Opinia, noiembrie 1910 (Anul 7, nr. 1150-1173)

1910-11-02 / nr. 1150

i termenul tuturor întreprinderilor, spuse bătrînului general Dugommier, comandant nominal, care era zdrobit de trudă : „Da te și te odihnește ; am luat Tulonul, vei putea să te culci poi­mîne“. La construirea unei prime baterii pe care Napoleon, la sosirea sa la Tulon, o ordonă contra Englejilor, ceru pe teren chiar un sergent sau un caporal, care să ştie să scrie. Unul eşi din rînduri şi scrise sub dictarea sa, pe spate chiar. Scrisoarea abia sfirşită, o ghiulea de tun îl umple de ţărînă. „Bine, spuse scriitorul, nu voiu avea nevoe de ni­sip“. Această glumă, şi calmul cu care a fost spu­să, fixă atenţia lui Napoleon şi făcu norocul sergentului : era Junot de atunci duce de Abrates, colonel ge­neral de husari, comandant în Portu­galia, guvernator general în Ilyria­, un­de dădu semne de o demenţă care se mări la întoarcerea sa în Franţa, în timpul căreia mutilîndu-se el însuşi în­­tr’un mod oribil a pierit în curînd victi­ma excesului care i-au alterat sănătatea şi raţiunea.* Mai tîrziu, îndată ce se arată arma­tei din Italia, se văzu îndată omul făcut pentru a comanda altora; umplu din acel moment marea scenă a lumei; o­­cupă toată Europa ; e un meteor care cuprinse firmamentul. Concentrează de atunci toate privirile, toate gîndurile, comprimă toate conversaţiile. Dela acel moment toate gazetele toate, lucrările, toa­te monumentele sunt totdeauna pline de dînsul, se întîlneşte numele său în toate paginile, în toate liniile, în toate gurile pretutindeni. Apariţia sa a fost o ade­vărată revoluţie în moravuri, in manie­ră, în conduită, în limbagiu. Delrei Duce şi ministrul marinei sub impe­riu, a repetat adesea, că la Tulon a a­­flat numirea lui Napoleon în coman­darea armatei pentru Italia ; îl cunos­cuse bine la Paris, se credea în toată familiaritatea cu el. „Astfel, cînd am auzit, spunea el, că noul va traversa o­­rașul, m’am oferit imediat tuturor ca­marazilor ca să­­ prezint, ca să-mi va­lorific legăturile mele. Alerg plin de nerăbdare, de bucurie, salonul se des­chide ; vreau să mă arunc, cînd atitu­di­nea, privirea, sunetul vocei aj­ung ca să mă oprească; nu era cu toate acestea în el nimic insultător ; însă aceasta a fost destul; de atunci n’am încercat nici­odată să trec distanţa care mi-a fost impusă“. Și de sigur De Ci­os nu nu era timid. Un alt semn caracteristic al generalu­lui Napoleon, e abilitatea, energia, so­brietatea administraţiei sale, ura sa con­stantă pentru delapidări, dispreţul ab­solut a proprilor sale interese. Nimeni vreodată pe pămînt n’a dispus de mai m­ultă avere şi nu şi a însuşit mai pu­ţin. „De cîte ori n’am repetat în con­siliile mele, spunea el, că dacă aşi gă­si în greşală pe propriul meu frate n’aş sta la îndoială ca să-l alung“! Intr’un număr viitor voi da mişcătorul şi înăl­ţătorul epizod al întoarcerei din insula Elba, unde a fost deportat pentru întâia oară şi pe timp nemărginit după abdi­carea de la Fontainebleau, întoarcerea din insula Elba e poate faptul cel mai prodigios din istorie ; înainte de a sfîrşi, ţin să dau anecdota care se referă la istoricul „20 Martie“, şi care dovedeşte cit de mult dorea Na­poleon de a-şi recuceri tronul şi popo­rul său fără să se împrăştie vre-o pică­tură de sînge. Abia intrat în aparta­mentele dela