Opinia, noiembrie 1908 (Anul 5, nr. 574-597)

1908-11-25 / nr. 592

ca Ministrul să fie un jurisconsult de samă. Acest lucru se spune şi în Re­gulamentul organic, prima constituţie pe care ne-au dat-o boerii sub influenţa ru­sească, la 1832. In acest Regulament se zice, în adevăr, că interpretarea legei cu drept de autoritate nu se cuvine de­cît obşteştei obişnuitei adunări. Ei bine, cu toate acestea, marele logofăt al drep­­tăţei de astăzi a adresat, precum ştiţi, o circulară unei Curţi de apel, spre a-i arăta modul cum ea trebue să judece. Iată deci un ministru antireglementar, anticonstituţional, şi aş putea chiar zice antideluvian. (Rîsete, aplause foarte fur­tunoase şi prelungite). Nu mai tărziu de­cît ieri întîmplarea a voit să pot arunca o privire asupra noului proiect de lege, care se pregăteşte pentru modificarea unora din dispoziţiile actuale ale legei organizărei judecăto­reşti. Acest proiect, pe lîngă părţile bune ce poate să aibă, cuprinde mai multe a­­nomalii cari caracterizează spiritul retro­grad al autorului lui. Voiu cita numai două din ele. Se înfiinţează patru inspectori judici­ari, cari vor fi gras plătiţi şi cari vor fi inamovibili (dacă reforma va fi durabilă, ceea ce este îndoelnic, chestiunea fiind foarte controversată). Aceşti inspectori au, între altele, misiunea de a priveghea modul cum judecătorii aplică legea, re­ferind Ministrului şi arătînd în acelaş timp modurile de îndreptare. Aceasta însem­nează, pentru cine ştie a ceti printre rînduri, că judecătorii cari nu vor judeca după cum înţelege Ministrul, vor fi rău notaţi, şi de­sigur vor fi avuţi în vedere la înaintare. Această reformă, dacă se va realiza, atinge principiul inamovibili­­tăţei, cu care cu drept cuvînt se făleşte partidul conservator. A doua modificare prevăzută prin a­­cest proiect, consistă în rînduirea unui tribunal disciplinar, din care face parte şi Ministrul care dă pe magistrat jude­­căţoi. El îl urmăreşte pentru abateri şi tot el îl şi judecă. Aceasta este ne­mai auzit şi ne reaminteşte, de tristă memo­rie, timpurile de altă dată, cînd Domnul era şi legislator şi judecător suprem, un fel de Curte de Casaţie. Iată reforma li­berală care este la ordinea zilei! (A­­plauze). O lege atît de proastă n’a fost încă propusă de nimeni, şi n’ar fi fost, de bună samă, făcută nici de ministrul Gre­­ceanu ! (Aplauze furtunoase cari ţin peste o minută). Toate acestea ne dovedesc un lucru, şi anume : că guvernul îşi face pachetele. Descompunerea lui începuse înainte chiar de a veni la putere, dacă pot să mă ex­prim astfel. (Aplauze). Cine însă îi va lua locul? Take Ionescu, pe care şi Bo­toşanii, după ţara întreagă, îl sărbătoresc astăzi, a zis într’una din frumoasele şi nu­meroasele sale cuvîntări*. Guvernul este al celui mai tare, şi ţara nu poate fi de­cît a acelui care are ţara cu el“, şi el are ţara cu el pentru­ că întrupează toate as­­piraţiunile ei. (Aplauze foarte numeroase). închin deci acest pahar, şi-l beau pînă la fine, din toată inima mea, în prosperi­tatea viitorului guvern conservator-demo­crat, care în curînd va avea a cîrmui a­­ceastă ţară, spre binele şi fericirea ei. (Aplauze prelungite şi furtunoase). I. L. Caragiale. Vă mărturisesc că pe mine m'a atins în suflet dragostea care o văd aci în mijlocul d-voastră şi cînd văd că cu dragoste mă chemaţi. Nu tre­buie să uit că dobîndesc această onoare ilustrului nostru şef, care a venit la mine, m’a luat şi mi-a zis : „vino cu noi şi te arată“. Şi am venit, cu cea mai mare