Opinia, august 1907 (Anul 4, nr. 208-232)

1907-08-01 / nr. 208

n Elveţia, am văzut Caucazul, Crimea, am coborât odată în sudul Franţei şi am co­lindat prin maugi­urile Corsicei şi totuşi pot spune n’am văzut o perspectivă mai dragă de­cît acea pe care am văzut-o eri. Nu ştiu ieşeni ce perd afundîndu-se prin ungherele străinătăţei, cînd au la picioa­rele lor şi privelişti şi un văzduh curat şi o viaţă liniştită. Ajunşi în vîrful Repedei, facem o co­titură spre Păuni, unde ni s’a indicat că putem mânca. E un cătun de vr’o cîte­va case dependinţe de Bucium. La crîşmă găsim de mâncare şi un ţigan care ne-a cîntat o poezie de a lui : Foae verde aluniţă Niţo­fa, Ileano fa. Vino ca să fac căruţă Cu roată de tărtăcuţă Cu osia de bostanei Cu cătuşi de rîndunele Cu iuşca de vişinele C’aşai place puicei mele. In cătun e o biserică dărăpănată şi plină de o melancolie dulce, ce îţi amin­teşte versurile la Eminescu : Biserica în ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână. O lăsăm în pace şi trecînd pe la poa­lele rocelor de calcar ce dominează tot dealul Răpedei, ne îndreptăm spre schi­tul lui Tărâţa unde voim să ne odihnim. Sunt curioase stîncile acestea de var în care se văd aşa de clar urmele de scoici stratificînd enormele aceste bucăţi de peatru, căci a fost aci în vîrful Repedei —cine ar crede—ţărmul unei mări sar­­matice. Şi nu putem pricepe cum valea asta locuită astăzi, bogată în vii, şerpuită de şoseaua ce duce la Ieşi şi toate dealurile cari se văd, aci, al Cetăţuei cu biserica, calea Galata cu închisoare», într’o parte ferma Vişan cu clădirile ei, ce amintesc Peleşul, toate, toate, acestea au zăcut cînd­va sub o mare fără de sfirşit. Şi nu voim a crede, dar stîncile acestea vorbesc ca o carte de trecutul neînţăles al vremi­­lor. Şi coborîm încet la schit. In preajma lui morminte şi aci un trecut mai apro­piat. Dar ce deosebire între miliardele de scoici ce au făcut mormîntul preistoric şi aceste petroae enorme în forma de cruci ? Şi unele şi altele au însemnat aşa de puţin în viaţa veacurilor ce au trecut şi vor veni. Intrăm la schitul Tărâţa. O droae de cîni ne întimpină—se tem cucernicii de hoţi. Şi aci e linişte şi de aci laşul se vede ca într’o panoramă iar umbra ste­jarilor ce fac cetate în jurul schitului e plăcută şi îmbiitoare. — Vin des orăşeni pe aci, întrebăm pe un flăcău voinic, servitorul schitului. — Aş... mai nimeni. Şi rău fac. O zi la Repedea e o zi cîş­­tigată—te simţi mai bine, mai cald, mai iubitor de oameni, păcatele dispar, cum dispare şi ura şi invidia, răutatea şi mă­rirea. Toate vorbesc de a căuta să iubeşti mai mult natura ai cărei fii mai apropi­aţi suntem de­cît a oamenilor, căci între ea şi cu ea am trăit şi vom trăi în vea­cul veacurilor. Dr. I. Duscian nu are precedent în analele ministerului instrucţiunei publice. Această deciziune e cu atît mai ilegală, cu cît nu există în legea Instrucţiunei nici un articol care să dea dreptul unui ministru ca el ,singur, cu de la sine putere, nu să elimineze din corpul didactic pe vre­ un membru al lui, dar nici chiar să-i aplice o pedeapsă mai aspră, fără a consulta în această privință factorii pe cari legea i-i pune la îndămînă. După lege, nici chiar pe un profesor numit ilegal, ministrul nu poate, cu de­­ la sine putere, să’l depărteze din învăţă-­ mînt. Trebue ca ministrul, chiar