Opinia, septembrie 1909 (Anul 6, nr. 810-833)

1909-09-01 / nr. 810

Cumparaţi Bilete pentru Loteria VI Olasa 4 a Regatului Român Cu tragerea la 2 şi 3 Septembrie 1909 , la Isua şi Principala Colectară Romina Th. P. Maximovici IAŞI Str. Lăpuşneanu No. 35 Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat și pănă acum. Un Loz întreg Lei 104* • jumătate Lei 52- Un sfert de loz Lei 26. Una optime loz lei 13 se cramponează de el. Orice partid ar trebui să aibă, nu se poate să nu aibă „Conservatorii“ săi „democraţi“. Ba încă, într’un partid cu mai puţini „conservatori democraţi“ acestora le merge mai bine şi chiar credem că în partidul liberal vor începe să vină sau să revină o parte din conservatorii democraţi, căci în partidul lor sunt poate mulţi care îşi dau seamă că acolo sunt prea mulţi şi dincoace au rămas locuri de explorat. „Liberalii“ liberalii merg mai departe cu „democraţii ţărănişti“. „Naţionaliştii— democraţi“ liberalii devin „democraţi— ţărănişti“, iar unii se fac naţionalişti democraţi. „Democraţii ţărănişti“ îşi elucidează cît mai bine punctul lor de vedere ca să nu rămînă vre-o confuzie între ei şi naţionaliştii democraţi aior Iorga şi cuza şi împreună cu „liberalii“ din partidul liberal democratizează şi mai mult programul partidului, căci partidul liberal, care nu mai poate cîştiga orăşenimea dacă rămîne pe punctul său de vedere actual şi care, din nefericire, nu poate avea sprijin în ţărănimea încă în conştienţa trebue să atragă la sine pe toţi intelectualii idealişti şi aceştia nu pot fi atraşi decît dacă sunt satisfăcuţi printr’un program larg „democratic“. * Fiindcă însă, cu toată rezerva direcţională d. G. Ibrăileanu e considerat ca un „alter ego“ politic-literar al d-lui Stere, ziarul Epoca a găsit nemerit să releveze articolul ca un atac la adresa unei părţi din partidul liberal şi anume a „cadrelor vechi“ şi astfel i s-au găsit în oarecare încurcătură ziarele liberale cari au apărat şi apără zisul articol ca fiind o încercare de diletantism literar şi un propriu zis politică. Bunăoară „Viitorul“ scrie: „Ii place însă unei gazete conservatoare să descopere un antagonism adînc şi ireconciliabil între liberalii vechi şi noi, între tineri şi bătrîni, şi provoacă pe aceşti din urmă ca să-şi lămurească situaţiunea. Pretextul pentru acest apel patetic în care foaia conservatoare manifestă o grijă neînţeleasă pentru demnitatea vechilor liberali—este un articol apărut în Viaţa Romînească iscălit de d. Ibrăileanu. Este ciudată concepţiunea confratelui nostru după care toată gîndirea romînească trebue să fie disciplinată în mod milităresc. Uită acest confrate că, dacă Viaţa Romînească apare sub direcţiunea d-lor C. Stere ai d. I. Cantacuzino, această publicaţiune nu este o gazetă de partid ci o revistă literară care aspiră a fi o tribună liberă a întregei gîndiri romîneşti. Dovadă despre aceasta este că întîlnim în coloanele sale iscăliturile tuturor scriitorilor de seamă între cari şi pe aceia a d-lui Barbu Delavrancea, membru eminent al partidului conservator“. Cu deosebire numai că d. Delavrancea nu şi-ar tipări în „Viaţa Romînească“ cugetările politice şi poate nu i le-ar adăposti nici revista d-lui C. Stere, urce mai repede şi că—încă odată — e mai preferabil, chiar pentru diletanţi, să facă politică pe şleau, decît sub forma literară şi filosofică a articolelor de revistă, fie chiar a articolelor de vacanţă. Altfeliu rişti, cîte odată, s'arunci o... piatră ’n baltă. A. * Dar „apararea“ d-lui Ibrăileanu dă prilej unui alt ziar... liberal să maltrateze cumplit pe autorul