sinceritate şi dragoste. Să trăiască botoşănenii cu statul major, să trăiască Take Ionescu, căruia îi datoresc multă recunoştinţă. D. Take Ionescu. Bea pentru partidul conservator democrat din Botoşani şi pentru d. Const. Ghyka-Deleni. Mi s’a făcut o primire pe care nu vom uita-o nici­odată. Mărturisesc că d-voastră a­ţi jucat un rol hotărîtor, a­­tunci cînd era vorba de a renunţa la viaţa politică. Dorisem ca transformare să se facă în sînul partidului conservator şi n’am a­­vut nici­odată gîndul să sparg partidul şi să iau cu mine partea cea mai valo­roasă. In acel ceas am mers în această parte a ţărei, unde nu­­numai­ munca şi inteligenţa, dar şi tradiţia seculară con­servatoare e adine înrădăcinată. Aci, de unde a pornit ideia conservatoare, am venit să adaog şi ideia de democrati­zare a partidului şi cînd am văzut entu­ziasmul cu care a fost primită ideia, m-am convins că ea va triumfa. Mi-aduc aminte de primirea sinceră de acum doi ani, şi azi ca şi atunci, vă găsesc pe aceiaşi ; nici unul nu lipseşte dintre voi. Toţi foştii reprezentanţi în parlament, care au aparat ideia conser­vatoare, sunt între noi. Dacă oamenii nu lipsesc,^ce mizerabilă ar fi explicaţia că aceasta s’a făcut din capriciul unui sin­gur om. Am avut darul de a vă cunoaşte. Nu sufăr de o falsă modestie, n’am avut da­rul să vă schimb, ci să vă pricep. Am priceput tainele inimei voastre şi n’am făcut altă-ceva de­cît să dau expresia conştiinţei d­vilă şi am convingerea că triumful va fi al nostru. De aceia vă zic: Aţi fost hotărîtori în conştiinţa mea, veţi fi şi hotărîtori în conducerea partidului nostru. Să trăiască botăşănenii. Să tră­iască d. Const. Ghyka-Deleni. (lungi şi îndelungate aplause şi urale). D. Bellu (Roman). Arată că partidul conservator-democrat se găseşte în faţa a două partide, ce -şi zic istorice şi a avut meritul, de­şi tînăr, să le respingă cu o crudă ironie. Avem un ideal măreţ şi un şef iubit şi stimat de ţara întreagă * Telegramele de adesiune După terminarea tupasturilor, d. C-tin Ghika-Deleni, preşedintele clubului con­servator-democrat din Botoşani, dă citire unui mare număr de telegrame, venite din toate părţile ţărei. Iată cite­va din numeroasele telegrame: D-lui C. Ghika-Deleni „Depeşa voastră îmi măreşte şi mai mult părerea de reu, dacă nu pot veni la serbătoarea politică, pe care o aştept de o lună pentru a bea deseară la ban­chet pentu Botoşani, al cărui semnal de luptă a precedat totdeauna isblnda. Nicăeri în ţară nu se vede mai bine legătura dintre conservatorism şi demo­craţie, dintre tradiţia faptelor istorice şi idealul ori­cărei politice naţionaliste şi de progres. Azi mai mult ca ori­cînd numele Ghica este un simbol. C. Disescu.* Domnului Take Ionescu Comitetul executiv al partidului con­servator-democrat din judeţul Constanţa, convins că numai d-voastră şi numai de la partidul conservator-democrat ne vor veni libertăţile noastre şi egalarea în drepturi cu fraţii noştri din patria mu­mă, vă urăm să trăiţi ani mulţi ca să conduceţi partidul conservator democrat la limanul dorit. Să trăiţi pentru binele patriei şi înăl­ţarea mai sus a neamului romînesc. Să trăiască conservatorii democraţi bo­­tăşăneni, care vă serbătoresc azi : Traian Fortun, dr. Zisu, N. Simionescu, S. Petrescu, A. Tariţa, S. Ionescu, T. Nichilescu, dr. Kirviano, I. Mihai, Iri­­mescu, Ali Ritza. * D-lui C. Ghyka-Deleni. Nu pot să vă spun cît de mult regret că nu pot lua parte la măreţul banchet ce daţi în onoarea ilustrului nostru şef, Take Ionescu, dar