Opinia, octombrie 1907 (Anul 4, nr. 257-281)
1907-10-26 / nr. 278
V 5 Kn m UUill Pf A JuAlmplarul ABONAMENTE Un an.....................20 lei 6 luni.......................10 * ANUNȚURI Un rînd în pag. UT 50 Bani » » » » IV 40 « ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Redacția sisi Administrația: Str. Stefan ce! fiare, 38. I Diretori : Gh. Ghibănescu și Lascar Antoniu An« IV. _*«. 278. Vinari 26 OctMarsS. 7 ----------------------------| Judecătorii ambulanţi Ziarele liberale ne-a pus în cunoştinţa mult aşteptatului proect de reformă al d-lui ministru de justiţie. Ceia ce prevedeam s’a îndeplinit, iar opera d-lui Stelian apare ca un produs al unui om politic nepregătit. De altfel nici nu ne puteam aştepta la ceva mai bun şi mai mult de la d-sa. Cuvîntul şi gestul său teatral din sala teatrului „Dacia“ că „ţăranii nu au justiţie s’au transformat astăzi, cînd se află în fruntea ministerului dreptăţei, într’un proect inform şi anodin’. Plecînd de la ideia de a se reforma justiţia ţărănească, d. Stelian ajunge la un'rezultat la care de sigur că''nici ]d-sa'singur nu s’a aşteptat :dezorganizarea justiţiei de ocoale. Dar, să analizăm, deocamdată în liniamente generale, proectul d-lui Stelian, aşa cum ni-l dau ziarele liberale, rezervîndu-ne dreptul de a reveni cu altă ocazie asupra lui, atunci cînd el va fi publicat în întregime şi în forma lui oficială. In mai multe articole publicate de noi cu privire la reforma justiţiei la sate, puneam ca criteriu, ca punct de plecare, instituirea de judecători ambulanţi, judecători cari să fie recrutaţi dintre magistraţii inamovibili şi cu întinsă experienţă în cestiunile juridice, sociale, agricole şi de legislaţie în general. Şi acest sistem al judecătorilor ambulanţi nu era ceva nou din punct de vedere al alcătuirei organizaţiei judecătoreşti, deoarece el există în Anglia de mult timp, dînd cele mai frumoase şi mai satisfăcătoare rezultate. Or, în ce consistă noul proect al d-lui Toma Stelian cu privire la reforma justiţiei ţărăneşti? Primul lucru prin care păcătueşte este tocmai neglijarea factorului celui mai important la distribuirea justiţiei, acestor milioane de ţărani cari nu au justiţie. Voesc să vorbesc de personalul din care se va recruta şi din care se va compune aceşti reprezentanţi ai justiţiei ţărăneşti. Pentru că, e îndeobşte cunoscut, că oricît de frumoase şi înalte ar fi principiile unei legi, dacă lipsesc oamenii care să le aplice, acea lege nu va putea să-şi producă efectele ei salutare. D. Toma Stelian, în loc de a pune în fruntea justiţiei ţărăneşti, oameni maturi, independenţi, experimentaţi şi cunoscători ai nevoilor sociale, economice şi juridice ale sate- nilor noştri, pune tineri începători, lipsiţi de experienţa necesară, care vor face practică pe spatele justiţiabililor lor ţărani, mai ales că, după cum arată proectul, competenţa judecătoriilor de ocoale este considerabil mărită. E adevărat că d sa pare a le asigura oarecare stabilitate, avansări pe loc; e adevărat că d-sa admite principiul judecătorilor ambulanţi, construire de localuri speciale la reşedinţă, dar toate aceste îmbunătăţiri materiale,nu vor avea nici un rezulde suetudine. Deci, o dispoziţiune inacceptabilă dela început Dar acolo unde proectul d-lui Stelian cade în o adevărată contradicţiune, este că, după ce decretează în mod principial stabilitatea judecătorilor, un fel de