articolului. Nu de mult, același ziar—e vorba de „Secolul“— amintia d-lui Ibrăileanu că e originar din... Erzerum. Acum îl „apără“ în modul următor : „...Deși acel articol este iscălit cu un nume ce nu este al niciunuia dintre directori, totuşi Epoca, găsind într’însul atacuri la adresa vechilor liberali“, le atribue de-a dreptul dlui Sterea, sperînd ca cel puţin să-l pună astfel în conflict cu o parte din partidul al cărui tînăr fruntaş şi ministeriabil este. Este oare acest procedeu mult mai real decît acela pe care a încercat să-l întrebuinţeze Evenimentul ?... Dar însuşi dl. Sterea a notat în josul articolului cu pricina, că el nu oglindeşte vederile direcţiunii revistei. Al S’a adăugat acolo că, totuşi, articolul ar fi cuprinzînd „unele lucruri juste şi interesante“, probabil s-a uitat a se adăuga, ceea ce era esenţial: „însă cele juste nu sunt interesante, iar cele interesante nu sunt juste...“ La ce penurie de subiecte de polemică trebuie să fi ajuns însă adversarii noştri, ca să alerge la exerciţiile anodine ale unor diletanţi,—cum ei singuri se numesc, fie chiar că o zic fără a o crede, din moment ce noi o credem şi fără să o zicem!—Este de două ori caracteristic fenomenul: Ori cu calomnii, ori cu fleacuri, — altfel nu ştiu să lupte adversarii noştri,—şi au dovedit-o încă odată în împrejurarea aceasta, ieşindu ne înainte fie cu proza facsimilată a Upravei, fie cu acea maculată a diletanţilor fără răspundere şi fără importanţă.“ Din riposta „Secolului“ se poate vedea că „balastul“ nu se lasă azvîrlit pentru a da uşurinţă celor ce vor să se O SARBATOARE Vineri s-a oficiat cu o deosebită solemnitate hramul paraclisului de la penitenciarul central (cuviosul Moisi Arapul). Serviciul divin a fost oficiat de P. C. S. Archimandritul Gherasim Miron, asistat de cîţiva preoţi. Cu această ocazie P. C. S. Archimandritul Gherasim Miron a ţinut o frumoasă cuvintare, în faţa deţinuţilor, zicînd: Fraţilor, Sfânta noastră Biserică creştină încă din primele timpuri ale existenţei sale a venerat pe sfinţii şi plăcuţii lui D-zeu. In urmă, prin învăţăturile sale s’a îngrijit să întreţină vie cinstirea lor în mintea şi în inima fiilor sei şi totd’auna a căutat să-i îndemne să-şi îndeplinească această sfîntă datorie,—să imiteze faptele lor. S’au zidit biserici în numele lor, s’au luat ca patroni ai bisericilor şi instituţiilor şi s’au aşăzat şi sărbători în amintirea lor. Una dintr’aceasta este şi sărbătoarea de astăzi în care sf. biserică sărbătoreşte amintirea Preacuviosului Părintelui nostru Moisi Arapu—patronul acestui sf. locaş. Cu această ocaziune mă voiu încerca să vă povestesc, în puţine cuvinte, viaţa şi faptele Preacuviosului Moisi pentru ca să cunoaşteţi că, aplicat spre rele, din tinereţele lui omul are posibilitatea să greşască—să păcătuiască—să facă fapte rele, dar are posibilitatea, iarăşi, să se pocăiască să se Îndrepte—numai să voiască. Fraţilor creştini, Preacuviosul Moisi Arapul s’a născut în Etiopia din neamul negrilor. Cind a ajuns la vrjista de a putea trăi singur prin sine, s’a tocmit servitor la un vestit bogătaş de pe acele meleaguri. De timpuriu însă s’a dat la tot felul de fără de lege. Făcea escrocherii, fura, jefuia, ucidea şi săvîrşia fel de fel de crime. Din pricina asta l-a şi alungat stăpînul seu. Fiind bine iniţiat în ale tâlhăriei şi om tare cu trupul, el a intrat într’o ceată de hoţi care l’a şi ales ca şef de bandă. Aşa de multe tâlhării şi crime a săvîrşit el cu ceata lui incit ajunsese spaima locuitorilor din împrejurimi Multă vreme a trăit Preacuviosul părinte această viaţă