Opinia, noiembrie 1910 (Anul 7, nr. 1150-1173)
1910-11-02 / nr. 1150
i termenul tuturor întreprinderilor, spuse bătrînului general Dugommier, comandant nominal, care era zdrobit de trudă : „Da te și te odihnește ; am luat Tulonul, vei putea să te culci poimîne“. La construirea unei prime baterii pe care Napoleon, la sosirea sa la Tulon, o ordonă contra Englejilor, ceru pe teren chiar un sergent sau un caporal, care să ştie să scrie. Unul eşi din rînduri şi scrise sub dictarea sa, pe spate chiar. Scrisoarea abia sfirşită, o ghiulea de tun îl umple de ţărînă. „Bine, spuse scriitorul, nu voiu avea nevoe de nisip“. Această glumă, şi calmul cu care a fost spusă, fixă atenţia lui Napoleon şi făcu norocul sergentului : era Junot de atunci duce de Abrates, colonel general de husari, comandant în Portugalia, guvernator general în Ilyria, unde dădu semne de o demenţă care se mări la întoarcerea sa în Franţa, în timpul căreia mutilîndu-se el însuşi într’un mod oribil a pierit în curînd victima excesului care i-au alterat sănătatea şi raţiunea.* Mai tîrziu, îndată ce se arată armatei din Italia, se văzu îndată omul făcut pentru a comanda altora; umplu din acel moment marea scenă a lumei; ocupă toată Europa ; e un meteor care cuprinse firmamentul. Concentrează de atunci toate privirile, toate gîndurile, comprimă toate conversaţiile. Dela acel moment toate gazetele toate, lucrările, toate monumentele sunt totdeauna pline de dînsul, se întîlneşte numele său în toate paginile, în toate liniile, în toate gurile pretutindeni. Apariţia sa a fost o adevărată revoluţie în moravuri, in manieră, în conduită, în limbagiu. Delrei Duce şi ministrul marinei sub imperiu, a repetat adesea, că la Tulon a aflat numirea lui Napoleon în comandarea armatei pentru Italia ; îl cunoscuse bine la Paris, se credea în toată familiaritatea cu el. „Astfel, cînd am auzit, spunea el, că noul va traversa orașul, m’am oferit imediat tuturor camarazilor ca să prezint, ca să-mi valorific legăturile mele. Alerg plin de nerăbdare, de bucurie, salonul se deschide ; vreau să mă arunc, cînd atitudinea, privirea, sunetul vocei ajung ca să mă oprească; nu era cu toate acestea în el nimic insultător ; însă aceasta a fost destul; de atunci n’am încercat niciodată să trec distanţa care mi-a fost impusă“. Și de sigur De Cios nu nu era timid. Un alt semn caracteristic al generalului Napoleon, e abilitatea, energia, sobrietatea administraţiei sale, ura sa constantă pentru delapidări, dispreţul absolut a proprilor sale interese. Nimeni vreodată pe pămînt n’a dispus de mai multă avere şi nu şi a însuşit mai puţin. „De cîte ori n’am repetat în consiliile mele, spunea el, că dacă aşi găsi în greşală pe propriul meu frate n’aş sta la îndoială ca să-l alung“! Intr’un număr viitor voi da mişcătorul şi înălţătorul epizod al întoarcerei din insula Elba, unde a fost deportat pentru întâia oară şi pe timp nemărginit după abdicarea de la Fontainebleau, întoarcerea din insula Elba e poate faptul cel mai prodigios din istorie ; înainte de a sfîrşi, ţin să dau anecdota care se referă la istoricul „20 Martie“, şi care dovedeşte cit de mult dorea Napoleon de a-şi recuceri tronul şi poporul său fără să se împrăştie vre-o picătură de sînge. Abia intrat în apartamentele dela Tuilleries, căpitanul