Tuilleries, căpitanul de Dr­a­goni G. D... se prezintă ; era educătorul capitulării oraşului Vincennes, care a obţinută printr’o rară îndrăsneală şi o mare îndemânare. Napoleon surise deo­camdată la detaile ce a pus să i se po­vestească ; apoi surprins de exaltare și de expresia aprinsă a povestitorului și amintndu-şi îndată de guvernator, mar­chizul de Puyvert, spuse brusc : „Dar, domnule nu mi vorbeşti de guvernator; ce s’a făcut ? — Sire reluă ofițerul cu mai mult calm, i s-a eliberat un paşa­port, a fost excortat în afară de Paris“. Napoleon, tăcînd al unei doi paşi, a­­pucă mina ofiţerului cu o expresie care trăda toată nelinştea ce o încercase ; sunt mulţumit, domnule, îi spuse cu înflăcărare, e bine, foarte bine, perfect de bine. Petru I. Gîdeiu şi amploarea cu care a ţinut rolul pri­marului,—Mircea Pella pentru verva în­drăcită în rolul lui Ivan Hie­tscov,—Pa­troni, pentru originalitatea ca a pus crefod un adevărat tip din O­sip,—C. Momuleamui pentru corectitudinea lui în interpretarea lui Leapkin, judecătorul. Regretabilă a fost însă surpriza de la sf­rșit. Cortina a căzut numai cu 2—3 minute înainte de vreme, dar fu o că­dere dezastroasă, căci a suprimat toc­mai efectul cel mai puternic,—efectul unei „surprize“, pe care a comptat în special autorul farsei,—genialul Gogol. Credem că la o a doua reprezentaţie a Revizorului vom avea numai surprizele plăcute.* La concertul d-nei Lucia Cosma din seara de 3 Noembrie, şi-a dat întâlnire toată temea iubitoare de muzică a Ia­şului. Excelenta cântăreaţă va fi acom­paniată de admirabilul pianist, profeso­rul Sibianu.* Cortina.—Aseară—reprezentaţia „Re­vizorului“ a adus publicului diverse sur­priza. Prima surpriză fa—că publicul erai foarte numeros, ceea ce denota încă o­­dată că noua direcţiune are toate şan­sele să obişnuiască lumea laşană a fre­quent« teatrul naţional. Apoi veni surpriza—că Penal era în «certă, deşi ««anunţat: un rol mut, dar plăcut şi suggestiv. Insfirşit—interpreta­ţi­a excelentă, pre­cum er­a de aşteptat într’o asemenea farsă-comîdie, ştiut fiind că scena noas­tră dispune de merituoase elemente pen­tru acest gen. De­oarece se va vorbi mîne mai pe larg despre ultimele trei spectacole, în­tre cari şi „Revizorul“, menţionăm aci numai că s’a remarcat şi aplaudat mult, aseară, Vlad Cuzinschi pentru vioiciunea OPINIA STRUNA ZILEI O VARIANTA Boala fostului Sultan s’a agravat din nou prin o vărsare de singe. Telegramă. Hamid, cît sînge—ai var­sat Cit timp la Yldiz ai tronat... Socot c’odată nu e rău Să verşi puţin şi dintr’al tău! Mei Ini ta se ia ip In Plata Inirea — Uslar Ir­ea definitivă a comitetului central — Şedinţa do eri a comitetului.—Asistenţa.—Curăţările.—Incidectele.—Propu­nerea unei EmoţSnii—­Votarea moţiunii.­Comitetul cere Piaţa Unirea — Demisiunea d-lui Ghyka Doleni — In urma divirgenţei ce s’a ivit în şe­dinţa comitetului executiv al statuei Cuza Vodă, în întrunirea ce a avut loc în ziua de Octombrie, acasă la d. A. D. Hol­ban, asupra locului unde sa se aşeze statuia şi faţă de curentul ce sa ivise în opinia publică, s’a hotărît convocarea comitetului central pentru ziua de eri 31 Octombrie, spre a se decide definitiv locul unde să se înalţe chipul în bronz al marelui domnitor. Şedinţa a avut loc eri la orele 3 p. m. în saloanele Camerei de Comerţ. Pentru ca nu cumva să se producă