cu gîndul, cu inima, cu tot sufletul, sunt în mijlocul Vostru, iubiţilor fraţi de luptă. In numele conser­vatorilor democraţi romanaţeni, vă feli­cităm pe voi din vechea cetate conser­vatoare botoşineană, că daţi semnalul de luptă şi­ de strîngerea rîndurilor împre­jurul iubitului nostru şef şi pentru mul­ţumirea voastră vă împărtăşesc asigura­rea că şi Romanaţii între alte multe, este o cetate conservatoare democrată. Să trăiască iubitul nostru şef, să trăias­că conservatorii-democraţi botoşineni. Să trăiască conservatorii-democraţi din în­treaga ţară. Paul Brătăşanu, preşed. partid, cons.-democrat din Romanaţi* Deşi împedecat de împrejurări de a nu veni la Botoşani, mă consider totuşi în mijlocul d-voastră, unindu-mă din inimă şi suflet la strigătele tuturor de trăiască Take Ionescu, şeful partidului conserva­tor-democrat.­ ­ Ştefan Negruzzi Au mai telegrafiat: Clubul Con­servator din Medjidia, din Cerna­voda, Galaţi, G. Ventura (Bucureşti), G. G. Miclescu, dr. Petrini-Galatz, Gh. M. Prilogeanu, Bottez, farm. (Şte­­făneşti), N. Quran (Craiova), etc. * S’a mai primit următoarea tele­gramă din partea d-nelor din Roman: D-lui Take Ionescu. Cu gândurile şi inima noastră sun­tem la Botoşani, unde astă­zi eşti sărbătorit. Iţi strigăm cu mîndrie să trăeşti, alesul judeţului nostru. Aneta Czunin, Maria Miclescu, Ma­ria şi Manuela Bogdan, Margareta Bogza, Eleonora Buzuianu, Olimpia Stan, Emilia Bellu, Caleras Col. Bo­­erescu, Natalia şi Democraţia dr. Souly, Elena N. Tăutu, Victoria Roiu, Aglae Pavalachi, Sofia Teohary, Ru­­xanda Balais, Ortansa dr. Riegler, Maria C. Cantacuzino. Banchetul a luat sfirșit la oarele 12 noaptea, în mijlocul celui mai mare entuziasm, după care conmen­­senii s’au dus la clubul conservator­­democrat. ÎNTRUNIREA A doua zi, Duminecă, a avut loc în sala Teatrului Popovici grandioasa întrunire. De dimineaţă încă s’a observat o mare şi neobişnuită mişcare în oraş. Cu trenul de dimineaţă au sosit ia­răşi numeroşi delegaţi. Încă de la ora 1 şi jumătate după amiază, sala teatrului Popovici era arhiplină de lume. Delegaţii au luat loc pe scenă. La orele 2 şi jumătate, d. Take Io­­nescu, şeful partidului, însoţit de d-nii: Al. A. Badareu, Toma Căm­ă­­răşescu, N. Xenopol, Toma Ionescu, dr. Manolescu, Titulescu, Ghica De­­leni, Silion etc, şi-au făcut apariţia în sală. Tunete de aplause şi nesfîr­­şite urale au salutat sosirea şefului şi a fruntaşilor partidului. D. C. Ghika-Deleni, care e proclamat preşedintele întrunirei, deschide seria cu­­vîntărilor zicînd : Împrejurările grele prin care a trecut ţara au adus o mare schimbare politică. Nu vreau­­să insist asupra acelor îm­prejurări. La guvern, ca şi în opoz­ţie, liberalii n’au reuşit mai bine. S’ar fi pu­tut face reforme mai bune, dar n’au re­uşit să le realizeze. Toate speranţele s’au pus în partidul conservator-democrat, con­dus de înţeleptul nostru şef d. Take Io­nescu. Mă folosesc de această măreaţă întrunire pentru a mulţumi celor vechi care au urmat steagul, ca şi celor noui. In partidul conservator-democrat, după cum nu ne deosebim de familie, nu ne deosebim de idei. Să trăiască partidul conservator-demo­crat. Să trăiască iubitul nostru şef Take Io­nescu (aplause), D. P. Moruzzi. Asigurăm pe iubitul nostru şef de perseverenţa noastră şi dragostea noastră nemărginită. D. Moruzzi face un mic istoric asupra Împrejurărilor din Martie anul trecut şi zice că nimeni n’a avut prevederea de cele ce aveau să se întâmple. Unul sin­gur a avut prevederea ; acela