de Dragoni G. D... se prezintă ; era educătorul capitulării oraşului Vincennes, care a obţinută printr’o rară îndrăsneală şi o mare îndemânare. Napoleon surise deocamdată la detaile ce a pus să i se povestească ; apoi surprins de exaltare și de expresia aprinsă a povestitorului și amintndu-şi îndată de guvernator, marchizul de Puyvert, spuse brusc : „Dar, domnule nu mi vorbeşti de guvernator; ce s’a făcut ? — Sire reluă ofițerul cu mai mult calm, i s-a eliberat un paşaport, a fost excortat în afară de Paris“. Napoleon, tăcînd al unei doi paşi, apucă mina ofiţerului cu o expresie care trăda toată nelinştea ce o încercase ; sunt mulţumit, domnule, îi spuse cu înflăcărare, e bine, foarte bine, perfect de bine. Petru I. Gîdeiu şi amploarea cu care a ţinut rolul primarului,—Mircea Pella pentru verva îndrăcită în rolul lui Ivan Hietscov,—Patroni, pentru originalitatea ca a pus crefod un adevărat tip din Osip,—C. Momuleamui pentru corectitudinea lui în interpretarea lui Leapkin, judecătorul. Regretabilă a fost însă surpriza de la sfrșit. Cortina a căzut numai cu 2—3 minute înainte de vreme, dar fu o cădere dezastroasă, căci a suprimat tocmai efectul cel mai puternic,—efectul unei „surprize“, pe care a comptat în special autorul farsei,—genialul Gogol. Credem că la o a doua reprezentaţie a Revizorului vom avea numai surprizele plăcute.* La concertul d-nei Lucia Cosma din seara de 3 Noembrie, şi-a dat întâlnire toată temea iubitoare de muzică a Iaşului. Excelenta cântăreaţă va fi acompaniată de admirabilul pianist, profesorul Sibianu.* Cortina.—Aseară—reprezentaţia „Revizorului“ a adus publicului diverse surpriza. Prima surpriză fa—că publicul erai foarte numeros, ceea ce denota încă odată că noua direcţiune are toate şansele să obişnuiască lumea laşană a frequent« teatrul naţional. Apoi veni surpriza—că Penal era în «certă, deşi ««anunţat: un rol mut, dar plăcut şi suggestiv. Insfirşit—interpretaţia excelentă, precum era de aşteptat într’o asemenea farsă-comîdie, ştiut fiind că scena noastră dispune de merituoase elemente pentru acest gen. Deoarece se va vorbi mîne mai pe larg despre ultimele trei spectacole, între cari şi „Revizorul“, menţionăm aci numai că s’a remarcat şi aplaudat mult, aseară, Vlad Cuzinschi pentru vioiciunea OPINIA STRUNA ZILEI O VARIANTA Boala fostului Sultan s’a agravat din nou prin o vărsare de singe. Telegramă. Hamid, cît sînge—ai varsat Cit timp la Yldiz ai tronat... Socot c’odată nu e rău Să verşi puţin şi dintr’al tău! Mei Ini ta se ia ip In Plata Inirea — Uslar Irea definitivă a comitetului central — Şedinţa do eri a comitetului.—Asistenţa.—Curăţările.—Incidectele.—Propunerea unei EmoţSnii—Votarea moţiunii.Comitetul cere Piaţa Unirea — Demisiunea d-lui Ghyka Doleni — In urma divirgenţei ce s’a ivit în şedinţa comitetului executiv al statuei Cuza Vodă, în întrunirea ce a avut loc în ziua de Octombrie, acasă la d. A. D. Holban, asupra locului unde sa se aşeze statuia şi faţă de curentul ce sa ivise în opinia publică, s’a hotărît convocarea comitetului central pentru ziua de eri 31 Octombrie, spre a se decide definitiv locul unde să se înalţe chipul în bronz al marelui domnitor. Şedinţa a avut loc eri la orele 3 p. m. în saloanele Camerei de Comerţ. Pentru ca nu cumva să se producă oarecari