quasi-inamovibilitate, enumerînd condiţiunile numirei lor, la urmă’adaogă că: „numirile vor fi provizorii iar judecătorii numiţi nu se vor bucura de stabilitatea judecătorilor definitivi*!! Nu înţelegem: e contradicţie, sau obscuritate^ der text;! In fine, tocmai cînd proectul ajunge la atribuţiunea cea mai grea şi mai importantă a acestor judecători ai ţăranilor, aceia relativă la contractele agricole şi la reglementarea corupturilor anuale, proectul spune că „ei vor asista dacă vor fi solicitaţi şi dacă pot“!! Cum adică „dacă vor fi solicitaţi şi dacă pot“? Tocmai în asemenea atribuţiuni importante şi speciale intereselor marei mase a ţăranilor, proectul ar trebui să prevadă o obligaţiune, nu o simplă indicaţiune facultativă ! Un punct nelămurit este şi următorul. Proectul arată că: „competenţa judecătoriilor de pace a fost considerabil lărgă“. În acest caz, cu această competenţă mărită, diferendele dintre ţărani şi ţărani, sau dintre ţărani şi proprietari, se vor judeca în ultimă instanţă sau cu drept de apel? Şi atunci care este folosul judecătorilor ambulanţi, dacă ţăranul pentru a-şi dobîndi dreptatea, va fi nevoit iarăşi să bată drumurile şi să alerge iarăşi pe la tribunalele din oraş sau pe la curţile de apel, perzîndu-şi timpul banii şi nădejdea în justiţie? Astfel întocmit, proectul d-lui Stelian ne apare ca ceva pripit, lipsit de unitate, de logică în gîndire şi de maturitate politică. El nu denotă o largă concepţie la acela care l’a alcătuit. Parturunt montes, nascetur ridiculus mus Lascar Antoniu Revoluţia şi liberalii D. Sturza a declarat ca proectele guver- nului violează constituţia, dar că această uzurpare a pactului nostru fundamental e ‘ o consecinţă naturală a evenimentelor din primăvara aceasta. Greşala pe care o face d. Sturza o fac toţi liberalii. Revoltelor din primăvara aceasta ei le dau însemnătatea unei adevărate revoluţii, iar potolirea ei, cu tunurile de repetiţie, o socotesc drept o victorie a lor. Prin urmare suiţi pe baricadele răsvrătitei ei vin cu reforme cari necinstesc orice legi, orice dreptate şi proclamă abrogarea constituţiei şi o dictatură politică a lor. Liberalii se cred eroii acestei revoluţii şi ca şi în marea revoluţie franceză, ei cred că represintă o clasă socială care a reuşit să impute vederile ei, să se impute ca clasa de guvernământ după revoluţia pe care au tutul nostru Suveran, care va împedeca ca de la Dorohm dd.Mshi dinţi să mai azistim la un nou măcel, la o nouă perioadă de jale şi durere. Declaraţiile d-lni Stea In penultima şedinţă a Comisiei agrare primul-ministru a făcut, fără de nici un înconjur, două declaraţiuni de o importanţă extraordinară: d. Sturza a declarat că de multe ori Constituţia noastră a fost calcată şi că ea se calcă şi acum prin chipul anarhic cum a fost întocmit proiectul învoelilor agricole. D. Sturza a mai declarat că ţăranii au fost ucişi cu tunuri şi că, spre a da satisfacţie ţăranilor romă şi în viaţă, trebue sa sa voteze legi în contra spiritului Constituţiei. Primul ministru a confirmat deci că trăim în plină anarhie, căci nu poate fi dovadă mai patentă de anarhie, de cît atunci cînd un guvern impune proiecte de legi în contra prevederilor Constituţiei. In faţa acestor declaraţiuni categorice, în faţa hotărîrei ce a luat-o guvernul de a crea legi revoluţionare prin desfiinţarea Constituţiei, partidul conservator are datoria de