Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)

1906-11-25 / nr. 10

e aici teama contactului între civili şi mi­litari, ştiut fiind că aceştia din urmă, în timpul unei luni de şedere vor veni fa­talmente în contact cu nenorocita clasă care vînzând ori dăruind plăcerile,­­ co­munică în acelaşi timp virusul teribi­lei boli, poate fără a-şi da samă, în tot cazul fără să aibă vină directă într’această operă de propagare, care începe cu a­­morul şi sfârşeşte cu omorul. Lucrul se întîmplă în acelaş mod, cînd e vorba de propagarea boalei de la oraşe la sate: aici factorul principal e tot ca­zarma, prin coincidenţa fatală a vrâstei tineretului ostăşesc, prin traiul soldăţesc, prin farmecul produs de uniforma şi de revederea militarului în mediul simplu al satelor noastre, însemnătatea unei descoperiri ca acea anunţată de Metshnikoff şi Roux apare de la sine, faţă cu greutatea înlăturărei unei boli spăimântătoare de care o bună parte din victimele ei este în totul ne­vinovată în cauză. Vaccinarea în contra avariei, generalizată ca şi vaccinarea con­tra vărsatului sau injecţiunile de serum contra difteriei, ar fi singura garanţie se­rioasă şi eficace. Prima încercare în a­­ceastă direcţie e acea a doctorului Mai­­sonneuve din Paris, a cărui teză a făcut anul trecut o mare senzaţie. Pentru a pro­ba efectul vaccinărei antisifilitice, docto­rul sus citat după ce s’a vaccinat lege artis a făcut să i se inoculeze germenele teribilei boale şi a scăpat... teafăr. Se în­ţelege lesne mărimea pericolului prin ca­re a trecut şi se va pricepe entuziasmul cu care a fost intimpinată îndrăzneala lui în presa pariziană ca şi în lumea ştiinţi­fică. Recentele publicaţiuni ale celor două savanţi pasteuriani ca şi teza doctorului Maisonneuve trezesc speranţe mari în o­­menire şi ne face să proorocim că mîn­­tuirea în această privinţă va veni tot din lumea medicală savanta şi nu din partea literaţilor care se alarmează cu mult li­rism şi uneori chiar cu multă sinceritate de soarta omenirei expuse la pericol şi mai ales de primejdia necinstirii femeilor cinstite. Dr. S. Politica colonială—Politica de afaceri Cunoscutul scandal izbucnit la adminis­traţia colonială germană nu putea să nu aibă resunetul său în Reichstag. Chesti­unea creditelor suplimentare pentru Africa germană de Sud-est supusă cercetărilor re­prezentanţilor în parlament, a fost prile­jul cauzei de care se ocupă întreaga presă Europeană, căci parlamentul Berlinez a re­zumat din nou acele discursuri contra­dictorii care nu trec ne­observate, mai ales cînd a intervenit şi cunoscutul lea­der socialist Bebel, care n’a menajat ni­mic şi pe nimene şi doar nu era motiv să menajeze pe cine­va. Bebel a pus în primul loc chestiunea de principiu şi a arătat că politica coloni­ală este o politică de opresiune, şi susţine că cu cât se fac mai multe sacrificii pen­tru colonii cu atât ele devin mai pericu­loase în caz de resboiu. — Coloniile, a spus leaderul socialist coastă mai mult de­cât produc afacerile comerciale efectuate acolo, întreaga politică colonială constitue un miraj. Trecând apoi la altă ordine de idei, Bebel susţine că locuitorul german plă­teşte biruri enorme pentru a face cu pu­tinţă transacţii dezavantajoase pentru a­­ministraţia coloniilor, cum sunt acele im­puse de marele case de furnituri: Tippe­­lekirch, Woermann etc. Făcând apoi aluziune la afacerea Putt­­kamer, oratorul descrie pe larg diferite­lor