Opinia, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 908-932)
1910-01-14 / nr. 917
bani Exemplarul ABONAMENT E o o e o o o o O o 20 lei 5 bani Exemplarul ANUNŢURI Un an 6 luni Un rând în pag. III, 50 Bani »I » ». !. IVf ^ M ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacţia şi Administraţia IAŞI Str Primăriei 27 Sub direcţiunea unui Comitet Anul VII. No 917 Joi 14 Ianuarie 1913 Candidatul partidului conservator-democrat la alegerea de balotaj pentru colegiul II-lea de Senat de Iași, care se va efectua în ziua de DUMINICA, 17 IaNUARIE 1910 este o . LA80 Un acord explicabil Nu vrem de loc să polemizăm cu ziarele adversarilor noştri locali în interpretarea mai mult decit ridicolă, pe care o dau rezultatului scrutinului de Duminecă. Confraţii noştri sunt foarte enervaţi, mai cu seamă de Duminecă seara încoace, şi după toate probabilităţile, enervarea le va ţine toată săptămîna, dacă nu chiar şi săptămîna viitoare, încît vă închipuiţi că, atîta ar mai trebui să-i mai contrazicem şi noi, ca să-şi iasă cu totul din minţi. De altfel au şi dreptate bieţii oameni să fie atît de turburaţi; au cîntat în pustiu săptămîni întregi, fără ca majoritatea alegătorilor de Senat să-i asculte, fie pe unii, fie pe alţii, încît la urma urmei au tot dreptul să se întrebe, la ce a folosit atîta consumare de hîrtie şi cerneală, de vorbe şi gînduri, mai ales de vorbe decît de gîndire, dacă tot „mutul“. Lascar, a obţinut prin „mutismul“ seu mai multe glasuri, decît vorbăreţii Meissner şi Manipatide, cu sprijinul vorbăreţilor de la „Evenimentul“ şi „Mişcarea“. Un lucru însă ne place să constatăm la anabole acpete organe de publicitate: perfectul acord — fără ca, Doamne fereşte, să fie stabilit a priori —sau în mod contractual—ce există în explicarea ce dînşii dau rezultatului alegerea de alaltăieri, rezultat care i-a supărat atît de mult. Şi pentru „Mişcarea“ şi pentru „Evenimentul“, takismul organizat în „bande“ a operat ca în cadrul Vlăsiei, pentru a obţine cele 216 voturi. „Mişcarea“ nici n’a văzut nici n’a auzit de mijloacele convingătoare şi „rotunjoare“ ale d-luî Marghiloman, deşi se ştie, că cu ele s’au „colorat“ cite va conştiinţe de prin clubul liberal. „Evenimentul“ nici nu ştie, nici n’a simţit, de ingerinţele şi fără de legile administraţiei, şi de decretele de numiri şi bivansări în funcţiuni, sosite chiar în ziua de alegere. Tot ce s’a petrecut, a fost numai banditismul takist, care pînă acolo a mers cu infamiile sale, că a descărcat şi focuri de arme în curtea localului de vot, ba incă a omorît şi pe bietul colonel Lipan! Cu asemenea mijloace era natural ca d. Meissner să aibă numai 138 de voturi, căci, cîţi porumbei sau voturi junimiste n’au sburat speriate la auzul focurilor de revolver ale fiorosului căpitan Caimacan Spiru, sau barem candidatul junimist ar fi avut pe cel al 189 leavot, dacă sărmanul colonel Lipan, n’ar fi vizitat pe quasicriminalul A. D. Xenopol, în ajunul .l6£f6r6Í De cît, numai un lucru: înţelegem ca „Mişcarea“ să facă pe şireata şi să nu spună un cuvînt la adresa junimiştilor, şi să-i curteze prin tăcere —căci se cunoaşte şi în politică o astfel de curte. Avem înaintea noastră scrutinul de balotaj, şi cum candidatul liberal este superior în voturi candidatului junimist, este posibil că pînăDaminecă să le dea D-zeu junimiştilor mintea cea bună şi cea de după urmă, şi să-şi retragă candidatul în favoarea d-rului Manicatide. i®De un asemenea sprijin, guvernul ar avea mare nevoe, şi s’ar vedea încalte cît de sincere sunt declaraţiile d-lui Carp despre agonia guvernului, a cărui moarte i-ar grăbi-o cu siguranţă reuşita candidatului seu de la Iaşi. Dar ca „Evenimentul“ să curtenească, sau cel