Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)

1906-11-26 / nr. 11

2 Cele mai istorice titluri britanice sunt purtate astăzi de americane. Cele două ducese de Malborugh sunt orginare din Statele­ Unite, din care cea mai tânără es­te o Vanderbildt. Ducesa de Manchester, o prosaică Zimanerman prin origine, a­­parţine unei bogate familii din Cincinatti Miss Flora Davis din New-York s-a mări­tat în 1893 cu vicomtele Claudeboye ca­re, de la moartea tatălui său, are titlul de Marquis Dufferin. Fiica d-lui Leiter, unul din potentaţii Americei de Nord, regele griului, a luat pe lord Curzon fost vi­ce­rege al Indiei. Americanii ştiu bine că titlurile lor de «regi» ai diferitelor a­­limente sau mineraluri, nu echivalează nici macar cu cîte un vice-regat cât de exotic al Asiei. Descendentul casei Sey­­marn, care dat Angliei mai multe Regine,* 1 a făcut o căsătorie bogată în Statele-Unite unde se dusese ca...actor, ne­având cu ce trăi. O întreagă serie de urmaşi ai ma­rilor familii s’a îmbogăţit prin strălucite combinaţii la Chicago şi Newyork. * O observaţie de asemenea interesantă a"statisticei e faptul că in genere căsăto­riile americane au adus aristocraţiei foar­te puţini moştenitori,— deşi mulţi dolari. Din cele trei zeci pe prese americane 13 n’au de loc copii, 5 au numai fete, alte 5 cîte un fiu unic. In lumea lorzilor şi a marchizilor fe­cunditatea este încă şi mai mică, 22 femei au născut abia 26 copii, ceva mai fecun­dă a foat clasa baroneţilor, aproape câte dinci copii de fie-care căsnicie. * Londra e bogată în Americane. Acestea însă nu se puteau mulţumi numai cu a­­tîta; visul lor, imaginaţia şi ambiţia lor, a trebuit neaparat să cucerească şi Parisul fermecătorul oraş care atrage sufletele şi... paralele lumei întregi. De aceia nu-i de mirat că un aşa de mare număr de aris­tocrate franceze, purtătoare de titluri stră­lucite : ducese, contese, marchize, ba chiar şi princese, îşi au originea şi veniturile în pungile miliardarilor americani. Lucrul a­­cesta a inspirat de altfel multe capitole de roman scriitorilor francezi şi pagini de cea mai superbă ironie minunatului Ana­­tole France.* Mai puţin accesibile pentru banii ame­ricani sunt casele nobile din Italia şi Spa­nia, pe de o parte din cauza rigoarei re­ligioase, pe de alta, din cauza atracţiunii mai mici ce exercită Roma şi Madridul, a­­supra fantaziei tinerelor milionare. Mai cu­rios este că Berlinul şi Viena încă nu sînt aşa de atrăgătoare pentru dînsele. De alt­­fel cu severitatea ce domneşte în statutele caselor princiare, ducale şi comitate o­­preşte pe descendenţii lor de a-şi... vinde sau închiria titlurile către Americani, de­oare­ce copii eşiţi din atari căsătorii n’ar mai moşteni titlurile părinteşti. P.Aşa încît fatalminte exodiul tradiţional al capitalului se face cătră cele două mari capitale ale vieţei şi nobleţei europene,— Londra şi Paris. A. Textul proectului de respuns la Mesaj Corespondentul nostru din Bucureşti ne telefonează, cuprinsul proectului de respuns la Mesaj pe care raportorul, d. Virgil A­­rion, îl va depune Luni, pe biuroul Ca­merei. SIRE: „Cu o supremă mândrie, naţiunea română, salută astăzi, prin noi, pe cel ce acum 40 ani, a luat respun­­derea destinelor acestei ţări. In mur­murul de admirare ce, din colibe ca şi din palate, se înalţă împrejurul tronului Majestăţei Voastre, se aud voci din trecut, misterioase şi dis­tincte. Este ecoul strigătelor de bu­curie, cu care poporul român întim­­pina, altă dată, pe eroii neamului, al căror vrednic şi mare urmaş v-aţi arătat, Majestatea Voastră. Alesul providenţei, prin care toată strălu­cirea trecutului aţreînoit şi a deschis calea gloriilor viitoare. Naţiunea în­treagă înalţă astă­zi spre cer o ru­găciune ferbinte, pentru sănătatea şi îndelunga domnie a Majestăţei Voa­stre“. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 8 SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT II. Unde Maxim intră în scenă Frumoasa Marion se ridică iute pe scaunul pe care stătea ; negustorul rămase un moment locului, ne­ştiind ce avea de făcut. In fine, venindu-şi în simţiri, făcu un semn Ninei ca să se depărteze şi se îndreptă spre tânărul vizitator şi îl întrebă cu răceală: Ce poftiţi d-le ? George era pregătit pentru o ast­fel de primire deci el răspunse scurt: _ — Iubesc pe fica d-tale şi vin să­­ţi cer mîna ei . . . — Dar . . . Fără a lua în seamă exclamația bătrânului, tânărul continuă cu­­grabă : — Mă numesc George Perbelin, sânt substitutul Procurorului Impe­rial din Marsilia și posed o avere destul de mare, pentru a face feri­cirea aceleia pe care o voi lua în căsătorie. Știu toate astea, răspunse cu gra­vitate bătrânul şi acesta e un motiv destul de puternic pentru a nu acce­pta cererea d-voastre. Vă mulţumesc pentru onoarea ce­rui faceţi cu cererea adresată şi do­resc ca convorbirea noastră să se termine. Tata Marion conduse până la poar­tă pe tânărul substitut, se înclină înaintea lui şi intră în magasin. George, cu totul ameţit, rămase câte­va secunde pe stradă, înainte de a-şi reveni în fire. Apoi observând că lumea începe a privi la el, o luă la fugă. Durerea tânărului fu imensă. El iu­bea cu aprindere pe tânăra fată şi în sinceritatea iubirei sale nu gândea decât la un lucru: să ia în căsătorie pe frumoasa Marion. I se părea lui George că cererea sa va fi primită în modul cel mai natural. Nu avea el o posiţie de inviidiat şi pe lângă aceasta nu adăuga el la posiţia sa şi imensa bogăţiei a fami­liei sale? Aşa că lovitura pe care o primise prin refuzul lui Tata Marion, era pentru el, cu atât mai puternică, cu cât nu se aștepta la ea. Refuzul bătrânului însă, în loc de a răci iubirea tînărului magistrat, o aprinse mai tare și acum unica sa preocupare era modul în care s’ar putea apropia cât mai neîntîrziat de iubita inimei sale. Ajuns acasă, George se gândi la la mijlocul prin care ar putea să ai­bă o convorbire cu frumoasa fată­, să-i explice dragostea sa curată şi intenţiile sale cinstite faţă de dânsa. In acest timp, tata Marion nu ră­mânea inactiv. După plecarea tână­rului magistrat el intră în partea din­dărăt a magasinului şi chemă pe fiica sa. — Nina, vin­o de mă îmbrăţişează. Sărmana fată interpretând în felul ei­ aceste cuvinte, scoase un strigăt de bucurie şi se aruncă în braţele bă­trânului. Acesta, înţelegând însemnătatea acestui elan, scoase un suspin. — Nina, trebue să mă părăsești. Tânăra fată roșind, își ascunse ca­pul la peptul tatalui său. Acesta, prefăcându-se că nu înțe­lege tulburarea copilei, continuă: — Chiar în astă-seară, vei pleca la Aix, așa că trebui să te pregăteşti de astă-seară, să-ţi faci bagajele căci nu e multă vreme. — La Aix! astă seară ! răspunse în mod mașinal frumoasa Marion, îndepărtându-se de tatăl ei. — Da ! mătușa ta Maria, te roagă să