a fost d. Take Ionescu. D-sa a propus atunci“ceia­ ce liberalii au făcut acum pe urmă : cassa rurală. Dar d. Take Ionescu a fost oprit din loc şi banca nu s’a făcut. Dacă ea s’ar fi votat atunci, nu s’ar fi întîmplat răscoalele din 1907. Suntem în secolul al 20-lea şi lucru curios, în ţară la noi există încă obiceiuri din evul mediu. Moş­tenirea de la tată la fiu s’a stabilit ca o ereditate. Dară a fost Napoleon cel mare trebuie numai de cît să fie şi Napoleon cel mic ? Am avut pe marele Brătianu; apoi ur­mează că numai de cît să avem şi pe Brătianu cel mic ? Clnd s’a Întîmplat răs­coalele, guvernul actual a cerut să se voteze starea de asediu. Camera conser­vatoare a votat’o. Aceasta însamnă că era o stare gravă. Dar s’a împuşcat cu nemiluita, în loc să se împuşte vinovaţii—şi ce bine ar fi fost, căci astă­zi n’ar mai fi umblat prin ţară cu nebuniile lor. D-sa arată apoi că s’a legiferat fără nici o socoteală, mai ales din punctul de vedere a ajuta pe ţaran. Critică legile făcute de guvern, arătînd că a’au pus oameni incompetenţi, aşa că ţaranul se găseşte acum într’o situaţie mult mai gravă de­cit înainte de răscoale. Guvernul actual îmi face impresia u­­nei orchestre compusă din 9 instrumente, care fie­care, cîntă ceva deosebit ! Nu se poate deci aştepta nimic de la liberali. Demonstrează că nici de la junimişti nu se poate aştepta ceva, întru cît ei sunt ignoraţi politiceşte. Speranţele se îndreaptă spre partidul conservator-demo­­crat. Eu am deplină încredere şi sunt absolut convins că Take Ionescu, care a­­tunci cînd a văzut că limba romînească se pierdea în Transilvania, a găsit soluţia. Cu experienţa ce o are, cind va veni la putere va face o ţară armonioasă dintr’o ţară de balamuc, Toma Cămărăşescu. Eu, care vin pen­tru întâia oară în oraşul de vară, îndată ce-am ajuns aseară, mi-am dat sama că mă găsesc în judeţul, Care era în timpul lui Lascar Catargi, al doilea plan care răspîndea conservatorismul. Atîta dra­goste, atîta entuziasm am observat, în­cît mi-am zis cu drept cuvînt că lui Take Ionescu i-aţi dat steagul lui Lascar Ca­targi. E o întrebare generală, de la un capăt la celalt al ţărei, pusă de o anumită presă, care tot ea răspunde la acea în­trebare : cine va veni la putere, căci toată lumea simte că guvernul liberal e un muribund. A pune această întrebare, e­a nu ne da sama în ce ţară trăim. Asemenea întrebare s’ar putea pune nu­mai într’o ţară fără constituţie; — într’o ţară constituţională ca a noastră, între­­barea e naivă. Va veni la putere acela pe care tri­bunalele noastre electorale îl recunosc de adevărat reprezentant al nevoilor ţă­rei. Aceste tribunale, în faţa cărora ne-am judecat şi cu liberalii şi cu juni­miştii, ne-au dat dreptate nouă, şi în privinţa unora şi în privinţa altora, fiindcă i-am desfiinţat şi pe unii şi pe alţii. Dovadă succesele de la: Iaşi, Vaslui, Craiova, Constanţa. Nu e aşa că jude­cata e făcută? Mai mult încă, noi con­servatorii democraţi, un partid născut nici de un an încă, realizăm în viaţa politică şi socială un fenomen colosal. Noi, opo­ziţia conservator-democrată ne luptam cu guvernul, un partid tare şi cu o opoziţie slăbănoagă, oftigoasă. Rezultatul­ care e? Şi pe unii şi pe alţii ii reducem în praf. Ce va să zică acest fenomen? Aceasta insamnă că în ţara aceasta s’a petrecut o lucrare mo­rală, care a modificat cu desăvîrşire mo­dul de a judeca şi de a vedea în această ţară. Lui Take Ionescu i se datoreşte a­­ceastă reformă morală. Au încercat unii şi au zis că lucrul