puţin să menajeze pe guvernamentali, asta nu o pricepem de loc, şi vedeţi, o mărturisim în toată francheţa, chiar da ni s’ar spune că avem capul greu. Nu suntem deprinşi cu asemenea acte de generozitate ciocoiască. Dacă guvernul, are nevoe de pomana junimiştilor de la Iaşi — căci destulă pomană au avut şi ei de la liberali, aceasta nu-i împedică pe confraţii de la „Evenimentul“ să le tragă săpuneala ce o merită, pentru modul ingrat cum s’au purtat cu ei liberalii. Duminecă, mai cu seamă că tocmai liberalii au mare nevoe Duminecă de concursul junimiştilor, deşi îl putem asigura că nu le va fi nici unora nici altora de vr’un folos. Dar în definitiv, ziarele au dreptul să ne întrebe ce ne amestecăm noi în combinaţiile electorale ale organizaţiilor lor politice, cînd ştiut e că pericolul, şi pentru unii şi pentru alţii e numai takismul—pentru liberali, căci numai noi îi putem răsturna de la putere, pentru junimişti pentru că numai din cauza noastră nu vor putea veni nici odată la putere. Iată pentru ce acordul acesta sufletesc, reesă la iveală fără voinţa adversarilor noştri, ori de cîte ori se găsesc într’o luptă serioasă cu noi; interesul propriei lor existențe, îi face să se unească prin instinct—spre a se apăra—mai cu seamă prin instinct—nSfti.jnuUB Clin »mho. For categorii de adversari, cu cari soarta blestemată ne-a dat să luptăm, au fost mai totdeauna determinate de instinct în potriva noastră, de cît de o dreaptă judecată. MARELE PRIMAR Intr’un articol asupra campaniei desmaţate, pe care junimiştii din Iaşi o duc contra d-lui G. Lascar, ca sa nu vorbească despre d. Meissner, noi subliniasem faptul, că recomandarea d-lui Lascar, ca primar al Iaşului, o făcuse d. Grecianu. Şi adăugam: d. Grecianu, care nu este, de-acasă, cine știe ce observator fin, nici specialist în cunoscători de oameni nu este, s’ar fi putut Înșel. Credea că G. Lascar va fi un bun primar, dar realitatea a dovedit contrarul, precum tot realitatea a dovedit că paranteze trebuesc deschise asupra cinstei lui Lascar. Dar n’a fost așa. Recomandarea pe care d. Grecianu o făcuse consiliului de miniștri fusese absolut la locul ei, dovadă: în alegerile generale Lascar candidase alături de d. Meissner. Fuziunea conservatoare, care fusese un fel de castel făcut din hârtie, s’a risipit. A bătut un ’vîntişor lin şi a împrăştiat acea fabulă grotescă, ace vis urît. G. Lascar a rămas la vatra lui politică, domnii Grecianu şi Meissner în partidul lor. Acum Lascar candidează într’o parte şi d. Meissner în alta. De aceea Lascar a devenit un ne cinstit, nn vîndut Jidovilor Primăria nnl ini Lascar a devenit o groaznică panama. Milioanele iui Lascar clăntuesc o sirbă strașnică. Tot ce a făcut bine este prefăcut în pulbere, tot ce n’a făcu se inventează că a făcut—die spiritele bolnave, de micii haiduci al lui Heiban. Se întîmplă ca un om politic de mare vază, cu mare greutate, d. general Manu, să ţină minte că partidul a avut în Lascar pe cel mai bun primar, să-şi aducă aminte, cum am amintit şi noi, că d. Grecianu fusese acela, care recomandase pe Lascar, ca pe cel mai bun primar. Şi d general Manu se întreabă,— cum am întrebat şi noi: „de ce a ajuns Lascar aşa de rău, cînd a fost aşa de bun“. D. general Wann credea că Lascar va fi ales la primul scriftin. Omni, care a făcut adevărate nebuni n tîrgul Iaşului şi pentru acest oraş, ar fi meritat, după părerea generaluui, această cinste, această satisfacţie. Dar d. Manu scade departe de Iaşi. Nu ştie că colectiviştii şi Junimiştii s’au dedat la cele mai neruşinate excese , că marele convingător al partidului Junimist, d. Archip, a fost trimis la laşi, în recunoaştere de convingere. D. general Mann nu ştie, iarăşi, că