY. Miniştrii Conservatori Puţine zile ne mai despart de termenul când corpurile noas­tre legiuitoare vor întră în a­­devarata fază a activităţeî lor, abordînd discuţiunea mul­tiplelor chestiuni ce nu vor lipsi a se înfăţoşa d­inaintea lor. Aceste discuţiuni noi cei din­tâi le-am dori cît de lungi, cît de complecte, cît de furtunoase, căci dacă din ciocnire de idei se naşte lumina, apoi din dis­­cuţiunile contradictorii urmate în parlament, ţara va putea de sigur să-şi formeze o justă idee despre valoarea personală şi des­toinicia guvernanţilor săi actuali precum judecătorul îşi formează convingerea sa despre adever, după ce a ascultat mai întâi pînă la sfîrşit argumentele pl­ingerei, şi ale apărăreî. Nu este în intenţiunea noas­tră de a influenţa cîtuşî de pu­ţin asupra acestor desbateri; şi de sigur, ne-am mărgini de a păstra o atitudine expecta­tivă şi neutră, aşteptând cu încredere deplină verdictul ţă­rei, dacă compunerea parla­mentului actual ne-ar îndrep­tăţi de a avea încredere în vi­itor şi în realitatea discuţiuni­­lor parlamentare pe care le aş­teptăm. Din nenorocire însă, nimic nu ne îndreptăţeşte a spera că de astă dată ţara va putea fi pe deplin luminată din cuprin­sul desbaterilor corpurilor le­giuitoare; căci pentru ca adevă­rul să poată triumfa, trebueşte încă ca ambii adversari se fie pătrunşi de dorinţa de a’l afla şi de a’l pune în evidenţă. Or, lupta este nefolositoare atuncî când unul se sileşte să facă lumină, iar cel’lalt voeşte se o ascundă sub oboroc. De cînd avem o istorie par­lamentară, nu s’a văzut nici o, opozițiune ast­fel organizată sau mai bine zis desorganizată, cum e aceia cu care va avea să se lupte de astă dată partidul con­servator ; de cînd avem o ca­meră şi un senat, nici odată opoziţiunea nu s’a înjosit pănăl a uza de mijloacele reprobabile şi nedemne, din cari colectivi-­ tatea a găsit de cuviinţă să-şi facă arme legale pentru a com­bate guvernul conservator. Prin calomnie şi injuriile cele mai abjecte, colectivitatea, disperată, voeşte să dovedea­scă inferioritatea bărbaţilor ce alcătuesc actualul cabinet con­servator. Ţara însă va şti să facă o dreaptă măsură şi să dea fie­cărui ce este al meu. Dar pen­tru aceasta ea trebueşte lumi­nată. O repetăm, nu avem nici un fel de încredere în realita­tea opoziţiunei colectiviste al­cătuită aproape în totalitate de oameni, în sufletul cărora se­tea tripotagiilor ilicite înlocu­­este dorul de tară, si pentru 9 | 7 ^ L cari sacul de carboare inlocu­­eşte conştiinţa. O luptă "politică cu ast­fel de oameni, pentru cari poli­tica este şi va remănea numai un mijloc de a se îmbogăţi repede fără de a risca rigorile sancţiunilor codului penal, este aproape imposibilă. Nu suntem pesimişti,­­iar to­nul ziarelor coteriei sturziste ne face să prevedem care va fi nivelul şi tonul discuţiunilor cu cari opoziţiunea se va în­cumeta să zădărnicească mun­că guvernului. Este nevoe să spunem că toate chestiunile interesante vor fi cu îngrijire lăsate la o parte, pentru simplul motiv că de cînd partidul conserva­tor stă la putere, guvernul a rezolvit în chipul cel mai fe­ricit şi cel mai satisfăcător toate chestiunile arzătoare şi vitale Interpelările şi discuţiunile aşa numitei opoziţiuni vor a­­vea de scop numai crearea de chestiuni şi dificultăţi imagi­nare şi inexistente , fie ori­cine încredinţat despre aceasta. Şi în vederea acestui scop orice mijloc va fi bun , ne aşteptăm deci să vedem pe sfetnicii tro­nului