a împedica realizarea acestui plan prin orice mijloace va găsi cu cale. Chestia agrară cere o bună şi urgentă rezolvire -asta ie sigur. Ţara şi proprietarii trebue să facă sacrificii pentru împlinirea acestei rezolviri—asta iar ie sigur. Dar să rezolvi chestia în mod brutal prin legi aşa de brutale că trebue să calci Constituţia spre a le pune în picioare— aceasta nu se poate. Nu se poate, fiindcă acele legi nu vor putea aduce roade bune întră cît spre a le creia va fi fost rutvoe să legiferezi anarhia. Situaţia, prin declaraţiunele d-lui Sturza, a devenit mult mai gravă decît în Martie trecut. Partidul conservator trebue să între în acţiune. CATEVA NOTE Monopolul circiumelor la sate, care va fi introdus în Aprilie viitor, va obliga pe învăţători să stea la tejghea şi să vîndă rachiu. Sistemul acesta al învăţătorilor-rachieri va desfiinţa celebrul examen al înaintărilor pe loc. O înaintare pe loc, în asemenea condiţiuni, va fi imposibilă ! * Proiectul de lege al Nebunetelor agricole prevede, între alte multe nerozii şi obligaţia pentru ţărani ca să cultive plante artificiale. Şi să facă cu ele,ce? Să le vîndă la modiste, pentru pălării. Altă întrebuinţare nu vedem. Ilustrul misterios Trupele teatrale cari cutreieră anceie oraşe de provincie, au autori cărora îi incumbă datoria de-a împlini, în aceeaşi prestaţie , cercetează dlimitarea zonei din P. Ioaei; împarte pămînturi comunale, manifestează dorinţi şi, şi este un ilustru necunoscut. Un bărbat cu o asemenea putere de muncă, înzestrat cu atîtea talente, n’a existat încă în Iaşi. Acum că există, nimeni nu ştie cum ie la faţă, dacă-i zice Vasile, Virgil sau Victor, dacă numele său, ie un pseudonim sau un nume adevărat. Cine este d. V. Palsoi ? De ce a fost plasat el în atîtea comisiuni, dintre cari una, acea pentru „manifestări de dorinii“, este prea delicioasă. Galeria cere să afle numele adevărat al ilustrului misterios. E o legitimă și curată manifestare de dorință pe care d. V. Paladi, comisionar de manifestări de dorinţi, nu o va putea refuza. Aşteptăm şi noi cu nerăbdare. Potrivit nouei legi a procedurei electorale, listele electorale se întocmesc de tribunale, şi nu de primărie. La clubul conservator din Iaşi, piaţa Unirei, funcţionează o comisiune care se pune la dispoziţia alegătorilor, pentru orice lămurire electorală, în fiecare zi de la oarele 5—7 p. m. OAMENI ŞI LUCRURI STAGIUNE . Astă-seară se dischid, mari şi largi, porţile teatrului nostru naţional. Scena o inaugurează pentru această stagiune una din puţinele noastre opere dramatice de reală valoare istorică şi literară în alaş timp, „Răzvan şi Vidra“ a nemuritorului Haşdeu. Va fi în acelaş timp o plăcere intelectuală pentru spectatori şi va fi îndeplinită o sacră datorie de omagiu pentru memoria unuia dintre cei mai de frunte cugetători şi scriitori ai generaţiunei trecute. Nu ne facem iluzii. Teatrul nu va fi inaugurat prin unul din acele spectacole senzaţionale şi emoţionante pentru toată lumea noastră iubitoare de artă şi în putinţă de a o răsplăti, de a o încuraja, a o însufleţi şi înfrumuseţa prin presenţa sa. Nu vom avea plăcerea estetică — de a vedea sala splendidă a teatrului ocupată de acel public elegant şi numeros care ia cu asalt locurile toate în anumite săli, la anumite representaţii ; nu vom vedea nesfîrşitul cortegiu de trăsuri ducînd lumea grăbită şi pasionată de artă, nici foaierul