gazeta d-lui Grecianu, nu s’a ruşinat să acopere cu cele mai murdare instile, cu cele mai oribile acuzări, pe omul pe care, in vremuri, d. Grecianu îl recomandase cu entuziasm şi pe care partidul conservator îl ridicase, precum declară generalui, în slava ceriului D. general Mann nu ştie, în sfirşit, că la Iaşi, fraternitatea între ticăloşia mnimistă şi ticăloşia colectivistă, îndreptate contra lui Lascar, şi-au atins culmea Dar d. general Mann ştie—a spus on intereview—că G. Lascar a fost marele primar al lașului, cel mai mare, cel mai cinstit, cel mai muncitor, cel mai capabil, cel mai sărac . --- m m ji .mni yt^iTi Vlim, .............. Cinste junimistă In alegerea de Duminica trecută junimiştii au încercat o înfrîngere ruşinoasă fără pereche. „Guvernul de mîineil—cum se denumesc ei—a fost doborît, în primul loc, de partidul, care, după cum spun junimiştii, nu va veni niciodată la putere“. Asta n’ar fi nimica. N'ar fi nimica în sensul că junimiştii nu mai cred nici ei în minciuna lor „guvernul de mîine“ şi ştiu că noi suntem mai tari decît ei. Dar junimiştii ar fi putut conta pe succes, pe succesul că ei vor fi mai tari, în alegeri, decît guvernul. Forma ar fi fost salvată, dacă d Meissner ar fi intrit Căci forma pretinde că guvernuae mai tare. Nu, însă, şi fondul. In Iaşi situaţia partidului liberal este desperată. E un partid fără conducător, fără trecere, fără prestigiu, care a mers la luptă, la luptă grea cu un candidăţel anonim. Dacă d. Meissner ar fi întrunit voturile celuilalt şi vice-versa, succesul ar fi fost numai aparent, căci nu e lucru greu să te baţi şi să dobori pe candidatul necunoscut al unui guvern, impopular. A văzut, însă, şi minunea aceasta: „guvernul de mîine“, guvern anunţat oficial de d. Carp, mai slab, mult mai slab, de cit guvernul pe ducă şi impopular. Din rezultatul scutinului de la 10 Ianuarie, ar fi fals dacă s’ar trage numai constatarea că guvernul a reuşit să învingă pe o parte a opoziţiei. Din rezultatul, acela trebue trasă şi popularitatea de care se bucură junimiştii şi ce crede corpul electoral despre venirea lor la putere, despre cinstea lor, despre campania ce o duc contra democraţilor. Şi cinstea lor s’a arătat şi acum. Candidatul junimist a fost complectamente învins. Ce avea să devie el, în mod natural, la balotaj ? Să se retragă. Aceasta ar fi fost soluţia cea mai raţională. Altfel va juca rolul anexi netrebuitoare, a apendicelui, care încurcă pe degeaba. Să se retragă serios, cinstit, să ignoreze lupta din care a fost respins. Astfel n’au putut proceda junimişti. In clubul lor s’au şi ivit osebiri de păreri unii fiind pentru retragere şi pentru a da concurs colectiviştilor, alţii pentru a se menţinea candidatură. Pentru moment s’au oprit la menţinerea candidaturei, spre a salva o legendă legenda că ei vor veni la putere, că guvernul este pe ducă—legende pe care ei singuri le-ar desminţi, dacă ar da concurs guvernului. Dacă n’ar fi fost legendele acestea, junimiştii ar fi sprijinit pe d. Manicatid?.! Vai de cinstea condiţionată ! Chestii politice Succes pe toată linia In fine recunosc şi ziarele partidelor adverse că takismul la Iaşi a repurtat un mare succes. Candidatul nostru a distanţiat pe adversari cu un mare număr de voturi, cari i-au urluit pe toţi , la junimişti le-a muiat cerbicia, la liberali le-a descoperit putrezeciunea. Iar ca ciocan tuturora şi deplină inferare şi condemnare, avem părerea desinteresată a d-lui general Manu, care nu Partidul conservator-democrat din Iaşi Invită pe aegitorii colegiului II Senat, la marea întrunire publică ca va avea loc Vineri, 15 c, de la orele h p. m. înainte Vor lua cuvîntul: Şefai partidului, d. Take Ionoson şi