încă odată acoperiţi cu injurii şi calomnii, maltrataţi de o coterie neruşinată şi mer­­cenară, numai şi numai pen­tru că au depus o muncă stă­ruitoare şi neobosită pentru salvarea ţărei din prăpastia în care a aruncat-o netrebnicia ministerului colectivist. Fapte Azistenţa publică. Ca şi altă dată, l’am revezut în acea seară, aşezat în col­ţul de la biserica Treî-Erarhi. Cu capul învelit în cîrpe, lamentările lui păreau de astă-dată mai triste de­cît ori­cînd—sub biciuirea crivăţului. Mă obicinuisem cu umilele lui rugi şi banul pe care-l dădeam zilnic mă scutea oare-cum de compătimire—chestie de de­prindere. De astă-dată însă părea că vocea eșea dintr’un mormăit, cînd, răguşit şi slab, repeta într’un mod mecanic: «Fie-vă milă trecător» Era prea sfîşietoare exhibarea acestei mizerii învălite în cîrpe şi pac, într’un colţ­ de stradă! Rare eraîi inimile milostive,­ care se asculte un moment plîosetul nes­­fîrşit al nenorocitului cerşetor Trebuia fă-ţ cut ceva pentru uşurarea—nu a vieţeî— dar a modalităţei morţei, căci ea se apro­pia cu paşi uriaşi. Şi cu slabele mele mijloace, am hotă­­rît intervenţia pe lingă părintele comunei, pentru ajutorarea nenorocitului cerşetor. Dar azilul de noapte era desfiinţat şi ca­re alt mijloc de ajutorare era posibilă ? Trec trei zile şi se decide reînfiinţarea azilului. Lesne e de închipuit că această ştire aveam s’o înregistrez cu cea mai vie mulţumire. Reuşesc să obţin un bilet pen­tru nenorocitul din colţul bisericei Trel- Erarchi. Făceam acest lucru pentru a mîn­­tui de suferinţă un nenorocit, or pentru a fi scutit de t­abloul înfricoşător—mai des a­­cum la apropierea ierneî—ori de cîte ori reveneam spre casă. Cu biletul în buzunar plec să-l predau nenorocitului: nu mai era acolo. Bizar lu­cru ! De trei ani n’a lipsit nici­odată de la postul său şi tocmai acum cînd aşi fi putut să’l ajut ! A doua zi iar n’a fost pe acolo. Cu o seară inairtă a fost găsit mort și transportat la institutel anatomic unde l’am revăzut întins pe o masă de marmoră. Omul care n’a avut parte de bine pe lume, moare făcînd un mare bine unul semen al seu, căci cu acel bilet a fost in­ternat un altul la azilul de noapte. Rolando KITE It N E ----— • • -----r=f=TM= Unele ziare, reproducînd ştiri din sorginţi cît se poate de nesigure, d­acă nu suspecte, anunţă din nou ver­siunea morţeî generalului Joubert. Zvonul acesta trebueşte însă primit cu neîncredere. încă de la primele ostilităţi, telegramele din surse en­gleze ne-au anunţat de nenumărate ori moartea generalisimului armatei transvaliene. Mai nu era săptămînă în care ştirile cele mai pozitive e­­manate din isvoarele cele mai sigure să nu vestească Europei moartea lui Joubert, iar la urmă se constata că generalul Burilor suferise sau nu suferise de o uşoară indispoziţie. In afară de aceasta, publicul care urmă­reşte cu interes lupta pe care micul popor o susţine in contra învasiunei anglo-saxone, a putut de­ nenumărate ori să se convingă despre lipsa de sinceritate a telegramelor tendenţioase ce ne vin din Anglia. Ca şi odinioară Grecii în ultimul resbel. Englezii re­portează neîntrerupt victorii străluci­te, cari îi silesc însă se ce retragă grabnic. Ridiculul a acoperit cu dese­­verşire isprăvile strălucite ale armatei reginei Victoria. Să fim deci cir­cumspecţi şi să nu ne grăbim a da crezemînt unor ştiri falsificate, evi­dent menite de a ascunde adevărul şi de a surprinde buna credinţă a opiniunei publice. Serviciul