oare­cari manifestaţi­, s’au luat întinse măsuri de ordine. Piaţa Unirea a fost împănată că agenţi da poliţie ; d­e ase­menea pe strada Calfa erau postaţi ser­genţi şi agenţi da poliţie, iar jandarmii psdeştri erau consemnaţi în strada A­­lexandri. Atît în Piaţa Urarea cît şi pe strada Golia, în faţa localului Camerei da Co­merţ, unde comitetul statuei era adunat ca sâ hotărească definitiv locul unde să se aşeze statuia, era adunată o mers mulţime de cetăţeni şi studenţi, cari aş­teptau cu nerăbdare hotărîrea comitetului. Comitetul se compune din d-nii Gri­­gore Ghika-Daleni preşedinte, A- D. Heiban, D. Grecianu, P. Poni şi A. Xe­­nopol, vice­preşedinţi; N. Cananău şi A. C. Cuza secretari; casier Gh. D. Şarban, Leon Bogdan, Al. Badareu, Gr. Buicliu, Const. Climszcu, Al. Gheorghiu, Ioan Ratet, Gh. Cristofor, Dr. Russu, Dr. Juvara, Dimitris Gheorghiu, Xeno­phon Gheorghiu, Dr. Brăsscu, inginer E. Brăeocu, Colonel Larga, N. Iorga, Dr. Secor, preoţii I. Gotcu, Gh. Carp, Ve­­reanu, Const. Lepădata, Al. Ermacov, Econom Georgeacu, Gh. Krupenski, Ioan Motăş, Inginer Rossten, econ. P. Savin, arhitect Gh. Sterten, M. Tomida şi dr. Negel. Au lips­it de la şedinţă d-nii Gh. Kru­pellaki, Dr. Sosor, econom Savin, colo­nel Langa, Laon Bogdan, inginer E. Brăescu, econom Georgescu, « Gre­cian«, dr. J­u­vara, Const. Leppadatu, dr. V. Nagel, inginer Roseto», arhitect Gh. Sterian și M. Tomida. După c® d. Cananău, secretarul comi­tetului, face apelul nominal al membrilor, d. Ghika Deteni, preşedintele comitetului, ia cu­viatul şi propune ca, comitetul să încuviinţeze d-lui Iorga, care a donat suma de 12.000 lei, adunaţi prin subscrip­ţii, să facă parte din comitet. Admiţîndu-se această propunere, să dă cuvîntul d-lui Gh. D. Şarban, casierul comitetului, d­e a face o dare de seamă a situaţiei casei de la început şi pănă la 1 Octombrie a. c. din care s® ved« ci pănă la acea dată s’au distribuit 3501 liste, din care s’au întors 1079 , 233 liste albe, 269 perdute şi 1940 în circulaţie. Încasările totale sa ridică la suma de 117.086 lei 50 bani, iar cheltuelile la 81,006 lei şi 36 bani. Din aceste cheltueli s’a dat 57.466 tei şi 60 bani, sculptorului Romanelii; 10,000 tei pentru sociui; 8479 tei trans­portul soclului; 4000 tei fondaţii; iar în casă sa mai află «chiar minis 2 bonuri a 5000 lei şi 17 . 500 tei După ce d-sa termină această expu­nere, d. preşedinta Gr. Ghika ia cu­vîntul şi zice că, fiind în chestie, roagă să se însărcineze altă persoană care sâ prezideze şedinţa, d sa avînd nevoie de a respunde. Sa propun® ca preşedinte pe d. I Ratet şi se admite. D. Climescu luînd cuvîntul zice ca, toţi trebua să recunoască că, dacă s’a ajuns la un aşa da frumos rezultat, a­­ceasta se datoreşta în mare parte la patru persoane : d-nii Ghika, Al. Holban, Gh. Şarban şi regretatul Gr. Buţureanu. Este incontestabil că aceste patru per­soane­­au lucrat din răsputeri pentru re­alizarea scopului pentru car® au fost chemaţi aci în acest comitet. La adunarea din 3 Mai 1909, comite­tul, din cauză că nu toţi membrii sa puteau ocupa, cu adunarea fondurilor şi cele necesare statuai, a însărcinat un comitet executiv, care să înceapă lucră­rile pregătitoare şi de atunci chiar au şi început lucrările preliminar® ale statuai. Acel comitet era compus din şase per­soane, la care s’a mai adaugat apoi pe