Opinia, decembrie 1906 (Anul 4, nr. 15-37)

1906-12-08 / nr. 20

5 Bani Exemplarul ABONAMENTE Un an . 6 luni . Redacţia şi Administraţia: Str. Stefan cel Mare 35. 20 Lei 10 „ 5 Bani Exemplarul ANUNŢURI Un rînd 1n 50 Bani , „­­&am­­p; ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN -* a- Anul IV - No. 20.—Iaşi, Vineri 8 Decembrie 1906 creşte cu privire la corectitudinea noastră. Asemenea lucruri subţiri, nu se lasă ne­limpezite; şi Patriotul care în acelaşi loc, cu cîte­va rîn­­duri mai sus, ne acuză că nu spu­nem lucrurilor pe nume, şi că vor­bim cu înţălesuri ascunse,ne dator, cu deosebire, să se facă bine înţăles. Ne­făcînd-o, va însemna că ne-a adus cu voinţă învinuiri nefundate, adoptînd sistemul Epocei de a lovi în noi prin insinuări calomnioase. Şi în cazul acesta—vorba sa proprie —„istoria poate deveni tristă“, nu pentru noi, bine înţăles. P. De cînd D-l Rahtivan a încetat, tului d-lui Rachtivan s’a lămurit, ne de a mai fi omul zilei, simpatiile­­ e tot una dacă ni se va mai res- Patriotului sau lărgit considerabil; pUnde sau nu asupra acestui lucru, s’au lărgit pînă să îmbrăţişeze întrea­ga familie conservatoare. Aceasta cu atît mai vîrtos cu cît, [ chestia se poate pune în mod viva­ In numele armoniei multă tărie, naivii noştri potrivnici, o în­soţesc de toate invectivele şi apostrofele cu care-şi colorează obicinuit proza. * Auziţi îndrăzneală ! Să ne ceară dovezi!... etc. etc. Dar acesta nu e totul. Tot ca dovadă, «Liberalul» publică o serie de nume a u­­nor persoane cărora Ministerul de instruc­ţie le-a venit în ajutor pentru completarea studiilor. Fireşte, unde a găsit toate aceste Şi în această nouă stare sufletea-i riabil, cu privire la ori­ce om poli-­­ nume, Liberalul putea să găsească şi pe scă, confratele se întreabă cu o de-­ tic, la ori­ce deputat, la ori­ce mem­­ficată discreţie agrementată de o­m­bru al guvernului, şi cu cît răspun­­ironie fină,—dacă ziarele conserva-­ sul nu poate fi decît mereu acelaşi, toate de curînd apărute, nu sunt cuvîntul cuiva n’are mai mult răsu­­cum-va o primejdie pentru liniştea­­ net de cît merită să aibă. In specie, şi armonia din partid. Chestiunea fiind pusă cu un mare semn de întrebare, (Patriotul i-ar fi adăugat şi semnul lui Alcanter de Brahm, dar nu s’a introdus încă în uz),—să vedem şi noi puţin ce răs­puns mai nimerit i s’ar putea găsi. „Misiunea acestor noui ziare, zice con­fratele, este tot atât de înaltă, pe cât de nobile sunt intenţiunile cari au determi­na că glasul directorilor noştri e lip­sit de ori­ce autoritate, el se va perde în deşert, fără ca Patriotul să contribue cu nimic la aceasta, şi fără să fie nevoe ca acesta să se ostenească pentru a pune lucrul în evidenţă. Totul nu se termină însă aici. Confratele e dator să lămurească, ce înţelege prin ,,situaţia socială în a­­nat­o şi cum armonia nu va întârzia de fără de comparaţie, în care pretin­­a se restabili, în urma unei asemenea un­­de că ne găsim, şi ce bănuială nn­genioase campanii, existenţa lor nu poate fi de­cât efemeră. „Maurul şi-a făcut da­toria, el poate să plece“—a spus un ce­lebru literat. Ce rost într’adevăr ar mai avea, în politica noastră, noii confraţi din cele două capitale ale ţărei, odată armo­nia în partid restabilită şi misiunea lor îndeplinită ?.. Afară numai dacă nu ur­măresc—ceea ce nu credem—şi alte sco­puri !