vii numai­de cât, căci e bolnavă. Am primit o scrisoare de la ea, dar m’am voit să ți-o arăt până acum. Și de ce tată, mă obligi să te pă­­țesc ? — Pentru a face plăcere mătuşei tale. Tu ştii cât de mult te iubeşte Şi......... — Dar, d-ta tată ! de d-ta cine are să îngrijească. — Copil ! murmură bătrânul. — Și de ce mă obligi să te pără­sesc ? — Pentru că... e necesar. — Ce vrei să zici ? — Mătuşa ta.. este .. bolnavă ... și ... am decis . . . ea .. . — Tată, înșeli pe copilul tău. Mă­tuşa nu e bolnavă. (Va urma). Apoi, mesajul atinge chestia ex­poziţiei, care a unit tot neamul Ro­mânesc şi a aratat puterea de muncă a neamului. Chestiunea grecească punînd în evidenţă dorinţa Românilor, ca fra­ţilor lor din imperiul otoman să li se facă dreptate şi să nu le tulbure con­ştiinţa religioasă, prin persecutarea păstorilor lor sufleteşti. Asupra politicei generale arată mulţumiri pentru relaţiile priete­noase şi încrederea naţiunilor. Scăderea dărilor, urmare a stărei înfloritoare a finanţelor, dovedeşte că măsurile bine chibzuite, luate de guvern, au dat efectul dorit. Pentru măsurile de ordin econo­mic şi, mai ales, pentru îmbunătăţi­rea soartei păturilor sărace ale ţă­­rei şi dragostea pentru popor. Pentru complectarea neatîrnărei magistraturei, pentru îmbunătăţirea învăţămîntului superior, pentru în­fiinţarea casei spitalelor şi pentru revizuirea şi permanenţa listelor e­­lectorale. Pentru armata şi apararea patriei să cer şi să fac sacrificii. „ Strîns uniţi împrejurul tronului, repre­­sentanţii naţiunei vor da guvernului Ma­jestăţei Voastre, sprijinul constant pentru desăvîrşirea operei de desvoltare a statu­lui Român ce Majestatea Voastră şi ţara aşteaptă de la noi. Mţămîntul particular Cine va putea deschide o şcoală parti­culară—Programele acestor şcoli.— Recrutarea profesorilor—Perce­perea taxelor —Două clase într’un an. La ministerul instrucţiunei publice se lucrează în momentul de faţă, la alcătuirea unui proect de lege, rela­tiv la învăţământul particular. Intre alte dispoziţiuni acest proect cuprinde şi următoarele : Nu se vor putea deschide şcoli particulare, de­cât de profesorii cari au o vechime de cel puţin 10 ani în învăţământ. Alcătuirea programului să fie în­tocmai ca aceea de la şcolile Sta­tului. Profesorii cari vor funcţiona la a­­ceste şcoli vor fi, recrutaţi, numai din licenţiaţii Facultăţii de litere şi ştiinţe; sub nici un motiv minis­terul nu va tolera, ca recrutarea personalului didactic să se facă din tineri cu studiile neterminate. Tot acest proect prevede şi regu­­lamentarea preţurilor care trebuesc percepute tutorilor sau părinţilor e­­levilor. Privitor la examene, acest proiect, arată că în viitor sub nici un motiv nu se vor mai putea da examene de două clase într’un an. Proiectul va fi în curând depus pe biuroul Corpurilor Legiuitoare, de către d-1 C. Disescu, ministrul ins­trucţiunei. MUNCA SILNICA Ce rost are anunţatul congres li­beral ? Toată lumea a interpretat acest congres în fel de fel de chipuri. Liberalul ne luminează perfect. Ştiţi ce este cu congresul acesta? Ascultaţi : „Convocarea acestui congres are o importanţă capitală, dovedind ascen­denţa partidului, dovedind că ie un partid de idei“. Ascendenţa unui partid politic nu se poate, aşa­dar, demonstra, de­cît anunţînd un congres, care congres mai dovedeşte încă un fapt: că par­tidul acela are şi idei. Vine, însă, Voinţa, ţaţa