Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)
1906-11-26 / nr. 11
2 Cele mai istorice titluri britanice sunt purtate astăzi de americane. Cele două ducese de Malborugh sunt orginare din Statele Unite, din care cea mai tânără este o Vanderbildt. Ducesa de Manchester, o prosaică Zimanerman prin origine, aparţine unei bogate familii din Cincinatti Miss Flora Davis din New-York s-a măritat în 1893 cu vicomtele Claudeboye care, de la moartea tatălui său, are titlul de Marquis Dufferin. Fiica d-lui Leiter, unul din potentaţii Americei de Nord, regele griului, a luat pe lord Curzon fost vicerege al Indiei. Americanii ştiu bine că titlurile lor de «regi» ai diferitelor alimente sau mineraluri, nu echivalează nici macar cu cîte un vice-regat cât de exotic al Asiei. Descendentul casei Seymarn, care dat Angliei mai multe Regine,* 1 a făcut o căsătorie bogată în Statele-Unite unde se dusese ca...actor, neavând cu ce trăi. O întreagă serie de urmaşi ai marilor familii s’a îmbogăţit prin strălucite combinaţii la Chicago şi Newyork. * O observaţie de asemenea interesantă a"statisticei e faptul că in genere căsătoriile americane au adus aristocraţiei foarte puţini moştenitori,— deşi mulţi dolari. Din cele trei zeci pe prese americane 13 n’au de loc copii, 5 au numai fete, alte 5 cîte un fiu unic. In lumea lorzilor şi a marchizilor fecunditatea este încă şi mai mică, 22 femei au născut abia 26 copii, ceva mai fecundă a foat clasa baroneţilor, aproape câte dinci copii de fie-care căsnicie. * Londra e bogată în Americane. Acestea însă nu se puteau mulţumi numai cu atîta; visul lor, imaginaţia şi ambiţia lor, a trebuit neaparat să cucerească şi Parisul fermecătorul oraş care atrage sufletele şi... paralele lumei întregi. De aceia nu-i de mirat că un aşa de mare număr de aristocrate franceze, purtătoare de titluri strălucite : ducese, contese, marchize, ba chiar şi princese, îşi au originea şi veniturile în pungile miliardarilor americani. Lucrul acesta a inspirat de altfel multe capitole de roman scriitorilor francezi şi pagini de cea mai superbă ironie minunatului Anatole France.* Mai puţin accesibile pentru banii americani sunt casele nobile din Italia şi Spania, pe de o parte din cauza rigoarei religioase, pe de alta, din cauza atracţiunii mai mici ce exercită Roma şi Madridul, asupra fantaziei tinerelor milionare. Mai curios este că Berlinul şi Viena încă nu sînt aşa de atrăgătoare pentru dînsele. De altfel cu severitatea ce domneşte în statutele caselor princiare, ducale şi comitate opreşte pe descendenţii lor de a-şi... vinde sau închiria titlurile către Americani, deoarece copii eşiţi din atari căsătorii n’ar mai moşteni titlurile părinteşti. P.Aşa încît fatalminte exodiul tradiţional al capitalului se face cătră cele două mari capitale ale vieţei şi nobleţei europene,— Londra şi Paris. A. Textul proectului de respuns la Mesaj Corespondentul nostru din Bucureşti ne telefonează, cuprinsul proectului de respuns la Mesaj pe care raportorul, d. Virgil Arion, îl va depune Luni, pe biuroul Camerei. SIRE: „Cu o supremă mândrie, naţiunea română, salută astăzi, prin noi, pe cel ce acum 40 ani, a luat respunderea destinelor acestei ţări. In murmurul de admirare ce, din colibe ca şi din palate, se înalţă împrejurul tronului Majestăţei Voastre, se aud voci din trecut, misterioase şi distincte. Este ecoul strigătelor de bucurie, cu care poporul român întimpina, altă dată, pe eroii neamului, al căror vrednic şi mare urmaş v-aţi arătat, Majestatea Voastră. Alesul providenţei, prin care toată strălucirea trecutului aţreînoit şi a deschis calea gloriilor viitoare. Naţiunea întreagă înalţă astăzi spre cer o rugăciune ferbinte, pentru sănătatea şi îndelunga domnie a Majestăţei Voastre“. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 8 SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT II. Unde Maxim intră în scenă Frumoasa Marion se ridică iute pe scaunul pe care stătea ; negustorul rămase un moment locului, neştiind ce avea de făcut. In fine, venindu-şi în simţiri, făcu un semn Ninei ca să se depărteze şi se îndreptă spre tânărul vizitator şi îl întrebă cu răceală: Ce poftiţi d-le ? George era pregătit pentru o astfel de primire deci el răspunse scurt: _ — Iubesc pe fica d-tale şi vin săţi cer mîna ei . . . — Dar . . . Fără a lua în seamă exclamația bătrânului, tânărul continuă cugrabă : — Mă numesc George Perbelin, sânt substitutul Procurorului Imperial din Marsilia și posed o avere destul de mare, pentru a face fericirea aceleia pe care o voi lua în căsătorie. Știu toate astea, răspunse cu gravitate bătrânul şi acesta e un motiv destul de puternic pentru a nu accepta cererea d-voastre. Vă mulţumesc pentru onoarea cerui faceţi cu cererea adresată şi doresc ca convorbirea noastră să se termine. Tata Marion conduse până la poartă pe tânărul substitut, se înclină înaintea lui şi intră în magasin. George, cu totul ameţit, rămase câteva secunde pe stradă, înainte de a-şi reveni în fire. Apoi observând că lumea începe a privi la el, o luă la fugă. Durerea tânărului fu imensă. El iubea cu aprindere pe tânăra fată şi în sinceritatea iubirei sale nu gândea decât la un lucru: să ia în căsătorie pe frumoasa Marion. I se părea lui George că cererea sa va fi primită în modul cel mai natural. Nu avea el o posiţie de inviidiat şi pe lângă aceasta nu adăuga el la posiţia sa şi imensa bogăţiei a familiei sale? Aşa că lovitura pe care o primise prin refuzul lui Tata Marion, era pentru el, cu atât mai puternică, cu cât nu se aștepta la ea. Refuzul bătrânului însă, în loc de a răci iubirea tînărului magistrat, o aprinse mai tare și acum unica sa preocupare era modul în care s’ar putea apropia cât mai neîntîrziat de iubita inimei sale. Ajuns acasă, George se gândi la la mijlocul prin care ar putea să aibă o convorbire cu frumoasa fată, să-i explice dragostea sa curată şi intenţiile sale cinstite faţă de dânsa. In acest timp, tata Marion nu rămânea inactiv. După plecarea tânărului magistrat el intră în partea dindărăt a magasinului şi chemă pe fiica sa. — Nina, vino de mă îmbrăţişează. Sărmana fată interpretând în felul ei aceste cuvinte, scoase un strigăt de bucurie şi se aruncă în braţele bătrânului. Acesta, înţelegând însemnătatea acestui elan, scoase un suspin. — Nina, trebue să mă părăsești. Tânăra fată roșind, își ascunse capul la peptul tatalui său. Acesta, prefăcându-se că nu înțelege tulburarea copilei, continuă: — Chiar în astă-seară, vei pleca la Aix, așa că trebui să te pregăteşti de astă-seară, să-ţi faci bagajele căci nu e multă vreme. — La Aix! astă seară ! răspunse în mod mașinal frumoasa Marion, îndepărtându-se de tatăl ei. — Da ! mătușa ta Maria, te roagă să vii numaide