pe cel­­ numit ilegal să’l trimeată mai întăi îna­intea inspectorilor cari să cerceteze cazul şi apoi să’l dea în judecata consiliului permanent sau a comisiunei de judecată, după cum el se va găsi funcţionînd în învăţămînt cu titlu provizoriu sau defini­tiv. Numai în acest caz ,hotărîrea minis­trului e legală. Ar fi de ajuns constatarea aceasta pen­tru ca decizia d-lui Haret să fie de la în­ceput isbită de nulitate, fiind luată fără respectarea formelor prevăzute de lege. Principiul inamovibilităţei atins Mai departe, profesorii dovedesc că principiul inamovibilităţei a fost atins prin această decisiune ilegală a mini­strului. De­oare­ce, precedentul creat de d. Haret ar putea să găsească imitatori şi a­­tunci, odată cu schimbarea de regim, s’ar perpetua sistemul de a se suspenda de către ministrul nou venit cei numiţi de către predecesorul său, în cazul acesta, inamovibilitatea profesorilor devine o fic­ţiune. Neexactităţile din referat După ce memoriul profesorilor arată mo- I­dul arbitrar cum au fost desfiinţate de d.­­ Haret unele instituţiuni culturale de la noi, precum gimnaziul din Alexandria, Cîmpulung, R. Sarat, Slatina şi Va­­sluiu şi liceul din Pomîrla, ia în cerce­tare punct cu punct referatul în vir­■ tutea căruia a smuls d. Haret guvernu­■ lui acea deciziune, şi dovedeşte netemei­­­­nieia afirmaţiunilor dintr’ânsul ale mi­­­nistrului instrucţiunei. * In 40 de pagini de tipar, memoriul îi * chestiune dovedeşte că totul este fals îr­­ afirmaţiunile din referatul d-lui Haret Memoriul profesorilor Dăm aci un resumat sumar al memo­riului, adresat de profesorii secondari M. S. Regelui prin comisiunea care s’a pre­­sentat zilele acestea în audiența la Su­veran, asupra căruia vom reveni. Ilegalitatea decisiunei Prin deciziunea publicată în Monitorul Oficial, d. Haret desfiinţează ca ilegale aproape toate actele a doi din predecesorii săi fără ca, potrivit constituţiei şi legii responsabilităţei ministeriale, să cheme la răspundere pe vreunul dintr’înşii. Faptul este de o extremă gravitate şi Concluziunile din memoriu După ce se arată pe scurt concluziile profesorilor, memoriul se închee cu ur­mătoarele cuvinte : Sire, Venim înaintea Majestăţii Voastre cu tot curajul pe care ni-l dă credinţa în­tr-o cauză dreaptă. Ne apărăm demnitatea ; ne apărăm in­dependenţa noastră. Din gura Majestăţei Voastre ne-a fost dat, în diferite ocaziuni, să auzim cuvin­te calde şi pline de înţelepciune, prin care eram povăţuiţi să ne cultivăm su­fletele, să ne întărim caracterele. Am ascultat aceste cuvinte, şi din ele ne-am constituit un program pentru în­treaga noastră activitate. Şi noi le urmăm astăzi, cînd ne luăm răspunderea memoriului de faţă. Avem convingerea, că decizia d-lui mi­nistru al Cultelor şi Instrucţiunei publice publicată în „Monitorul Oficial“ din 7 Iulie curent sub No. 88.867 este ne­dreaptă şi ilegală. Nu ne putem supune dispoziţiunilor ei cu umilinţa ce ni se cere, fără a ne călca pe suflet, fără a ne simţi micşoraţi în conştiinţa noastră pro­prie. Supunînd, cu cel mai profund respect, luminatei judecăţi a Majestăţei Voastre, argumentele cuprinse în memoriul de faţă, implorăm, Sire, ocrotirea Voastră în sprijinul dreptei noastre cauze. — EMILS FABRE CASA DE LUT ACTUL AL I l­a MARGARETA.