luat cu asalt de acea asistenţă care măreşte ea însăşi impresia de frumuseţe artistică, o nu! Şi facem aceste proorociri pe temeiul vechei experienţe şi cu convingerea că nu s’au mtîmpîat mari evenimente care să revoluţioneze nodul de a fi al marelui nostru public faţă de teatrul naţional, instituţiune modestă, cu prea puţine forţe dramatice de mîna întăiu, în neputinţă de a exercita o influenţă hotărîtoare sau o atracţie covîrşitoare, asupra publicului romînesc. Încercările de a determina curente de simpatii, necesare oricărui aşezământ na- Sanatoriile pentru neurastenici — Ce este un sanatoriu? — Mulţi confundă sanatoriile de tuberculoşi cu sanatoriile în general. E o greşală. Sunt sanatorii astăzi pentru tot felul de boli, cum sunt sanatorii pentru foarte mulţi cari nu sunt bolnavi. Sanatoriu! a intrat în modă. Ar fi o ruşine ca să nu fi fost măcar odată în viaţă într’un sanatoriu. Mai ales sanatoriul pentru neurastenici. S’a răspândit vestea că neurastenicii sunt în general intelectualii, oameni cari ostenesc cfecrul cu cetirea, cu munca intelectuală. Neurastenia se vindecă în sanatorii și sanatoriile dau deci brevetul de inteligență. — Mon cher.... am fost la Sanatoriul d-rului X! Excelent ! In cinei luni m’a făcut om! Eram neraustepisat pănă în măduva oaselor. — Și de ce dragă ? — Munca intelectuală, mă epuizasem în studiarea chestiei agrare (sau muncitorești, indiferent!). In fond sanatoriile sunt un fel de hoteluri in care dela portar pănă la bucătar serviciul e făcut de cătră medici. Bolnstivul dacă e bolnav trăește într’o atmosferă regulată de un aparat al doctorului Y , mănâncă supă cu o lingură inventată de doctoreasa Z, îşi şterge buzele după cupă, cu o hârtie a chimistului N , beii din pahare sistem cutare şi nu face omul nimic decât după preceptele profesorului M. Bineînţeles şi aparatul şi lingura şi hârtia şi paharul se plătesc în preţuri extraordinare. Şi mă rog de ce n’ar plăti? Cine sunt vizitatorii acestor hoteluri-spitale ? Toţi oamenii cărora ţicneriie doctorilor Y, Z, N şi M le merg de minune , ei singuri având o serie de frânturi la minte identic fobiilor sistemului d-rului M. Sunt ani de atunci, am servit şi eu câteva luni într’un sanatoriu din Elveţia, ţineam loc vremelnic unui coleg al meu dr. Rosselet. Ah! ce muşterii am mai avut ! Era un serviciu delicios, dar nu l’aş recomanda colegilor—numai dacă n’ar avea ei singuri nevoie de puţin tratament. Aşa, aveam, în apartamentul întăi—era un sanatoriu foarte luxos—pe un nobil rus, un om îa toate minţile, cult, inteligent dar care îşi spală de cinci-zeci de ori pe zi mîinile — îi era teamă să nu se otrăvească. Mă duceam adeseori în odăile lui unde eram bine venit căci vorbeam ruseşte şi într’un interval de jumătate de oră îşi spăla cel puţin de 10 ori mîaile. Avea cea ce numeau medicii la folie du toucher. Şi medicul meu şef îşi apăra şi el de vr’o sută de ori mînile pe zi,— dar el o făcea din punctul de vedere al ştiinţei — îi era teamă să nu se infecteze. îşi găsise rusul, doctorul, n’am ce zice, şi întradevăr a eşit vindecat din sanatoriu, câştigase încă o boală de la un vecin al său. Acesta avea mania furatului. Era ca un corb, tot ce vedea strălucitor îi şterpelea imediat. Ei bine, rusul cu mania lui de a nu murdări, fura totuşi, dar avea îngrijirea să’şi spele mînile în urmă. Şi mai aveam un alt client, un ameri cîiBăr ,"'r" mi rni~