Opinia, iulie 1907 (Anul 4, nr. 183-207)

1907-07-31 / nr. 207

u­ vinte de om cu minte şi bun patriot, fi­­ind­că, în conferinţa sa a arătat multe din relele şi abuzurile de care suferă ţăranul nostru ; dar mă întreb ce o fi putut şi cât or fi putut spune sătenilor adunaţi la şezători, d. Bumbeşti, inspector la bănci şi alţi învăţători tot aşa de măr­giniţi în cultură ca şi el ? Şi ce impresii o fi lăsat la sate; şi ce idei ar fi sugge­­rat în mintea sătenilor conferinţele eco­nomice ale d-lor Cujbă, Morărescu, Mîn­­dricel şi alţi socialişti cari slăveau pe d. Haret la congresul băncilor populare, când vedeau ce scrie însuşi d. Haret ? Nu învinuesc ; la numai mă întreb şi întreb pe cei de ei Voinţa Naţională, ce zic ? Dar să mai dăm ceva din Revista Băncilor. „Am învăţat şi câte­va pilde de la a­­ceastă serbare. Intre altele am văzut că ţăranul are prea puţini prieteni.... Timpul care ne va ajuta, va rîndui fiecăruia răs­plata pe care o merită“. Pilde nu prea văd aci, dar văd că d. inspector al Băn­cilor populare bagă idei periculoase în mintea ţăranului, prin revista sa. După acest prolegome din partea co­mitetului băncilor populare, urmează în revistă conferinţa d-lui Vasile Cogălni­­ceanu. Cine are curiozitatea a vedea dacă omul acesta a avut dreptate ori nu, n’au decât să citească Revista „Şezătoarea Săteanului“ No. 2, anul IX, pag. 36 şi următ. Ceia­ ce m’a determinat a seri a­­ceste rînduri nu este de a aduce vr’o în­­greuere a situaţiei lui Cogălniceanu, care după mine a fost poate singurul sincer şi încrezător unor idei de dreptate şi u­­manitate. Şi multe din criticele sale au fost drepte, prea drepte. Dar ceia ce mă miră e făptui că Cogălniceanu, care este făcut vinovat, era numai un colaborator al unei organizaţii care lucra cu toată autoritatea ce’ i da situaţia influentă a băncilor populare. Şi ca să fie lămurire deplină asupra rolului Revistei, d-l inspector Bumbeşti, să dau şi următorul apel ce face d-lui, tuturor obidiţilor de la sate (pag. 64 a­­celaş No.). Sub titlul „Glasul obidiţilor“ iată ce scrie Revista Băncilor populare , „Revista Şezătoarea Săteanului“, nu este numai un organ de răspîndire a lu­­minei în pătura de jos a poporului ro­­mînesc, ci şi un organ de luptă pentru îndreptarea tuturor relelor care bîntue populaţia rurală. In această din urmă calitate, ia ’şi propune ca sub rubrica de mai sus, care în viitor va figura regulat în paginele ei, să dea în vileag toate nedreptăţile şi mi­zeriile pe cari sătenii noştri vor avea nenorocirea să le îndure din partea oi şi cui ar fi. Aşa­dar sătenii asupriţi au cu­vântul* . Ca încheere cred că e spre folosul cu­noştinţei tuturor să spun, că imediat după căderea partidului conservator de la cîrmă, d. Haret ministrul instrucţiunei şi care este idolul acestui comitet al Re­vistei, a chemat pe proprietarul şi direc­torul Revistei şi i-a pus la dispoziţie două zeci de mii de lei, ca să potolească revoltele. Fireşte, cei ce le provocase puteau mai bine şti ce trebue să facă. Greu îşi va ţine făgăduelele pe care au fost nevoiţi a le face sătenilor. Cui a distribuit d. Bumbeşti aceşti bani, nu ştiu. Ce mai pot adăuga este cîteva notiţe asupra a doi din eroii de la Bănci. G. Dumitrescu Bumbeşti, fost învăţător la Gorj, om fără nici o cultură generală. Activ şi ambiţios, neastîmpărat, iubitor