Telegrafic — al OPINIEI — Răsboiul anglo-transvalian Lorenzo-Marquez 24 Noembrie. După ştirea sosită de la cartierul gé­mrel bur, cu data de 29 Noembrie st. n., generalul Joubert are intenţiunea să concentreze forţele sale împrejurul La­­dysmithului. O altă depeşă de la cartierul general zice că Joubert scrie că un al treilea tun de calibru mare i-a sosit şi că el a înce­put să tragă de asemenea asupra Engle­­jilor. Se pare că un obus a căzut peste mu­­niţiune şi a produs o explozie. S’au văzut soldaţi Engley i­eşind din linia lor de apărare. Pretoria 24 Noembrie. Un tren blindat care a părăsit Kim­berley la 27 Noembrie st. n. s’a reîntors după ce a tras puţin asupra Burilor. Cop-Town 24 Noembrie. Oficialul scrie că generalul Methuen a făcut cunoscut că perderile Burilor în lupta de la Modderiver au fost mai mari de­cît acele ale Burilor. Un raport al generalului Delarey, cu data de 30 Noembrie, zice că Englejii au dat un atac în apropriere de Modderri­­ver la 28 Noembrie. Burii au­ părăsit posițiunile lor, după ce au împedecat pe Engleji de a merge asupra orașului Kimberley. Belgrad 24 Noembrie A fost primită aci ca o simplă invenţie reu voitoare ştirea publicată de către o foae germană, după care Regele Alexan­dru sufere de o boală pulmonară. Regele se bucură, ca totdeauna, de o sănătate înfloritoare și va pleca la Viena la data fixă deja înaintea plecărei sale din Belgrad pentru întrevederea sa cu împăratul Francisc-Iosef. Gmunden 21 Noembrie. Regele Danemarcei a sosit. Berlin 24 Noembrie. împăratul a numit pe d. Tirpitz, se­cretar de stat la departamentul marinei, vice-amiral. Hambourg 24 Noembrie. Direcţiunea Societăţei de navigaţie a liniei Hambourg-Americană desminte şti­rea zicînd că ea ar fi dat corăbii pentru Anglia cu scop de a transporta trupe în Africa de Sud. Viena 24 Noembrie. Respunzînd la chestiunile puse înain­tea comisiunei budgetului delegaţiei au­­striace, contele Golukowschi declară că este greşit că regele Milan se găseşte sub protecţia Austriei care nu a exercitat nici o influenţă asupra întoarcerei ex-regelui Milan în Serbia, în timp ce ea nu poate exercita nimic asupra plecăreî sale. Şe­derea ex-regeluî Milan în Serbia este cu totul o afacere dinastică sîrbă. Dacă re­gele Alexandru vrea să fie pe tatăl său lîngă el, Austro-Ungaria nu poate să lucreze contra acestei deriziuni. In ceea ce priveşte incidentul ziarului oficial al Muntenegrului Glosezernagorza, ministrul expune că ziarul Pester-Lloyd a publicat o știre neplăcută pentru Muntenegru, ci­tind ca sursă ziarul Glosezernagorza în care știrea nu apăruse de­cît după ce Pester-Lloyd a putut rectifica știrea sa. Ziarul Muntenegrean a atacat pe ziarul Pester-Lloyd calificîndul de organ al mi­nistrului afacerilor străine al Vienei şi imputînd acestui ziar un fals intenţionat, sau imputaţiunea de fals a fost respinsă de un comunicat al ziarului Fremdenblatt cu expresia regretelor că ast­fel de ştiri nu au fost lansate cu mai multă precizie. Aceasta este adevarata stare a lucrurilor. Comisia ceteşte discuţia generală a bud­getului ministerului afacerilor străine. D. Dumba propune să se exprime în­­crederea comisiunei contelui Goluchowski. Berlin 24 Noembrie. Ziarul Norddeutsche Algemeine Zeitung este autorizat să declar­e inexactă știrea ziarelor zicînd că Reichstagul va fi sezi­­zat în numele legei asupra flotilei, dar de un simplu memoriu. Reichstagul avea cu siguranță încă în seziunea