manifestaţi, s’au luat întinse măsuri de ordine. Piaţa Unirea a fost împănată că agenţi da poliţie ; de asemenea pe strada Calfa erau postaţi sergenţi şi agenţi da poliţie, iar jandarmii psdeştri erau consemnaţi în strada Alexandri. Atît în Piaţa Urarea cît şi pe strada Golia, în faţa localului Camerei da Comerţ, unde comitetul statuei era adunat ca sâ hotărească definitiv locul unde să se aşeze statuia, era adunată o mers mulţime de cetăţeni şi studenţi, cari aşteptau cu nerăbdare hotărîrea comitetului. Comitetul se compune din d-nii Grigore Ghika-Daleni preşedinte, A- D. Heiban, D. Grecianu, P. Poni şi A. Xenopol, vicepreşedinţi; N. Cananău şi A. C. Cuza secretari; casier Gh. D. Şarban, Leon Bogdan, Al. Badareu, Gr. Buicliu, Const. Climszcu, Al. Gheorghiu, Ioan Ratet, Gh. Cristofor, Dr. Russu, Dr. Juvara, Dimitris Gheorghiu, Xenophon Gheorghiu, Dr. Brăsscu, inginer E. Brăeocu, Colonel Larga, N. Iorga, Dr. Secor, preoţii I. Gotcu, Gh. Carp, Vereanu, Const. Lepădata, Al. Ermacov, Econom Georgeacu, Gh. Krupenski, Ioan Motăş, Inginer Rossten, econ. P. Savin, arhitect Gh. Sterten, M. Tomida şi dr. Negel. Au lipsit de la şedinţă d-nii Gh. Krupellaki, Dr. Sosor, econom Savin, colonel Langa, Laon Bogdan, inginer E. Brăescu, econom Georgescu, « Grecian«, dr. Juvara, Const. Leppadatu, dr. V. Nagel, inginer Roseto», arhitect Gh. Sterian și M. Tomida. După c® d. Cananău, secretarul comitetului, face apelul nominal al membrilor, d. Ghika Deteni, preşedintele comitetului, ia cuviatul şi propune ca, comitetul să încuviinţeze d-lui Iorga, care a donat suma de 12.000 lei, adunaţi prin subscripţii, să facă parte din comitet. Admiţîndu-se această propunere, să dă cuvîntul d-lui Gh. D. Şarban, casierul comitetului, de a face o dare de seamă a situaţiei casei de la început şi pănă la 1 Octombrie a. c. din care s® ved« ci pănă la acea dată s’au distribuit 3501 liste, din care s’au întors 1079 , 233 liste albe, 269 perdute şi 1940 în circulaţie. Încasările totale sa ridică la suma de 117.086 lei 50 bani, iar cheltuelile la 81,006 lei şi 36 bani. Din aceste cheltueli s’a dat 57.466 tei şi 60 bani, sculptorului Romanelii; 10,000 tei pentru sociui; 8479 tei transportul soclului; 4000 tei fondaţii; iar în casă sa mai află «chiar minis 2 bonuri a 5000 lei şi 17 . 500 tei După ce d-sa termină această expunere, d. preşedinta Gr. Ghika ia cuvîntul şi zice că, fiind în chestie, roagă să se însărcineze altă persoană care sâ prezideze şedinţa, d sa avînd nevoie de a respunde. Sa propun® ca preşedinte pe d. I Ratet şi se admite. D. Climescu luînd cuvîntul zice ca, toţi trebua să recunoască că, dacă s’a ajuns la un aşa da frumos rezultat, aceasta se datoreşta în mare parte la patru persoane : d-nii Ghika, Al. Holban, Gh. Şarban şi regretatul Gr. Buţureanu. Este incontestabil că aceste patru persoaneau lucrat din răsputeri pentru realizarea scopului pentru car® au fost chemaţi aci în acest comitet. La adunarea din 3 Mai 1909, comitetul, din cauză că nu toţi membrii sa puteau ocupa, cu adunarea fondurilor şi cele necesare statuai, a însărcinat un comitet executiv, care să înceapă lucrările pregătitoare şi de atunci chiar au şi început lucrările preliminar® ale statuai. Acel comitet era compus din şase persoane, la care s’a mai adaugat apoi pe d-nii