Opinia, ianuarie 1908 (Anul 5, nr. 328-351)

1908-01-28 / nr. 349

5 Mii Exemplara! ABONAMENTE :5 Mii Exemplara! ---------- & ANUNȚURI : Un an.....................20 lei 6 iutii..... 10 * Un rînd în pag. » » » » ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN ssesmsm^mmmm fiedactia si Administrația: Str. Stefan cel Mare, 38. J DIRECTOR!: Gfî. GhîfeănCSCU ȘÎ laSCâf RotOHÎU f ^ Anul V.- Re. ZA9. Marți 29 Ianuarie 1908 ,The right man in the right place“ Entuziasmul, încrederea şi graba cu care a fost prinită ideea înfiinţărei partidului conservator democrat , numeroasele adeziuni — ce sosesc neîncetat din toate părţile şi din toate păturile sociale—arată cît era de dorită noua îndrumare politică şi cît de bine corespundea unor adevărate cerinţi sociale. Toţi cei cari sufereau de presiunea acelei atmosfere încărcată de prejudecăţi şi de privilegii, au aclamat, ca un semn de liberare, era nouă care li se arata, datorită d-lui T. Ionescu şi care deschidea un orizont mai larg, mai vast activităţei şi ideilor lor. Ei au înţeles că, pentru ca partidul conservator să poată intîmpina nevoile timpului, trebuie să aibă legături trainice cu toate păturile sociale şi să nu neglijeze, mai cu seamă, masa cea mare a democraţiei. Prietenii noştri de eri, cari nu au simţit, sau nu au vrut să simţească importanţa acestui curent îşi dau seamă prea tîrziu de pierderile ce le încearcă din nesocotinţa lor, şi, spre a-şi alina necazul, cred că distrug puterea ideei, negînd existenţa ei. Ei merg chiar pînă a contesta formula de grupare a noului partid. Unii, în neştiinţa lor, cred că, a fi conservator şi democrat totodată, e un paradox. Aceste idei sunt, desigur, rămase încă de pe vremurile claselor privilegiate — atunci cînd clasa boerească îşi rezerva singură dreptul de cîrmuire, nedînd alte drepturi poporului, decît de a se supune. Intre ideia de conservator şi democrat însă există o legătură firească, căci, dacă cuvîntul conservator înseamnă a păstra mai mult formele sociale şi datinele unei ţări de sigur că din acest punct de vedere cel mai statornic e la noi ţăranul , el ne-a păstrat ţara, tradiţiunile, obiceiurile şi credinţele strămoşeşti, cu toate vijeliile timpurilor atît de grele prin care a trecut. Cu atît mai mult, ne incumbă nouă, sarcina clasei diriguitoare, de a asigura desvoltarea ei. Dacă pînă acuma, poporul, cu puţina cultură ce o avea, şi numai prin rezistenţa şi iubirea lui de neam, ne-a putut păstra patrimoniul strămoşesc, de acum înainte trebuia luminat cît mai mult pentru ca să nu rămîe pe calea progresului, în urma celorlalte naţiuni, căci pe zi ce merge, lupta economică devine tot mai aprigă. Să ne ferim însă de demagogismul primejdios al amăgitorilor şi iluzioniştilor, teoreticiani fără experienţă şi fără o cunoştinţă îndestulătoare de condiţiunile ţarei noastre cari ar dori să încerce reţete şi formule prea noi de care au ştiut să se ferească ţările cu o desvoltare socială mult mai înaintată decît a noastră Deoarece forma constituţională face să emane puterea guvernului de la naţiune, prin voturile exprimate de alegători, este trebuinţă de a ridica această masă a alegătorilor, de a îngriji de educaţiunea ei politică şi socială în principiile conservatoare democratice arâtîndu-i lămurit drepturile şi datoria ei, ca devenind cît mai conştientă să se poată feri de primejdia făgăduelilor incoherente ale apostolilor moderni. Deci noi nu trebue s’o neglijăm, s’o despreţuim şi nici s’o incriminăm dacă în rătăcirea ei se lasă prea uşor ademenită de linguşitori. Constituirea partidului conservator democrat, corespundea clară unei necesităţi vitale a acestei