de chefuri şi petreceri şi socotindu-se ca un şef al învăţătorilor prin autoritatea şi influenţa ce i-o dă situaţia sa la Bănci. Morărescu, învăţător la Arsaki în Vlaşca, unde a fost permutat de consiliul permanent de la instrucţie, de guvernul liberal, sub invinuirea că facea agitaţii socialiste la comuna din Prahova unde era învăţător. Mai tîrziu prin scrisori a­­dresate d-lui Haret, s’a împrietenit—după ce d. Haret a căzut de la putere—şi a fos apoi primit în cercul devotaţilor săi, recomandat la Bănci, ca şi ceilalţi devo-­­ taţi, cari conduc Băncile populare. OPINIA LA HUŞI (Corespondenţa particulară a „Opiniei„) Mă grăbesc a vă relata faptele la or­dinea zilei: 1) Societatea Munca organizată în Huşi din iniţiativa d-lor Iorgu Berea, Dr. Lupu, Al. Boldescu şi alţii, se va întruni în ziua de 25 August a. c., spre a procede la formele de îndeplinit pentru înfiinţa­rea unei pitarii cooperative, după mode­lul celei de la Galaţi. Cheltuelile necesi­tate de această pitărie vor fi de 35.000 lei, iar capitalul vărsat­­ numai de 10.000 lei. Oraşul Huşi sufere de pitării, căci cele actuale fac o pâne imposibilă de mâncat In acest scop cetăţenii Huşeni au hotă­rât să facă o pitărie sistem nou. Cum dacă se întimpină greutăţi la vărsarea capitalului, iniţiatorii aşteaptă întrunirea de la 25 August, spre a şti ce să facă. S’au făcut acţiuni de 25 lei, şi au subscris pînă acum 2 cîte 40 acţiuni, 4 câte 20 acţiuni, unul a subscris 15 acţiuni, 2 cite 12 acţiuni, 4 cîte 10 acţiuni, 4 cîte 8 ac­ţiuni şi 47 cîte o acţiune. Total 10000 lei vărsaţi la casa de depuneri şi consemna­­ţiuni. 2) Ziarul liberalilor „Gazeta Fălciului“ a reapărut în vederea alegerilor comunale. Tonul însă în care e scris de data asta diferă de cel din opoziţie. Proprietarul ziarului e d. dr. I. Munteanu, care faţă cu situaţia creată lui de N. Cişman, în ac­cente pline de desgust constată deban­dada din tabăra liberală şi caută a aduna în juru-i cadrele liberale la toxinul fapte­lor de edilitate. Reuşi-va însă? Ne place a crede, mai ales că epoca cârdăşiilor nocturne şi ili­cite, trebue să înceteze cum şi întrebuin­ţarea banului public pentru săturarea ci­racilor. 3) Captarea apei pentru Huşi. Se zice că în curînd d. Tancred Constantinescu, va fi adus la Huşi ca să facă sondaje complecte pentru îndestularea Huşilor cu apă. D. Constantinescu e un eminent in­giner hidraulic şi credem că cercetările sale vor fi încoronate de succes, indestu­lând Huşii cu apă. Dorim din suflet a­­cest lucru, căci şi azi Huşii au rămas la cişmelile lui Gr. Ghica-Vodă din 1851, iar din cauza defectuosităţei conductelor se pierde foarte multă apă de la izvor până în oraş. 4). A făcut mare senzaţie in oraşul nostru reportajul tendenţios al ziarului din Iaşi „Evenimentul“ cu privire la in­cidentul magistratului C. Vasiliu. Ca au­tori ai acestui reportaj se vorbeşte pe aici a fi d. Gr. Vericeanu, care ca avo­cat a avut dese incidente cu magistraţii, cum şi d. C. Pivniceriu, care crede că a venit momentul a da loc firei sale im­pulsive, pentru a face dintr’un fapt divers armă de luptă. Cei de la Huşi cunosc altfel incidentul şi familia dom­nişoarei cea întăiu poate spune cum s’au petrecut faptele. Dar adevăratul vinovat nici nu mai stă azi în Huşi, deci nu pre­zintă nici un interes pentru autorii