d-nii Xenopol, arhitectul Sterian şi sub­semnatul, cărui comitet i s’a dat depline puteri ca sâ trateze cu cine va crede da cuvinţă şi sâ caute toata mijloacele ca să aducă la bun affrşit iniţiativa lu­ată d® comitet. S’a întrunit acel comitet şi a analizat mai multe planuri şi s’a găsit cel mai bun a! sculptorului Romanelii. A venit Romaneli, a făcut bustul, pe care vă­­zîndu-1 oamenii competing şi acei cari au cunoscut pe Cuza, s’a hotărît să se dea tei Romanelii. In acest timp vine şi chestia locului unde să se aşeze statuia. După propunerea primăriei, se oferă piaţa nouă. Cosultîndu-se pe Romanelii, el gă­seşte ca bună acea piaţă. De ce întîmplâ însă? După un timp, cînd totul era gsit?, de odată a’a cerut piaţa Unirea. Ni a’a ameninţat cu varoare de ttega şi cu gloatele. Ei bine d-lor, noi nu trebue să ne ţinem nici de gloate şi nici de văr­sări de sînge şi dacă s® va întîmpla a­­cest lucru, cel întâi pe d. Xenopol îl va lua de guler procurorul, căci d-sa, a seri® articole ameninţătoare prin gazete, vor­bind despre vărsări da sînge etc Dl. Xenopol îi răspund® cu humorul obicinuit, „daţi-ne pe mina procurorului, a călăului, pe a cui vroiţi, numai Cuza în Piaţa Unirei să stee.“ Dl. N. Cananău luînd cuvîntul, zica că nu crede că este între membrii co­mitetului o notă discordantă pentru a aduc® mulţumiri întreg acestui comitet, pentru adunarea şi întrebuinţarea fondu­rilor statuei; găseşte însă, că a făcut o greşală cînd a fixat locul aşezării, de­oare­ce a’avea acest drept, comitetul e­­xecutiv nefiind de nimeni autorizat pentru a fixa locul. Dovadă avem procesul ver­bal, în care se vorbeşte de puteri de­pline, de a găsi toate mijloacele pentru a duce la bun sfirşit opera aceaste, nu­mai da fixarea locului nu se vorbeşte. Ia şedinţa ce a avut toc­atenei, unii din membrii au cerut să se fixeze şi locul şi chiar d. T. Gheorghiu a fost acela care a cerut să se cunoască locul, majoritate însă din membri au cerut sa ss® facă în­tâi statuia şi în urmă si se fixeze locul. Prin urmare socot că comitetul executiv nu era în dreptul seu cînd a fixat locul şi cred nimerit ca statuia sa o aşezăm în piaţa Unirea. D. Iorga, vorbeşte despre monumentul alegoric al Unirii, votat de parlament şi zice că el nu va exista nici odată, căci se cer sume mari şi că cei 300.000 lei votaţi de cameră nu erau de­cit un moft din partea guvernului. Mai depart® d-sa arată că, comitetul nu avea dreptul de a fixa locul unda să 8® sşeze statuia şi dovadă e procesul verbal prin car® nu se arată aceasta, şi dacă s’a făcut o cheltuială pe un loc care n’a fost aprobat de întreg comitetul, a­­cest ss îl priveşte, iar în privinţa locatei din piaţa Unirea mă oblig şi eu de a găsi suma trebuitoare. D. Iorga vorbind despre piaţa nouă, a­rată cît de destebilă e în prezent, ce va fi ea în viitor nu putem şti şi prin ur­mare roagă pe membri să voteze pieta Unire pentru aşezarea statuai marelui Voevod. D. Al. Gheorghiu, se ridică şi spune că ar fi bine să se arăt® care easte o­­biectul convocării de astă­zi. D. Oh. Şerban, zice că, comitatul e­­xecutiv ales de adunarea generală s’a achitat de îndatoririle sal®, comitetul s’a adresat primarului pentru ca să 1® dea un loc pentru aşezarea statuei; primarul­­ a convocat În primărie şi a declarat că nu poate ceda piaţa Unirea, ea fiind des­tinată pentru