ţări; pentru întruparea acestei mari idei trebuia şi un mare om politic. D. Take Ionescu, cu experienţa şi prevederea adevăratului om de stat, cu mintea şi inima deschisă la toate nevoile timpului, a înţeles, în urma întâmplărilor din Martie trecut, că partidul conservator pentru a merita numele său nu trebue să fie un partid de reacţiune, ci un partid de progres cumpănit şi spornic, să nu oprească ca un zagaz mersul acestui neam, dar să-i înlesnească calea lină spre progres, păstrînd legăturile cu trecutul. Aceasta ar fi menirea partidului conservator, iar nu cum şi-ar închipui unii: păstrarea egoistă a privilegiilor de clasă sau şi mai mult, încă, privilegiilor de familie. Dr. Hurmuzescu profesor universitar Primul articol al numărului nostru de mîne intitulat TAKE IONESCU va fi semnat de ilustrul nostru colaborator Caragiale. întrunirea de ieri La clubul conservator din Iaşi au mai fost întruniri entuziaste, dar una la fel cu cea de ieri seara, n’a fost încă la clubul nostru din Piaţa Unirei. Noua acţiune politică a domnului Take Ionescu, a fost primită la Iaşi cu un entusiasm, care a dovedit cu cîtă căldură şi cu cît real devotament au fost îmbrăţişate ideile şi acţiunea şefului partidului nostru. Toate saloanele clubului erau ticsite. Apariţia la tribună a d-lui A. A. Bădăreu, care a ţinut un mare discurs politic, a fost salutată cu delir, iar discursul însuşi a dat loc la deservaţiuni şi la călduroase aprobări. V . N. Cananău, care a fost ales vice-president, a ţinut un frumos discurs şi declaraţiile sale de devotament pentru noua politică, au fost călduros aplaudate de adunare. In numărul de astăzi vor găsi cititorii o bogată dare de seamă a sărbătoarei de ieri. Căci a fost sărbătoare, mare şi înălţătoare: laşul conservator, laşul entusiast, au pus temelie nouei politici a d-lui Take Ionescu ; au pus-o cu căldură şi entusiasm şi cu încredere sigură putem privi spre viitor: el este al politicei lui Take Ionescu. Presidents de onoare D. N. Cananău, fruntaşul nostru prieten, a propus ieri, în adunarea clubului conservator, proclamarea d-lui Take Ionescu ca president de onoare al clubului conservator din Iaşi. Propunerea a fost primită cu mare entusiasm. Este o mare cinste pentru laşul conservator ca, în momentele de faţă mai ales, locul de cinste în club să-l aiba acela, asupra căruia sunt aţintite actualminte toate privirile , acţiunea politică a căruia a fost călduros îmbrăţişată de întreaga ţară. Este o mare cinste pentru noi şi clubul conservator din Iaşi se mîndreşte cu presidentul seu de onoare. Take Ionescu iubeşte laşul. Nimeni ca el n a făcut atîtea sforţări uriaşe spre a rădica tot mai mult nivelul cultural al laşului. Take Ionescu este unul din cei mai înfocaţi apărători ai intereselor Moldovei. Alegerea lui Take Ionescu ca president de onoare al clubului conservator din Iaşi cinsteşte, deopotrivă, clubul şi Iaşul. Să trăiască presidentul nostru de onoare ! Discursul D-lui AI. A. BADAREI! întrunirea conservatoare de aseară —Darea de seamă complectă în privinţa complectărei organizaţiunei. Poate nici odată clubul conservator din Iaşi, n’a cuprins atîta mulţime şi n’a văzut desfăşurîndu-se atîta entuziasm ca în întrunirea de aseară. Nu vom insista în această privinţă, căci toţi acei care se interesează de mişcarea politică a Iaşului, recunosc că a fost cea mai splendidă întrunire pe care au văzut o vreodată, în clubul ei, o organizaţie politică. Vom trece imediat la expunerea celor petrecute. Cel dintăi care a luat cuvîntul a fost d. Alexandru A. Badareu. Iată în substanţă cele spuse de iubitul fruntaş al Iaşului : Iubiţi prieteni, V’am convocat pentru ca