—Am crezut la început că Valentina își bate joc de mine. Nu puteam să pricep că vorbește adevărul. Intr’adevăr, știam bine că ea era fiica ta și nu era fica tatei... Dar cum se făcuse asta, nu m’am întrebat... Valentina mi-a spus în urmă că tu ai fost de două ori măritată și că primul tău barbat a fost tatăl ei și a lui Jean... Atunci. D-na ARMIERES.—Atunci ? Tu ai fost surprinsă, supă­rată ? Nu e aşa, e adevărat ? MARGARETA.—Nu-ţi pot spune precis ceea ce am simţit ...Descoperirea asta mă făcea zăpăcită, mă durea...Şi eram ră­nită, în iubirea mea ce ţi-o purtam ţie, în cultul meu pentru tine... Și mă erai? D-na ARMIERES.—Odată ce te-am autorizat să vorbeşti, continuă... MARGARETA.—Eram ofensată că tu puteai să ai două fa­milii între cari trebuiai să te împărţi... Mă convingeam—feti­ţele au idei curioase—că tu erai mai puţin a noastră şi am devenit geloasă. D-na ARMIERES.—De cine? De sora ta, de fratele tău ? MARGARETA.—Nu... nu știu... Și nu sufeream atât pen­tru mine cât am suferit pentru tata... Eram îndurerată că tu nu l’ai iubit în­tot­deauna pe el și numai pe el. De acea am început să îl iubesc eu ca și cum ii datoram un fel de des­păgubire. D-na ARMIERES.—Acum pricep preferința pe care o ai pentru tatăl tău. MARGARETA.—Eu ? D-na ARMIERES.—Oh ! bine­înțeles fără să’ți dai seama. Am ghicit prin mii și mii de semne cari n’au scăpat privi­rilor mele. MARGARETA.—Te asigur că tu ești mama mea adorată... D-na ARMIERES.—Nu crede că învinovățesc o înclinare nevoită și ale cărei rădăcini sunt prea adânci. De alt­fel e a­­cum timpul să mă plâng când şi eu şi tatăl tău nu vom ocupa de­cât un al doilea loc în afecțiunea ta ? MARGARETA.—Cum poţi vorbi așa ? D-na ARMIERES.—Tu iubeşti pe logodnicul tău, nu e așa? MARGARETA.—Oh ! da! D-na ARMIERES.—Nu te înroşi drăguţă. Şi el te iubeşte. Dar în ziua în care vei fi femeia sa, ai să îl umăreşti în altă casă, vei avea o altă vatră, alte datorii, alte griji şi bucurii pe care nu le vom împărtăşi şi noi. Nu vorbi. Trebue ca să fii aşa. Vezi tu, copila mea, instinctul tău de fetiţă nu se în­şela, nu poţi aparţine la două familii de­odată. Inima este ca un vas îngust, nu poate creşte de­cît o singură floare. Armieres intră. ARMIERES.—Eşti gata micuţ’o ? MARGARETA.—Te aşteptam. Ai terminat de scris? ARMIERES.—Iată scrisorile! MARGARETA.—Atunci. ARMIERES, uitându-se la ceas.—Să ne grăbim. MARGARETA.—Ai să-mi dai brațul în stradă. ARMIERES.—Am să ți-l dau. MARGARETA, nat'hei sale.—Vino de mă ia de la mama mare. * D-na ARMIERES.—Nu-ți pot promite. MARGARETA, sărutându-și mama.—La revedere! (încet) Și știi, te voi iubi ca și pe el. D-na ARMIERES, sărutând-o.—Iubit’o. Margareta trece în ietac. ARMIERES.—femeei sale.—Voi trimite cecul agentului de la Londra. Am să revin într’o jumătate de oră. Fără îndoială conversația se va mîntui pănă atunci. Tu ai să cunoști inten­țiile sale și noi le vom putea discuta. (O sărută strângându-i mâinile) Tu ai mânile de ghiață! D-na ARMIERES, foarte încet ca și toate replicile cari ur­mează■■—’Mi este teamă. ARMIERES.—De cine ? De el ? D-na ARMIERES.—Sosirea lui neprevăzută, întrevederea aceasta brusc cerută, demersul acesta al cărui înțeles mi e un mister, toate aceste mă deconcertează, mă sperie. ARMIERES —Poate ar fi fost mai bine să nu îl primești. Vrei tu ? D-na ARMIERES.