actuală - ocazia de a delibera a­­supra proiectului complimentar, relativ la flotilă. Acum este imposibil de a fixa astăzi data exactă la care va fi presen­­tat proiectul în chestiune. Berlin 24 Noembrie. Sultanul a conferit contelui Bulov, se­cretar de stat, mar de cordon al Med­gidiei cu brilante. Economii Proiectul de adressă ca răspuns la me­­sagiul tronului amintește, pe lîngă alte multe probleme a căror examinare îşi propune actuala cameră, şi aceia a rea- lizărei importantelor economii ce rămân de făcut în budgetul lucrărilor publice. Se ştie cu cită neprevedere şi cu cită ne­ruşinată îndrăsneală colectiviştii au risipit fondurile ordinare afectate acestui departa­ment. Munciţi de grandomanie şi de dorinţa de a se arăta magnifici, de îndată ce mâ­nuirea banilor statului le era încredinţată, colectiviştii, fără de respect pentru ba­nul străin şi pentru dinarul contribuabi­lului, aruncau cu fonduri în dreapta şi în stingă, obsedaţi numai de dorinţa de a căpătui clientela electorală şi de a-şi face o platformă sigură în vederea alegerilor. Incur­a, incapacitatea, sau jaful manifest au fost, pare-se, lozinca pe care cu sfin­ţenie au urmat-o diverşii miniştri cari s’au perindat la ministerul lucrărilor publice, în timpul atot­puterniciei domnii liberale. Ministerul lucrărilor publice ajunsese ca­seta particulară şi inepuisabilă a coteriei colectiviste. Cu drept cuvînt, aceste ne­mai­pome­nite risipe, au umplut de mirare nu numai pe oamenii competenţi dar şi pe străinii cari au avut ocaz­unea de a călători in ţara noastră. Se citează lucrări de o perfectă inuti­litate, cu săvârşirea cărora s’au cheltuit milioane—făr de folos pentru nimeni, dacă nu pentru antreprenori şi misiţii veroşi. Se citează în această ordine de idei imensa gară de la Burdujeni, construită ca un palat; gara de la Verciorova, con­cepută în proporţiuni exagerate, dar inu­tilizabilă ; pînă şi cantoanele liniei ferate Craiova-Calafat, clădite in piatră albă ce­ alternează cu cărămizi de la curea, şi cari afectează mai mult aspectul unor vile elegante, de­cît a unor construcţiuni de primă necesitate, menite de a adăposti pe un biet cantonist! încetul cu încetul lumină se face asu­pra tainicelor machinaţiuni şî gheşefturi ocultiste ; în scurt timp vom cunoaşte a­­devărul în toată goliciunea lui. Guvernul îşi va continua opera de epuraţiune pe care a început-o, iar ţara întreagă îi va fi recunoscătoare pentru aceasta. ■-------­--------------------------­ Cetatea Neamţului I Cetatea Neamţului şi cîte­va aşăzăminte m­ănăstireşti din înprejurimele eî este exac­tul şi lungul titlu al unei prea interesante broşuri de 31 de pagini vi 8° scoase la lumină de arhitectul C. A. Romstorf­er şi complectată, în cea ce priveşte partea is­torică de d. I. Fleischer, ambii din Cernă­uţi. Broşura înavuţită cu 3 planşe în he­­liogravură, 2 planuri şi 13 ilustraţiuni în text, bine documentată şi scrisă cu evi­denta dorinţă de a aduce o serioasă con­­tribuţiune la cunoştinţele regleţe pe cari le posedăm asupra unul din cele mai im­portante monumente istorice din Moldova, merită din toate punctele de redare se fie mai de aproape cunoscută acelor cari se interesează de trecutul acestei ţerî. Acesta este motivul care ne îndeamnă să-l consa­­crăm într’această coloană o amănunţită dare de seamă, în care vom urma, pe cît spaţiul ne o va permite, expunerea d-lor Romstorfer şi Fleischer. Insărcinat cu conducerea lucrărilor de restaurare a