s’ar explica cam lesne, fiindcă e un par­tid de Popeşti, Năstăseşti, Ioneşti etc. Oamenii aceştia sunt sau orbi, sau ne­buni ! Suntem partidul Popeştilor, Io­­neştilor etc., pentru­ că toată ţara este Popească, Ionească, Năstăsească etc. Acesta este stratul ţărei. Şi aseară şi azi d.C. Ghika vă spunea că la noi nu e nici o deosebire de origină şi naştere şi ţi­nem socoteală numai de munca ori­cui. E un al doilea rezultat politic şi­­ cu atît mai preţois cu cît declaraţia vine din partea descendenţilor familiilor mari, fa­miliilor domneşti. E o lume care’şi zice, să poate trece peste Carp ? Dar eu voiu răspunde cu altă întrebare: dacă nu se poate trece peste Carp, se poate trece peste ţară? (Aplause). Şi sper că are să ni se recu­noască dreptul, căci cel ce stă sus şi priveghează, îşi dă seamă că indepen­denţa electorală e rezultatul lungei dom­nii a M. Sale D. Carp, nu vrea să ţie samă nici de a­easta, d-sa îşi închipue că suntem în timpurile cînd în această ţară domnea hatinul. D. Carp e bine să se gîndească şi ca om şi ca romîn şi să vadă că această ţară este destul de coaptă ca să se gu­verneze ca prin ea însăşi, prin ai ei şi cu ai ei. Eu cred că paşii noştri politici vor a­­vea rezultate puternice, care să ne dea lucrurile pe care le cerea d. Moruzzi o­­dinioare. Faţă de pericolul boalei morale, care a ajuns în vinele ţăranului, se impune un guvern tare, care să’şi deie samă de ne­voile acestei ţări şi să poată vindeca reul. Demonstrează apoi că de la partidul d-lui Carp­ati se poate aştepta aceasta şi termină strigînd trăiască partidul con­servator democrat, trăiască Take Io­nescu. Al. Prassa, delegat al botoşănenilor, face un scurt istoric al imprejurărilor, în care s’a format partidul conservator-de­mocrat şî zice că cuvintele lui Take Io­nescu au avut răsunet puternic în sufle­tul tuturor. Zice că partidul conservator­­democrat se bucură de încredere în toată ţara. Dezaprobă calomnia adversarilor şi zice că ea ne lasă reci. Succesele vor fi şi pe viitor. N. Titulescu: Cînd a­ţi hotărît gran­dioasa manifestaţie de azi, sunt sigur că aţi urmat impulsul conştiinţei d-voastră. Aceasta e o dovadă mai mult pentru dragostea pentru şeful nostru, e o piatră nestimată mai mult pe care romînismul a dat-o lui Take Ionescu. Suntem aci Ro­mâni din cele patru unghiuri ale ţărei şi ar trebui să aibă creerul şi inima de pia­tră cine­va, ca să nu recunoască că peste c­e al nostru pluteşte un singur suflet, care este sufletul ţărei. [lungi aplause). Acel ce a gustat odată din farmecul dul­­cei armonii de la noi, rămine vrăjit. Şi dacă suntem vrăjiţ, avem conştiinţa de această vrajă şi ştiu că nu e putere o­menească care să o poată distruge. Pe cît e de înalt scopul ce-l urmărim, pe a­­tît de jos e spiritul de gelozie şi calom­­nie a celor ce ne invidiază. Credeau că prin zarvă vor putea zădărnici mişcare­a noastră. Take Ionescu a eşit mai mare înc­ă din ţesătura de intrigi, care s’a ur­zit contra lui. Pentru mine situaţia e lim­pezită. Cu puţin bun simţ, veţi vedea că puterea se cere de cătră un corp în floarea urlaţei şi de două cadavre (aplause). Viaţa unui partid politic se cucereşte pe timp ce merge. Dacă trec ani şi partidul nu se manifestă, partidul a încetat de a mai veţui. Astăzi un cetăţean, care n’ar face politică, ştie ce’l aşteaptă în cele 3 ta­bere : la liberali nepotismul, cel ce n’are legătură cu cei de la 48 nu poate avea drepturi în 1908;—la junimişti Intriga: cine n'are un certificat că a făcut cel puţin 3 intrigi, nu