— Oh! e fiul meu... Dar la idea că mă voi găsi în fața lui, în fața acestui copil pe care nu l-am văzut de mai bine de două­zeci de ani și care trebue să fie așa de schimbat de cum mi-l închipui. ARMIERES.—Sărmana mea tovarășă... dacă aș rămâne... dacă aș... D-na ARMIERES.—Nu, nu, lasă-mă... Am destul curaj, sunt puternică. Du-te. MARGARETA, chemând.—Tată. ARMIERES.—îndată! Fii prudentă, mai ales. Nici un cu­vânt de dificultăţile noastre. O vorbă spusă prea uşor ar avea consecinţi pentru noi. (Va urma) OPINIA Litere-Ştiinţe-Arte Artistul-societar Rădulescu-Maria, una din simpatiile publicului teatral al Iaşilor s’a stins dintre cei vii. După o chinuită via- P­­ă da suferinzi—soarta a vrut să se stingă nu in plină activitate artistică, nu in tri­umful aplauzelor, ci departe de scenă, in toiul căldurilor şi a vacanţei, Anci cei mai mulţi din colegii lui sunt duşi prin pro­vincie,—în atmosfera unui azil unde înde- Ş plinea funcţiunea modestă de intendent". D căci teatrul nu poate fi încă un azil sufi- 8 cient pentru profesioniştii artei dramatice.­­ Comicul Rădulescu-Maria, creatorul şi­­ interpretul atîtor roluri hazlii, eroul atîtor­­ delicioase şi amuzante înscenări, moare în condiţiuni tragice, plătind tributul unei boli care nu iartă şi lăsînd—fără îndoială — , un gol simţitor în rînduril­e bunilor noştri­­ actori.­­ Om cult, a înzestrat repertorul iaşan cu numeroase traduceri bune, între cari cea­­ din urmă fu : Instinctul, excelenta piesă a lui Kistemaeckers. Cine nu-ş i aduce aminte de groparul din­­ Hamlet, rol admirabil jucat şi cîntat de Bădulescu-Maria ? Acum cînd şi-a încheiat cariera şi viaţa —ne răsună par­că, ecoul unei triste amin­tiri, acea tragi-comică melodie intonată de sute de ori de Bădulescu în anii marilor succese...* La Gând s’a deschis congresul anual de archeologie, care prezintă un mare in­teres ştiinţific. Peste o mie cinci sute de membri nu­mără congresul din anul acesta. Cele mai principale ţări din Europa au trimis de­legaţi. La rând cu prilegiul acesta se dau mari serbări în onoarea congresiştilor. * I „Neue Freie Presse“ publică în nume-­­ rile din 7 şi 8 August un articol al scri­­s­itorului german Ludwig de Scheffler în care autorul ne face cunoscute împreju­rările în cari l-a cunoscut pe Nietzsche. Mai întăi ca profesor de filozofie, apoi ca particular, Nietzsche a îndurat mizerii groaznice, dar mai mari au fost suferin­ţele ce l-au sbuciumat mai târziu, când a căzut bolnav de nervi, sub unica în­grijire a unei surori. * Ziarele franceze şi italiene fac mult haz pe socoteala lui Cesar Lombrozo. Ziarul „Le Matin“ a dat nu de mult clişeul fotografic al mâinilor lui Soleil­­land, monstruosul ucigaș al Marthei Erb­­ling. Lombroso, care urmărea această a­­facere, s’a pus să studieze liniile palme­lor și ajunse la concluzia că Soleilland era iresponzabil, cu toate că medicii fran­­ceji îl declaraseră perfect respunzător de faptele lui. In scopul acesta bătrânul Lom­brozo pregăti un studiu în favoarea cri­minalului, studiu doveditor de neîntregi­­mea mintei lui Soleiland. Ce se întîmplă însă ?... Doctorul Bertillon dete deodată la iveală că fotografiile apărute în „Ma­tin“ nu erau acelea ale mâinilor lui So­­leilland ci ale unor onești lucrători. Cli­şeul data de mai mulţi ani de zile şi fuseseră luate pentru nişte studii antro­­pometrice. Doctorul Bertillon, vrând să scape de reporterii lui „Matin“ cari nu-l slăbeau, le dete acele