Opinia, august 1907 (Anul 4, nr. 208-232)
1907-08-01 / nr. 208
n Elveţia, am văzut Caucazul, Crimea, am coborât odată în sudul Franţei şi am colindat prin maugiurile Corsicei şi totuşi pot spune n’am văzut o perspectivă mai dragă decît acea pe care am văzut-o eri. Nu ştiu ieşeni ce perd afundîndu-se prin ungherele străinătăţei, cînd au la picioarele lor şi privelişti şi un văzduh curat şi o viaţă liniştită. Ajunşi în vîrful Repedei, facem o cotitură spre Păuni, unde ni s’a indicat că putem mânca. E un cătun de vr’o cîteva case dependinţe de Bucium. La crîşmă găsim de mâncare şi un ţigan care ne-a cîntat o poezie de a lui : Foae verde aluniţă Niţofa, Ileano fa. Vino ca să fac căruţă Cu roată de tărtăcuţă Cu osia de bostanei Cu cătuşi de rîndunele Cu iuşca de vişinele C’aşai place puicei mele. In cătun e o biserică dărăpănată şi plină de o melancolie dulce, ce îţi aminteşte versurile la Eminescu : Biserica în ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână. O lăsăm în pace şi trecînd pe la poalele rocelor de calcar ce dominează tot dealul Răpedei, ne îndreptăm spre schitul lui Tărâţa unde voim să ne odihnim. Sunt curioase stîncile acestea de var în care se văd aşa de clar urmele de scoici stratificînd enormele aceste bucăţi de peatru, căci a fost aci în vîrful Repedei —cine ar crede—ţărmul unei mări sarmatice. Şi nu putem pricepe cum valea asta locuită astăzi, bogată în vii, şerpuită de şoseaua ce duce la Ieşi şi toate dealurile cari se văd, aci, al Cetăţuei cu biserica, calea Galata cu închisoare», într’o parte ferma Vişan cu clădirile ei, ce amintesc Peleşul, toate, toate, acestea au zăcut cîndva sub o mare fără de sfirşit. Şi nu voim a crede, dar stîncile acestea vorbesc ca o carte de trecutul neînţăles al vremilor. Şi coborîm încet la schit. In preajma lui morminte şi aci un trecut mai apropiat. Dar ce deosebire între miliardele de scoici ce au făcut mormîntul preistoric şi aceste petroae enorme în forma de cruci ? Şi unele şi altele au însemnat aşa de puţin în viaţa veacurilor ce au trecut şi vor veni. Intrăm la schitul Tărâţa. O droae de cîni ne întimpină—se tem cucernicii de hoţi. Şi aci e linişte şi de aci laşul se vede ca într’o panoramă iar umbra stejarilor ce fac cetate în jurul schitului e plăcută şi îmbiitoare. — Vin des orăşeni pe aci, întrebăm pe un flăcău voinic, servitorul schitului. — Aş... mai nimeni. Şi rău fac. O zi la Repedea e o zi cîştigată—te simţi mai bine, mai cald, mai iubitor de oameni, păcatele dispar, cum dispare şi ura şi invidia, răutatea şi mărirea. Toate vorbesc de a căuta să iubeşti mai mult natura ai cărei fii mai apropiaţi suntem decît a oamenilor, căci între ea şi cu ea am trăit şi vom trăi în veacul veacurilor. Dr. I. Duscian nu are precedent în analele ministerului instrucţiunei publice. Această deciziune e cu atît mai ilegală, cu cît nu există în legea Instrucţiunei nici un articol care să dea dreptul unui ministru ca el ,singur, cu de la sine putere, nu să elimineze din corpul didactic pe vre un membru al lui, dar nici chiar să-i aplice o pedeapsă mai aspră, fără a consulta în această privință factorii pe cari legea i-i pune la îndămînă. După lege, nici chiar pe un profesor numit ilegal, ministrul nu poate, cu de la sine putere, să’l depărteze din învăţă- mînt. Trebue ca