cea bătrînă a Liberalului, şi spune, că nu congres are să fie în Decembrie, ci consfă­tuire. Oare şi consfătuirea să fie ea do­vada cu ascendenţa, sau asta ie nu­mai specialitatea congresului ?! A3 OPINIA Ţara ie o casă. Casa, ca toate ca­sele, are lucruri. O bună gospodină are lucrurile în bună unduială. Prin urmare şi cărmuitorii ţărei, dacă cîrmuesc bine trebue să facă tot aşa. O casă, în cazul special o ţară, poate fi sau proprietatea cui­va, sau luată cu chirie. Argumentul odată stabilit, să co­piem din Liberalul... ,,mai greu va fi să dregem ce dînsul (adversarul) a stricat în cursul celor 2 ani de van­dalism financiar și moral, să punem iarăși rînduială în lucrurile din casa noastră Că adversarul a stricat moraliceşte, asta o lăsăm, fiind de competinţa ju­raţilor. Dar lucrurile din casa noastră, asu­pra lor am cere lămuriri vigurosu­lui nostru confrate. Căci dacă lucrurile îs ale lui, s’aducă cotiuga şi să le încarce. Asemenea operaţiuni se fac cu o oră mai înainte!* Curs liber de latinească! Unde ? La „Liberalul“4, ‘fireşte. Intăiul curs a apărut eri seara „...sínt strănepoţi de a lui Romul şi Rem...“ Romul şi Rem sínt latinii „Libera­lului“. Aşa li zicea, cînd îi alinta acasă. De ce să nu zici Rem în loc de Remus, dacă zici Ghiţă în loc de Gheorghe. Dar de cît Rem, mai bine prinde Sem. Chestie familiară. Litere-Ştiinţe-Arte Odată cu marele noroc — premiul No­bel — i-a venit po­etului italian Carducci şi neşansa indiscreţiilor publice. Ziarele mari europene reeditează detaliile tainicei idile, iubirea platonică a poetului pentrui Regina Margareta a Italiei; acestei iubiri nemărturisite s’ar datori subita trecere ce ar fi făcut odinioară poetul marelor re­volte la... „Oda reginei“ pe care i-au im­­putat-o tovarășii de luptă, convinși repu­­ blicani.* După o recentă statistică s’ar afla în toată lumea 228,234 medici cu diplomă. Recordul îl ţine Anglia cu 34967 , vine apoi Germania cu 22518, Rusia cu 21489 Franţa cu 20348, Italia cu 18245 etc. Socotind să s-ar afla în lume 530 oameni civilizaţi care recurg la ajutorul medical, urmează ca fie­care medic ar avea de că­utat 2300 persoane. Noroc că sunt mulţi care... mor şi fără ajutorul medical. * Opera literară a lui Emil Zola va avea de acuma înainte o mare menire şi anu­me va folosi urmaşilor însuşi ai celebru­lui scriitor. D-na Zola a înfiiat pe cei do­­copii naturali ai decedatului scriitor, dîn­­du-le numele de Zola in loc de numele Rozerot. In testamentul romancierului nu s’a găsit nimic despre aceşti doi copii,— dar probabil că scriitorul cunoştea în de­­ajuns bunătateă de inimă a femeei sale legitime şi ştia bine că nu-i va lăsa în părăsire. Dar asupra insămnătătei acestui fapt se va vorbi pe larg în alt loc al ziarului. * Pentru a obţinea monopolul fotografie­­rei la dinstanţă în Anglia concurează două ziare : „Daily Mirror" şi «ilustrated Lon­don News» ultima fotografie reprodusă telegrafic după procedeul profesorului Korn este acea a împăratului Wilhelm II și nu lasă nimic de dorit. * Profesorul Dr. Richard Bier, asistentul chirurgului Bergman din Berlin, a accep­tat definitiv propunerea sultanului de a deveni medicul curtei. Strămutându-se la Constantinopol va primi și o catedră la facultatea pe medicină de acolo. * Să fie puterea ziaristă sau a... banilor ! Fiica directorului marelui ziar parizian „Le Journal“ se mărită cu contele Boni de Castellane