fotografii. Aşa că ilustrul savant italian ese cam ridicul din această aventură. A apărut: „Poveşti şi nuvele“ de M. Eminescu, Biblioteca pentru Toţi (No. 278—279) un volum 60 bani. Poeziile marelui poet au apărut în ne­numărate ediţii,—proza lui însă,—­cu toa­te paginele admirabile ce conţine, a apă­rut abia într’o singură ediție, epuisată de mult, aşa în­cât admiratorii lui Emines­cu nu cunosc proza acestuia. Volumul „Poveşti şi nuvele“ conţine toate nuvelele poetului precum şi două poveşti „Făt frumos din lacrimă“ şi „Frumoasa lumei“. Informaţii Pe timpul verei adminstraţia „O­piniei“ face abonamente lunare. In ţară, o lună iei 50 In străinătate o lună „ 2 50 Crima din Podul-lloaie. — Acum două săptămîni a încetat din viață în împre­jurări cam curioase, în satul Spineni, din apropiere de Podul-lloaiei, femeea Casan­­dra Dragan. Numita femee venise de cîte­va zile din Coarnele-Caprei şi abia trecură trei zile la mijloc şi Casandra Dragan încetă din viaţă. Pentru moment nefiind nici-o bănuială la mijloc, s’a dat cuvenita autorizare de înmormîntare. Alaltăieri însă, parchetul a primit un denunţ prin care se spunea că femeea Casandra Dragan a încetat din viaţă, în urma maltratărilor suferite de la soţul seu, care locueşte în Coarnele-Caprei. Denunţul arată că acum două săptă­mîni Casandra Dragan, într’o Sâmbătă, reîntorcîndu-se acasă la soţul ei de la Protopop, unde fusese la munca cîmpu­­lui, a fost grav bătută şi maltratată de acesta. Orînduindu-se o anchetă, s’a constatat că femeea Casandra Dragan trăia rău cu soţul ei, ducând’o într’o continuă ceartă. In Coarnele­ Caprei ei erau consideraţi ca tulburătorii liniştei; nu era zi lasată de la Dumnezeu, cînd la casa lor să nu se audă ţipete şi răcnete şi nu de puţine ori Casandra a fost scoasă de vecini din mîinele barbarului soţ, un convins şi ne­clintit adorator al lui Bachus. Acesta nu se mai interesa de gospo­dăria şi de casa lui, căci îşi petrecea mai mult viaţa la cârciumă. Ca să scape de torturile la care era supusă, Casandra părăsi pe soţul ei şi se refugie la nişte rude din satul Spinoasa, cărora se jelui că nu mai poate avea traiu bun cu Ionică al ei, căci a făcut-o din om, ne-om! Nu trecu însă multă vreme şi soţul veni după ea, rugînd-o să se reîntoarcă la domiciliul conjugal şi promiţindu-i că va face să trăiască în cea mai deplină armonie. Casandra cedind stăruinţelor soţului iei se reîntoarse la Coarnele-Caprei, dar liniş­tea nu dură de­cât câteva zile şi Dragan nu-şi schimbă purtarea, căci vorba ceia „lupu’şi schimbă părul, dar naravul ba.“ Acum două săptămâni, după cum am spus, Casandra avu iarăşi o ceartă cu so­ţul ei, care o maltrată, cauzându-i mai multe leziuni. Nenorocita s’a dus la rudele ei din Spi­noasa şi după cîteva zile încetă din viaţă probabil în urma leziunilor grave pe care le capatase. Faptul a trecut neobservat şi nu e­xista nici o bănuială. Acum în urmă parchetul fiind sezizat, a orînduit o anchetă hotărînd desgropa­­rea cadavrului femeei Casandra Dragan. Ori după amiază d. dr. Al. Grossi, de­legat din partea parchetului, împreună cu d. procuror Georges Scarlet, au ple­cat la faţa locului, pentru a face consta­tarea. Cadavrul numitei femei a fost desgropat şi se află într-o stare de a­­proape complectă putrefacţie aşa că cu greu se poate constata dacă cadavrul pre­­sintă sau nu