Xenopol, arhitectul Sterian şi subsemnatul, cărui comitet i s’a dat depline puteri ca sâ trateze cu cine va crede da cuvinţă şi sâ caute toata mijloacele ca să aducă la bun affrşit iniţiativa luată d® comitet. S’a întrunit acel comitet şi a analizat mai multe planuri şi s’a găsit cel mai bun a! sculptorului Romanelii. A venit Romaneli, a făcut bustul, pe care văzîndu-1 oamenii competing şi acei cari au cunoscut pe Cuza, s’a hotărît să se dea tei Romanelii. In acest timp vine şi chestia locului unde să se aşeze statuia. După propunerea primăriei, se oferă piaţa nouă. Cosultîndu-se pe Romanelii, el găseşte ca bună acea piaţă. De ce întîmplâ însă? După un timp, cînd totul era gsit?, de odată a’a cerut piaţa Unirea. Ni a’a ameninţat cu varoare de ttega şi cu gloatele. Ei bine d-lor, noi nu trebue să ne ţinem nici de gloate şi nici de vărsări de sînge şi dacă s® va întîmpla acest lucru, cel întâi pe d. Xenopol îl va lua de guler procurorul, căci d-sa, a seri® articole ameninţătoare prin gazete, vorbind despre vărsări da sînge etc Dl. Xenopol îi răspund® cu humorul obicinuit, „daţi-ne pe mina procurorului, a călăului, pe a cui vroiţi, numai Cuza în Piaţa Unirei să stee.“ Dl. N. Cananău luînd cuvîntul, zica că nu crede că este între membrii comitetului o notă discordantă pentru a aduc® mulţumiri întreg acestui comitet, pentru adunarea şi întrebuinţarea fondurilor statuei; găseşte însă, că a făcut o greşală cînd a fixat locul aşezării, deoarece a’avea acest drept, comitetul executiv nefiind de nimeni autorizat pentru a fixa locul. Dovadă avem procesul verbal, în care se vorbeşte de puteri depline, de a găsi toate mijloacele pentru a duce la bun sfirşit opera aceaste, numai da fixarea locului nu se vorbeşte. Ia şedinţa ce a avut tocatenei, unii din membrii au cerut să se fixeze şi locul şi chiar d. T. Gheorghiu a fost acela care a cerut să se cunoască locul, majoritate însă din membri au cerut sa ss® facă întâi statuia şi în urmă si se fixeze locul. Prin urmare socot că comitetul executiv nu era în dreptul seu cînd a fixat locul şi cred nimerit ca statuia sa o aşezăm în piaţa Unirea. D. Iorga, vorbeşte despre monumentul alegoric al Unirii, votat de parlament şi zice că el nu va exista nici odată, căci se cer sume mari şi că cei 300.000 lei votaţi de cameră nu erau decit un moft din partea guvernului. Mai depart® d-sa arată că, comitetul nu avea dreptul de a fixa locul unda să 8® sşeze statuia şi dovadă e procesul verbal prin car® nu se arată aceasta, şi dacă s’a făcut o cheltuială pe un loc care n’a fost aprobat de întreg comitetul, acest ss îl priveşte, iar în privinţa locatei din piaţa Unirea mă oblig şi eu de a găsi suma trebuitoare. D. Iorga vorbind despre piaţa nouă, arată cît de destebilă e în prezent, ce va fi ea în viitor nu putem şti şi prin urmare roagă pe membri să voteze pieta Unire pentru aşezarea statuai marelui Voevod. D. Al. Gheorghiu, se ridică şi spune că ar fi bine să se arăt® care easte obiectul convocării de astăzi. D. Oh. Şerban, zice că, comitatul executiv ales de adunarea generală s’a achitat de îndatoririle sal®, comitetul s’a adresat primarului pentru ca să 1® dea un loc pentru aşezarea statuei; primarul a convocat În primărie şi a declarat că nu poate ceda piaţa Unirea, ea fiind destinată