ministrul, chiar pe cel numit ilegal să’l trimeată mai întăi înaintea inspectorilor cari să cerceteze cazul şi apoi să’l dea în judecata consiliului permanent sau a comisiunei de judecată, după cum el se va găsi funcţionînd în învăţămînt cu titlu provizoriu sau definitiv. Numai în acest caz ,hotărîrea ministrului e legală. Ar fi de ajuns constatarea aceasta pentru ca decizia d-lui Haret să fie de la început isbită de nulitate, fiind luată fără respectarea formelor prevăzute de lege. Principiul inamovibilităţei atins Mai departe, profesorii dovedesc că principiul inamovibilităţei a fost atins prin această decisiune ilegală a ministrului. Deoarece, precedentul creat de d. Haret ar putea să găsească imitatori şi atunci, odată cu schimbarea de regim, s’ar perpetua sistemul de a se suspenda de către ministrul nou venit cei numiţi de către predecesorul său, în cazul acesta, inamovibilitatea profesorilor devine o ficţiune. Neexactităţile din referat După ce memoriul profesorilor arată mo- Idul arbitrar cum au fost desfiinţate de d. Haret unele instituţiuni culturale de la noi, precum gimnaziul din Alexandria, Cîmpulung, R. Sarat, Slatina şi Vasluiu şi liceul din Pomîrla, ia în cercetare punct cu punct referatul în vir■ tutea căruia a smuls d. Haret guvernu■ lui acea deciziune, şi dovedeşte netemeinieia afirmaţiunilor dintr’ânsul ale ministrului instrucţiunei. * In 40 de pagini de tipar, memoriul îi * chestiune dovedeşte că totul este fals îr afirmaţiunile din referatul d-lui Haret Memoriul profesorilor Dăm aci un resumat sumar al memoriului, adresat de profesorii secondari M. S. Regelui prin comisiunea care s’a presentat zilele acestea în audiența la Suveran, asupra căruia vom reveni. Ilegalitatea decisiunei Prin deciziunea publicată în Monitorul Oficial, d. Haret desfiinţează ca ilegale aproape toate actele a doi din predecesorii săi fără ca, potrivit constituţiei şi legii responsabilităţei ministeriale, să cheme la răspundere pe vreunul dintr’înşii. Faptul este de o extremă gravitate şi Concluziunile din memoriu După ce se arată pe scurt concluziile profesorilor, memoriul se închee cu următoarele cuvinte : Sire, Venim înaintea Majestăţii Voastre cu tot curajul pe care ni-l dă credinţa într-o cauză dreaptă. Ne apărăm demnitatea ; ne apărăm independenţa noastră. Din gura Majestăţei Voastre ne-a fost dat, în diferite ocaziuni, să auzim cuvinte calde şi pline de înţelepciune, prin care eram povăţuiţi să ne cultivăm sufletele, să ne întărim caracterele. Am ascultat aceste cuvinte, şi din ele ne-am constituit un program pentru întreaga noastră activitate. Şi noi le urmăm astăzi, cînd ne luăm răspunderea memoriului de faţă. Avem convingerea, că decizia d-lui ministru al Cultelor şi Instrucţiunei publice publicată în „Monitorul Oficial“ din 7 Iulie curent sub No. 88.867 este nedreaptă şi ilegală. Nu ne putem supune dispoziţiunilor ei cu umilinţa ce ni se cere, fără a ne călca pe suflet, fără a ne simţi micşoraţi în conştiinţa noastră proprie. Supunînd, cu cel mai profund respect, luminatei judecăţi a Majestăţei Voastre, argumentele cuprinse în memoriul de faţă, implorăm, Sire, ocrotirea Voastră în sprijinul dreptei noastre cauze. — EMILS FABRE CASA DE LUT ACTUL AL I la MARGARETA.