să luaţi act de unele lucruri petrecute şi pentru ca să procedaţi la noua noastră organizare. Desigur că se impune o explicaţiune a importantului eveniment politic petrecut şi care probabil va deveni un eveniment istoric,—incontestabil c& 80 impune o explicare a desfacerei fuziunei. Fuziune ! Ce curios nume pentru o organizare politică. Atît de greu era botezul nouei organizaţiuni ce s’a făcut prin înţelegerea dintre d-nii Carp şi Cantacuzino încît,— exemplu poate unic în Europa,—nouei organizaţiuni nu i s’a putut găsi un nume şi toată lumea denumea partidul conservator întregit : partidul fuziunei. Acea fuziune s’a făcut şi mulţi din noi am făcut tot ce ne-a stat prin putinţă pentru ca ea să poată dura. Este drept că unii s’au arătat sceptei de la început. Este drept că ea prezintă mai cu samă în Capitală, un tablou original şi dacă nu v’aşi putea spune despre cele petrecute în Bucureşti în cursul lunei Decembrie, vă pot spune însă cu siguranţă cele ce petreceau în Octombrie, pe vremea curselor cînd, devedeai două personalităţi politice care nu se salutau, puteai să afirmi cu siguranţă că ele fac parte din fuziune. I . Contra d-lui Take Ionescu Partidul conservator sufere de o grea boală şi fuziunea însăşi este rezultatul acelei boli. Pe lîngă alte mari neajunsuri de care a avut să sufere acest partid, în 1895 apare chestia Take Ionescu, care mai tîrziu devine chestia takismului, pentru ca în cele din urmă să devie chestia democratismului. Căci de atunci încoace toată acţiunea acelora din directiva partidului se reduce la a diminua, dacă nu chiar a desfiinţa, pe Take Ionescu. Nimeni nu neagă acum ca şi mai înainte că s’a făcut totul pentru a reduce influenţa lui din partid. Fuziunea din 1900, guvernarea din 1904, unde după 6—7 luni a început în sînul guvernului o acţiune contra d-lui Take Ionescu, apoi acel punct culminant —exemplu unic poate în întreaga lume—, al cartelărei partidului liberal, guvernului liberal şi a unei părţi din partidul conservator, pentru ca printr’o campanie de canibali să distrugă politiceşte pe Take Ionescu, toate dovedesc perseverenţa în a combate cînd pe d. Take Ionescu, cînd pe prietenii lui. Şi acest lucru continuă şi în toamna anului 1905 şi în primăvara anului 1907, cu ocazia cădarei partidului conservator de la putere. Şi, s’o spunem curat anarchia de atunci în directiva partidului, a paralizat acţiunea guvernului şi a provocat neputinţa de a înfrîna din primul moment răscoalele. O nouă fuziune are loc odată cu o abdicare, dacă nu de la tron, dar de la şefia partidului. Acea fuziune se face fără cooperarea d-lui Take Ionescu, fără consultarea d-sale. Fuziunea se făcuse din cauza d-lui Take Ionescu şi contra d-lui Take Ionescu. Sperau unii că lucrurile se vor schimba, că sistemul de pănă acum va fi modificat. S’au înşelat. Nesocotit mereu, d. Take Ionescu n’a fost macar consultat atuncea cînd partidul conservator urma să’şi prezinte soluţiile sale în chestia agrară şi d. Take Ionescu află de conţinutul proectelor în această chestiune ca oricare membru din comitetul executiv al partidului fuzionat. Este drept însă că într’o singură chestie n’au putut să nu’l consulte , în chestiunea întreprinderei campaniei pe tema programului agrarienilor. Atunci n a mai fost chip să nesocotească valoarea, preponderenţa omului nedreptăţit atîta amar de vreme; ei ştiau bine că orice s’ar întîmpla, chiar cu preţul sfirşitului vieţei sale politice, Take Ionescu nu se va preta la provocarea de noui dezordini, pentru a împiedeca realizarea unor măsuri de îndreptare indicate de nevoile timpului. Pentru armonie Am încercat totul spre a face ca să se