domnii: N. Fieva, dr. Istrati, G. G. Dlseson, D. P. Moruzzî, N. Xenopol, N. Titulescu și mai mulți fruntași politici din partidul local. a uitat strînsa legătură sufletească ce-i vne legat de Iaşi în genere şi de colegiul al 2 lea de Senat. Poate n’au fost pagini mai frumoase în viaţa dlui general Manu ca victoria sa de la Iaşi. Combătut furios de aceiaşi junimişti , asasinat de liberali cu istoria războiului din 1877, pare că vedem pe general viguros interînd la tribună şi povestind in stilul său energic legenda infamiilor debitate. Şi generalul Manu a învins la Iaşi, iar luptătorul în alegeri era acelaşi Bădureu, care a răpus pe Gh. Mîrzeacu cu toată şapca lui electorală! Ne facem o datorie de a stîrni asupra părerilor generalului Manu, căci sînt dezinteresate, reale, cavalereşti şi fac onoare şi fostului ales al colegiului al 1-lea de Iaşi, şi însuşi colegiului al 2-lea de Senat. In Ioc de a fi înjurat şi fericit în demnitatea sa, că a fost cumpărat cu bani Fişereşti, minciuni şi infamii grosolane pe cari le respingem cu greaţă, în loc de a necinsti pe alegătorii luminaţi, ai acestui colegiu cu specula infamiilor debitate de apelpisiţii Carpişti ori prăpădiţii liberali că au fost înşelaţi în simpatiile lor, generalul Manu are încrederea în discernămîntul acestui luminat colegiu, că va păstra şi la balotaj toată încrederea în Gh. Lascar, cel mai bun primar ce l’au avut Iaşii, recunoscut la vreme şi de d. Greceanu şi de în şi d. general* Manu, ca ministru vu de aproape atingere cu Iaşii. Toate infamiile adversarilor noştri se spulberă în faţa părerii generalului Manu ; ori cît ar fi lupta de ferbinte ; ori cit ar animozităţile de mari ; ori cît ar fi interesele de aprinse, este o limită peste care nu se poate trece. Şi adversarii noştri au trecut toată limita. Ce mai au ei de perdut ? La ce s’ar ruşina ? La ce s’ar modera ? Scandalul pentru ei e hreanul, în care s’a deprins vermele să stea ! Ocara pentru ei e aperitivul înainte de masă ! Infamia e haina zilnică ce o îmbracă şi o desbracă ! Scoate din haina aceasta şi mor de inaniţie, se înăduşi, se asfixiază. Noi nu zicem că numai cei 138 de alegători sínt bravi; noi nu aplaudăm că numai cei 155 sínt luminaţi; noi zicem că mulţi s’au rătăcit de s’au amestecat în suma de 138 şi 155. Votul dat Carpîştilor a fost un vot stricat, căci organizarea lor clădită pe ură şi canibalism, nu poate via, nu poate sluji ţârii. Stafii politice din alte vremi, lor nu le a rămas decît ura ce clocotește în vine Votul dat liberalilor, e oxigenul ce să dă în baloane la muribunzi. Cu un rac tot sarac, cu un covrig tot calic, cu un Manicatide, tot Farfuride în Senat, și nu se îngrașă guvernul la Ignat, ca să se mai strice votul pentru guvern! Cînd toată lumea discută sucesiunea guvernului, cînd pataşca lui Chirilă e deja comandată pentru prohodul guvernului, cînd coliva şi colacul de comînd sînt aşezate pe tipsii, cînd popii au început să cînte veşnica pomenire, cînd chiar de la Roma vine primul ministru cu blagoslovenia Papei de plecat de la putere, să mai vii tu alegător conştiincios al Iaşilor, tare pe votul tău şi să-l mai arunci în urnă pe numele d-lui Manica Jide, însamnă că ai asvârlit norocul în baltă! Guvernul de azi dă decrete cu numere false, cheamă pe oameni cu telegrame, note fără număr, fără dată, fără răspundere, şi alegătorii simţesc imbecialitatea regimului. ....... Menţineţi succesul şi la balotaj; sporiţi voturile pentru Lascar, şi turteala este gata ; cu o zvîrlită aţi făcut două pălite ; aţi lovit la mir guvernul liberal; aţi dat I blonde Carpismului să nu se mai îndemne ca grecii la temniţă cu puterea. Iar dacă mai e ceva îndoială în cum- I păna gîndirii voastre, amintiţi-vă că fostul vostru ales, general Manu, care v'a făcut cinste şi l’aţi cinstit cu votul vos- I tru vă spune ritoB: Gh. Lascar a fost I cel mai bun primar al Iaşilor, recunoscuti atunci şi de cei ce azi din interes îl bărfesc. * * DE PESTE HOTARE VII Şcoala primară elveţiană—Ţara, copiilor. Icoane pedagogice.