monumentul Unirii şi că poate pana le dispoziţie un los îss faţa cazărmii, colţul da vis-â-vis de pen­iten­ciar, seu locul unda se află casete Go­­lescu. Faţă cu declaraţia primarului că nu poate ceda alt loc, comitetul execu­tiv a fost nevoit să primească acest din urmă loc. Eu n'am nimic de obiectat, dar s’su făcut deja chaltueli cu fondafia din piaţa r­ouâ şi dacă dv. puneţi, suma necesară de dispoziţie, atunci poate că statuia să s® aşez® şi în piaţa Unirea. D. A. C. Cuza, arată că discuţia tre­buie să se mărgîneescă numai la urmă­toarele puncte • Locul unde să se aşeze statuia, mijloacele, cînd se va proceda la aşezarea stetuie şi de cina urmează a ne desvăli statuia. Arată că comite­tul nu e drem­at aci pentru a fixa locul, căci nu are dreptul, ci e chemat pentru a zice că, comitetul întrunindu-se astă­zi de comun acord, a stabilit ca statuia să ss aşez® în piaţa Unirea. Mai trebuie fonduri ? Ei bine, d-nii Xenopol şi Iorga se obligă ca în cel mai scurt timp să a­­dune suma cît vor mai necesita cheltue­lile din piaţa Unirea. Cînd să se aşeze statuia ? Unii ar fi zis că ar fi bine la 24 ianuarie, aniver­sarea Unirii. Dar nu se poate aceasta şi socot că ar fi mai nimerit ca statuia s­ă sa inaugureze odată cu jubileul universi­tă­ţii. De cine sâ se facă desvalires ? E natural că ar trebui să rugăm pa M S. Regele, ca în persoană să­ vină să facă e! desvălirea ataiuei predecesorului sâu. Vorbind de estetica pieţei Unirii, arată că ea este cu mult superioară pieţei nouă şi ar trebui ca sculptorul Romastelii să vină la Iaşi, sâ fixeze local pe pieţe U­­niris şi pe urmă să se preceadă te a­­şezare® statuai. D. I. Motoş, arată că era în consiliul comunal dud­a’a făcut piaţa Unirea şi cînd primarul a declarat că ea e rezer­vaţi pentru aşezarea statuiei lui Cuza Vodă. Declară apoi că a luat parte la toate şedinţele comitetului statuei şi n’a obiec­tat nimic, dar că a făcut greşală comite­tul atunci cînd a hotărît locul unde să se aşeze statuia. Cuza a făcut Unirea şi lui î­­a rezervat piaţa Unirea încă da atunci şi prin urmare comitetul nu trebue să ţină seamă nici de proectul votat de cameră relativ de monumentul ategorîc a! Unirii şi nici de alte considerente şi cei 300.000 tei votaţi da camere, să s® în­trebuinţez© pentru facerea sitei statui, acea a independenţii, căci divizia a 4-a de la Ieşi a fost aceia care a primit în­tâiul botez de sînge în 1878. D sa cer® ca stetste­tei Cuza să se aşeza în piaţa Unirea, locul ce încă de mult îi era rezervat. D. Al. B­adareu luînd cuvîntul zice că putem vota şi mulţumi comitetului care a lucrat într’un mod aşa de frumos pentru ajungerea acestui scop. D. Badareu atesta cum se cretese o legendă că piaţa Unirea nu se poate da şi că acea leg­endă era falsă şi ea e­­­xista încă înainte de votarea proecturei de parlament. Arată apel că dacă şi d-sa era în co­mitetul activ ar fi votat pentru piaţa nouă faţă cu refuzul primăriei de a pune la dispoziţie piaţa Unirea. In această privinţă n’am de adus de­cît laude co­mitetului. Lucrările însă s’au schimbat, legenda a trecut şi cînd legentda a trecut, cara-i datoria comitetului ? Cînd piaţa Unirea e la dispoziţia lui, a natural ca el să-şi mai păstreze în­dărătnicia? De sigur că nu. D. Climescu ne vorbia adineaare de groate, zicînd că nu trebue să ne temem de ele. D. Climescu