care s’a divorţat dăunăzi de o miliardară americană din categoria acelora de care se vorbeşte în revista co­loanei a V-a a paginei l-a. In prima că­sătorie a ţinut pe fabricantul de socoladă Menier, dar în a doua pe baronul Forest, fiul adoptiv al bogatului evreu, Baronul de Hirsch. Precum se vede Parisul înlesne­şte toate combinaţiile... gazetăreşti. * STRUNA ZILEI BALAMUC Piesa se anunţă ca un succes al stagiunii teatrale. Ziarele, Minune sau — curat, teatru ? Aminte nu pot să-mi aduc Atâţia oameni drepţi şi teferi Să fi văzut — la... balamuc. „Opinia“ în Provincie Botoşani, 24 Noembrie Evadarea a doi condamnaţi la munca silnică pe viaţă, şi doi spărgători în curs de judecată. Astăzi pe la oarele 9 m­m. dimineaţă să răspândise prin oraş zvonul că au e­­vadat mai mulţi deţinuţi din arestul pre­ventiv local, între care doi condamnaţi la munca silnică pe viaţă. Am luat o trăsură şi am plecat la faţa locului pentru a afla amănunte. La arest am găsit pe d. Substitut de procuror L. Pilat, căpitan V. Ioaniţiu, comandantul pieţei, Directorul prefecturei M. V. Mi­­clescu şi Sub-Locotenent Miclescu de la Batalionul 8 vânători, care făceau cerce­tări — înaintea mea mai fusese d. Pro­curor V. Tufescu, Prefectul de judeţ Vă­­sescu, Poliţaiul I. S. Popovici, comisarul Cocotă, etc. In primul loc am căutat să aflu la ce oară au evadat cei patru deţinuţi, ceea ce nu s’a putut preciza, de oare ce lipsa lor s’a constatat acea dimineaţă la oara 7 jum. când se deschide arestul şi se face apelul nominal de dimineaţă. Şeful de post caporalul D. Rusu, din bat. 8 de vînători însoţit de gardian, deschideau uşile şi numerotau deţinuţii din fie­care cameră. Ajungînd la camera No. 4, unde se ţin acuzaţii ce urmează a fi judecaţi sau în curs de judecată, constată spre ma­rea lor surprindere lipsa deţinuţilor Gr. Iftimie Grigorov, şi Alexa Iftime Grigo­­rov, autorii mai multor furturi prin efracţie între care şi spargerea de la magazinul de galanterie Nathan Iuffe , iar ceilalţi doi sunt: Th. D Călin şi Petrachi Aursă­­chinoaie, din Comuna Măşcăteni, ambii condamnaţi la munca silnică pe viaţă de curtea cu Juraţi din Octombrie curent, pentru crima de tălhărie şi omor comis a­­supra pădurarului din Costingeni, şi asu­pra concubinei sale. Cum au efectuat evadarea. — Toţi pa­tru în unire, au simulat somnul profund şi au pus îmbrăcămintea lor, acoperind’o cu păturile, ca şi cum iei ar fi fost cul­caţi, lampa fiind mică — aşa că santinela ori de cîte ori se apropia de fereastră spre a observa ce fac deţinuţi, îi vedeau cul­caţi pe cînd în realitate iei se ascundeau sub pat şi cum pleca santinela mai de­parte ei operau la scoaterea scândurilor de la plafond, lura nu tocmai greu, căci construcţia era slabă şi veche. — Ajunşi în pod au au aprins o lămpuşoară mică făcută de tei anume, din o cutie de vax au trecut în pod mai departe deasupra u­­nei camere, unde se ţine mobilierul vechi al Prefecturei, aicea au scos două scînduri de la plafon,­­şi-a dat drumul în jos — au deschis o fereastră, prin care au eşit în curte, sărind gardul, fâcîndu-se nevăzuţi, partea aceasta a clădirei fiind lipsită de pază. După cum am spus mai sus dîndu-se alarma a sosit directorul C. Buzilă, care la rândul său a înştiinţat autorităţile. S’a organisat puteri din jandarmi, regi­mentul 8 calaraşi, şi Batalionul 8 vână­tori, sub comanda d-lui Maior Christache Vasilescu, comandantul