abuzuri comise de funcţionari şi au­torităţile militare in colonii. Consilierul intim Hellinger, zice d-sa, care a proce­dat energic in afacerea Patters a fost în­locuit, graţie intervenţiei deputaţilor Kar­­doff, Arnim şi Arendt, care au abuzat de puterea lor. Partea aceasta din discursul lui Bebel, atacul direct îndreptat contra trei colegi, cei mai de frunte deputaţi conservatori a provocat un scandal enorm. Rebel a fost chemat la ordine. _____EXTERNE_______ FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT 11. Unde Maxim intră în scenă Informaţiile căpătate de tata Ma­rion, erau exacte. George Pernelin terminase stu­diile sale de drept, după ce trecuse cu succes examenele facultăţei, el ar fi putut obţine un loc de substi­tut la unul din tribunalele Senei, dar familia sa, din motive care ră­maseră necunoscute tinărului jurist, ceruse numirea sa la Marsilia. George se supuse şi servi la Ma­rsilia. El era instalat acolo ab­ia de cîtă­­va vreme în calitate de subsistent, când ocupaţiile sale îl obligară de a trece prin strada Petit-Saint-Jean. Tânăra fată, văzuse şi ea de ase­menea pe tînărul magistrat, şi fără a-şi da seamă îl găsise demn de ea. George cu acea intenţie specială a­­morezilor, simţi că era iubit şi făcu demersurile necesare pe lărgă ea. Profitând între ei, de absenţa ta­­tălui Marion, el pătrunse în magasin şi declară în mod capilar amorul seu inimoasei fete. Cum a pronunţat el cuvântul iu­bire ? Cum a înţeles fata acest cuvânt! dată ce e cu neputinţă de explicat, de oare ce numai amorezii înţeleg acest limbaj. Frumoasa Marion, fără a răspunde cu George, fără chiar a-l întreba de numeele seu, puse mâna sa într’a lui, ascult în cuvintele tânărului ne­ră­spunzând de câte prin monsolabe, înroşinduse şi pălind pe rând! Această convorbire dură puţin, frumoasa fată revenindu-şi în simţiri striga de­odată: Tati ! dacă te-ar vedea ? Pleacă ! pleacă domnule! Nu era aceasta o mărturisire tri­misă de fetiţa naivă, care se da in mod cast. George înțelese și plecă depunând o lungă sărutare d­e mâna­ gingaşă ce-i abandonase tânăra fată. Se ştie restul. Tata Marion era omul care să bru­­rcheze o situație. Așa că intrând el luă pe fica sa deoparte şi îi zise: — Iubești pe d. George Pernelin ! Tânără fată privi cu mirare. — A! zise acesta, nu ți-a spus numele. Frumoasa roși și păli. — Ei bine, continuă bătrânul, am să-ți spun totul. Continuând leaderul povesti cazul d-lui Poplan, care a avut o soartă și mai rea de­cât colegul său Helviger, căci rapoar­tele sale adresate cancelarului au fost pu­se la dosar. El a fost destituit şi oprit de a publica vre­unul din documentele ce posedă şi care ar fi contra administraţi­ei coloniale. Interesanta discuţiune a fost întrerup­tă aici. Ea va continua Marţea viitoare. Audiţiune Muzicala prin telefon Interesantele experimentări de aseară. Muzi­canţii la Centrală. Muzica care s-a făcut la diferiţi particulari. Muzica la centrala din Bucureşti. Numele celor din Bucureşti şi a celor din Iaşi. Reuşita perfectă. Neobositul inginer Marini, care a dat măsura activităţei ce ştie să des­­făşure, în serviciul ce i-a fost încre­dinţat de direcţia poştelor şi tele­grafului, în dorinţa de a se convinge de perfecţiunea liniei telefonice Iaşi- Bucureşti, a organizat, în înţelegere cu cei de la direcţie, o interesantă audiţie muzicală l la Iaşi şi Bucureşti, pentru ca ast­fel cînd vor cînta cei din Iaşi să audă