ticăloasă. Dar zeu care nu voeşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu,s’a milostivit şi l’a chemat la pocăinţă. Desgustîndu-se sfîntul de viaţa sa tâlhărească şi a venit în sineşi, a părăsito şi s’a retras în pustietate la o mănăstire ca să se pocăiască. Aici petrecînd el în cea mai desăvîrşită supunere şi ascultare a ajuns să fie cel mai de samă monah. După cîtva timp şi-a luat el o chilie şi petrecea acolo întrul zeu, în post şi rugăciune curăţindu şi fără de legile ce săvîrşise pînă atunci. Intr’o noapte însă a fost calcat de patru hoţi, dar el fiind voinic i-a biruit pe toţi patru, i a legat, i a luat în spate şi i-a dus in monastire la biserică zicînd părinţilor: de vreme ce mie nu mi se cade să nu fac nedreptate nimănui, iată i-am prins şi vi i-am adus ce porunciţi pentru dânşii ? Părinţii au poruncit să i libereze. Tâlharii văzîndu se liberi şi cunoscind că este Moisi fostul lor vatav s’au mirat şi s’au minunat de schimbarea vieţei lui, au preamărit pe D-zeu şi, pocăindu se s’au făcut monahi. Nu numai aceştia dar şi mulţi alţi tâlhari, auzind de schimbarea fostului lor vatav, s’au pocăit şi s’au făcut monahi foarte înbănătăţiţi. Pînă să ajungă Preacuviosul Moisi la gradul acesta de desevîrşire morală a avut multe de suferit. II chinua gîndul de a-şi relua iarăşi firul vieţii sale ticăloase, de aceia s’a dus la părintele seu duhovnicesc Isidor preotul schitului şi i-a povestit cum îl chinuesc gîndurile răle şi spurcate. Nu te supăra frate, i-a răspuns stareţul că eşti încă începător de aceea năvălesc asupra ta acele gînduri, voind să te atragă iarăşi la viaţa spurcată şi ticăloasă de mai înainte. Dar pentru ca să le poţi alunga te sfătuesc să posteşti ; iar asta pentru ca să-ţi înfrînezi corpul. Ascultind sfatul Egumenului, robul lui D-zeu Moisi s’a închis în chilia sa, petrecînd toată ziua în post şi rugăciune. De abea seara, după apusul soarelui mînca o bucăţică de pîne foarte mică numai cu apă. Petrecusă sfîntul Moisi timp de şase ani în post şi rudăciani, privighere de toată noaptea şi în ostenele. Dar apoi prin rugăciunile sfintului Isidor de gîndurile spurcate care îl supăra şi restul vieţei l’a petrecut în linişte. Pentru lupta cea înverşunată pe care a purtat’o cu gîndurile cele răle fericitul Moisi a căpătat mare putere de la D-zeu, şi aşa era plin de Duhul sfint încît deşi trăia în pustietate era un adevărat înger în trup, de aceia sf. biserică îl şi fericeşte : locuitor pustiului şi înger în trup te-ai aratat de D zeu fericite Moisi... Fraţilor, aşa de tare se lăţise vestea despre viaţa cea sfintă a prea cuviosului Moisi încît mulţi din cei ce ştiau ticăloasa şi păcătoasa lui viaţă de mai înainte veneau să se încredinţeze de cele ce aud. Dar sfîntul, defaimînd slava lumei, ajutorul D-zeesc n’a voit a se lăsa să fie văzut şi slăvit de lume. Pentru viaţa sa cea sfintă fericitul Moisi s’a învrednicit de dorul preoţiei. Ca preot a servit 15 ani şi cind a atins vrîsta de 7,5 ani a primit cununa de martir. Din cele expuse pănă aci vedem că sărbătoarea de astăzi este plină de învăţătură pentru orice creştin dar mai ales pentru cei ce trăesc în această instituţie de corecţiune. Cit de înaltă este învăţătura pe care o găsiţi voi în viaţa Preacuviosului Părinte Moisi . Dintrînsa vedeţi tăria de caracter, vedeţi hotărîrea nestrămutată a sf, părinte de a părăsi pentru totdeauna calea greşită pe care mersese aproape un pătrar de veac şi a apucat pe calea mîntuirei vecinice şi a fericitei eterne. Viaţa Preacuviosului Moisi, dar vă poate smervi ca normă de viaţă după ce vă