Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)
1906-11-25 / nr. 10
e aici teama contactului între civili şi militari, ştiut fiind că aceştia din urmă, în timpul unei luni de şedere vor veni fatalmente în contact cu nenorocita clasă care vînzând ori dăruind plăcerile, comunică în acelaşi timp virusul teribilei boli, poate fără a-şi da samă, în tot cazul fără să aibă vină directă într’această operă de propagare, care începe cu amorul şi sfârşeşte cu omorul. Lucrul se întîmplă în acelaş mod, cînd e vorba de propagarea boalei de la oraşe la sate: aici factorul principal e tot cazarma, prin coincidenţa fatală a vrâstei tineretului ostăşesc, prin traiul soldăţesc, prin farmecul produs de uniforma şi de revederea militarului în mediul simplu al satelor noastre, însemnătatea unei descoperiri ca acea anunţată de Metshnikoff şi Roux apare de la sine, faţă cu greutatea înlăturărei unei boli spăimântătoare de care o bună parte din victimele ei este în totul nevinovată în cauză. Vaccinarea în contra avariei, generalizată ca şi vaccinarea contra vărsatului sau injecţiunile de serum contra difteriei, ar fi singura garanţie serioasă şi eficace. Prima încercare în această direcţie e acea a doctorului Maisonneuve din Paris, a cărui teză a făcut anul trecut o mare senzaţie. Pentru a proba efectul vaccinărei antisifilitice, doctorul sus citat după ce s’a vaccinat lege artis a făcut să i se inoculeze germenele teribilei boale şi a scăpat... teafăr. Se înţelege lesne mărimea pericolului prin care a trecut şi se va pricepe entuziasmul cu care a fost intimpinată îndrăzneala lui în presa pariziană ca şi în lumea ştiinţifică. Recentele publicaţiuni ale celor două savanţi pasteuriani ca şi teza doctorului Maisonneuve trezesc speranţe mari în omenire şi ne face să proorocim că mîntuirea în această privinţă va veni tot din lumea medicală savanta şi nu din partea literaţilor care se alarmează cu mult lirism şi uneori chiar cu multă sinceritate de soarta omenirei expuse la pericol şi mai ales de primejdia necinstirii femeilor cinstite. Dr. S. Politica colonială—Politica de afaceri Cunoscutul scandal izbucnit la administraţia colonială germană nu putea să nu aibă resunetul său în Reichstag. Chestiunea creditelor suplimentare pentru Africa germană de Sud-est supusă cercetărilor reprezentanţilor în parlament, a fost prilejul cauzei de care se ocupă întreaga presă Europeană, căci parlamentul Berlinez a rezumat din nou acele discursuri contradictorii care nu trec neobservate, mai ales cînd a intervenit şi cunoscutul leader socialist Bebel, care n’a menajat nimic şi pe nimene şi doar nu era motiv să menajeze pe cineva. Bebel a pus în primul loc chestiunea de principiu şi a arătat că politica colonială este o politică de opresiune, şi susţine că cu cât se fac mai multe sacrificii pentru colonii cu atât ele devin mai periculoase în caz de resboiu. — Coloniile, a spus leaderul socialist coastă mai mult decât produc afacerile comerciale efectuate acolo, întreaga politică colonială constitue un miraj. Trecând apoi la altă ordine de idei, Bebel susţine că locuitorul german plăteşte biruri enorme pentru a face cu putinţă transacţii dezavantajoase pentru aministraţia coloniilor, cum sunt acele impuse de marele case de furnituri: Tippelekirch, Woermann etc. Făcând apoi aluziune la afacerea Puttkamer, oratorul descrie pe larg diferitelor