Bucureştiul şi vice­versa. Începută la ora 9, audiţiunea a du­rat pănă la ora 11 seara. Au fost puse în comunicaţie la Bucureşti : casa d-lui Greceanu, ministrul justi­ţiei, a directorului general al poşte­lor şi telegrafului, N. Cosăcescu, secretarul general al ministerului domeniilor, ziarele Adevărul şi Uni­versul, iar la Iaşi- casele d-lor: Radu, dirigintele telegrafului, C. Ivaşcu prefectul judeţului, I. Corjescu pre­şedinte de tribunal, Al. Zdrobiei, di­rectorul prefecturei de poliţie, Jokey- Clubul, C. Popp, dirigintele sucur­salei poştei şi la autorul acestor rîn­­duri. Mijlocul de a pune în comunicaţie toate aceste case era foarte simplu: firele au fost aşezate la numerele corespunzătoare ale numitelor case şi ast­fel toate comunicară între ele şi cu aparatul principal de la cen­trala. Pănă să înceapă audiţia, era o a­­devărată Babilonie. Bietul d. Marini, nu mai ştia cui să răspundă, fie­care fiind curios şi avînd cite o întrebare de pus : — Se poate să punem gramofonul să cânte, întreabă o drăguţă voce de femeie. — Cine vorbeşte întreabă d. ing. Marini. — De la mine s’a vorbit, respunde vecinic veselul conu Iancu Corjescu. — Vreau să cînte și gramofonul meu, strigă d. Zdrobiei. — Vezi numai să așezi bine apa­ratul, respunde d. Baldovin. — Cam greu respunde o voce ne­cunoscută. — Domnule Marini, se aude din altă parte, aci la mine se află un tenor care cântă foarte drăguț. Dacă dorești să cânte ceva ? — Foarte.. vocea este, însă, între­rupta printr’o exclamare scoasă de doamna X. prin aparatul telefonic: — Da, da, să cânte tenorul, mă prăpădesc după tenori, și un râs zglobiu resună. Asalt la aparat, căci între d. Ma­rini și necunoscuta se încinge ur­mătoarea conversaţiune : — Vă voiu satisface dorința scumpă necunoscută. Vocea femenină repetă exact spu­sele d-lui Marini. — Pare că petreceţi minunat, gen­tilă doamnă. Vocea femenină repetă din nou cuvintele inginerului. Şi iarăşi râs şi iarăşi petrecere. I­ar sunt orele 9 juni. Bucureştii dau semnalul că audiţiunea începe. * La centrala Bucureşti, cîntă un dră­guţ tenor, Măi Maranda Măi şi E­ati­a farmec. Frumoasele melodii române, executate cu pricepere — unii cred chiar a recunoaşte voacea d-lui Bă­­i jen­arin — resună în aparat minunat. * Se distinge perfect pănă şi timbrul­­ voacei. Aproape nu-ţi vine să crezi că aceste drăguţe note, atît de gin-­­ gaş executate, resună în acelaş timp în sala mare a telefoanelor de la di­recţia poştelor din Bucureşti şi la urechea diferitelor persoane din Iaşi care ascultă la aparat. —Bravo ! Bravo ! se aud vocile din Iaşi. —Mulţumim! Mulţumim! respunde Bucureştiul. Urmează apoi executarea la violi­­nă, în mod cu adevărat artistic, a cunoscutei romanţe Ma Jolie, ceva mai slab de­cît se aude de obiceiu, parcă ar fi executată cu surdină, dar cu toate aceste perfect de bine dis­tinsă fie­care notă, piesa a plăcut foarte mult. —Perfect, perfect de bine,­ se aud mai multe voci din Bucureşti. —Bravo ! Bravo ! răspund cei din Iaşi.