“ Asupra misiunei acestor ziare—din care, fireşte, şi opinia face parte,— o mică lămurire. Cine a spus cîndva că rostul nostru este de a stabili ar­monia în partid ? Din capul locului am făcut cunoscut, că suntem gata a contribui cu umilul nostru concurs la bunul mers al politicei partidului; cu alte cuvinte ne-am oferit ajuto­rul în lupta contra adversarilor co­muni,—şi atâta tot. Cum era însă de prevăzut că în acţiunea noastră vom da peste asemenea adversari— adevăraţi lupi, îmbrăcaţi în piei de oae—chiar în sînul partidului; şi cum ştieam bine că nu vom ezita să-i lovim şi pe aceştia, ori unde îi vom găsi, am avut convingerea de la în­ceput că opera noastră nu va fi, de­cît numai în efectele sale, operă de linişte şi de armonie, şi ne-am aş­teptat la ironiile Patriotului. De alt­fel noi credem că un ziar conserva­tor mai mult, e o santinelă mai mult, care veghează la interesele generale ale partidului. Şi că indiferent dacă e linişte sau primejdie, santinela tre­bue să-şi facă datoria, chiar dacă ,, şeful tău a adus la ordinea zilei chestia rolul său e fără nici un rezultat prac-­­ ţărănească şi problema financiară. tic imediat. * Dar să vedem ce lucru, nou se aduce în Aşa­dar misiunea noastră nu e discuţie, condiţionată unor împrejurări vre-­­ Zilele trecute, Liberalul, prin pana exi­metnice , şi existenţa opiniei e re­clamată cel puţin atîta timp cît va exista şi Patriotul „in­formaţia ac­tuală“. „Este însă o chestiune care primează asupra tuturor celor­lalte, adaugă con­fratele. E vorba de autoritatea morală a auto­rilor acestor articole, care au reuşit să dea presei şi polemicelor noastre un ca­racter atât de obiectiv... Găsindu-se într’o poziţie şi situaţie so­cială, care nu permite nici o comparaţie, ei au dat şi dau probe continue de tact şi dezinteresare, iar abnegaţiunea şi co­rectitudinea lor impecabilă îi pune mai presus de orice bănuială“. Chestia aceasta aduce în discuţie o alta. Cu alt prilej am întrebat pe Neruşinaţi sau inconştienţi In timp ce la Bucureşti congresul libe­ral discută programul partidului, orga-, de altă­ceva , de celebra bursă, nul autorizat al acestuia pentru Moldova şi pentru Iaşi, se ocupă de acel murdar document omenesc care e scrisoarea docto­rului Teodoru. Pentru ca să se vadă ce sărăcie inte­lectuală e în creerul acestor nenorociţi, e de ajuns să arătăm că Liberalul consacră articolului cu pricina locul său de frunte, adecă locul destinat chestiunilor mari de actualitate, sau chestiunilor ce interesează politica generală pe care o apără. Căci e caracteristic lucru şi pentru politica ce o afişezi şi pentru propria ta moralitate, să dai întăetate cancanurilor de mahala, cînd tatului, afirma, în sprijinul murdarelor sale calomnii, că d-na Teodoru ar fi pri­mit o bursă din partea Ministerului de in­strucţie pentru a-şi complecta studiile muzi­cale la Milano. Fără a discuta dacă faptul a­­cesta prezintă sau nu vreo însemnătate gravă, ci în vedere numai că era singurul punct de natură a eşi din domeniul vieţei private a celui învinuit şi singurul punct de natură a putea fi discutat şi controlat, am afirmat la rîndul nostru că d-na Teo­doru n’a primit nici o­ bursă, şi am cerut Liberalului să-şi aducă dovezile dacă sus­ţine contrariul. Iată ce răspunde acesta : „ Nu vă ajunge a avea mărturisirea care o face însuşi soţul aceluia care aţi tri­mes-o în străinătate cu banii statului. Cine confratele din capitală, să ne spue­­ mai bine de­cît soţul­­ poate să ştie de a­şi nouă numele acelora, cari cu ma­rea lor autoritate morală acopăr po­litica şovăitoare a acelui ziar. Strîns cu uşa, Patriotul a tăcut, căci d-l Bacalbaşa n’a dat de­cît o aparentă satisfacţie curiozităţei noastre le­gitime. Acum însă cînd prestigiul cuvîn­cest fapt, soţul care pe atunci cînd a ob­ţinut d-na Teodora bursă pentru străină­tate, nu era divorţată de nevasta sa. De altfel acest lucru era de notorietate publică şi însuşi Doamna Teodoru îl spu­­­na Teodoru­, dar n’a dat peste ea. Şi credeţi că aceasta-l jenează întru cît­va ? Absolut de loc. Iată cum ne judecă . Vă mai pare extraordinar, domni­lor de la „Opinia“ că între bursie­rele Statului să figureze şi o doamnă Teodoru ?