—Am crezut la început că Valentina își bate joc de mine. Nu puteam să pricep că vorbește adevărul. Intr’adevăr, știam bine că ea era fiica ta și nu era fica tatei... Dar cum se făcuse asta, nu m’am întrebat... Valentina mi-a spus în urmă că tu ai fost de două ori măritată și că primul tău barbat a fost tatăl ei și a lui Jean... Atunci. D-na ARMIERES.—Atunci ? Tu ai fost surprinsă, supărată ? Nu e aşa, e adevărat ? MARGARETA.—Nu-ţi pot spune precis ceea ce am simţit ...Descoperirea asta mă făcea zăpăcită, mă durea...Şi eram rănită, în iubirea mea ce ţi-o purtam ţie, în cultul meu pentru tine... Și mă erai? D-na ARMIERES.—Odată ce te-am autorizat să vorbeşti, continuă... MARGARETA.—Eram ofensată că tu puteai să ai două familii între cari trebuiai să te împărţi... Mă convingeam—fetiţele au idei curioase—că tu erai mai puţin a noastră şi am devenit geloasă. D-na ARMIERES.—De cine? De sora ta, de fratele tău ? MARGARETA.—Nu... nu știu... Și nu sufeream atât pentru mine cât am suferit pentru tata... Eram îndurerată că tu nu l’ai iubit întotdeauna pe el și numai pe el. De acea am început să îl iubesc eu ca și cum ii datoram un fel de despăgubire. D-na ARMIERES.—Acum pricep preferința pe care o ai pentru tatăl tău. MARGARETA.—Eu ? D-na ARMIERES.—Oh ! bineînțeles fără să’ți dai seama. Am ghicit prin mii și mii de semne cari n’au scăpat privirilor mele. MARGARETA.—Te asigur că tu ești mama mea adorată... D-na ARMIERES.—Nu crede că învinovățesc o înclinare nevoită și ale cărei rădăcini sunt prea adânci. De altfel e acum timpul să mă plâng când şi eu şi tatăl tău nu vom ocupa decât un al doilea loc în afecțiunea ta ? MARGARETA.—Cum poţi vorbi așa ? D-na ARMIERES.—Tu iubeşti pe logodnicul tău, nu e așa? MARGARETA.—Oh ! da! D-na ARMIERES.—Nu te înroşi drăguţă. Şi el te iubeşte. Dar în ziua în care vei fi femeia sa, ai să îl umăreşti în altă casă, vei avea o altă vatră, alte datorii, alte griji şi bucurii pe care nu le vom împărtăşi şi noi. Nu vorbi. Trebue ca să fii aşa. Vezi tu, copila mea, instinctul tău de fetiţă nu se înşela, nu poţi aparţine la două familii deodată. Inima este ca un vas îngust, nu poate creşte decît o singură floare. Armieres intră. ARMIERES.—Eşti gata micuţ’o ? MARGARETA.—Te aşteptam. Ai terminat de scris? ARMIERES.—Iată scrisorile! MARGARETA.—Atunci. ARMIERES, uitându-se la ceas.—Să ne grăbim. MARGARETA.—Ai să-mi dai brațul în stradă. ARMIERES.—Am să ți-l dau. MARGARETA, nat'hei sale.—Vino de mă ia de la mama mare. * D-na ARMIERES.—Nu-ți pot promite. MARGARETA, sărutându-și mama.—La revedere! (încet) Și știi, te voi iubi ca și pe el. D-na ARMIERES, sărutând-o.—Iubit’o. Margareta trece în ietac. ARMIERES.—femeei sale.—Voi trimite cecul agentului de la Londra. Am să revin într’o jumătate de oră. Fără îndoială conversația se va mîntui pănă atunci. Tu ai să cunoști intențiile sale și noi le vom putea discuta. (O sărută strângându-i mâinile) Tu ai mânile de ghiață! D-na ARMIERES, foarte încet ca și toate replicile cari urmează■■—’Mi este teamă. ARMIERES.—De cine ? De el ? D-na ARMIERES.—Sosirea lui neprevăzută, întrevederea aceasta brusc cerută, demersul acesta al cărui înțeles mi e un mister, toate aceste mă deconcertează, mă sperie. ARMIERES —Poate ar fi fost mai bine să nu îl primești. Vrei tu ? D-na ARMIERES.