abuzuri comise de funcţionari şi autorităţile militare in colonii. Consilierul intim Hellinger, zice d-sa, care a procedat energic in afacerea Patters a fost înlocuit, graţie intervenţiei deputaţilor Kardoff, Arnim şi Arendt, care au abuzat de puterea lor. Partea aceasta din discursul lui Bebel, atacul direct îndreptat contra trei colegi, cei mai de frunte deputaţi conservatori a provocat un scandal enorm. Rebel a fost chemat la ordine. _____EXTERNE_______ FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT 11. Unde Maxim intră în scenă Informaţiile căpătate de tata Marion, erau exacte. George Pernelin terminase studiile sale de drept, după ce trecuse cu succes examenele facultăţei, el ar fi putut obţine un loc de substitut la unul din tribunalele Senei, dar familia sa, din motive care rămaseră necunoscute tinărului jurist, ceruse numirea sa la Marsilia. George se supuse şi servi la Marsilia. El era instalat acolo abia de cîtăva vreme în calitate de subsistent, când ocupaţiile sale îl obligară de a trece prin strada Petit-Saint-Jean. Tânăra fată, văzuse şi ea de asemenea pe tînărul magistrat, şi fără a-şi da seamă îl găsise demn de ea. George cu acea intenţie specială amorezilor, simţi că era iubit şi făcu demersurile necesare pe lărgă ea. Profitând între ei, de absenţa tatălui Marion, el pătrunse în magasin şi declară în mod capilar amorul seu inimoasei fete. Cum a pronunţat el cuvântul iubire ? Cum a înţeles fata acest cuvânt! dată ce e cu neputinţă de explicat, de oare ce numai amorezii înţeleg acest limbaj. Frumoasa Marion, fără a răspunde cu George, fără chiar a-l întreba de numeele seu, puse mâna sa într’a lui, ascult în cuvintele tânărului nerăspunzând de câte prin monsolabe, înroşinduse şi pălind pe rând! Această convorbire dură puţin, frumoasa fată revenindu-şi în simţiri striga deodată: Tati ! dacă te-ar vedea ? Pleacă ! pleacă domnule! Nu era aceasta o mărturisire trimisă de fetiţa naivă, care se da in mod cast. George înțelese și plecă depunând o lungă sărutare de mâna gingaşă ce-i abandonase tânăra fată. Se ştie restul. Tata Marion era omul care să brurcheze o situație. Așa că intrând el luă pe fica sa deoparte şi îi zise: — Iubești pe d. George Pernelin ! Tânără fată privi cu mirare. — A! zise acesta, nu ți-a spus numele. Frumoasa roși și păli. — Ei bine, continuă bătrânul, am să-ți spun totul. Continuând leaderul povesti cazul d-lui Poplan, care a avut o soartă și mai rea decât colegul său Helviger, căci rapoartele sale adresate cancelarului au fost puse la dosar. El a fost destituit şi oprit de a publica vreunul din documentele ce posedă şi care ar fi contra administraţiei coloniale. Interesanta discuţiune a fost întreruptă aici. Ea va continua Marţea viitoare. Audiţiune Muzicala prin telefon Interesantele experimentări de aseară. Muzicanţii la Centrală. Muzica care s-a făcut la diferiţi particulari. Muzica la centrala din Bucureşti. Numele celor din Bucureşti şi a celor din Iaşi. Reuşita perfectă. Neobositul inginer Marini, care a dat măsura activităţei ce ştie să desfăşure, în serviciul ce i-a fost încredinţat de direcţia poştelor şi telegrafului, în dorinţa de a se convinge de perfecţiunea liniei telefonice Iaşi- Bucureşti, a organizat, în înţelegere cu cei de la direcţie, o interesantă audiţie muzicală l la Iaşi şi Bucureşti, pentru ca astfel cînd vor cînta cei din Iaşi să audă