cât, căci e bolnavă. Am primit o scrisoare de la ea, dar m’am voit să ți-o arăt până acum. Și de ce tată, mă obligi să te pățesc ? — Pentru a face plăcere mătuşei tale. Tu ştii cât de mult te iubeşte Şi......... — Dar, d-ta tată ! de d-ta cine are să îngrijească. — Copil ! murmură bătrânul. — Și de ce mă obligi să te părăsesc ? — Pentru că... e necesar. — Ce vrei să zici ? — Mătuşa ta.. este .. bolnavă ... și ... am decis . . . ea .. . — Tată, înșeli pe copilul tău. Mătuşa nu e bolnavă. (Va urma). Apoi, mesajul atinge chestia expoziţiei, care a unit tot neamul Românesc şi a aratat puterea de muncă a neamului. Chestiunea grecească punînd în evidenţă dorinţa Românilor, ca fraţilor lor din imperiul otoman să li se facă dreptate şi să nu le tulbure conştiinţa religioasă, prin persecutarea păstorilor lor sufleteşti. Asupra politicei generale arată mulţumiri pentru relaţiile prietenoase şi încrederea naţiunilor. Scăderea dărilor, urmare a stărei înfloritoare a finanţelor, dovedeşte că măsurile bine chibzuite, luate de guvern, au dat efectul dorit. Pentru măsurile de ordin economic şi, mai ales, pentru îmbunătăţirea soartei păturilor sărace ale ţărei şi dragostea pentru popor. Pentru complectarea neatîrnărei magistraturei, pentru îmbunătăţirea învăţămîntului superior, pentru înfiinţarea casei spitalelor şi pentru revizuirea şi permanenţa listelor electorale. Pentru armata şi apararea patriei să cer şi să fac sacrificii. „ Strîns uniţi împrejurul tronului, representanţii naţiunei vor da guvernului Majestăţei Voastre, sprijinul constant pentru desăvîrşirea operei de desvoltare a statului Român ce Majestatea Voastră şi ţara aşteaptă de la noi. Mţămîntul particular Cine va putea deschide o şcoală particulară—Programele acestor şcoli.— Recrutarea profesorilor—Perceperea taxelor —Două clase într’un an. La ministerul instrucţiunei publice se lucrează în momentul de faţă, la alcătuirea unui proect de lege, relativ la învăţământul particular. Intre alte dispoziţiuni acest proect cuprinde şi următoarele : Nu se vor putea deschide şcoli particulare, decât de profesorii cari au o vechime de cel puţin 10 ani în învăţământ. Alcătuirea programului să fie întocmai ca aceea de la şcolile Statului. Profesorii cari vor funcţiona la aceste şcoli vor fi, recrutaţi, numai din licenţiaţii Facultăţii de litere şi ştiinţe; sub nici un motiv ministerul nu va tolera, ca recrutarea personalului didactic să se facă din tineri cu studiile neterminate. Tot acest proect prevede şi regulamentarea preţurilor care trebuesc percepute tutorilor sau părinţilor elevilor. Privitor la examene, acest proiect, arată că în viitor sub nici un motiv nu se vor mai putea da examene de două clase într’un an. Proiectul va fi în curând depus pe biuroul Corpurilor Legiuitoare, de către d-1 C. Disescu, ministrul instrucţiunei. MUNCA SILNICA Ce rost are anunţatul congres liberal ? Toată lumea a interpretat acest congres în fel de fel de chipuri. Liberalul ne luminează perfect. Ştiţi ce este cu congresul acesta? Ascultaţi : „Convocarea acestui congres are o importanţă capitală, dovedind ascendenţa partidului, dovedind că ie un partid de idei“. Ascendenţa unui partid politic nu se poate, aşadar, demonstra, decît anunţînd un congres, care congres mai dovedeşte încă un fapt: că partidul acela are şi idei. Vine, însă, Voinţa, ţaţa cea bătrînă