* E rîndul Iaşului. Primul care cîntă ie d. Pantazzi, funcţionar de la telegraf. D-sa,cîntă cu atîta căldură şi inteligenţă în­cît entuziasmează pe auditori. — Ţi-ai greşit cariera, spune d. Corjescu, cînd a terminat d. Pantazzi, iar din Bucureşti se respunde prin aplauze şi repetate strigăte de bravo. Dar se procedă la o experienţă şi mai grea. Gramofonul d-lui Corjescu cîntă rînd pe rînd, Sextetul din Lucia şi apoi Mattinata de Leoncavallo şi maria arie din Aida—ultimele două executate de celebrul Carusso, ce­lebru de două ori, prin marele lui talent şi ultimul proces din New- York. La Iaşi se distinge perfect şi Bu­cureştiul afirmă că s’a auzit destul de bine. Apoi cîntă gramofonul d-lui Al. Zdrobiei. Dar nefiind destul de bine aşezat lingă receptor, de data asta se distinge slab la Iaşi şi aproa­pe de loc la Bucureşti. E rîndul d-lui Jurescu, care cîntă, spre mulţumirea necunoscutei de la telefon şi în mijlocul aplauzelor as­cultătorilor: Siciliana, Balada din Pe­­ricola, Stances de Flégier şi Mîndru­­liţa cu ochi ca mura... Bucureştiul e entuziasmat. Cu toţii exprimă satisfacţie şi mulţumiri. Urmează apoi muzica instrumen­tală şi cu aceasta audiţiunea ia sfîr­­şit, făcîndu-se ast­fel dovada perfec­tei sensibilităţi a noei linii telefonice. * Şi acum­ un ultim amănunt. In urma înţelegerei interesante între d-nul Baldovin şi d-nul Ingin­ Marini, în curînd va avea loc o nouă audiţiune muzicală, o adevărată Tea­­trofonie. La timp vom da toate detaliile care vor interesa desigur publicul cititor. OPINIA MUNCA SILNICA Nu, zeu, frumoase surprize ne mai fa­ce acest secol nervos ! Liberalul sentimental! Dar înainte de a-l vedea sentimental, să-l vedem gramatical. O mostră : „Ori­cum, toata aceste fapte—în care ies la iveală multe adevăruri, „fiind (fap­tele) ocaziune... Când în faptele ies la iveală multe a­­devăruri,vă puteţi închipui ce porcărie ies în de acolo !! Voiţi o monstră de „sentiment?“ ... „pentru a cunoaşte sincerităţile şi gân­durile ţinute în taină până acum“... Vrea să zică, gândul ca şi sinceritatea, sunt de două feluri: publice şi secrete. Gândul public sau sinceritatea publică, sunt atunci­ când cine­va spune : „am de gând să plec la Bucureşti sau gândul meu de la tine, sau n’ai de gând să te astâmperi. Toate aceste pilde sunt publice şi­, sin­cere. Gândurile nepublice urmează a fi ghicite de zodieri. Voiţi­ altă mostră de sinceritate publi­că ? V-o servim aidoma din „articolul de fond“ al Liberalului de ieri: „ie vorba de agonia unui întreg regim, care a adus oprobiul public asupra ţărei şi „nu înţe­legem prelungirea acestei agonii“­. Nici noi nu înţelegem! Un regim în agonie, care aduce oprobiul public şi pre­lungeşte agonia... îngrozitor regim ! „Opinia“ în Provincie Galaţi, 30 Noembrie Afacerea preotului Vretos Preotul Vretos de la biserica grecească din Brăila fiind chemat să oficieze ser­viciul divin la o înmormîntare în cimiti­rul ortodox şi neavind patrafirul şi bib­lia, a scos din buzunar o gazetă grecească pe care rupînd-o în două, o parte a gă­­urit-o în formă de patrafir, iar cealaltă a întocmit-o în formă de carte şi ast­fel a oficiat slujba. A­ceastă faptă a fost ju­decată de către consistoriul Eparhiei Du­nărei de jos şi considerată ca batae de joc a lucrurilor sfinte, pentru care el a fost condamnat la 3 luni depărtare din slujbă. Cu această condamnare, afacerea preotului Vretos, părea aşi fi trăit traiul, cînd dintr’odată chestiunea se complică. S’a descoperit, pe lîngă cele publicate mai sus şi o societate în formă „helenis­­mos“ a cărui scop era, pe lîngă de-a tri­mite în Grecia sume pentru susţinerea măcelurilor contra Aromînilor, de-a mai trimite şi fete minore ce sunt recrutate în ţara noastră pentru a fi plasate în di­ferite oraşe greceşti în scop de speculă. Din această societate făcea parte şi fai­mosul popă grecesc. Voi reveni. Procesul