re­portajului, căci nici magistrat nu era, nici valoare de cetățan husan nu avea, ca să se împedece de el. Năpustirea făcută asupra persoanei d-lui C. Vasiliu e considerată la noi mai mult ca un șantaj, cu atât mai mult cu cât o gazetă politică de partid s’a pretat la aceasta. Ori care ar fi partea de vină a d-lui C. Vasiliu, încercarea ziarului ieşan e o manoperă ce nu se poate califica. Concluzia s’o tragă fie­care şi să înţe­leagă acum rostul acestora la Băncile populare şi rolul şezătorilor de la sate în mişcarea ţărănească. X- Y. EMILE PARRE CASA DE LUT ACTUL ÎNTÂI UN SALON D-na ARMIERES.—Ah ! ARMIERES.—In fine pentru că voește să fie primit de line... Primește-1... D-na ARMIERES.—Mâine, la două ! ^ ARMIERES, după o tăcere ne mai găsind ce spune.—Pri­mește-1, (pausă) primește-1. Ese. D-na ARMIERES.—șade. Reflectează o clipă, in urmă ri­dică capul și privind spre uşa pe care a eşit Valentina. Ca is­tit de un fapt.— Atunci, Valentina, eşirile ei de o lună... Iată ce e curios !... CORTINA ACTUL AL I l-a Un salonaş. Pe cămin mari fotografii ale Valentinei şi Margaretei. Un birou, pian, etc. La ridicarea cortinei Ortansa, îmbrăcată și gata de a pleca stă în fața ușei. Intră d-na Armieres. D-na ARMIERES.—Ce, n’ai plecat încă? ORTANSA.—Aștept pe d-na Valentina. D-na ARMI­ERES—Cum nu e încă îmbrăcată ? ORTANSA.—Nu știu, doamnă. D-na ARMIERES.—Ce oră e? ORTANSA.—Două ore fără un sfert. D na ARMIERES.—Trebue să vă duceţi înainte de două, aveţi să mergeţi departe. Spune d-şoarei Valentina să se gră­bească. ORTANSA.—Bine, doamnă. (Ese). D-na Armieres, Margareta D-na Armieres se îndreaptă spre birou, îl deschide, ia un album de fotografii. Şede şi îl răsfoeşte. Intră Margareta. Ea ţine în mâni pălăria și mănușile pe care le va pune în timpul scenei. MARGARETA.—Ei bine și tata ? D-na ARMIERES.—’Și termina curierul. MARGARETA.—El care mă grăbea atât... Dacă ași fi știut !... D-na ARMIERES.—Acordă-i încă cinci minute. MARGARETA.—N’a uitat să telefoneze la. D-na ARMIERES.—Nu, drăguţa mea, nu. D. Georges sin­gur a răspuns. Va fi la mama mare înaintea ta. MARGARETA.—Şi hotărît, tu ne însoţeşti ? D-na ARMIERES.—Aştept pe cine­va. ’ MARGARETA.—Pe cine ? D-na ARMIERES.—Pe cine­va pe care tu nu îl cunoşti. MARGARETA.—Vizita aceasta te­ preocupă așa de mult. D-na ARMIERES.­Pe mine ? MARGARETA.—La dejun tu ai fost... foarte... foarte dis­trată și acum chiar... D-na ARMIERES.—Ce idee ! MARGARETA.—Se poate să îmi fi părut numai. In fine. (Pansa). Valentina va eși de asemeni ? D-na ARMIERES.—Cu Ortansa. O trimit la bătrâna Cau­­chant, femeea acea saracă din cartierul Martainville. I-am promis niște haine pentru nepoata ei... Valentina îi le va duce. MARGARETA, privind în albumul deschis pe masă.—Ce priveai aci? (Plecată pe album). Fotografia mea la doi ani... Și fotografia Valentinei cu rochia scurtă. .­­.Privește fotografia care e pe cămin) Cît e de schimbată... Rîdea pe vremea acea ? Azi e așa de severă... Și băeţelul acesta, cine e ? D-na ARMIERES.—Fratele tău, fratele tău Jean. MARGARETA, indiferentă. — Ah ! D-na ARMIERES.—Te gândești tu câte­odată la el ? Nu ai dori ca să îl vezi ? MARGARETA.—Nu ştiu maman... Nu îl cunosc și e aşa de rar vorba de Jean... In fine... D-na ARMIERES.—In fine. MARGARETA, stăpânindu-se.—Nimic. D-na ARMIERES.—Ce voiai să spui ? MARGARETA.