a Liberalului, şi spune, că nu congres are să fie în Decembrie, ci consfătuire. Oare şi consfătuirea să fie ea dovada cu ascendenţa, sau asta ie numai specialitatea congresului ?! A3 OPINIA Ţara ie o casă. Casa, ca toate casele, are lucruri. O bună gospodină are lucrurile în bună unduială. Prin urmare şi cărmuitorii ţărei, dacă cîrmuesc bine trebue să facă tot aşa. O casă, în cazul special o ţară, poate fi sau proprietatea cuiva, sau luată cu chirie. Argumentul odată stabilit, să copiem din Liberalul... ,,mai greu va fi să dregem ce dînsul (adversarul) a stricat în cursul celor 2 ani de vandalism financiar și moral, să punem iarăși rînduială în lucrurile din casa noastră Că adversarul a stricat moraliceşte, asta o lăsăm, fiind de competinţa juraţilor. Dar lucrurile din casa noastră, asupra lor am cere lămuriri vigurosului nostru confrate. Căci dacă lucrurile îs ale lui, s’aducă cotiuga şi să le încarce. Asemenea operaţiuni se fac cu o oră mai înainte!* Curs liber de latinească! Unde ? La „Liberalul“4, ‘fireşte. Intăiul curs a apărut eri seara „...sínt strănepoţi de a lui Romul şi Rem...“ Romul şi Rem sínt latinii „Liberalului“. Aşa li zicea, cînd îi alinta acasă. De ce să nu zici Rem în loc de Remus, dacă zici Ghiţă în loc de Gheorghe. Dar de cît Rem, mai bine prinde Sem. Chestie familiară. Litere-Ştiinţe-Arte Odată cu marele noroc — premiul Nobel — i-a venit poetului italian Carducci şi neşansa indiscreţiilor publice. Ziarele mari europene reeditează detaliile tainicei idile, iubirea platonică a poetului pentrui Regina Margareta a Italiei; acestei iubiri nemărturisite s’ar datori subita trecere ce ar fi făcut odinioară poetul marelor revolte la... „Oda reginei“ pe care i-au imputat-o tovarășii de luptă, convinși repu blicani.* După o recentă statistică s’ar afla în toată lumea 228,234 medici cu diplomă. Recordul îl ţine Anglia cu 34967 , vine apoi Germania cu 22518, Rusia cu 21489 Franţa cu 20348, Italia cu 18245 etc. Socotind să s-ar afla în lume 530 oameni civilizaţi care recurg la ajutorul medical, urmează ca fiecare medic ar avea de căutat 2300 persoane. Noroc că sunt mulţi care... mor şi fără ajutorul medical. * Opera literară a lui Emil Zola va avea de acuma înainte o mare menire şi anume va folosi urmaşilor însuşi ai celebrului scriitor. D-na Zola a înfiiat pe cei docopii naturali ai decedatului scriitor, dîndu-le numele de Zola in loc de numele Rozerot. In testamentul romancierului nu s’a găsit nimic despre aceşti doi copii,— dar probabil că scriitorul cunoştea în deajuns bunătateă de inimă a femeei sale legitime şi ştia bine că nu-i va lăsa în părăsire. Dar asupra insămnătătei acestui fapt se va vorbi pe larg în alt loc al ziarului. * Pentru a obţinea monopolul fotografierei la dinstanţă în Anglia concurează două ziare : „Daily Mirror" şi «ilustrated London News» ultima fotografie reprodusă telegrafic după procedeul profesorului Korn este acea a împăratului Wilhelm II și nu lasă nimic de dorit. * Profesorul Dr. Richard Bier, asistentul chirurgului Bergman din Berlin, a acceptat definitiv propunerea sultanului de a deveni medicul curtei. Strămutându-se la Constantinopol va primi și o catedră la facultatea pe medicină de acolo. * Să fie puterea ziaristă sau a... banilor ! Fiica directorului marelui ziar parizian „Le Journal“ se mărită cu contele Boni de Castellane care