fraudelor de la docuri — Afa­cerea furtului de la administraţia docu­­rilor din Galaţi, a revenit ori înaintea Curţei de Apel din localitate. In şedinţa aceasta s’a judecat apelul făcut de d. procuror general în contra sentinţei pronunţate de Tribunal, sentinţă prin care se admitea punerea în libertatea a fostului inginer Macri pe cauţiunea de 4000 lei. Au pledat în favoarea acuzatu­lui de advocat Stroescu, ajutor de primar din Bucureşti şi d-nii advocaţi Caranfil şi Robescu din localitate. Curtea a ad­mis apelul făcut de d. procuror general şi a infirmat hotărîrea tribunalului. — Se ştie că tot în această afacere e implicat şi fostul casier Dimitriu, căruia Tribunalul—prin sentinţa pronunţată alal­­tăeri—îi admisese punerea sa în libertate pe cauţiune de 1000 lei. Şi în contra a­­cestei sentinţe dl. Procuror general a fă­cut apel care se va judeca în ziua de 25 crt. la Curtea de Apel secţia I din loca­litate. — Procesul în fond, adică stabilirea de­finitivă a vinovaţilor, va avea loc în ziua de 27 crt. la Trib. secţia I din locali­tate. Reintregare — Eri s’a judecat de cătră Curtea de Apel secţia II din localitate, apelul făcut de Dl avocat căpitan M. Di­mitriu din Brăila în contra deciziunei con­siliului de disciplină a Baroului advoca­ţilor din acel oraş, prin care d-sa era sus­pendat de-a pleda timp de 6 luni pe mo­tiv că s’ar fi servind de un misit la lu­area unui proces. Curtea în unanimitate a admis apelul şi a reintregat pe dl Di­mitriu în toate drepturile sale. Teatrale—Dl. Petre I. Sturdza şi d-na Alice P. Sturdza, doi artişti de frunte a­­i teatrului naţional, înconjuraţi de un an­samblu compus din artişti de valoare vor da Sâmbătă în 25 ort. reprezentaţia frumoasei piese „Aleluia,, de­­ Praga, Mercurius. Liter­e-Ştiinţe-Arie Flammarion a zugrăvit în una din ope­­rile sale moartea celui din urmă om, prin stingerea soarelui. Iată că savanţii ne prezic o întindere treptată a zonei gla­ciale pe pămînt într’un viitor relativ a­­propiat, peste câte­va secole. Aşa de pil­dă Americanii de nord vor fi siliţi să fu­gă in America de Sud şi tot aşa in Eu­ropa. Precum se vede întru-cât ne priveşte * n’avem de ce ne teme. * Pentru scaunul liber la AcademiaPlan \ — O fată! Bătrânul, mai mişcat de­cât nu voia să pară, luă copila de mână, o așeză lîngă el și îi zise cu o voce blinda. Nina, copilul meu,tu iubești pe un om pe care nu-1 vei putea nici­oda­tă lua în căsătorie. Copila începu a plânge. — El este singurul moștenitor al unei familii foarte bogate; e străin de oraşul nostru, und­e ocupă o fu­ncţie care n’are nici un raport cu meseria pe care eu o exercitez. I­. George Pernelin, acela pe care-l iubeşti, acela care a îndrăznit să intre aici fără ca eu să ştiu, este su­bstitut de procuror la Marsilia. Înţelegi acum pentru ce nu vei fi nici­odată femeea lui? Nina dete un strigăt şi leşină. Câte­va zile strecurară fără ca ta­tăl, şi fica în convorbirile lor să facă vre­o aluzie la cele petrecute. Dar frumoas Marion era lovită la inimă şi bătrânul suferea şi de du­rerea copilei sale. George, din partea lui, a fost info­rmat de informaţiile culese de bă­trân şi înţelese totul. Tânărul substitut iubea cu despe­rare şi de aceia cu ardoare celor 25 de ani ai sei, el gândea fără încetare la tânăra fată şi gândea că poate să-i ofere numele seu, fără ca e aceasta să prezinte vre­un eveniment. După ce se gîndi la acest lucru el decise de a se prezintă la bătrînul