—Nimic de seamă... D-na ARMIERES.—Și totuşi ? Dacă nu vorbeşti mă faci să bănuesc că ţi-a trecut prin cap una din acele gânduri pe care î ţi este teamă să le spui. Aide... vorbeşte. Ţi e teamă? Ştii bine că nu te-am certat nici­odată când mi-ai făcut măr­turisirea sinceră a unui sentiment puţin demn de tine sau a vr’unui gest lipsit de generositate. Atunci ? De ce nu vorbeşti ? MARGARETA.—Ei bine, când am aflat p’am un frate... şi asta am ştiut’o printr’o frază a Valentinei căci tu nu mi-ai vorbit nici odată. D-na ARMIERES.—Erai prea copilă. (Va urma 13 Cor. O P I N I A Litere-Ştiinţe-Arte Presa întreagă a ţărei şi revistele literare nu mai puţin au atribuit morţei marelui pictor Grigorescu însemnătatea unui doliu naţional, întrucît s’a stîns din viaţă activitatea cea mai rodnică pe terenul picturei naţionale, atît de lipsită de mari ta­lente originale. Cel puţin însă,de astă dată doliul n’a fost mărit prin constatarea că ar­tistul a murit nerecunoscut şi nerăs­plătit, bătrînul maestru, după o fe­cundă activitate şi o îndelungată muncă artistică î şi asigurase pe de­plin bătrîneţele şi a lăsat o însem­nată moştenire. A afirma că artistul a fost „răsplă­tit“ după merit, ar fi absurd. Cine a putut vre’odată socoti şi fixa valoa­rea unui cap d’operă de artă ? Pre­ţul unui atare produs se stabileşte de ordinar foarte tîrziu, după con­sacrarea artistului, poate chiar după moartea lui. Drept este că în cazul marelui artist Grigorescu lucrurile s’au petrecut ceva mai îmbucurător. Marele talent a fost din timp recu­noscut şi publicul, sub impulsul pu­ţinilor cunoscători, a rivalizat în a poseda cîte „un Grigorescu“, după termenul uzual. Nu ne putem împiedeca de a face o comparaţie între viaţa defunctului pictor şi între acea a unora din cei mai mari scriitori ai noştri, bunăoa­ră Eminescu, Creangă, ambii morţi în cea mai mare lipsă, deşi talentele lor uriaşe fusese de mult recunos­cute, proclamate. Literatura, într’o ţară mică cum e a noastră, oferă un cîmp mult mai mic pentru satisfacerea mate­rială a­ artistului, iar cercurile înalte oficiale sunt mult mai puţin dispuse a încuraja şi a răsplăti munca şi ge­niul literar de cum se face pentru un alt gen de artişti, pictori şi sculp­tori. In general—o carte nu are pu­terea rentabilă a unui tablou. Cartea are nevoie de mii de cetitori, tabloul —de un singur amator. * Clubul Franklin din Filadelfia a aşezat într’una din săli un bas-relief de bronz, care înfăţişează profilul lui Charles Brockden Brown, cel dintăi ro­mancier american. Acesta a fost într’a­­devăr, istoriceşte, cel dintăi om de litere al Statelor­ Unite. Pentru prima oară în­drăzni un american să’şi consacre viaţa exclusiv literaturei. Născut în Filadelfia, în 1771, el îşi publică la 27 ani cel din­tăi roman, o istorie terifiantă în genul atunci la modă, în Anglia, al Annei Rad­­cliffe. Dar dintr’odată, Brockden Brown afirmă îndrăzneala şi superioritatea ame­ricană. El își întrecu numai­decât mode­lul. Scriitorul compunea dintr’odată cinci foiletoane ; el scria primul capitol fără măcar să fi posedat planul romanului. Condeiul său fugea pe hârtie de la opt dimineaţa până la unsprezece seara. La treizeci de ani el își scrisese cele şase romane cari îi făcură reputaţia. Din ne­norocire, îi se întâmpla de multe ori să-şi uite eroii în drum. Deviza lui era : să-l ducă pe cetitor până la cel mai înalt grad de excitare, şi apoi să facă a iz­bucni catastrofa în modul cel mai neaş­teptat şi brusc. Era poate ceva bolnăvi­cios în graba cu care scria. Intr’adevăr, Brown a murit la 41 de ani * Scriitorul italian Edmondo de Amicis, foarte cunoscut publicului românesc prin lucrări politice, a tipărit acum o culegere de 15 nuvele sub titlul de „ Nel regno dell’amore“—în regatul iubirei. Despre unele din aceste se zice că sunt scrise cu o mare putere de imaginaţie şi sim­ţire care pun pe d. de Amicis în rîndul marilor scriitori romantici ai vremei noastre* Ultimul număr din „La Revue“ con­ţine un „jurnal“ intim în care sunt no­tate cu amănunţimi cele din urmă zile— zilele de agonie a papei Leon XIII. Toate peripeţiile boalei, detaliile operaţiunilor suferite de marele bolnav sunt însemnate în chip detaliat şi precis, ceea ce dă a­­cestor însemnări o adevărată putere de emoţiune. * Americanii au făcut din nou una din acele frumoase „lovituri“ artistice me­nite a rămânea în istorie. Renumita ga­lerie de tablouri „Kann“ a fost cumpă­rată pentru Noul Continent cu preţul de 21 milioane lei. E destul să amintim că sunt 12 tablouri originale de Rembrandt şi în plus opere de ale tuturor geniilor Renaşterei. Transportarea în America a acestei galerii celebre echivalează pentru Europa cu o mare catastrofă : americanii atacă inema însăşi a civilizaţiei europene. Informaţii Ni se reclamă la redacţie că tre­nurile Iaşi-ungheni sunt absolut in­suficiente. Aseară îmbulzeala a fost enormă şi au avut loc adevărate în­­căerări între pasageri. Ar fi bine ca Direcţia să ia mă­suri să se înmulţească vagoanele sau să facă două trenuri în timpul serei. Alcoolismul la noi. — Ziarul Indepen­­dance merge într’un articol al său rela­tiv la cantitatea de alcool ce se con­sumă în fie­care ţeară, ne pune în fruntea tuturor popoarelor ca popo­rul cel mai mult consumator de bău­­­­turi spirtoase.­­ Această aserţiune e nedreaptă şi merită o desminţire; d. J. Lahovary a făcut-o în ziarul la Roumanie. „Citesc cu uimire că Romînia o­­cupă primul rang în Europa pentru consumarea băuturilor spirtoase, zice d. Lahovary. Că 5.800.000 locuitori ai regatului (în anul 1900) au cheltuit pentru bău­tură 125 de franci pe an și pe cap. Că s’a consumat în 1900, o canti­tate totală de 400.000 ectolitri de al­cool, fie 7 litri de cap. Să reluăm aceste cifre : 5.800.000 Romîni cu 125 h­. cheltueli de cap pentru băuturi spirtoase re­vine la 725.000.000 franci pentru toată ţara. 400.000 ectolitri de spirt a 100 de franci ectolitru represintă pentru fisc un venit de 40 milioane de franci. Dacă ne raportăm la expunerea si­tuaţiei financiare pe 1900—1901 s’ar constata că produsul pe taxele de alcool au fost pe­­ anul acesta de 9 milioane de franci. Aceste cifre corespund pentru o populaţie de 6,500,000 suflete o con­sumaţie mijlocie de 1 litru şi 75 de cap pe fie­care an. Suntem departe de cele 7 litri ai statisticei străine. Duminică fiind aniversarea naşterei împăratului­ Frantz Iosef al Austro-Un­­gariei, după­ ce se va oficia un Te-Deum la catedrala catolică, va urma o recepţie la consulatul austro-ungar, din strada Carol. Soldatul Gh. Nedelcu, care fusese a­­restat în închisoarea regimentului 13 Ştefan cel Mare, urmînd a fi dat judecă­­ţei pentru dezertare