n’are însă dreptate. Eu socot că în ori ca împrejurări tre­bue să ţi urm­asaml şi de sentimentul gloatelor şi să fim feri­ciţi daci cunoaş­tem acest sentiment. Căci d-lor, ce înseamnă a ridica o «tatu«? înseamnă a fac® un act de re­cunoştinţă câtră acel ce a săvîrşit o o­­peră mare. Şi dacă facem etajai nu fa­cem p sutra noi, ci pentru gloate, ca a­­ceasta sâ te servească în educaţia lor şi să aibă oarecare înrîurire în viitor. Trebuia să ne bucurăm că gloatele au contribuit cu sentimentele lor pentru a ne ajuta la îndeplinirea unui aşa de fru­mos act. Şi oare putem zice că în Iaşi nu «e­xistă un sentiment al gloatelor ? Sigur că da. Am citit dări de seamă despre întruniri ţinuta în Iaşi de gloate, despre alte întruniri n’am văzut nimic şi cînd d-lor vedem să g’ostel® cer aşezarea statuei în piaţa Unirea, de ce sâ nu ţi­nem seamă de ele şi mai ales cînd e contra întrunire de protestare în contra acestei cereri nu s’a ţinut. Socot că comitetul a ajuna pînă as­tăzi la frumoase rezultate şi nu avem nimic de imputat. încă an lucru d-lor Cînd primăria ne a pus la dispoziţia piaţa Unirea, de ce să respingem această ofertă ? Socot că de­şi n’avem a face nici o imputară com­i­tetului, ar un temei legitim, bazat pe spiritul public şi p® oferta primăriei, să rugăm comitetul să se pună da acord cu noi şi să considere câ piaţa Unirea e bună pentru aşezarea statuei, iar în­tru cît privaşi® cheltuelile ca ar mai necesita, să rugăm comitetul sâ rlmînă te postul său şi să găsească mijloacele pentru adunarea sumei ce mai trebusşte iar noi vom pune te dispoziţia sa, toata activitatea noastră pentru a facilita a­­dunarea plusului de ch­itueli ce mai tre­­buesc. Cînd să se fi că aşszarsa şi inaugu­rarea stersei ? Socot că ar fi bine să vină mai întâi sculptorul Romanelii, să vadă piaţa Unirea şi aă fixez® punctul şi în urm!» să se înceapă lucrarea. Tsimteînd d. Badareu, spune că să luăm act de apehi! ce s’a făcut în şe­dinţă şi de acord cu toţii să ne simţim fericiţi îa fapte prin car® contribuim să sa lîdic® statute în piaţ­î Unirea. D. A. D. Holhm arată că d. Bada­reu a pus chestiunea aşa cum trebuia şi­­ aduce tot­odată mulţumirile sate pentru cuvintele frumoase şi spiritul împăciuitor cu care a vorbit. Arată că trebuie să s® constate că, comitetul încă de la constituirea lui în 1903 a fost pentru piaţa Unirei pentru că nu era altă piaţă. D-sa zice însă că ar fi mai bună din punct de vedere es­tetic piaţa nouă, căci toată lumea trece pe noi, acest loc fiind punctul cel mai important din centrul oraşului. Arată a­­poi că dacă lucrările comitetului au mers aşa de încet, aceasta a din cauză că au­torităţile au pus piedici. D. Helban e pentru aşezarea statuei în piaţa nouă. Dl. A. D. Xenopol spune că la în­ceput a fost o legendă, incontestabil şi probabil din această cauză parlamentul a şi votat ştiutul proiect. In urmă însă, primăria văzînd curentul serios ce este în Iaşi pentru aşezarea statuei în piaţa Unirea, a cedat această piaţă. De se întîmplă însă ? Fiindcă comitetul a făcut oarecari cheliar!! cu fondaţia din piaţa nouă, a refuzat ca să se facă o adresă primăriei prin care să ceară piaţa Unirea. Vă preocupă chestia banilor d-lor, a zis d. Xenopol? Ei bine d-lor, mă în­sărcinez eu cu aducerea sumelor împre­ună cu d. Iorga, iar cît nu se va ajunge, voi da eu toată suma