“. Pas de discută cu asemenea oameni extraordinari. hal 151 Partid Şeful partidului liberal-naţional a dat o citire, la Bucureşti, viitorului program de­­ guvernămînt al partidului. In viaţa şi în activitatea unui regim po­litic, publicarea programului său este un Starea forţelor s’a îmbunătăţit în mod moment solemn, chiar atunci cînd acel­ evident şi greutatea corpului a cres­­program nu este, ca în cazul special, de cât cu mai multe ch­ilograme. Se re­cit o urîtă zeflemea, comandă încă cruţarea forţelor pen-La Iaşi, însă, liberalii au maltratat şi tru a se asigura pe viitor rezultatele au ignorat congresul, într’un mod, care merita o ossbilă sublimare, de­oare­ce el este caracteristic pentru complecta des­trăbălare în care se află partidul. Cuvîntul șefului partidului n’a fost sa­lutat la Iași; programul n’a fost supus unei analize , congresul n’a fost discutat de ziarul liberal-naţional, care s’a dat cu totul apărărei unui puşcăriaş. Faptul de-a se şti dacă s’a acordat, sau nu o bursă unei persoane, preocupă ultimul articol de fond al gazetei partidu­lui liberal-naţional de la Iaşi. Sufragiul universal şi casa rurală, des­pre care vorbeşte programa, n’au putut produce articole entusiaste : ţărei îi arde A se citi în corpul ziaru­lui amănuntele interesan­te despre: rolul unor avo­caţi liberali în afacerea­ dr. Teodoru ; serbarea jubileu­lui d-nului Ed. Maudella ; agapa profesorilor ieșeni In antul proces de descompunere al Z'AfriL­VfPIPTiffSjP partidului colectivist de la Iași caraete­­ristica aceasta, ori­cît de dureroasă ar fi, este naturală. Stăpânii au părăsit casa , de ce n’ar gospodări micii vandali ? OMUL DE CASĂ un mul de casă a câştigat drept de cetate în ţara românească. El există de pe vremurile boeriei şi rolul lui a fost şi este altul de­cât acel al cu­vintelor direct traduse în franţuze­şte , Turni de la maison. Vechiul „jidan al boierului“ s-a preschimbat în om al casei. Jidanul boerului era credinciosul căruia i se încredinţau daraverile băneşti, arendatul moşiilor, tocmirea slugilor şi cumpărăturile de verde­ţuri pentru iarnă, un fel de măgar care cara toate greutăţile. Cu omul de casă se schimbă şi fe­lul şi misiunea, dreptul; ştie când vine şi când plea-­ că omul, al cărui om de casă este Omul de casă n’are nimic ce e pentru el trebue să se gândească o­­mul cu casa. —Tu ce zici în privinţa remanie­­rei ministeriale?—întreabă omul cu casa pe omul său de casă ? —Eu ? Ce ziceţi d-stră zic şi eu! —Ia vezi plouă afară ? —Eu cred că plouă, răspunde o­­mul de casă, dar vedeţi şi d-stră! Pe cât e de umil în casa şi în faţa omului cu casa, pe atât e de obraz­nic afară. Este perfect animalul care încre­meneşte faţă de dresor şi care sbia­­ră de îndată ce nu-l vede. Omul de casă joacă de curând rob­­ea la toţi, cu mult înainte de a pleca în mare şi în politică, străinătate“. Când nu reprezintă nimic, nici ca aceasta e dovada. Şi pentru a-i da mai studii, nici ca agitator, atunci este om de casă al unui puternic om cu casă. Acest titlu, poate din cauza origi­­nalităţei lui, a ajuns la mare preţ. Când