Bucureştiul şi viceversa. Începută la ora 9, audiţiunea a durat pănă la ora 11 seara. Au fost puse în comunicaţie la Bucureşti : casa d-lui Greceanu, ministrul justiţiei, a directorului general al poştelor şi telegrafului, N. Cosăcescu, secretarul general al ministerului domeniilor, ziarele Adevărul şi Universul, iar la Iaşi- casele d-lor: Radu, dirigintele telegrafului, C. Ivaşcu prefectul judeţului, I. Corjescu preşedinte de tribunal, Al. Zdrobiei, directorul prefecturei de poliţie, Jokey- Clubul, C. Popp, dirigintele sucursalei poştei şi la autorul acestor rînduri. Mijlocul de a pune în comunicaţie toate aceste case era foarte simplu: firele au fost aşezate la numerele corespunzătoare ale numitelor case şi astfel toate comunicară între ele şi cu aparatul principal de la centrala. Pănă să înceapă audiţia, era o adevărată Babilonie. Bietul d. Marini, nu mai ştia cui să răspundă, fiecare fiind curios şi avînd cite o întrebare de pus : — Se poate să punem gramofonul să cânte, întreabă o drăguţă voce de femeie. — Cine vorbeşte întreabă d. ing. Marini. — De la mine s’a vorbit, respunde vecinic veselul conu Iancu Corjescu. — Vreau să cînte și gramofonul meu, strigă d. Zdrobiei. — Vezi numai să așezi bine aparatul, respunde d. Baldovin. — Cam greu respunde o voce necunoscută. — Domnule Marini, se aude din altă parte, aci la mine se află un tenor care cântă foarte drăguț. Dacă dorești să cânte ceva ? — Foarte.. vocea este, însă, întrerupta printr’o exclamare scoasă de doamna X. prin aparatul telefonic: — Da, da, să cânte tenorul, mă prăpădesc după tenori, și un râs zglobiu resună. Asalt la aparat, căci între d. Marini și necunoscuta se încinge următoarea conversaţiune : — Vă voiu satisface dorința scumpă necunoscută. Vocea femenină repetă exact spusele d-lui Marini. — Pare că petreceţi minunat, gentilă doamnă. Vocea femenină repetă din nou cuvintele inginerului. Şi iarăşi râs şi iarăşi petrecere. Iar sunt orele 9 juni. Bucureştii dau semnalul că audiţiunea începe. * La centrala Bucureşti, cîntă un drăguţ tenor, Măi Maranda Măi şi Eatia farmec. Frumoasele melodii române, executate cu pricepere — unii cred chiar a recunoaşte voacea d-lui Băi jenarin — resună în aparat minunat. * Se distinge perfect pănă şi timbrul voacei. Aproape nu-ţi vine să crezi că aceste drăguţe note, atît de gin- gaş executate, resună în acelaş timp în sala mare a telefoanelor de la direcţia poştelor din Bucureşti şi la urechea diferitelor persoane din Iaşi care ascultă la aparat. —Bravo ! Bravo ! se aud vocile din Iaşi. —Mulţumim! Mulţumim! respunde Bucureştiul. Urmează apoi executarea la violină, în mod cu adevărat artistic, a cunoscutei romanţe Ma Jolie, ceva mai slab decît se aude de obiceiu, parcă ar fi executată cu surdină, dar cu toate aceste perfect de bine distinsă fiecare notă, piesa a plăcut foarte mult. —Perfect, perfect de bine, se aud mai multe voci din Bucureşti. —Bravo ! Bravo ! răspund cei din Iaşi.