din restul de 20.000 lei ce mi-a remas mia din vînza­­rea „Istoriei lui Cuza Vodă, scrise de mine. Dl. Dr. Ghe Tca, luînd cuvîntul, zice ca, față da imputarea ce i se aduce de unii, ci­ea se retre­ge din comitet, iar întru cît priveşte toate cheltuelile şi tot ce a fâcut pănă acum, d-sa îşi asumă toată răspunderea. Dl. Al. Badareu, luînd din nou au­dia­tul, zice că d. Gioka a interpretat gre­şit discuţiile ce s’au urmat şi propune moţiunea pe care o publicăm în pagina întâia. Se citeşte moţiunea şi as puna în vot. Au votat pentru piaţa Unirea d­in­ A. Badareu, N. Casmnău, Al. Gheoghiu, Gr. Buicliu, A. Xanopol, N. Iorga, A. C Cuza, Dim. Gheorghiu, Xenophon Gheorghiu, I. Ratet, econom Vereanu, ecortomu Gotcu, econom Carp, I. Motaş, Ermacov şi econom Vereanu. S au abţinut de la vot d-nii Gr. Ghika, A.D. Heiban,­Climescu şi Gh. D.Şerban. Dl. Ghika mulţumeşte pentru moţiunea votată şi declară încă odată că ea re­trag®. Membrii roagă pe d. Ghika sa revie asupra hotărîrei sate, dar fără rezultat. Şedinţa s’a terminat te orele 6 seara D. P. □ Accident nenorocit.—Un accident nenorocit s’a întîmplat aseară la ram­pa Trei Calici, la plecarea trenului de 9. Pe cînd trenul accelerat ce pleacă la acea oră spre București, ajunse în dreptul rampei Trei Calici, pe lin­gă podul de fier, un țaran care se află într’un car cu lemne, neobser­­vînd că rampa era închisă, a fost a­­pucat de tren şi răsturnat. Ţaranul a căpătat o puternică lo­vitură în partea dreaptă a capului, râmănînd mort pe loc. Inştimţindu-se autorităţile, au sosit la faţa locului de procuror Vincler şi comisarul Ştiubei. Din ordinul procurorului, cadavrul a fost transportat la morga spitalu­lui sf. Spiridon. Din cercetările făcute pînă în pre­zent, nu s’a putut stabili identitatea cadavrului. □ Mîine, Marţi 2 Noembrie, M. M­­. L. Regele şi Regina vor serba a 41 a aniversarea de la căsătoria Lor. □ Consiliul comunal a fost convo­cat, în seziune ordinară de la 1—15 Noembrie. □ I. P. S. S. Mitropolitul Pim­en s-a reîntors azi dimineaţă din Bucureşti pentru a lua parte la conferinţele pas­torale. □ Amândoi diaconii de la biserica Precista Mare din Roman, au fost re­crutaţi şi pe ziua de azi 1 Noembrie vor trebui să se prezinte Regimentului 14 spre a fi încorporaţi. Cu toate intervenţiile P.­­S. Episco­pul de Roman, care sunt sprijinite prin legi şi dlateni, n’a fost ch­ip să fie scu­tiţi diaconii de la Precista Mare de ar­mată. (« Cîntăreţii bisericeşti din oraşul şi judeţul Botoşani, au întocmit un me­moriu, pe care l’au înaintat Sf­ lui Si­nod şi ministerului cultelor, cerînd îm­bunătăţirea materială şi morală a soar­­tei lor. După ce arată starea lor precară, cîn­tăreţii bisericeşti, cer prin memoriul ce l’au alcătuit, să li se facă şi lor, celor de la oraş, salar de 100 lei lunar şi paracliserilor 60 lei; să li se recunoască dreptul de gradaţie din 10 în 10 ani de serviciu de 20 la sută, cum se acor­dă şi preoţilor ; să fie şi casele cîntă­­reţilor şi paracliserilor scutite de taxa fond­arului şi taxa birului; cîntăreţilor rurali să li se retribue cel puţin 30 lei lunar, să aibă şi ei dreptul la pensie făcîndu-li-se reţineri, să nu se mai facă din veniturile Epitrahilului, după cum spune art. 104 din legea Clerului, a patra parte cîntăreţilor şi paraclisieri­­lor, ci să li se facă a treia parte ! --­

Next