s’a divorţat dăunăzi de o miliardară americană din categoria acelora de care se vorbeşte în revista coloanei a V-a a paginei l-a. In prima căsătorie a ţinut pe fabricantul de socoladă Menier, dar în a doua pe baronul Forest, fiul adoptiv al bogatului evreu, Baronul de Hirsch. Precum se vede Parisul înlesneşte toate combinaţiile... gazetăreşti. * STRUNA ZILEI BALAMUC Piesa se anunţă ca un succes al stagiunii teatrale. Ziarele, Minune sau — curat, teatru ? Aminte nu pot să-mi aduc Atâţia oameni drepţi şi teferi Să fi văzut — la... balamuc. „Opinia“ în Provincie Botoşani, 24 Noembrie Evadarea a doi condamnaţi la munca silnică pe viaţă, şi doi spărgători în curs de judecată. Astăzi pe la oarele 9 mm. dimineaţă să răspândise prin oraş zvonul că au evadat mai mulţi deţinuţi din arestul preventiv local, între care doi condamnaţi la munca silnică pe viaţă. Am luat o trăsură şi am plecat la faţa locului pentru a afla amănunte. La arest am găsit pe d. Substitut de procuror L. Pilat, căpitan V. Ioaniţiu, comandantul pieţei, Directorul prefecturei M. V. Miclescu şi Sub-Locotenent Miclescu de la Batalionul 8 vânători, care făceau cercetări — înaintea mea mai fusese d. Procuror V. Tufescu, Prefectul de judeţ Văsescu, Poliţaiul I. S. Popovici, comisarul Cocotă, etc. In primul loc am căutat să aflu la ce oară au evadat cei patru deţinuţi, ceea ce nu s’a putut preciza, de oare ce lipsa lor s’a constatat acea dimineaţă la oara 7 jum. când se deschide arestul şi se face apelul nominal de dimineaţă. Şeful de post caporalul D. Rusu, din bat. 8 de vînători însoţit de gardian, deschideau uşile şi numerotau deţinuţii din fiecare cameră. Ajungînd la camera No. 4, unde se ţin acuzaţii ce urmează a fi judecaţi sau în curs de judecată, constată spre marea lor surprindere lipsa deţinuţilor Gr. Iftimie Grigorov, şi Alexa Iftime Grigorov, autorii mai multor furturi prin efracţie între care şi spargerea de la magazinul de galanterie Nathan Iuffe , iar ceilalţi doi sunt: Th. D Călin şi Petrachi Aursăchinoaie, din Comuna Măşcăteni, ambii condamnaţi la munca silnică pe viaţă de curtea cu Juraţi din Octombrie curent, pentru crima de tălhărie şi omor comis asupra pădurarului din Costingeni, şi asupra concubinei sale. Cum au efectuat evadarea. — Toţi patru în unire, au simulat somnul profund şi au pus îmbrăcămintea lor, acoperind’o cu păturile, ca şi cum iei ar fi fost culcaţi, lampa fiind mică — aşa că santinela ori de cîte ori se apropia de fereastră spre a observa ce fac deţinuţi, îi vedeau culcaţi pe cînd în realitate iei se ascundeau sub pat şi cum pleca santinela mai departe ei operau la scoaterea scândurilor de la plafond, lura nu tocmai greu, căci construcţia era slabă şi veche. — Ajunşi în pod au au aprins o lămpuşoară mică făcută de tei anume, din o cutie de vax au trecut în pod mai departe deasupra unei camere, unde se ţine mobilierul vechi al Prefecturei, aicea au scos două scînduri de la plafon,şi-a dat drumul în jos — au deschis o fereastră, prin care au eşit în curte, sărind gardul, fâcîndu-se nevăzuţi, partea aceasta a clădirei fiind lipsită de pază. După cum am spus mai sus dîndu-se alarma a sosit directorul C. Buzilă, care la rândul său a înştiinţat autorităţile. S’a organisat puteri din jandarmi, regimentul 8 calaraşi, şi Batalionul 8 vânători, sub comanda d-lui Maior Christache Vasilescu, comandantul