veţi libera. Eu zic că veţi deveni sfinţi ca eh dar veţi ireverţi oameni cinstiţi, cu fruntea senină, cu conştiinţă curată şi tăi’ă teama de a vă mai lasa copilaşii şi familia pe drumuri la voia întîroplărei; iar voi să zăceţi in beciurile temniţei, cari pentru mare parte dintre noi ’sînt adevăratul verme neadormit şi adevărata scrîşnire a dinţilor. Cugetaţi dar, cugetaţi serios, fraţilor creştini ,la pocăinţa statornică a Prea cuviosului Moisi, rugîndu-l şi zicînd ■ Prea cuvioase Păr, Moisi ajută-ne cu darul tău ca să ne mieruni în faptele cheie bune, cari ţi-au fost aşa de scump® în tot timpul penitenţii. Părinte Ceresc, ajută-ne cu darul tău să înaintăm în Vârstă și fapte bune. Amin. Llt«8-Ştini8-Aici Scriitorii ciad... scria:—Ne cade în mină un ziar săptâmînal din Capitală, „organ al activităţii sociala, industrie, comerţ, petrol, politică, literatură, ştiinţă...“. De curiozitate am numărat vr’e 8—opti—articole în acel mnic exemplar, semnate toate de un singur nume: d. Alexandru Macedonski. Cuprinsul? Vezi mai sus: industria, comerţ, politică, literatură, ştiinţă, polemică, critică, etc., etc. Intr’un cuvînt poetul vorbeşte ca şi străbunul latin „de omni re soibili et quibusdem ansa. Trecem printr’o curioasă fază de activitate literară. Toţi literaţii romîni, consacraţi, scriu la ziare politice sau scriu politică la ziare. Al. Vlahuţă, Duili Zimfireau, G Coşbuc, Goga, Sadoveanu, Iosif, Anghel, Minulesc, Gorun, Găreanu, Ranetti, Rosetti, Codreanu şi atîţia alţii sunt „angajaţi“—moralmente sau materialmente—de cătră ziare cotidiane. Iar oite unul—cum e cazul poetului Macedonsin—umple vre-o gazetă săptămînală în întregime, ca să nu rămînă mai prejos. Să fie oare acest fenomen o coincidenţă cu iniţiativa unora de a funda societatea „scritorilor“, acum cind legiunea acestora se confundă aproape cu a gazetarilor profesionişti ? Să fim sinceri. Impresiunea acetitorului, care întâlnește prea adesea numele unui literat la josul unor articole de gazetă, e mai curînd neplăcută. D. Maiorescu a spus nu de mult d-lui Duiliu Zamfirescu, că chemarea poetului nu e de a critica şi a polemiza, ci de a scrie. Cetitorilor le plac cu drept cuvînt scriitorii numit atunci, cînd scriu, în înţelesul înalt al cuvîntului, iar nu ca profesionişti în senzul comun. Sub titlul „Despre alţii şi despre mine" va apare în curînd un volum cu „amintiri de tot felul“ scrisă de celebra foastă „amica lui Lassalle“, Helena de Racovitza astăzi d-na de Schewitsch, eroina romanticei aventuri care a costat viața marelui orator socialist Ferdinand Lassalle. Vom vorbi mîne mai pe larg despre acest capitol de roman. * Ziarul „Newyork Herald“ publicînd o critică a memoriilor Sarhei Bernhardt, a intitulat articolul în chestie „Sarah ! nu ne păcăli !“ Prin aceste cuvinte Sarah se simți ofensată și dete în judecată ziarul „Newyork Herald“ cerînd 100.000 dolari despăgubire. * Cum merge febra-tifoidă De ciad bîntuie febra-tifoidă în Iași —Statistica serviciului sanitar de la 1896 1909.—Epidemia de azi — Numărul cazurilor.—Ce măsuri s’au mai luat. Fină cind va mai dura epidemia.