—Dăscăli şi elevi. „L’armée du Salut.“—Femei mai tare.—Contra viciului.—Egalitatea sexelor. In privinţa învăţămîntului primar, Elveţia îşi are un renume bine meritat. Ea e numită şi ţara copiilor. Şi intr’adevăr copii sunt fericiţi aici. Sunt iubiţi, trataţi în fiinţe umane, îngrijiţi perfect şi în acelaş timp, lasaţi şi în libertate. Care o fi însă, efectul şi care cauza ? Părinţii şi lumea toată tratează copiii bine pentru că aceştia sunt buni— sau copii sunt buni pentru că sunt bine trataţi. Elveţienii şi cei cari cugetă ca ei zic, că bunătatea copiilor vine de la tratamentul bun de care se bucură ei. E surprinzător cît sunt de disciplinaţi copii, de cuviincioşi şi de binevoitori. Ei se nasc cu toate principiile bune—întocmai după cum zice Gustav Le Bon ; copii nu vor fi buni, pînă cînd nu vor avea disciplina internă. Mici—de 3—4 ani—sunt lasaţi prin grădini ca să se joace în locurile anumite libere, acoperite cu nisip, fără sumana1 îU«.toj( «ij cu bacii iarbă şi flori fără să le atingă. Şi de-i ispiteşte mirosul unei flori, îşi pune mînuţele la spate şi se pleacă apropiindu-şi nasul de floare, cu bagaje de samă. Dacă vre-un străin nedumerit, îi întreabă de ce nu ating floarea, ei privesc cam lung şi cu un ton, nu tocmai măgulitor pentru cel ce întreabă, răspund: „Mais c’est défendu !“ Copii desculţi şi sprenţuroşi niciodată nu se întîlnesc. Comuna şi societăţile de binefacere au multă grijă de copii. Toţi sunt bine îmbrăcaţi şi după trupul lor—şi bine încălţaţi. Deosebirea e numai, că cei saraci au tălpile la încălţări de lemn, făcînd sgomot mare, cînd merg. In Elveţia sunt foarte multe şcoli infantine la care urmează copii de 5—7 ani, din toate păturile societăţii. Cursul primar se face în 7 ani, pentru cei cari nu vor urma mai departe. Astfel că la 14—15 ani un copil esă din şcoală şi nu la 11 ca în alte părţi. Sunt aşa de puţini analfabeţi incit la 800 de recruţi, anul trecut, s’au găsit numai 3, ce nu ştiau carte. Programul şcolii primare nu e încărcat, dar ceia ce se învaţă, se face bine şi solid. In clus copiii nu sunt turbulenţi, obiceiul şoaptei nu au. Ei sunt foarte curaţi, cuviincioşi şi deschişi la suflet în acelaş timp La recreaţii, prin antrete trec liniştiţi la sala sau terasa de recreaţie Nu strigă sălbatic, nu se ghiontesc şi nu stau în loc să privească pe cel care a venit—doar numai cu intenţie de a-l servi. Aspectul unei săli de clas, e plăcut. Te simţi bine, găseşti oarecare căldură sufletească. Lingă catedră, în părete se vede o mică bibliotecă a institutorului respectiv. Alături un calendar cu anul şi ziua curentă. Un mic ener pentru haina institutorului. In locul icoanei, portretul lui Pestalozzi, luat de pe statuia de la Iverdon unde e reprezentat împreună cu doi copii, o fetiţă şi un băeţel desculţi, aşa cum obicinuia marele pedagog să i adune de pe stradă. In unele clase copii stau pe scaune în faţa unor pupitre —aşa cum descrie Zola şcoala lui Marc din romanul Vérité. Tuturor copiilor li se dă de primărie furniturile trebuitoare pentru învăţămînt şi şcoala nu suferă niciodată din pricina lipsei de material didactic. Copii săraci iau masa la bucătăriile populare ale statului. Pină la timpul de şcoală ei sunt ţinuţi într’o sală mare unde e o supraveghetoare plătită, deci, mamele lucrătoare sunt scutite pină în sală de grija copiilor. Şcoalele primare cuprind în aceiaşi