comp. jandarmi din localitate. Până în momentul când scriu nu au fost încă prinşi, şi sunt slabe speranţe pentru prinderea lor, în caz când ar fi trecut Prutul, căci dacă ar fi evadat pe la 11 noaptea, până dimineaţa când s’a prins de veste ei ar fi putut trece Prutul. In caz când s’ar afla prin apropriere, atunci vor fi prinşi cu siguranţă graţie măsurilor luate de autorităţi. Respunderea cade asupra Şefului gărzei D. Rusu şi în primul loc asupra directorului arestului C. Buzilă, care nu a observat cu rigoare regulamentul închisorilor, ca la oarele de închidere se se percheziţioneze deţinuţii, spre a nu avea la dânşii instrumente sau arme procurate din timpul zilei, când sunt liberi prin ogradă. Cu ce instrumente s’au servit aceşti patru evadaţi, nu s’a putut afla, negăsinduse nici o urmă, afară de lămpuşoara formată din o cutioară de vax găsită in pod. Vă voi ţinea în curent. Contesp. Informaţii Am citit în Epoca o corespondenţă din Iaşi, care pare a ne privi şi pe noi. Rugăm pe Epoca să facă bine şi să traducă în româneşte acea corespondenţă, pentru ca să ştim şi noi ce infamii conţine. Căci aşa cum este tipărită, corespondenţa ceea nu are nici un D-zeu. Autorul ei să-şi caute de sănătate. E vădit suferind. Secesul de ori seară, obţinut de d. Bottez la Teatrul Naţional, l-a hotărât a mai rămânea în oraşul nostru pentru a mai da o singură serată cinematografică în seara de Duminică 26 Noembrie. Această unică representaţie va avea loc tot în sala Teatrului Naţional şi întreg programul—excepţional de mare şi variat—va cuprinde numai scene humoristice şi amuzante. Îndemnat de o mare parte din spectatorii de eri seara, simpaticul nostru electrician s’a hotărât ane procura serata distractivă de mîine luminică. Luni diminiaţa, d. Bottez pleacă în Italia, de unde va începe turneul său artistic cu nouele aparate cinematografice. Reamintim deci cetitorilor noştri că Duminică 26 Noembrie e ultima serată cinematografică a d-lui Bottez la Teatrul Naţional. M. S. Regele a reluat ceasurile de lucru cu sfetnicii Tronului. Comisia de răspuns la mesaj va putea fi primită de Suveran. Isprăvile lui Vasile Căţel Vasile Căţel, renumit prin furturile şi banditismele sale, va fi judecat în sesiunea din Decembre a curţei cu juri din Iaşi. Teodor Muşat, soldat în Reg. 8 de Artilerie, desertează, la 21 ianuar 1901, şi se duce în comuna Stînca, jud. Iaşi, unde serveşte pe la mai mulţi locuitori. Cu această ocasie s’a întîlnit cu Vasile Căţel, care şi el deşertase din Reg. 7 Calaraşi. Amîndoi umblau fugari ca să nu ne prinşi, aşa că dînşii, împreună s’au înţeles să comită furturi ca să aibă cu ce se hrăni. Astfel, în toamna anului 1902, au furat din magasia d-lui Greceanu, de pe moşia Stînca, 10 kg. peşte sărat şi dintr’o altă magazie, 40 kg. brînză. Aceste lucruri le-au dus la Gh. Căţel, tatăl lui V. Căţel, iar parte la Alecu Ciobanu. Fiind timpul ploios, şi neavînd unde sta, Toader Muşat, se înbolnăveşte de tifos şi se duce la Alecu Ciobanu, ca să-l găzduiască, dar acesta a refuzat. Atunci V. Căţel a propus lui Th. Muşat să se ducă în Rusia, dar Th. Muşat fiind greu bolnav n’a putut să se ducă. Cum Alecu Ciobanu nu vroia să-l găzduească, Muşat l’a ameninţat şi pe Ciobanu şi pe Căţel că-i va denunţa de furturile comise. Atunci V. Căţel, de teamă să nu fie denunțat, hotărî să-l omoare pe Mușat. Pentru