— Oh! e fiul meu... Dar la idea că mă voi găsi în fața lui, în fața acestui copil pe care nu l-am văzut de mai bine de douăzeci de ani și care trebue să fie așa de schimbat de cum mi-l închipui. ARMIERES.—Sărmana mea tovarășă... dacă aș rămâne... dacă aș... D-na ARMIERES.—Nu, nu, lasă-mă... Am destul curaj, sunt puternică. Du-te. MARGARETA, chemând.—Tată. ARMIERES.—îndată! Fii prudentă, mai ales. Nici un cuvânt de dificultăţile noastre. O vorbă spusă prea uşor ar avea consecinţi pentru noi. (Va urma) OPINIA Litere-Ştiinţe-Arte Artistul-societar Rădulescu-Maria, una din simpatiile publicului teatral al Iaşilor s’a stins dintre cei vii. După o chinuită via- Pă da suferinzi—soarta a vrut să se stingă nu in plină activitate artistică, nu in triumful aplauzelor, ci departe de scenă, in toiul căldurilor şi a vacanţei, Anci cei mai mulţi din colegii lui sunt duşi prin provincie,—în atmosfera unui azil unde înde- Ş plinea funcţiunea modestă de intendent". D căci teatrul nu poate fi încă un azil sufi- 8 cient pentru profesioniştii artei dramatice. Comicul Rădulescu-Maria, creatorul şi interpretul atîtor roluri hazlii, eroul atîtor delicioase şi amuzante înscenări, moare în condiţiuni tragice, plătind tributul unei boli care nu iartă şi lăsînd—fără îndoială — , un gol simţitor în rîndurile bunilor noştri actori. Om cult, a înzestrat repertorul iaşan cu numeroase traduceri bune, între cari cea din urmă fu : Instinctul, excelenta piesă a lui Kistemaeckers. Cine nu-ş i aduce aminte de groparul din Hamlet, rol admirabil jucat şi cîntat de Bădulescu-Maria ? Acum cînd şi-a încheiat cariera şi viaţa —ne răsună parcă, ecoul unei triste amintiri, acea tragi-comică melodie intonată de sute de ori de Bădulescu în anii marilor succese...* La Gând s’a deschis congresul anual de archeologie, care prezintă un mare interes ştiinţific. Peste o mie cinci sute de membri numără congresul din anul acesta. Cele mai principale ţări din Europa au trimis delegaţi. La rând cu prilegiul acesta se dau mari serbări în onoarea congresiştilor. * I „Neue Freie Presse“ publică în nume- rile din 7 şi 8 August un articol al scrisitorului german Ludwig de Scheffler în care autorul ne face cunoscute împrejurările în cari l-a cunoscut pe Nietzsche. Mai întăi ca profesor de filozofie, apoi ca particular, Nietzsche a îndurat mizerii groaznice, dar mai mari au fost suferinţele ce l-au sbuciumat mai târziu, când a căzut bolnav de nervi, sub unica îngrijire a unei surori. * Ziarele franceze şi italiene fac mult haz pe socoteala lui Cesar Lombrozo. Ziarul „Le Matin“ a dat nu de mult clişeul fotografic al mâinilor lui Soleilland, monstruosul ucigaș al Marthei Erbling. Lombroso, care urmărea această afacere, s’a pus să studieze liniile palmelor și ajunse la concluzia că Soleilland era iresponzabil, cu toate că medicii franceji îl declaraseră perfect respunzător de faptele lui. In scopul acesta bătrânul Lombrozo pregăti un studiu în favoarea criminalului, studiu doveditor de neîntregimea mintei lui Soleiland. Ce se întîmplă însă ?... Doctorul Bertillon dete deodată la iveală că fotografiile apărute în „Matin“ nu erau acelea ale mâinilor lui Soleilland ci ale unor onești lucrători. Clişeul data de mai mulţi ani de zile şi fuseseră luate pentru nişte studii antropometrice. Doctorul Bertillon, vrând să scape de reporterii lui „Matin“ cari nu-l slăbeau, le dete acele