pentru monumentul Unirii şi că poate pana le dispoziţie un los îss faţa cazărmii, colţul da vis-â-vis de penitenciar, seu locul unda se află casete Golescu. Faţă cu declaraţia primarului că nu poate ceda alt loc, comitetul executiv a fost nevoit să primească acest din urmă loc. Eu n'am nimic de obiectat, dar s’su făcut deja chaltueli cu fondafia din piaţa rouâ şi dacă dv. puneţi, suma necesară de dispoziţie, atunci poate că statuia să s® aşez® şi în piaţa Unirea. D. A. C. Cuza, arată că discuţia trebuie să se mărgîneescă numai la următoarele puncte • Locul unde să se aşeze statuia, mijloacele, cînd se va proceda la aşezarea stetuie şi de cina urmează a ne desvăli statuia. Arată că comitetul nu e dremat aci pentru a fixa locul, căci nu are dreptul, ci e chemat pentru a zice că, comitetul întrunindu-se astăzi de comun acord, a stabilit ca statuia să ss aşez® în piaţa Unirea. Mai trebuie fonduri ? Ei bine, d-nii Xenopol şi Iorga se obligă ca în cel mai scurt timp să adune suma cît vor mai necesita cheltuelile din piaţa Unirea. Cînd să se aşeze statuia ? Unii ar fi zis că ar fi bine la 24 ianuarie, aniversarea Unirii. Dar nu se poate aceasta şi socot că ar fi mai nimerit ca statuia să sa inaugureze odată cu jubileul universităţii. De cine sâ se facă desvalires ? E natural că ar trebui să rugăm pa M S. Regele, ca în persoană să vină să facă e! desvălirea ataiuei predecesorului sâu. Vorbind de estetica pieţei Unirii, arată că ea este cu mult superioară pieţei nouă şi ar trebui ca sculptorul Romastelii să vină la Iaşi, sâ fixeze local pe pieţe Uniris şi pe urmă să se preceadă te aşezare® statuai. D. I. Motoş, arată că era în consiliul comunal duda’a făcut piaţa Unirea şi cînd primarul a declarat că ea e rezervaţi pentru aşezarea statuiei lui Cuza Vodă. Declară apoi că a luat parte la toate şedinţele comitetului statuei şi n’a obiectat nimic, dar că a făcut greşală comitetul atunci cînd a hotărît locul unde să se aşeze statuia. Cuza a făcut Unirea şi lui îa rezervat piaţa Unirea încă da atunci şi prin urmare comitetul nu trebue să ţină seamă nici de proectul votat de cameră relativ de monumentul ategorîc a! Unirii şi nici de alte considerente şi cei 300.000 tei votaţi da camere, să s® întrebuinţez© pentru facerea sitei statui, acea a independenţii, căci divizia a 4-a de la Ieşi a fost aceia care a primit întâiul botez de sînge în 1878. D sa cer® ca stetstetei Cuza să se aşeza în piaţa Unirea, locul ce încă de mult îi era rezervat. D. Al. Badareu luînd cuvîntul zice că putem vota şi mulţumi comitetului care a lucrat într’un mod aşa de frumos pentru ajungerea acestui scop. D. Badareu atesta cum se cretese o legendă că piaţa Unirea nu se poate da şi că acea legendă era falsă şi ea exista încă înainte de votarea proecturei de parlament. Arată apel că dacă şi d-sa era în comitetul activ ar fi votat pentru piaţa nouă faţă cu refuzul primăriei de a pune la dispoziţie piaţa Unirea. In această privinţă n’am de adus decît laude comitetului. Lucrările însă s’au schimbat, legenda a trecut şi cînd legentda a trecut, cara-i datoria comitetului ? Cînd piaţa Unirea e la dispoziţia lui, a natural ca el să-şi mai păstreze îndărătnicia? De sigur că nu. D. Climescu ne vorbia adineaare de groate, zicînd că nu trebue să ne temem de ele. D. Climescu