—Alte amănunte. Suntem în a treia lună de cînd orașul e bîntuit de febră-tifoidă și epidemia, contrar aşteptărilor, pare că merge tot în creştere. Dacă în dispărţirile I şi llI-a, epidemia a început să mai scadă, în schimb, ea a început să ia proporţi în dispărţirile IV şi V. Şi dacă cazurile nu sunt aşa de grave ca în lunile trecute, totuşi numărul lor creşte pe fiecare zi. Ceea ce e îmbucurător întru cîtved e că de cît va timp, cazuri mortale nu prea sunt. Am crezut interesant de a cerceta statistica serviciului sanitar asupra epidemiei de febră-troidă, de la apariţia ei din 1806 şi pînă astăzi, spre a vedea, cazurile cari s’au constatat în acest interval, precum şi decesele. Epidemia a început a sîntui pairie la Iaşi în anul 1897, cînd s’au înregistrat la finele anului, cel mai mai mare număr de cazuri, adica 571, dintre care 84 decese. Epidemia a mers în desceştere în anul 1897, cînd s’au înregistrat 281 cazuri, dintre care 47 decese. In 1898 au fost 179 cazuri, dintre care decese. In 1899 au fost 185 cazuri şi 25 decese, la 1900 au fost 143 cazuri şi 24 dec63e. In 1901 au fost 171 cazuri şi 24 decese. In 1902 au fost 812 cazuri şi 38 decese. La 1903 au fost 97 cazuri şi 19 decese. In 1902 au fost 289 cazuri şi 34 decese. in 1905 au fost 213 cazuri şi 18 decese. Ja 1911 au fost 223 cazuri şi 24 decese. In 1907 au fost 287 cazuri şi 82 decese. in 1908 au fost 328 cazuri şi 35 decese. După cum se vede, cel mai mare număr 4® cazuri s’au înregistrat în primul an al apariţiei febrei ţiţfaşi, şi cel mai mic număr a fost în anul 1903, diadi au fost numai 96 cazuri. In anul acesta, epidemia a început, după cum' ce şjtie, pe la sfîrşitul lunei Maiu şi da şi cazurile'n/ăif' lost auuproaae *a început, totuşi gravitatea sub para ap prezintă epidemia, a îngrozit populaţia. Ia intervalul de la 3 Maiu şi pînă la sfîrşttul lunei Iulie, numarul fraziurifor trecuse,e §50. f ‘ In luna August, faţă de slabele măsuri ce s’au luat, epidemia a luat proporţii şi mai mari. In prima zi a lunei s’au constatat 18 cazuri noui şi de atunci, zilnic, s’au înregistrat cazuri noui. De la 1 pănă la 27 August au fost constatate 130 cazuri noui şi au fost înregistrate 13 decese, şi din nefericire, pare că epidemia e în continuă creştere. Astăzi chiar, s-au constatat alte 10 cazuri noui, aproape toate în disparţirile a IV şi a V-a. Medicii înşişi sunt alarmaţi de acest fapt, — mai ales că nu au la dispoziţie măsurile ce ar puteţi să se ia şi cari dacă ar fi fost luata de la început, — epidemia poate nu lua proporţii aşa de mari. Constatîndu-se că prima cauză e apa, care aproape ţoală e contaminată, s’a făcut după cum se ştie, spalarea tuburilor şi s’a decis distrugerea celor cîtor-va sute de fîntîni,—de prin mahalale. Acum se întocmeşte lista fintînelor din dispârţirile II, III, IV şi V^a, pe care medicii de dispărţire, asistaţi de autoritatea poliţienească le va denatura cu ţiţeiu,— aşa cum s'a făcut cu fîntîijele din dispărfiirea f-s. * Asuprafurajei epidemiei, nimic nu s’ar putea preciza. Pupă cum spun medicii, epidemia mai poate dura încă alte cîte-va luni, dar se zirea poate iar ca prin a doua jumătate a unei Octombrie ea să descrească. Mine după amiazi consiliul de higienă al oraşului, se va întruni, în şedinţă ordinară, pentru a se consfătui ce măsuri s-ar mai putea lua. La această şedinţă va lua parts şjuj. dr. C. Popescu, inspector sanitar, precum şi d. N. Gane, primarul oraşului , vorba să se discute şi asupra speciscadei, ppcMut in aeutura măsurilor ce urmează a se lua la sfirşitul fanei aceştia, în vederea deschiderei cursurilor şcolare, care, după cum se ştie, va avea loc laactorulens. Informaţii . □ Eri, cu ocazia aniversărei luărei Oriviiei, s-a oficiat un Te Deum la Mitropolie, la care au luat parte autorităţile civile şi militare. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. S. Archiereul Nicodem Munteanu, vicarul Mitropoliei, asistat de Archimandritul Gherasim Miron şi preoţii I. Tincoca, Protoereu, I. Gotcu, Dim. Popa, Agapi, Mitescu, Mitru, Vartic şi Borcea şi 4 diaconi. Onorurile au fost date de o companie din regimentul Ştefan cel Mare No. 13, sub comanda d-lui căpitan Opreacu. □ Alaltăeri Sămbătă 1. P. S. S. Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei şi Sucevei, a fost la Pîngăraţi, unde a vizitat închisoarea şi biserica inchisorei, însoţit fiind de prefectul judeţului Neamţ, d. Crivătz, de preotul Matase, protoereul judeţului şi alte persoane. La intrare, I. P. S. Sa, a fost întimpinat de d. Palade, directorul inchisorei şi C. Ernescu grefierul inchisoarei in timp ce cerul format de deţinuţi şi soldaţi au intonat „mulţi ani trăiască“ şi „trăiască Regele“. Garda de soldaţi, sub comanda d-lui locot. Cujbă a dat onorurile. I. P. S. S Mitropolitul a ţinut o frumoasă predică, indemnind pe deţinuţi la pocăinţă. In urmă I. P. S. Sa a plecat cu automobilul la M-rea Bistriţa. „ Mîine 1 Septembrie, se va începe la şcoala superioară de moaşe din localitate, examenul pentru diplomă a elevelor din anul al II-lea, iar la 15 Septembrie se va începe concursul de admitere a candidatelor pentru anul I şi în urmă examenul de corigenţă a celor rămase în iunie, din anul I. Comisiunea examinatoare se va compune din profesorii şcoalei şi delegatul facultăţei de medicină d. profesor dr. Thiron, sub preşedenţia dlui prof. dr. V. Bejan, directorul şcoalei. Direcţiunea şcoalei face cunoscut elevelor acestei şcoale că afară de uniforma ce vor trebui să aibă în interiorul institutului, sunt obligate să aibă şi anume uniformă în afară de institut şi anume : pieptănătura să fie netedă şi capul în broboadă, cu broboadă de culoare cenuşie închisă sau acoperit cu pălărie simplă de aceiaşi culoare, fără garnitură decît un singur galon de culoare mai închisă decît cele din anul I şi două galoane la cele din anul al ll-lea. Haina simplă, compusă din sacou şi fustă de culoare cenuşie închisă şi garnite cu un galon de Vfi cm. de lat, la cele din anul 1 şi două galoane la anul ll-lea. Corsetul nu e permis. „ Aflăm cu plăcere că în cursul acestei luni se va celebra la Brusturoasa, jud. Neamţ, căsătoria religioasă a distinsei şi mult drăgălaşei domnişoare Tinca Teodoreanu, licenţiată în ştiinţe fizico-chimice, cu d. Gh Macovei, dr. în ştiinţele fizice. Se comunică din comuna Şipote, că ori un incendiu a distrus casele locuitorului Ion Crăciun din satul Italcea. Pagubele cauzate de incendiu întrec suma de 6000 lei. Din cercetările făcute la faţa locului, nu s’a putut stabili cauza de unde a provenit incendiul. □ Mîine se începe la Botoşani concursul candiaţilor pentru admiterea în seminarul „Veniamin Costachi“ din oraşul nostru. Tot mîine se va începe la Roman concursul de admitere în şcoala normală „Vasile Lupu“ din Iaşi. □ In comuna Miroslava s-a declarat 2 cazuri de febră tifoidă, iar în comuna Galata un caz. □ D. lt. col. dr. Palauz, medic şef al spitalului militar, care a fost bolnav de febră tifoidă, se află restabilit. DXVREME — Locuitorul Constantin a Mânuţei din comuna Movileni, fiind atins de alienaţie mintală, a fost adus la Iaşi şi supus unui examen medical, în urma căruia a fost internat la ospiciul Socola. Pe moşia Bivolari arendată d-lor Leon şi Samuel Costinel, a ars ieri o gireadă de paie, recolta nouă de pe 15 hectare. Focul se crede că a luat naştere de la scînteile maşinei, deoarece în acea zi, a fost o mare furtună pe acea moşie. Ministerul cultelor comunică prefecturei judeţului că d-nii Neculai Gheorghiu şi Gheorghe Postandor au fost confirmaţi ca epitropi, pe un period de 5 ani, cel dintâi la biserica din Bucium şi cel de al doilea la biserica din comuna Holboca.