evite conflicte între cei fuzionaţi, căci ne spuneam, poate că o schimbare în dispoziţiunile nouilor tovarăşi se va produce, poate că întîmplările acelea erau dea rezultatul vitezei cîştigate şi că patimele deslănţuite nu ajunsese încă la complectă inerţie! Am insistat şi am reuşit ca dl. Take Ionescu să adere la programul d-lui Carp, dar am obţinut de la şeful partidului conservator ca acesta să recunoască în mod lămurit, printr’un semn exterior vădit, rolul preponderent şi deosebit al d-lui Take Ionescu în partid şi să primească din programul acestuia proectul băncei agrare. Am venit la Iaşi şi am spus atât cît puteam spune, ce însemna acea înţelegere intervenită între şef şi d. Take Ionescu. Imediat, într’o anumită presă conservatoare, au apărut comunicate, nu în contra mea și în contra d-lui Take Ionescu, ci în contra ziarului «Adevărul» în care comunicate se nesocotea complect realitatea faptului. Sentimentele celor de la directiva partidului nu se schimbase dar , din contra, ele aveau să continue şi să culmineze în refuzul de a recunoaşte ca preşedinte activ al clubului conservator din Suceava pe d-l Take Ioaescu, după ce acelaş club hotărîse preşedenţia de onoare d-lui Carp, şi în cunoscuta alegere de la clubul conservator din Capitală. Şi cînd, cu acea ocaziune, am văzut oameni de tactul d-lui Marghiloman, uitînd acele calităţi care făceau caracterul personalităţei lor, pentru a da frîu liber patimilor şi cînd am cunoscut rezultatul întrevederei dintre d-nii Carp şi Take Ionescu am înţăles cu toţii că lupta aceasta trebue să se termine, căci ea ameninţa să paralizeze întreaga acţiune bine făcătoare pentru mersul lucrurilor publice, pe care ideia conservatoare trebue să o exercite în ţară la noi. Acum mai mult decît ori cînd ideia aceasta conservatoare are nevoe de sprijin, pentru a putea lupta contra tendinţelor anarhice, care au eşit acum din cercul concepţiunilor şi al ideologiei, spre a întră în domeniul acţiunei şi al faptelor. Lupta aceasta terminată, prietenii d-lor Carp şi Cantacuzino vor putea să-şi desfăşoare în linişte acţiunea lor pentru răspîndirea simţimîntului ordinei, dar şi noi vom avea ocaziunea să ne arătăm vrednicia şi să îndeplinim misiunea importantă de a pune frîu pornirilor nesănătoase şi curentelor anarchice ale adversarilor noştrii naturali. Acţiune Personală ? Unii se încăpăţinează a susţinea ca acţiunea ce se încheagă astâzi fila0»lUcrarea personală 10 făcută in scop de a susţinea strădănuintele unui pretenţios. Dar se poate vorbi serios de aşa ceva ? Văzutu-sa cîndva în ţara romînească ca o imensă majoritate a unui partid să urmeze, într’un avînt extraordinar, pe un om astfel încît organizaţia oficială a acelui partid să apară minusculă faţă de noua organizare ? Şi tăria organizaţiei conservatoare care îl urmează pe d. Take Ionescu nu poate să nu fie nerecunoscută. Aceasta o recunosc noii noştri adversari şi caută chiar s’o explice. Astfel d. Marghiloman găseşte că + Xi jjCa la Robiie căutată în sentimentul de politeţă pe care mulţimea conservatoare ţine să’l arăte faţă de d. Take Ionescu. Acei conservatori cari au entuziasm îl urmează pe d. Take Ionescu nu sunt decît nişte oameni politicoşi. Atît de politicoşi sunt aceşti prieteni ai d-lui Take Ionescu , cit aţi văzut dăunăzi că erau să’i şi dărime casa. Pănă acum în ţările cele mai civilizate, nu s’a văzut încă fenomenul extra-ordinar ca oamenii entuziaşti să urmeze în totul activ-politică a cuiva din simpla po-Lucrul acesta s’a putut întîmpla numai in fericita Românie, aşa cel puţin spune d. Marghiloman! Dar dacă nu e de cit o chestie de politeţă la mijloc de ce se tem atîta