n’are însă dreptate. Eu socot că în ori ca împrejurări trebue să ţi urmasaml şi de sentimentul gloatelor şi să fim fericiţi daci cunoaştem acest sentiment. Căci d-lor, ce înseamnă a ridica o «tatu«? înseamnă a fac® un act de recunoştinţă câtră acel ce a săvîrşit o operă mare. Şi dacă facem etajai nu facem p sutra noi, ci pentru gloate, ca aceasta sâ te servească în educaţia lor şi să aibă oarecare înrîurire în viitor. Trebuia să ne bucurăm că gloatele au contribuit cu sentimentele lor pentru a ne ajuta la îndeplinirea unui aşa de frumos act. Şi oare putem zice că în Iaşi nu «există un sentiment al gloatelor ? Sigur că da. Am citit dări de seamă despre întruniri ţinuta în Iaşi de gloate, despre alte întruniri n’am văzut nimic şi cînd d-lor vedem să g’ostel® cer aşezarea statuei în piaţa Unirea, de ce sâ nu ţinem seamă de ele şi mai ales cînd e contra întrunire de protestare în contra acestei cereri nu s’a ţinut. Socot că comitetul a ajuna pînă astăzi la frumoase rezultate şi nu avem nimic de imputat. încă an lucru d-lor Cînd primăria ne a pus la dispoziţia piaţa Unirea, de ce să respingem această ofertă ? Socot că deşi n’avem a face nici o imputară comitetului, ar un temei legitim, bazat pe spiritul public şi p® oferta primăriei, să rugăm comitetul să se pună da acord cu noi şi să considere câ piaţa Unirea e bună pentru aşezarea statuei, iar întru cît privaşi® cheltuelile ca ar mai necesita, să rugăm comitetul sâ rlmînă te postul său şi să găsească mijloacele pentru adunarea sumei ce mai trebusşte iar noi vom pune te dispoziţia sa, toata activitatea noastră pentru a facilita adunarea plusului de chitueli ce mai trebuesc. Cînd să se fi că aşszarsa şi inaugurarea stersei ? Socot că ar fi bine să vină mai întâi sculptorul Romanelii, să vadă piaţa Unirea şi aă fixez® punctul şi în urm!» să se înceapă lucrarea. Tsimteînd d. Badareu, spune că să luăm act de apehi! ce s’a făcut în şedinţă şi de acord cu toţii să ne simţim fericiţi îa fapte prin car® contribuim să sa lîdic® statute în piaţî Unirea. D. A. D. Holhm arată că d. Badareu a pus chestiunea aşa cum trebuia şi aduce totodată mulţumirile sate pentru cuvintele frumoase şi spiritul împăciuitor cu care a vorbit. Arată că trebuie să s® constate că, comitetul încă de la constituirea lui în 1903 a fost pentru piaţa Unirei pentru că nu era altă piaţă. D-sa zice însă că ar fi mai bună din punct de vedere estetic piaţa nouă, căci toată lumea trece pe noi, acest loc fiind punctul cel mai important din centrul oraşului. Arată apoi că dacă lucrările comitetului au mers aşa de încet, aceasta a din cauză că autorităţile au pus piedici. D. Helban e pentru aşezarea statuei în piaţa nouă. Dl. A. D. Xenopol spune că la început a fost o legendă, incontestabil şi probabil din această cauză parlamentul a şi votat ştiutul proiect. In urmă însă, primăria văzînd curentul serios ce este în Iaşi pentru aşezarea statuei în piaţa Unirea, a cedat această piaţă. De se întîmplă însă ? Fiindcă comitetul a făcut oarecari cheliar!! cu fondaţia din piaţa nouă, a refuzat ca să se facă o adresă primăriei prin care să ceară piaţa Unirea. Vă preocupă chestia banilor d-lor, a zis d. Xenopol? Ei bine d-lor, mă însărcinez eu cu aducerea sumelor împreună cu d. Iorga, iar cît nu se va ajunge, voi da eu