poate fi primit în partid (ilaritate). La noi, muncă fără preget, dar uşoară, sentimentele cele mai nobile şi unitate de idei. N. Xenopol. Patriotismul constă în nă­zuinţa comună a tuturor românilor. Noi Moldovenii ne putem mîndri cu aceasta, şi am mai putea adăuga şi meritul de cuminţenie. Take Ionescu nicăeri nu e iubit ca în Moldova. El de­şi nu e mol­­dovan, însă e foarte cuminte şi prevăză­tor. Dovada e că atunci cînd se pregă­teau răscoalele şeful n’a ştiut nimic. Take Ionescu a ştiut şi a prevăzut şi el cel dintăi a propus înfiinţarea băncei rurale. Cind au izbucnit răscoalele, în capul gu­vernului se bita o mină neputincioasă şi Take Ionescu a impus retragerea de la putere şi a făcut un act de prevedere Dar isbucnirea crizelor din orient, cine le-a prevăzut altul de cît Take Ionescu ? El cel dintâi a ridicat glasul ca Dobro­­gea să nu mai rămîe fără reprezentanţi naţionali. Dar în toate chestiile mari, ideile de la el pleacă. Ceilalţi nu fac altă ceva de cît să ne imiteze. Dovadă că In re­formele agrare toate soluţiile lui s’au a­­doptat. Se ocupă apoi de zizaniile de la car­­pişti, care ne acuză pe noi de străinism, cu toate că d. Carp e recunoscut de mult încă de filosemii. Sunt discursurile sale apoi în cari denunţă pe liberali că per­secută pe evrei. Pers.flează apoi pe jani­­mişti care deşi se contrazic între ei, au pretenţia de a cere puterea. Nu poate un partid să revendice pu­terea cînd în sinul său e contrazicere. La noi toţi gîndim la fel. Partidul nos­tru se prezintă ca o armată cu un sin­gur şef şi cu un singur suflet. De aceia nu e de mirare dacă acelaş rezultat li găsim şi la acest oraş frumos şi cult, Vespasian Pella. Directorul ziarului nostru începe prin a arăta că partidul conservator democrat, tare prin propriile sale forţe şi conştient de ceia ce are de îndeplinit, stă azi între cele două partide, zise istorice, şi care duc în potriva sa cea mai înverşunată luptă. D-sa explica apoi ura în potriva con­servatorilor democraţi: ea e pornită din falimentul fraudulos al liberalilor şi din neputinţa junimiştilor şi explicarea acestei lupte se găseşte în cele ce s’au petre­cut în Martie 1907. Arată cum partidul liberal, absolut nepregătit cînd a luat si­tuaţia, în loc de a da dreptate celor ce meritau, a căutat să dea satisfacţie ce­lor răsvrătiţi, ceia ce însemna o încura­jare a răsvrătirei. Dar soluţia junimiştilor? Soluţia acestora, prin glasul d-lui P. Carp, era ca în contra revoluţiei de jos, să se pornească revoluţia de sus. Sal­varea însă a venit. In aceste timpuri grele s’a ridicat o inteligenţă rară, către care se îndreaptă toate speranţele în viitor. Era natural ca la ridicarea stea­gului să se adune lume din toate unghiu­rile ţărei, căci toţi au văzut în Take Ionescu pe omul ce a cunoscut mai bine de­cît ori­cine nevoile ţărei. Arată apoi cît de slăbit e actualul gu­vern şi o schimbare se impune. Terminînd, directorul nostru, asigură pe şef că ori­cît de dificilă ar fi lupta, suntem în­deajuns de pregătiţi pentru a-l urma şi are convingerea că victoria va fi a noastră. I. Bărbulescu, a atacat guvernul cu mare vehemnţă. Dr. P. Zosin ca fiu al Botoşanilor ex­p­­lică botoşănenilor transformarea sa po­­itică şi zice că tocmai find­că nu -şi poate uita clasa din care face parte se găseşte în rîndurile conservatorilor de­mocraţi. Spune că datoreşte mult Botoşanilor şi tocmai de aceasta promite a ţinea aci o conferenţă politică. Zice că partidul conservator democrat se prezintă ca un vast mozaic. S’a