comp. jandarmi din localitate. Până în momentul când scriu nu au fost încă prinşi, şi sunt slabe speranţe pentru prinderea lor, în caz când ar fi trecut Prutul, căci dacă ar fi evadat pe la 11 noaptea, până dimineaţa când s’a prins de veste ei ar fi putut trece Prutul. In caz când s’ar afla prin apropriere, atunci vor fi prinşi cu siguranţă graţie măsurilor luate de autorităţi. Respunderea cade asupra Şefului găr­­zei D. Rusu şi în primul loc asupra di­rectorului arestului C. Buzilă, care nu a observat cu rigoare regulamentul închiso­rilor, ca la oarele de închidere se se per­cheziţioneze deţinuţii, spre a nu avea la dânşii instrumente sau arme procurate din timpul zilei, când sunt liberi prin ogradă. Cu ce instrumente s’au servit aceşti pa­tru evadaţi, nu s’a putut afla, negăsindu­­se nici o urmă, afară de lămpuşoara for­mată din o cutioară de vax găsită in pod. Vă voi ţinea în curent. Contesp. Informaţii Am citit în Epoca o corespondenţă d­in Iaşi, care pare a ne privi şi pe noi. Rugăm pe Epoca să facă bine şi să traducă în româneşte acea cores­pondenţă, pentru ca să ştim şi noi ce infamii conţine. Căci aşa cum este tipărită, cores­pondenţa ceea nu are nici un D-zeu. Autorul ei să-şi caute de sănătate. E vădit suferind. Secesul de ori seară, obţinut de d. Bottez la Teatrul Naţional, l-a ho­tărât a mai rămânea în oraşul nos­tru pentru a mai da o singură serată cinemato­grafică în seara de Dumi­nică 26 Noembrie. Această unică representaţie va a­­vea loc tot în sala Teatrului Naţio­nal şi întreg programul—excepţional de mare şi variat—va cuprinde nu­mai scene humoristice şi amuzante. Îndemnat de o mare parte din spectatorii de eri seara, simpaticul nostru electrician s’a hotărât a­­ne procura serata distractivă de mîine luminică. Luni diminiaţa, d. Bottez pleacă în Italia, de unde va începe turneul său artistic cu nouele aparate cinematografice. Reamintim deci cetitorilor noştri că Duminică 26 Noembrie e ultima serată cinematografică a d-lui Bottez la Teatrul Naţional. M. S. Regele a reluat ceasurile de lucru cu sfetnicii Tronului. Comisia de răspuns la mesaj va putea fi primită de Suveran. Isprăvile lui Vasile Căţel Vasile Căţel, renumit prin furturile şi ban­ditismele sale, va fi judecat în sesiunea din Decembre a curţei cu juri din Iaşi. Teodor Muşat, soldat în Reg. 8 de Artilerie, desertează, la 21 ianuar 1901, şi se duce în comuna Stînca, jud. Iaşi, unde serveşte pe la mai mulţi locuitori. Cu această ocasie s’a întîlnit cu Vasile Căţel, care şi el deşertase din Reg. 7 Calaraşi. Amîndoi umblau fugari ca să nu ne prinşi, aşa că dînşii, împreună s’au înţeles să comită furturi ca să aibă cu ce se hrăni. Ast­fel, în toamna anului 1902, au furat din magasia d-lui Greceanu, de pe moşia Stînca, 10 kg. peşte sărat şi dintr’o altă magazie, 40 kg. brînză. Aceste lucruri le-au dus la Gh. Că­ţel, tatăl lui V. Căţel, iar parte la Alecu Ciobanu. Fiind timpul ploios, şi ne­avînd unde sta, Toader Muşat, se înbolnă­­veşte de tifos şi se duce la Alecu Cio­banu, ca să-l găzduiască, dar acesta a refuzat. Atunci V. Căţel a propus lui Th. Muşat să se ducă în Rusia, dar Th. Muşat fiind greu bolnav n’a putut să se ducă. Cum Alecu Ciobanu nu vroia să-l găzduească, Muşat l’a ameninţat şi pe Ciobanu şi pe Căţel că-i va de­nunţa de furturile comise. Atunci V. Căţel, de teamă să nu fie denunțat, hotărî să-l omoare pe Mușat. Pentru

Next