de a.lake Ionescu ? De ce timp de 10 ani şi-au paralizat complect acţiunea lor şi nu s’au ocupat de cît de faptul de a impedica pe membrii partidului conservator de a fi politicoşi cu d. Take Ionescu ? * Explicaţia aceasta nu este decît şi urmare a unei alteia pe care caută s’o dea însuşi d. Carp, faptului că enorma majoritate a partidului îl urmează pe d. Take Ionescu. D-sa atribue acest lucru recunoştinţei partizanilor pentru lucrurile ce le-a dat în răstimpuri d. Take Ionescu. Se înşală. Nu acest lucru explică aceia ce a surprins atît de mult pe foştii noştri prieteni şi desfacerea fuziunei, între altele, va servi spre a se distruge o calomnie ce plana asupra oamenilor care fac politică la noi, că poţi obţinea totul de la dînsul prin cumpărare de conştiinţe. Se va dovedi că nu-i adevărat că omul poate fi cucerit prin ceea ce-i pui în palmă, ci că el poate fi câştigat, definitiv cîştigat, cînd te adresezi sufletului. Şi d. Carp se va convinge cu siguranţă că nu se poate în ţara romînească cîştiga partizani prin autoritatea guvernului numai şi prin cumpărare de conştiinţi, căci chiar de va forma un guvern, d-sa nu va guverna. E personală acţiunea ce se face în jurul d-lui Take Ionescu? Oare acest fruntaş reprezintă pentru partidul conservator numai o personalitate oarecare ? Nu. Pentru ţara-i ca şi pentru partid el este un simbol, simbolul omului de guvern şi al omului de guvern în numele ideiei conservatoare. Omul de guvern Intrat de tînăr în partidul conservator, Take Ionescu a Intrat de-a dreptul în statul major al acelui partid. Cine a făcut mai mult decît dîn- sul, lucrare cu adevărat conservatoare? Posta la el calcul, preocupare personală, sau dragoste adevărată şi convingere adîncă a necesităţei triumfului ideiei conservatoare? Chemat în 1891 de şeful partidului şi de strălucitul Al. Lahovary,—care dacă ar fi trăit ar fi fost cu siguranţă succesorul lui Lascar Catargi şi poate cu mult cursul evenimentelor din lăuntrul partidului ar fi fost modificat,— Take Ionescu a fost introdus de-a dreptul^în minister, şi’i s’a recunoscut valoarea şi dreptul în preponderenţa partidului. De ce atunci cei doi fruntaşi ai partidului conservator şi ai ţărei s’au adresat la drake Ionescu ? Ca să anihileze elementele importante din statul major al d-lui Carp ? Nu, căci guvernul din 1898 a cuprins ambele elemente conservatoare şi s’a reuşit atunci a se închega acel mare minister conservator, care a fost atît de folositor ţărei şi partidului. Cum îl priveau pe Take Ionescu acei însemnaţi barbaţi ai ţărei ? Sentimentele lui Lascar Catargiu erau cunoscute, dar se poate spune că acele sentimente se produceau la o vrîstă poate înaintată şi deci supusă influenţei unor anumite dispoziţiuni. Dar nu tot astfel se poate spune despre Alex. Lahovary, care în 1896, intr un moment în care partidul era decimat de multe rele, scria din Paris, intre altele: „Pîna atunci, la împrejurări mai grele,dacă doriţi a ţinea samă de părerea mea, eu cred că ar fi bine să luaţi avizul lui Take Ionescu, care este de sigur un cap bine constituit, "o inteligenţă rară şi un temperament politic de prima ordine“. Această dragoste ce i se arata era oare iarăşi rezultatul unui capriciu? Corespuns la Take Ionescu aşteptărilor? Răspunsul este în inimele d-voastre şi cu cît Take Ionescu punea în serviciul cauzei conservatoare marile lui însuşiri, cu cît el capata mai mult ascendent în ţară şi în partid, cu atît sporea şi numărul duşmanilor săi. E o boală veche, care trebueşte vindecată, boala teribilă care roade partidul conservator, boala de a împina Partciparea la directiva partidului, a altora decît a conservato-