găsit omul care era că­utat de atîta vreme şi are convingerea că partidul conservator democrat va merge şi mai departe. I. L. Caragiale este primit cu lungi aplauze. „Nu cu puţină emoţie,—a început mais­trul Caragiale,—mă prezint în faţa d­v, dar asta nu pentru că mi-e frică de d­v. Nu. Mi-e frică c’om scapa trenul. D­e care sunteţi democraţi, mai merge, dar cu şeful gărei, — nu. Acela e foarte re­acţionar“ (mare ilaritate, aplause). Un poet celebru, nu vi’l mai spun care, căci nici eu nu mi-aduc bine aminte cum îl cheamă, a zis : Nici-o durere mai a­­dîncă de­cît să’ţi aduci aminte în mize­rie şi nenorocire de zilele fericite ! Poe­tul era pe timpul renaşterei, în Italia. Noi însă putem zice că e foarte plăcut să'ţi aduci aminte în fericire că ai scă­pat de mizerie! (lungi aplauze). In cît noi trebuie să zicem de-a îndărătul : Hei! Cînd mă gîndesc ce era acum un an şi o lună, la clubul Vanicu ! Cînd eram tî­năr, umblam pe la rateşe. Şi cînd ’mi era foame mă duceam la han să mînînc. Fă­ceam salată şi ’mi aducea două şipuri lipite unul de altul. Le întorcea­i într’o parte curgea unt-delemn, Ie întorcea­i pe cealalt curgea oret. Foarte ingenios şi practic ! Pe unul l’am spart, nu ştiu cum, odată, dar l’am plătit! In tocmai aşa’mi face impresie politica de la Vanicu ! Vine unul şi spune : Eu, crîşmarilor cînd voiu veni la putere, am să’i raz... Vine altul şi spune altfel..., mai toarnă unt-de-lemn, că s’a înăcrit salata!... E absolut fatal că o bucată, care se rupe ca netrebuincioasă dintr’un tot, tre­buie să dispară ! Aşa a dispărut bucata de la Vanicu ! Facem practică cu con­servatorismul. Dar conservarea cu ce se face ? Cu puţini, ori cu mulţi ? Cît timp noi facem practică cu lumea, d-lor fac teorii şi ajung la teoria că, dacă n’ai ca­pital şi moşie, nu poţi fi conservator ! (aplauze). Ba ce e mai mult, se cere să ai şi copii ! (aplauze). Este o suferinţă trupească la om, pe care medicii o numesc, mi se pare „a­­taxie locomotrice“,— damblageală cum i-am spune pe romîneşte ! Şi aceasta nu din cauza picioarelor, ci din cauza ca­pului, care ajunge aşa că nu mai poate poronci picioarelor! (rîsete). Această oală nu se întîmplă numai la om, ci şi la adunări de oameni. D’apoi la un par­tid cînd sunt capetele stricate!..., cum e la Vanicu... De unde la Vanicu se credea că Take e aruncat şi cade în prăpastie, el a că­zut în braţele voastre ! Să mulţumiţi lui D-zeu că s’a întîmplat ceia­ ce s’a întîm­plat, căci de nu se întîmplă, poate că şi azi Take Ionescu încă era să stea la discuţie cu capul cel stricat!... Să zicem bogdaproste şi să mulţumim lui D-zeu, că ne-am izbăvit de boală! Şi să urăm şefului nostru iubit, viaţă lungă spre fericirea ţărei. Aşi mai continua poate, dar sunt iarăşi emoţionat, pentru­­că (uitîndu-se la ceas) mi-e frică să nu scăpăm trenul!... (lungi aplauze). Take Ionescu. (e primit la tribună un ropote de aplauze şi în strigăte de trăia aca). Sunt numai 2 ani de cînd am fost la Botoşani, şi în acest interval mi se pare că am trăit 20 ani. Atîtea lucruri s’au petrecut în cît nu ne-am putea da seamă cu dea­­mănuntul. Ce era acum 2 ani? Ve­nisem la putere imperios ceruţi de voinţa poporului. Partidul junimist dispăruse ca factor politic, iar cel liberal era distrus. Partidul conser­vator venit la putere şi-a întrebuin­ţat cei doi ani într’un chip strălucit. Ne-am ocupat de românii din Turcia, ne-am impus voinţele noastre prin­­tr’un ultimatum. Şi în ajunul venirei mele la Botoşani se pregătea banca OPINIA

Next