* E rîndul Iaşului. Primul care cîntă ie d. Pantazzi, funcţionar de la telegraf. D-sa,cîntă cu atîta căldură şi inteligenţă încît entuziasmează pe auditori. — Ţi-ai greşit cariera, spune d. Corjescu, cînd a terminat d. Pantazzi, iar din Bucureşti se respunde prin aplauze şi repetate strigăte de bravo. Dar se procedă la o experienţă şi mai grea. Gramofonul d-lui Corjescu cîntă rînd pe rînd, Sextetul din Lucia şi apoi Mattinata de Leoncavallo şi maria arie din Aida—ultimele două executate de celebrul Carusso, celebru de două ori, prin marele lui talent şi ultimul proces din New- York. La Iaşi se distinge perfect şi Bucureştiul afirmă că s’a auzit destul de bine. Apoi cîntă gramofonul d-lui Al. Zdrobiei. Dar nefiind destul de bine aşezat lingă receptor, de data asta se distinge slab la Iaşi şi aproape de loc la Bucureşti. E rîndul d-lui Jurescu, care cîntă, spre mulţumirea necunoscutei de la telefon şi în mijlocul aplauzelor ascultătorilor: Siciliana, Balada din Pericola, Stances de Flégier şi Mîndruliţa cu ochi ca mura... Bucureştiul e entuziasmat. Cu toţii exprimă satisfacţie şi mulţumiri. Urmează apoi muzica instrumentală şi cu aceasta audiţiunea ia sfîrşit, făcîndu-se astfel dovada perfectei sensibilităţi a noei linii telefonice. * Şi acum un ultim amănunt. In urma înţelegerei interesante între d-nul Baldovin şi d-nul Ingin Marini, în curînd va avea loc o nouă audiţiune muzicală, o adevărată Teatrofonie. La timp vom da toate detaliile care vor interesa desigur publicul cititor. OPINIA MUNCA SILNICA Nu, zeu, frumoase surprize ne mai face acest secol nervos ! Liberalul sentimental! Dar înainte de a-l vedea sentimental, să-l vedem gramatical. O mostră : „Oricum, toata aceste fapte—în care ies la iveală multe adevăruri, „fiind (faptele) ocaziune... Când în faptele ies la iveală multe adevăruri,vă puteţi închipui ce porcărie ies în de acolo !! Voiţi o monstră de „sentiment?“ ... „pentru a cunoaşte sincerităţile şi gândurile ţinute în taină până acum“... Vrea să zică, gândul ca şi sinceritatea, sunt de două feluri: publice şi secrete. Gândul public sau sinceritatea publică, sunt atunci când cineva spune : „am de gând să plec la Bucureşti sau gândul meu de la tine, sau n’ai de gând să te astâmperi. Toate aceste pilde sunt publice şi, sincere. Gândurile nepublice urmează a fi ghicite de zodieri. Voiţi altă mostră de sinceritate publică ? V-o servim aidoma din „articolul de fond“ al Liberalului de ieri: „ie vorba de agonia unui întreg regim, care a adus oprobiul public asupra ţărei şi „nu înţelegem prelungirea acestei agonii“. Nici noi nu înţelegem! Un regim în agonie, care aduce oprobiul public şi prelungeşte agonia... îngrozitor regim ! „Opinia“ în Provincie Galaţi, 30 Noembrie Afacerea preotului Vretos Preotul Vretos de la biserica grecească din Brăila fiind chemat să oficieze serviciul divin la o înmormîntare în cimitirul ortodox şi neavind patrafirul şi biblia, a scos din buzunar o gazetă grecească pe care rupînd-o în două, o parte a găurit-o în formă de patrafir, iar cealaltă a întocmit-o în formă de carte şi astfel a oficiat slujba. Această faptă a fost judecată de către consistoriul Eparhiei Dunărei de jos şi considerată ca batae de joc a lucrurilor sfinte, pentru care el a fost condamnat la 3 luni depărtare din slujbă. Cu această condamnare, afacerea preotului Vretos, părea aşi fi trăit traiul, cînd dintr’odată chestiunea se complică. S’a descoperit, pe lîngă cele publicate mai sus şi o societate în formă „helenismos“ a cărui scop era, pe lîngă de-a trimite în Grecia sume pentru susţinerea măcelurilor contra Aromînilor, de-a mai trimite şi fete minore ce sunt recrutate în ţara noastră pentru a fi plasate în diferite oraşe greceşti în scop de speculă. Din această societate făcea parte şi faimosul popă grecesc. Voi