negustor și a-i explica motivele vi­zitei sale. George, incapabil de a rămânea mu­ltă vreme îndepărtat de aceea pe ca­re o iubea, nu stătu nici un moment pe gânduri, și se dirijă spre intrarea strade Peetit-Saint-Jean și intră în prăvălia lui Tata Marion. Sosirea tânărului produse efectul fulgerului. (Va urma). cere lupta va fi­ dată între cunoscuţii scri­itori Marcel l’revost, Maurice Donnay şi René Doumb­. Catulle Mondes, cunoscut şi legauilor prin conferenţa de acum doi ani la Tea­tru Naţional, pare a nu prea ţinea la semnele de amintire ale colegilor, zi­lele trecute şi-a vândut­­bb­lioteca în­­care se găseau nu numai volume cu de­dicaţii, dar şi scrisori de ale multor ce­lebrităţi, între care o splendidă scrisoare de trei pagini semnată de City de Mau­passant. * Subscripţia publică pentru ridicarea u­­nui monument lui Henrich Heine la flam­­burg a atins cifra de 25.000 franci. * Linda Murri, fiica ilustrului doctor şi profesor italian Murri, condamnată acum 4 ani pentru complicitate la omorul so­ţului seu, contele Bonmartini, a fost gra­ţiată de Regele Italiei şi acum îşi publi­că Memoriile sale. Cartea e în adevăr emo­ţionată şi denotă mult talent. * La Petersburg a murit profesorul Ve­­cselofsky, un filolog şi un critic însemnat, un maistru al folclorului. * Critica literară engleză se ocupă mult de cazul romancierului George Gissing, mort în floarea vrâstei şi in cea mai ma­re mizerie. Era şi poreclit „artistul sără­ciei“ ; şi-a petrecut viaţa prin beciurile Londrei, aşa cum trăia Gorki în Rusia în anii dintăiu ai activităţei sale. * Noul graiu ’universal „Esperanto“ con­tinue a cîştiga adepţi şi încă printre ca­petele încoronate. Se zice că tânăra regină Victoria a Spaniei, care posedă o întreagă bibliotecă esperantistă ar fi convertit şi pe regele Alfons la noua limbă. La Londra Esperanto se cultivă în u­­nele şcoli publice. Congresul esperantist din 1907 se va ţinea în Cambridge. * O mare „Expoziție publică“ se va or­ganiza la Viena în 1908,pentru celebrarea a 60 ani de domnie a împăratului­­Franz Josef. Aceasta va fi a treia Expoziție ju­bilară, la Viena, sub lunga domnie a bă­trânului Monarc Habsburgian. * STRUNA ZILEI DE GUSTIBUS NON DISPUTANDUM La cinematograful Bottez se va produce renumitul tablou al«Cî­­nilor contrabandişti». Ce bogată stagiune ! Drame, comedii, un praf—­­Dintre toate prefer „Ginii“ De la... cinematograf. Infirm­aţii Privitor la instrucţia militară în şcoli, ministrul instrucţiunei a trimes direcţiu­nilor din Iaşi, următoarea circulară : Instrucţiunea militară obligatorie în şcoalele noastre, introdusă de pu­ţin timp, trebue, de­sigur, privită ca făcînd parte din organismul lor. Considerînd însă, că prin aceasta Ministrul Instrucţiunei şi al Cultelor n’a înţeles militarizarea instituţiunei, ci numai un mijloc pentru o mai bună educaţie fizică şi adaptare mai nemerită cu cerinţele viitorului apărător al Patriei; şi pentru a înlătura discordanţele ce s’ar putea ivi între diferitele legi şi regulamente, vă pun în vedere, că pe deo parte să ajutaţi prin autori­tatea d­v. morală la împlinirea aces­tui scop, supraveghind de aproape activitatea instructorilor militari, iar pe de alta, consfătuindu-vă cu cole­gii d­v., să propuneţi modificări, mi­nisterul fiind gata a primi pe cele ce le va crede în temeete. Senatul universitar va fi convocat pen­tru Marți seara. La ordinea zilei diferite chestiuni im­portante.

Next