fotografii. Aşa că ilustrul savant italian ese cam ridicul din această aventură. A apărut: „Poveşti şi nuvele“ de M. Eminescu, Biblioteca pentru Toţi (No. 278—279) un volum 60 bani. Poeziile marelui poet au apărut în nenumărate ediţii,—proza lui însă,—cu toate paginele admirabile ce conţine, a apărut abia într’o singură ediție, epuisată de mult, aşa încât admiratorii lui Eminescu nu cunosc proza acestuia. Volumul „Poveşti şi nuvele“ conţine toate nuvelele poetului precum şi două poveşti „Făt frumos din lacrimă“ şi „Frumoasa lumei“. Informaţii Pe timpul verei adminstraţia „Opiniei“ face abonamente lunare. In ţară, o lună iei 50 In străinătate o lună „ 2 50 Crima din Podul-lloaie. — Acum două săptămîni a încetat din viață în împrejurări cam curioase, în satul Spineni, din apropiere de Podul-lloaiei, femeea Casandra Dragan. Numita femee venise de cîteva zile din Coarnele-Caprei şi abia trecură trei zile la mijloc şi Casandra Dragan încetă din viaţă. Pentru moment nefiind nici-o bănuială la mijloc, s’a dat cuvenita autorizare de înmormîntare. Alaltăieri însă, parchetul a primit un denunţ prin care se spunea că femeea Casandra Dragan a încetat din viaţă, în urma maltratărilor suferite de la soţul seu, care locueşte în Coarnele-Caprei. Denunţul arată că acum două săptămîni Casandra Dragan, într’o Sâmbătă, reîntorcîndu-se acasă la soţul ei de la Protopop, unde fusese la munca cîmpului, a fost grav bătută şi maltratată de acesta. Orînduindu-se o anchetă, s’a constatat că femeea Casandra Dragan trăia rău cu soţul ei, ducând’o într’o continuă ceartă. In Coarnele Caprei ei erau consideraţi ca tulburătorii liniştei; nu era zi lasată de la Dumnezeu, cînd la casa lor să nu se audă ţipete şi răcnete şi nu de puţine ori Casandra a fost scoasă de vecini din mîinele barbarului soţ, un convins şi neclintit adorator al lui Bachus. Acesta nu se mai interesa de gospodăria şi de casa lui, căci îşi petrecea mai mult viaţa la cârciumă. Ca să scape de torturile la care era supusă, Casandra părăsi pe soţul ei şi se refugie la nişte rude din satul Spinoasa, cărora se jelui că nu mai poate avea traiu bun cu Ionică al ei, căci a făcut-o din om, ne-om! Nu trecu însă multă vreme şi soţul veni după ea, rugînd-o să se reîntoarcă la domiciliul conjugal şi promiţindu-i că va face să trăiască în cea mai deplină armonie. Casandra cedind stăruinţelor soţului iei se reîntoarse la Coarnele-Caprei, dar liniştea nu dură decât câteva zile şi Dragan nu-şi schimbă purtarea, căci vorba ceia „lupu’şi schimbă părul, dar naravul ba.“ Acum două săptămâni, după cum am spus, Casandra avu iarăşi o ceartă cu soţul ei, care o maltrată, cauzându-i mai multe leziuni. Nenorocita s’a dus la rudele ei din Spinoasa şi după cîteva zile încetă din viaţă probabil în urma leziunilor grave pe care le capatase. Faptul a trecut neobservat şi nu exista nici o bănuială. Acum în urmă parchetul fiind sezizat, a orînduit o anchetă hotărînd desgroparea cadavrului femeei Casandra Dragan. Ori după amiază d. dr. Al. Grossi, delegat din partea parchetului, împreună cu d. procuror Georges Scarlet, au plecat la faţa locului, pentru a face constatarea. Cadavrul numitei femei a fost desgropat şi se află într-o stare de aproape complectă putrefacţie aşa că cu greu se poate constata dacă cadavrul presintă sau nu