spui de cine­va că este om cu greutate în partidul lui, fiind­că are, spre pildă, mare talent oratoric, nu plăteşte 2 parale faţă de altul de care se spune cu profundă invidie : „aista e om de casa lui conu Vasile“. Oamenii cu case şi oamenii de casă ameninţă să producă un al treilea partid politic în ţara românească. Sănătatea M. S. Regelui Monitorul Oficial de omi, publică următorul buletin medical asupra stării sănătăţii M. S. Regelui : Starea sânâtăţei M. S. Regelui, după întoarcerea din Sinaia, s’a îm­bunătăţit în mod simţitor. Repaosul de aproape 4 săptămâni în pat şi re­gimul apropiat au înlăturat cu de­săvârşire tulburările stomacale, aşa că Maestatea Sa poate acum să ur­meze un regim alimentar mai variat, favorabile obţinute, şi repaosul zilnic în pat, după dejun, în timp de 1—1 jum. oră. In tot acest timp nu s’a mai ma­nifestat nici un semn de debilitate cardiacă. Prof. Dr. C. de Noorden, General Dr. Theodori. „Domnia legilor“ Toate programele liberale, ticluite de domnul Sturza, au acelaşi început: dom­­nirea legilor. Domnirea legilor a şefului liberalilor este nelipsită din fruntea programului, cum ţuica nu poate să lipsească în frun­tea unui menu. O oribilă manie a bătrînului om de stat! Legile sînt şi ele, ca şi Banca Naţio­nală, ca şi Creditele, ca şi Letea, mono­polul exclusiv al partidului liberal. Nu sînt colectiviştii—nu sînt nici legi ! Domnia legilor a existat chiar atunci, cînd justiţia fu dată pe mina lui Stoicescu , cînd, în plin parlament, Brătianu decla­rase că a tolerat crime şi asasinate. Regimul fanarioto-feudal n’a fost totuşi al liberalilor ci a lui Lascar Catargi. Domnirea legilor a fost pusă din nou „ . 1 în fruntea bucatelor şi a încăput pe mîna Omul de casa iţi vine in casa. El • d-lui I. Nădejde ca s’o reguleze, nu la numai ^ suna clopoţelul, intra de_a ’ rubrica „Curiosităţilor“ Voinţei Naţionale ! Domnirea legilor pretinde un lucru T . . , , „ . . foarte plăcut şi ie natural ca el să fie lui. ideile le sunt acelea ale omului­­ călduros îmbrăţoşat: cere ca liberalii să cu casa, aspnaţiunile lui sunt acelea­­ gi,ce ţn permanenţă la putere, fiind­că a­­la care el nu se gândeşte, fiind­ca pitcarea legilor este esclusivul lor monopol. Huliganii nu pot respecta legile. Inter­venţia domnului I. Nădejde se impune. Ea se impune de urgenţă, căci nu ne închipuim că în ţara românească să poată domni legile, fără ca de Nădejde să nu onoreze ţara, cu prezenţa sa, în fruntea treburilor. Un partid, care numeră printre ai săi pe un Stoicescu şi pe un Protopopescu, nu-şi poate închipui ca legile să se aplice de­cît fiind acel partid la putere. Sau cum zice textual onor. Voinţa Naţională : „A cere şi a hotărî a face ca legile să fie legi faţă de neomeniile şi jafurile bi­zantinilor, e un punct vrednic a face parte din programul de activitate prac­tică a partidului liberal“, ci la articolul de fond. Teoria celor două partide D. Sturdza, cu ocazia citirei progra­mului său la congresul liberal şi, mai zi­lele trecute, d. V. Brătianu în lungile sale articole din L’Independence, au readus in discuţie teoria celor două partide. D. D. Sturdza, după ce s’a amestecat în certurile dintre conservatori şi junimişti declarînd drept singurul şi adevăratul par­­tid conservator gruparea d-lui P. P. Carp şi recunoscând ast­fel, odată cu existenţa a două partide şi necesitatea existenţei lor. Azi acelaş d. D. Sturdza neglijează pînă la a ignora gruparea d-lui P. P Carp, iar despre partidul conservator se expri­mă, ca în 1857, că ar fi pacoste pentru