reveni. Procesul fraudelor de la docuri — Afacerea furtului de la administraţia docurilor din Galaţi, a revenit ori înaintea Curţei de Apel din localitate. In şedinţa aceasta s’a judecat apelul făcut de d. procuror general în contra sentinţei pronunţate de Tribunal, sentinţă prin care se admitea punerea în libertatea a fostului inginer Macri pe cauţiunea de 4000 lei. Au pledat în favoarea acuzatului de advocat Stroescu, ajutor de primar din Bucureşti şi d-nii advocaţi Caranfil şi Robescu din localitate. Curtea a admis apelul făcut de d. procuror general şi a infirmat hotărîrea tribunalului. — Se ştie că tot în această afacere e implicat şi fostul casier Dimitriu, căruia Tribunalul—prin sentinţa pronunţată alaltăeri—îi admisese punerea sa în libertate pe cauţiune de 1000 lei. Şi în contra acestei sentinţe dl. Procuror general a făcut apel care se va judeca în ziua de 25 crt. la Curtea de Apel secţia I din localitate. — Procesul în fond, adică stabilirea definitivă a vinovaţilor, va avea loc în ziua de 27 crt. la Trib. secţia I din localitate. Reintregare — Eri s’a judecat de cătră Curtea de Apel secţia II din localitate, apelul făcut de Dl avocat căpitan M. Dimitriu din Brăila în contra deciziunei consiliului de disciplină a Baroului advocaţilor din acel oraş, prin care d-sa era suspendat de-a pleda timp de 6 luni pe motiv că s’ar fi servind de un misit la luarea unui proces. Curtea în unanimitate a admis apelul şi a reintregat pe dl Dimitriu în toate drepturile sale. Teatrale—Dl. Petre I. Sturdza şi d-na Alice P. Sturdza, doi artişti de frunte ai teatrului naţional, înconjuraţi de un ansamblu compus din artişti de valoare vor da Sâmbătă în 25 ort. reprezentaţia frumoasei piese „Aleluia,, de Praga, Mercurius. Litere-Ştiinţe-Arie Flammarion a zugrăvit în una din operile sale moartea celui din urmă om, prin stingerea soarelui. Iată că savanţii ne prezic o întindere treptată a zonei glaciale pe pămînt într’un viitor relativ apropiat, peste câteva secole. Aşa de pildă Americanii de nord vor fi siliţi să fugă in America de Sud şi tot aşa in Europa. Precum se vede întru-cât ne priveşte * n’avem de ce ne teme. * Pentru scaunul liber la AcademiaPlan \ — O fată! Bătrânul, mai mişcat decât nu voia să pară, luă copila de mână, o așeză lîngă el și îi zise cu o voce blinda. Nina, copilul meu,tu iubești pe un om pe care nu-1 vei putea niciodată lua în căsătorie. Copila începu a plânge. — El este singurul moștenitor al unei familii foarte bogate; e străin de oraşul nostru, unde ocupă o funcţie care n’are nici un raport cu meseria pe care eu o exercitez. I. George Pernelin, acela pe care-l iubeşti, acela care a îndrăznit să intre aici fără ca eu să ştiu, este substitut de procuror la Marsilia. Înţelegi acum pentru ce nu vei fi niciodată femeea lui? Nina dete un strigăt şi leşină. Câteva zile strecurară fără ca tatăl, şi fica în convorbirile lor să facă vreo aluzie la cele petrecute. Dar frumoas Marion era lovită la inimă şi bătrânul suferea şi de durerea copilei sale. George, din partea lui, a fost informat de informaţiile culese de bătrân şi înţelese totul. Tânărul substitut iubea cu desperare şi de aceia cu ardoare celor 25 de ani ai sei, el gândea fără încetare la tânăra fată şi gândea că poate să-i ofere numele seu, fără ca e aceasta să prezinte vreun eveniment. După ce se gîndi la acest lucru el decise de a se prezintă