vechiului palat domnesc din Suceava—capitala de odinioară a Şifrei Moldovei—arhitectul Romstorfer îşi luase hotărîrea de a vizita şi explora şi vechea cetate a Neamţului, socotind cu drept cu­­vînt că studiarea de aproape a acestui vechiu monument contimporan ca epocă palatului domnesc din Suceava, ar putea să’i ofere indicaţiuni preţioase pentru du­cerea la bun sfîrşit al lucrărilor sale. In acest scop porni în prima­vara acestui an din Suceava, şi după o călătorie de o zi cu trăsura, ajunse la ţinta călătorii sale, adecă la Neamţ şi. Cetatea Neamţului e situată în imediata apropiere a oraşului Neamţu, pe muntele Titu, un povârniş aprope izolat al catenei Pieşurilor ce face parte din masivul Car­­paţilor molto-transilvanieni. Prin înălţimea şi situaţiunea sa, cetatea forma un punct strategic de prima importanţa, îmbrăţişind un foarte mare cîmp de viziune, şi domi­nând mai ales importanta arteră de co­­municaţiune Piatra—Neamţu—Baia. Istoria ţărei noastre in evul mediu e încă in parte cufundată in întunerec. Se ştie că în urma feluritelor migraţiuni de popoare, un puternic trib de cumani se statornici într’o întinsă regiune a M­oldovei, de unde ţara a şi păstrat chiar, pentru cît­va timp, numele de Cumania. Această colonizare trebue totuşi să fi fost relativ puţin numeroasă, căci codrii imenşi acopereau atunci Moldova. Totuşi regiunea aceasta avea deja o deosebită importanţă, căci pe aici trecea atunci drumul direct care lega Imperiul Bizantin şi apoi Turcia cu Polonia şi cu Germania. Tot transitul comercial se făcea prin Moldova şi co­­mercial era deja atunci o importantă ra­mură a activităţei omeneşti. Se poate chiar ca în acele timpuri puţin cunoscute se fi existat prin acele locuri adeverate colonii de comercianţi şi meseriaşi de neam şi religii streine, cum de exemplu Armeni, Israeliţi şi Poloni. O ast­fel de colonie poate să fi fost în orăşelul Sireth, care a jucat altă dată un rol important în istoria re­­lgioasă a Moldovei. Se ştie că în toate timpurile străinii au căutat se pătu­ndă în colonii puternice în Moldova, înainte chiar ca Moldova se fie organizată ca stat. Se citează chiar un document din anul 1247, prin care re­gele Ungariei, alarmat de importanţa pe care o luaseră aceste emigraţiuni, opreşte formal pe saşi de a mai emigra în ţările noastre. Dar timpurile şi locurile nu erau si­gure, şi saşii, cu toată dorinţa lor de călătorii, trebuiau se să îngrijească a lua deosebite precauţiuni pentru a-şi a­­sigura viaţa şi avuţia în contra furioase­lor năvăliri ale barbarilor cari năpădeau mereu din Orient prin ţerile noastre, pen­tru a-şi urma apoi neregulatul lor mers mai departe. Atunci se fundară nenumă­rate cetăţi, aşa numitele castele ţărăneşti. Istoria oferea noilor colonişti exemple mi­nunate, căci Dacia era încă plină de rui­­nile vechilor cetăţi romane, cu cari stră­moşii la rîndul lor căutaseră se se opue potopului puhoiului de barbari. Sub in­fluenţa aceasta se clădiră poate atunci cetăţile, situate mai tot­deauna pe vârfu­rile dealurilor celor mai isolate şi mai puţin accesibile. Iar clnd mai tărziu ţara simţi din nou nevoia de a se opune altor barbari, bisericile fură în­deobşte alese spre a servi de adăpost locuitorilor ; şi pănă în secolul al XVII s’au zidit la noi adevărate bisericî-cetăţui, cu zidurile grase, cu turnuri înalte, cu bastioane, meterez­uri, porţi ferecate şi haznale de apă, din care multe încă se pot vedea pănă astăzi. (Va urma)

Next