ţară, şi că «Domnia legilor a fost necon­tenit periclitată la noi, de cîte ori con­servatorii au venit la guvern». „Pentru a pune capăt regimului Bunului Plac al foştilor privilegiaţi şi actuali conservatori“, singura soluţie este întronarea domniei legilor. Ba­d. Em. Costinescu este mult mai drastic. Fostul ministru de finanţe a constatat că azi avem numai un singur partid de guvern, partidul liberal, căci nu e partid de guvern acela care trăieşte prin satis­facerea intereselor individuale ale coterii­lor cari îl compun, care nu are nici o di­recţie de principiu în activitatea sa de guvernare. D. V. Brătianu profesează o întreagă te­orie cu privire la necesitatea existenţei a două partide, teorie pe care o încon­joară de un întreg aparat de erudiţie. După D-sa, statul actual la putere al partidului conservator ca şi "guvernarea sa trecută, sunt nişte simple aventuri, la care, — crede D-sa, — ţara n’are să mai revie nici-dată. însuşi faptul că partidul conservator a urmat la afaceri pe liberali e simptomul unei stări morbide, şi dacă partidul liberal n’ar fi fost desbinat in­­năuntrul seu, nici odată aventura­ conser­­vatoare n’ar fi avut loc. Dar dacă ea n’a putut fi împedicată pentru trecut, datoria partidului liberal e ca s’o împedece pentru viitor. D. V. Brătianu propune chiar un pro­gram de reforme, menite a aduce pe ca­lea sănătății afacerile noastre publice şi a asigura puterea vecinică partidului li­beral. Misiunea această revine de drept aces­tui partid, iar în ce priveşte partidul conservator, numele lui nici nu va fi măcar pomenit în acel Eldorado politic al nos­tru. Partidul conservator e doar produsul păcatelor noastre politice, iar aceste pă­cate, odată vindecate, e firesc lucru să dispară şi urmările lor. De prisos să mai înzistăm. Concepţiile d-lui V. Brătianu au fost discutate în a­­cest ziar şi au fost aduse la dreapta lor valoare. Tot aşa de puţin importantă e în sinea ei teoria învechită a d lui Sturd­za, cu vechea domnie a legilor pe care-o sc­rte azi, din nou, nu ştim pentru a că­tea oară, din muscul de antichităţi al partidului liberal, şi răspunde astfel cu o crudă ironie cerinţelor d-lui V. Brătianu de­ a se da un program de acţiune fixat dinainte. Faptul care rămâne în picioare şi pe ca­­re-1 vom discuta, e aducerea iarăşi pe ta­pet a legitimităţii existenţei celor două partide. Existenţa mai multor partide politice e legitimată prin însăşi libertatea de-a gândi. In adevăr, în materie politică poa­te cineva, în chip foarte cinstit şi de bu­­­­nă credinţă zice da, unde altul zice nu. Intrucît în politică nu avem încă prin­cipii ştinţifice fixate şi criterii obiective. Cei cu credinţe comune, sau cel puţin conciliabile se grupează şi dau naştere unui partid politic. De aici ar urma în chip firesc că pot fi tot atâtea partide­­ politice cîte vor fi şi chestiunile de dis­­­­cutat. De unde dai teoria numai a două par­tide mari ? Cu cît actele de adus la îndeplinire într’o ţară, sunt mai mari, cu atât orga­­nizaţia£în partide va fi mai consistentă şi mai durabilă; scopul cel mare şi înde­părtat, face să se şteargă între oamenii toate deosebirile de detaliu ;—deosebiri­le rămân numai asupra chestiunilor celor vitale. In ţara românească totul e de refăcut­ Instituţiile transplantate de cătră liberal, din apus, s’au dovedit nepotrivite pen­tru corpul nostru social şi tendinţa ge­nerală este de-a le înlocui şi de-a găsi Statului formula lui definitivă. In ţările occidentale, cu o mai lungă viaţă politică şi cu o mai bogată expert

Next