toată suma din restul de 20.000 lei ce mi-a remas mia din vînzarea „Istoriei lui Cuza Vodă, scrise de mine. Dl. Dr. Ghe Tca, luînd cuvîntul, zice ca, față da imputarea ce i se aduce de unii, ciea se retrege din comitet, iar întru cît priveşte toate cheltuelile şi tot ce a fâcut pănă acum, d-sa îşi asumă toată răspunderea. Dl. Al. Badareu, luînd din nou audiatul, zice că d. Gioka a interpretat greşit discuţiile ce s’au urmat şi propune moţiunea pe care o publicăm în pagina întâia. Se citeşte moţiunea şi as puna în vot. Au votat pentru piaţa Unirea din A. Badareu, N. Casmnău, Al. Gheoghiu, Gr. Buicliu, A. Xanopol, N. Iorga, A. C Cuza, Dim. Gheorghiu, Xenophon Gheorghiu, I. Ratet, econom Vereanu, ecortomu Gotcu, econom Carp, I. Motaş, Ermacov şi econom Vereanu. S au abţinut de la vot d-nii Gr. Ghika, A.D. Heiban,Climescu şi Gh. D.Şerban. Dl. Ghika mulţumeşte pentru moţiunea votată şi declară încă odată că ea retrag®. Membrii roagă pe d. Ghika sa revie asupra hotărîrei sate, dar fără rezultat. Şedinţa s’a terminat te orele 6 seara D. P. □ Accident nenorocit.—Un accident nenorocit s’a întîmplat aseară la rampa Trei Calici, la plecarea trenului de 9. Pe cînd trenul accelerat ce pleacă la acea oră spre București, ajunse în dreptul rampei Trei Calici, pe lingă podul de fier, un țaran care se află într’un car cu lemne, neobservînd că rampa era închisă, a fost apucat de tren şi răsturnat. Ţaranul a căpătat o puternică lovitură în partea dreaptă a capului, râmănînd mort pe loc. Inştimţindu-se autorităţile, au sosit la faţa locului de procuror Vincler şi comisarul Ştiubei. Din ordinul procurorului, cadavrul a fost transportat la morga spitalului sf. Spiridon. Din cercetările făcute pînă în prezent, nu s’a putut stabili identitatea cadavrului. □ Mîine, Marţi 2 Noembrie, M. M. L. Regele şi Regina vor serba a 41 a aniversarea de la căsătoria Lor. □ Consiliul comunal a fost convocat, în seziune ordinară de la 1—15 Noembrie. □ I. P. S. S. Mitropolitul Pimen s-a reîntors azi dimineaţă din Bucureşti pentru a lua parte la conferinţele pastorale. □ Amândoi diaconii de la biserica Precista Mare din Roman, au fost recrutaţi şi pe ziua de azi 1 Noembrie vor trebui să se prezinte Regimentului 14 spre a fi încorporaţi. Cu toate intervenţiile P.S. Episcopul de Roman, care sunt sprijinite prin legi şi dlateni, n’a fost chip să fie scutiţi diaconii de la Precista Mare de armată. (« Cîntăreţii bisericeşti din oraşul şi judeţul Botoşani, au întocmit un memoriu, pe care l’au înaintat Sf lui Sinod şi ministerului cultelor, cerînd îmbunătăţirea materială şi morală a soartei lor. După ce arată starea lor precară, cîntăreţii bisericeşti, cer prin memoriul ce l’au alcătuit, să li se facă şi lor, celor de la oraş, salar de 100 lei lunar şi paracliserilor 60 lei; să li se recunoască dreptul de gradaţie din 10 în 10 ani de serviciu de 20 la sută, cum se acordă şi preoţilor ; să fie şi casele cîntăreţilor şi paracliserilor scutite de taxa fondarului şi taxa birului; cîntăreţilor rurali să li se retribue cel puţin 30 lei lunar, să aibă şi ei dreptul la pensie făcîndu-li-se reţineri, să nu se mai facă din veniturile Epitrahilului, după cum spune art. 104 din legea Clerului, a patra parte cîntăreţilor şi paraclisierilor, ci să li se facă a treia parte ! --