repetată şi care is­­butise să evadeze, a fost prins şi arestat. Un incendiu s’a declarat aseară la ca­sele lui Lupu Aron, din strada Nicolina No. 93. Focul luase naştere de la o plită din bucătărie şi a distrus acoperemîntul şi platforma caselor. Sosind pompierii din secţia Nicolina, focul a fost localizat, înscrierile pentru azilul Elena Doamna se fac pînă la 15 August. Concursul se va ţinea la şcoala normală de fete, din localitate şi va începe la 20 August a. c. Lucrările de repararea prin interior a bisericei Sf. Spiridon, au fost terminate. E probabil că la toamnă se vor începe şi lucrările de pictarea bisericei. De la l Iulie şi pînă astă­zi au emi­grat la America 100 de evrei isgoniţi de prin diferite comune din judeţul nostru. D.J Gh. Marcopol va fi numit intendent la spitalul din Botoşani, pendinte de E­­pitropia cassei Sf. Spiridon. Joeu, inspector al serviciului a sosit ori în localitate în im­­. dr. veterinar, specţie. D-sa a fost în judeţul Bacău, unde a inspectat mai multe localităţi infectate de febră aftoasă. Aseară pe la orele 8 şi jumătate o de­tunătură din curtea caselor Tufli a alar­mat mult pe trecători. Se svonise că un cunoscut tînăr s’a coborît în pivniţa caselor, unde s’a sinu­cis, trăgîndu-şi un foc de revolver. Poliţia pătrunzînd înăuntru a putut constata că n’a fost altă-ceva de cît o­­pera de prost gust a unui băiat din pră­vălie, care sfărămînd o capsă, a provocat detunătura. La faţa locului se adunase o mare mulţime, care cu greu a putut fi convinsă că nu e nimic. Tribunalul Iaşi S. 11-a a declarat în stare de faliment pe comerciantul Wein­­stein, dispunînd arestarea lui, de­oarece există indicii de fraudă. Tot de la Ungheni.—Eri un individ ne­cunoscut aducând doi cai ca să îi scalde și intrând calare pe unul spre o parte a Prutului mai adâncă a alunecat de pe cal și s’a înecat. Toate căutările făcute n’au putut da nici un rezultat. * Un băet scăldându-se în Prut s’a dus prea departe spre malul rusesc, un gră­nicer de al nostru văzându-1 l’a amenin­ţat că îl va bate când va veni pe mal, ceea ce a şi făcut. Aşa cum era desbracat băeatul a fost bătut cu cureaua de către grănicer, intr’un mod îngrozitor. Jandar­mii intervenind au scapat pe băeat şi au voit să aresteze pe gr­ănicer, dar acesta a fugit. Se crede că grănicerul va deşerta. Militare.—Schimbaşii din contingentele 1906—1907 au făcut ori exerciţii de tra­gere la ţintă, cu cartuşe de rezboiu. * Alaltăeri, d. colonel Al. Călinescu, co­mandantul regimentului 7 călăraşi, a ins­pectat acel regiment. * La manevrele parţiale ce vor avea loc la toamnă, dintre schimbaşi nu vor fi chemaţi, de­cât acei care au instrucţia complectă. * Consiliul de răsboiu al corpului IV de armată ţine şedinţă astăzi Luni şi mîine Marţi. ammtsmm­mBSWeewixa^ BIVSHSE — Printre vitele locuitorilor din ma­halaua Frumoasa şi Târguşorul Nicolina s-a declarat epizotia de antrax (dalac). Pe lângă celelalte măsuri de poliţie vete­rinară, d. dr. Buzenchi medicul veterinar primar a prescris ca tratament preven­tiv de sero-vaccinaţiune. Mai sunt în oraşul nostru numai 22 de vite bolnave de febra aftoasă. — Zilele acestea s’a ucis un cal bol­nav de răpciugă proprietatea d-lui Bu­­răb Vachtel ; nouă cai cari au fost îngepu­­tați cu acel răpciugos se vor marviniza de serviciul veterinar al orașului.

Next