la bătrînul negustor și a-i explica motivele vizitei sale. George, incapabil de a rămânea multă vreme îndepărtat de aceea pe care o iubea, nu stătu nici un moment pe gânduri, și se dirijă spre intrarea strade Peetit-Saint-Jean și intră în prăvălia lui Tata Marion. Sosirea tânărului produse efectul fulgerului. (Va urma). cere lupta va fi dată între cunoscuţii scriitori Marcel l’revost, Maurice Donnay şi René Doumb. Catulle Mondes, cunoscut şi legauilor prin conferenţa de acum doi ani la Teatru Naţional, pare a nu prea ţinea la semnele de amintire ale colegilor, zilele trecute şi-a vândutbblioteca încare se găseau nu numai volume cu dedicaţii, dar şi scrisori de ale multor celebrităţi, între care o splendidă scrisoare de trei pagini semnată de City de Maupassant. * Subscripţia publică pentru ridicarea unui monument lui Henrich Heine la flamburg a atins cifra de 25.000 franci. * Linda Murri, fiica ilustrului doctor şi profesor italian Murri, condamnată acum 4 ani pentru complicitate la omorul soţului seu, contele Bonmartini, a fost graţiată de Regele Italiei şi acum îşi publică Memoriile sale. Cartea e în adevăr emoţionată şi denotă mult talent. * La Petersburg a murit profesorul Vecselofsky, un filolog şi un critic însemnat, un maistru al folclorului. * Critica literară engleză se ocupă mult de cazul romancierului George Gissing, mort în floarea vrâstei şi in cea mai mare mizerie. Era şi poreclit „artistul sărăciei“ ; şi-a petrecut viaţa prin beciurile Londrei, aşa cum trăia Gorki în Rusia în anii dintăiu ai activităţei sale. * Noul graiu ’universal „Esperanto“ continue a cîştiga adepţi şi încă printre capetele încoronate. Se zice că tânăra regină Victoria a Spaniei, care posedă o întreagă bibliotecă esperantistă ar fi convertit şi pe regele Alfons la noua limbă. La Londra Esperanto se cultivă în unele şcoli publice. Congresul esperantist din 1907 se va ţinea în Cambridge. * O mare „Expoziție publică“ se va organiza la Viena în 1908,pentru celebrarea a 60 ani de domnie a împăratuluiFranz Josef. Aceasta va fi a treia Expoziție jubilară, la Viena, sub lunga domnie a bătrânului Monarc Habsburgian. * STRUNA ZILEI DE GUSTIBUS NON DISPUTANDUM La cinematograful Bottez se va produce renumitul tablou al«Cînilor contrabandişti». Ce bogată stagiune ! Drame, comedii, un praf—Dintre toate prefer „Ginii“ De la... cinematograf. Infirmaţii Privitor la instrucţia militară în şcoli, ministrul instrucţiunei a trimes direcţiunilor din Iaşi, următoarea circulară : Instrucţiunea militară obligatorie în şcoalele noastre, introdusă de puţin timp, trebue, desigur, privită ca făcînd parte din organismul lor. Considerînd însă, că prin aceasta Ministrul Instrucţiunei şi al Cultelor n’a înţeles militarizarea instituţiunei, ci numai un mijloc pentru o mai bună educaţie fizică şi adaptare mai nemerită cu cerinţele viitorului apărător al Patriei; şi pentru a înlătura discordanţele ce s’ar putea ivi între diferitele legi şi regulamente, vă pun în vedere, că pe deo parte să ajutaţi prin autoritatea dv. morală la împlinirea acestui scop, supraveghind de aproape activitatea instructorilor militari, iar pe de alta, consfătuindu-vă cu colegii dv., să propuneţi modificări, ministerul fiind gata a primi pe cele ce le va crede în temeete. Senatul universitar va fi convocat pentru Marți seara. La ordinea zilei diferite chestiuni importante.