leziuni. Ancheta continuă să se facă şi soţul femeei Casandra Dragan a fost supus la cercetări. La şcoala fiilor de militari din localitate sunt vacante 47 de locuri, înscrierile au început şi concursul de admitere va avea loc la începutul lunei August. Membrii consiliului de higienă al oraşului au fost convocaţi pentru măine seară Mercuri la orele 8 şi jumătate. D. Dimitrie Lăzărescu, ajutor de primar al comunei Podul Iloaei a reclamat autorităţilor că a fost grav maltratat de pîndarul de pe moşia d-lui Gutman. Comisiunea medicală compusă din d-nii d-n. P- Zossin, A. Grossi şi Al. Lambrior, se va întruni mîine din nou spre a constata starea mintală a maniacului Dimitrie Loghin, care a bătut pe un călugăr de la Mitropolie. Din Cîmpina ni se comunică veşti îngrijitoare asupra sănătăţei bătrînului B. P. Hajdeu. încă de Vineri la prînz d-sa a fost lovit de un al treilea atac de paralizie pierzîndu-şi conştiinţa. Duminică seara, starea sănătăţei d-sale a devenit foarte rea. Sîmbătă a fost scos puţin în grădina castelului, însă aproape iară cunoştinţă. In urma intervenţiei autorităţilor s’au luat riguroase măsuri de pază a averei d-lui Haşdeu. In ziua de 1 Octombrie a. c., se va face alegerea unui nou rector al Universităţei, deoarece la acea dată expiră mandatul d-lui G. Climescu. Următoarele schimbări s-au făcut pe ziua de ieri la primărie: D. Duca perceptor, a fost retrogradat şi numit registrator la percepţie, în locul d-lui Dimitrie Prasin. D. I. Vasiliu, omul de încredere al d-lui Pennescu, cel care sub trecuta administraţie liberală a fost prins de cîteva ori cu mîţa’n sac, a fost numit perceptor în locul d-lui Duca. Astăzi se vor mai face cîteva schimbări. D. Gusti va fi numit administrator al domeniilor comunei, iar d. Prasiner, şef mecanic în locul d-lui Tomescu. Comercianţii de băuturi spirtoase, din localitate, care de curînd au pus bazele unei societăţi, se vor întruni în ziua de 15 August, în vederea ţinerei unui congres. D. Z. Handoca va fi numit intendent al azilului de bătrîne „Elena Balş", din strada Romînă, în locul defunctului Al. Rădulescu Marius. D. Gh. Rădulescu, sub-directorul închisorilor a sosit azi dimineaţă în localitate. După amiază d-sa va inspecta penitenciarul central din localitate. D. Fântânaru, prim ajutor de primar, a plecat astăzi, întovărăşit de d. inginer T. Constantinescu, în inspecţia lucrărilor de captare de la Timişeşti. DIVOTOT — Eri femeia Maria Goldstein, din strada de Sus No. 87, vânzătoare de fructe, pe când se scobora în pivniţă, a alunecat şi căzând şi-a fracturat piciorul, căpătînd şi o gravă leziune la cap. Nenorocita femeie a fost dusă la spitalul israelit. — Eri a avut loc la cimitirul „Eternitatea“, inmormîntarea lui Bie Ştefăniu, proprietar din strada Tatarasi. — In mahalaua Lăutarilor poliţia a arestat pe Constantin Ciobanu, autorul mai multor furturi comise în localitate. — O nenorocire s’a întîmplat ori în dreptul bisericei lipoveneşti. Lucrătorii Ioan Banu şi Dimitrie Ciobanu, care lucrează la canalizarea Bahluiului, a căzut de pe o schele ; cel dintăiu şi-a fracturat o mînă şi coastele , iar celalt s’a ales cu picioarele rupte. Ambii au fost internaţi la spitalul israelit. — Azi dimineaţă la feredeul Fătu, din strada Florilor, a încetat subit din viaţă lucrătorul Ioan Neamţu.