leziuni. Ancheta continuă să se facă şi soţul femeei Casandra Dragan a fost supus la cercetări. La şcoala fiilor de militari din localitate sunt vacante 47 de locuri, înscrierile au început şi concursul de admitere va avea loc la începutul lunei August. Membrii consiliului de higienă al ora­şului au fost convocaţi pentru măine seară Mercuri la orele 8 şi jumătate. D. Dimitrie Lăzărescu, ajutor de pri­mar al comunei Podul­ Iloaei a reclamat autorităţilor că a fost grav maltratat de pîndarul de pe moşia d-lui Gutman. Comisiunea medicală compusă din d-nii d-n­. P- Zossin, A. Grossi şi Al. Lambrior, se va întruni mîine din nou spre a constata starea mintală a maniacului Dimitrie Log­hin, care a bătut pe un călugăr de la Mitro­polie. Din Cîmpina ni se comunică veşti îngrijitoare asupra sănătăţei bătrînu­­lui B. P. Hajdeu. încă de Vineri la prînz d-sa a fost lovit de un al trei­lea atac de paralizie pierzîndu-şi conştiinţa. Duminică seara, starea să­­nătăţei d-sale a devenit foarte rea. Sîmbătă a fost scos puţin în gră­dina castelului, însă aproape iară cunoştinţă. In urma intervenţiei autorităţilor s’au luat riguroase măsuri de pază a averei d-lui Haşdeu. In ziua de 1 Octombrie a. c., se va face alegerea unui nou rector al Univer­­sităţei, de­oare­ce la acea dată expiră mandatul d-lui G. Climescu. Următoarele schimbări s-au făcut pe ziua de ieri la primărie: D. Duca perceptor, a fost retro­gradat şi numit registrator la per­cepţie, în locul d-lui Dimitrie Prasin. D. I. Vasiliu, omul de încredere al d-lui Pennescu, cel care sub trecuta administraţie liberală a fost prins de cîteva ori cu mîţa’n sac, a fost nu­mit perceptor în locul d-lui Duca. Astăzi se vor mai face cîteva schim­bări. D. Gusti va fi numit administrator al domeniilor comunei, iar d. Prasi­­ner, şef mecanic în locul d-lui To­­mescu. Comercianţii de băuturi spirtoase, din localitate, care de curînd au pus bazele unei societăţi, se vor întruni în ziua de 15 August, în vederea ţinerei unui congres. D. Z. Handoca va fi numit intendent al azilului de bătrîne „Elena Balş", din strada Romînă, în locul defunctului Al. Rădulescu Marius. D. Gh. Rădulescu, sub-directorul închi­sorilor a sosit azi dimineaţă în localitate. După amiază d-sa va inspecta peniten­ciarul central din localitate. D. Fântânaru­, prim ajutor de primar, a plecat astăzi, întovărăşit de d. inginer T. Constantinescu, în inspecţia lucrărilor de captare de la Timişeşti. DIVOTOT — Eri femeia Maria Goldstein, din strada de Sus No. 87, vânzătoare de fructe, pe când se scobora în pivniţă, a alunecat şi căzând şi-a fracturat piciorul, căpătînd şi o gravă leziune la cap. Nenorocita femeie a fost dusă la spi­talul israelit. — Eri a avut loc la cimitirul „Eterni­tatea“, inmormîntarea lui Bie Ştefăniu, proprietar din strada Tatarasi. — In mahalaua Lăutarilor poliţia a a­­restat pe Constantin Ciobanu, autorul mai multor furturi comise în localitate. — O nenorocire s’a întîmplat ori în dreptul bisericei lipoveneşti. Lucrătorii Ioan Banu şi Dimitrie Cio­banu, care lucrează la canalizarea Bah­­luiului, a căzut de pe o schele ; cel din­­tăiu şi-a fracturat o mînă şi coastele , iar celalt s’a ales cu picioarele rupte. Ambii au fost internaţi la spitalul is­raelit. — Azi dimineaţă la feredeul Fătu, din strada Florilor, a încetat subit din viaţă lucrătorul Ioan Neamţu.

Next