Opinia, noiembrie 1910 (Anul 7, nr. 1150-1173)
1910-11-26 / nr. 1170
care la rîndul ei creşte pe copii în spiritul în care a fost ea însăşi crescută la şcoală şi aşa mai departe. Tot caracterul acestei rase întreprinzătoare şi plină de vigoare, în şcoală şi în familie se plămădeşte. Copii nu sunt ţinuţi din scurt cum sunt cei de la noi. Americanul nu vrea un copil supus şi disciplinat în sensul nostru, ci din contra unul de iniţiativă, independent, încrezător în sine. De aceea un părinte suportă de multe ori, multe capricii de ale copilului, care îşi arată personalitatea lui, voinţa lui chiar şi faţă de învăţătorii lui. Toată instrucţia şi educaţia pe care o primesc copii la şcoală se sprijină pe principiul propriei activităţi. Nimic nu li se dă de-a agata. Americanii au o adevărată oroare de teorii, de definiţii şi abstracţii. Nici nu se pomeneşte ca un învăţător, de orice grad, să cerce macar să comunice ceva copiilor de pe catedră, cum aceasta se face la noi deseori, fără ca copiii să fee parte prin ei înşişi la găsirea şi la formularea adevărurilor ştiinţifice. Foarte bine caraterizază prin cîteva cuvinte felul de educaţie ce se dă acasă şi la şcoală. Pelerson un mare industrial, care are afaceri de cîteva milioane de dolari pe an. El ne povesteşte, că fiind copil, îi veni gust într’o zi de patine şi le ceru tatălui său. Acesta însă îi răspunse : Iată pădurea, ia o secure, taie o nuia, două, du-te la oraş, vindere şi cumpărări patine. Baza educaţiei şi a instrucţiei propriu zise sunt: Ştiinţele naturale şi fizicochimice, desemnul şi lucrul manual. Iar pentru educaţia fizică, gimnastică şi sporturile. Ştiinţele se învaţă în ateliere şi laboratoare în mod practic şi în timpul excursiunilor. Elevii trebue să scoată din mânuirea aparatelor cu care experimentează şi din privirea materialului care îl au sub ochi, secretul fenomenelor şi a legilor cari le conduc. De aceea şi clasele lor au un aspect cu totul deosebit în nici o şcoală din America nu se va vedea, ca la noi, copii ţintuiţi în bănci, ascultind discursurile unui profesor grav, care şade pe catedră şi face des observaţii aspre, pentru că un copil a mişcat din picioare, ori a scăpat ceva jos. C. V. Butarea m OAMENI Şi L’JCRURI Misterul tolstoian E încă de ful de adusă tema „figsi* şi morţii lui Lîv Toletoi. De aceea vom cita un fragment din conferinţa lui Maximilian Harden, ţinută la Viena : „Şi a murit bătrîn, sătul de viaţă...“ Cu vorbire aceste se încheie una din cele mai suggestive nuvele ce ni s’au păstrat printre monumentele literaturii,— povestirea despre soarta unui om care a luptat cu soarta, cu dumnezeirea, a unui om, pe care l’a bătut ursita ca pe nici un altul.. Dacă vra-odată omenirea va fi aă recapete puterea de imaginare a miturilor , dacă vre-o dată va fi dispărut, după nemaipomenite catastrofe ceea ce numim cultură, va fi pierit ceea ce formează viaţa noastrâ lăuntrică şi exterioară, clnd vor locui şi stăpîni planeta noastră aus fiinţe, alts rase,—atunci se va născoci poate o legendă omenească în care sa vi spune, se va scrie, se va cîntscă : A fost odată un om în care vibra un geniu—şi omul acela ucise geniul din trînsul, omul acela vroia să fie mai mult decit un om crescut cu mijloace omeneşti. El vroia să fie Mintuitor, vroia să scape lumea—şi el făcu lucrul cel mai da necrezut : tot ce astăzi e adorat de omerdia, tot ce ea priveşte ca superior, —toata fură pîngârite de eî cu cruzime, toate el le-a blestemat şi dispreţuit,— patrie, oamenii mari, cultura, experienţa cea veche numit* ştiinţă, legea, puterea, căsătoria,—pa toate le-a înlăturat, nu cu blîndeţe, ca dreptate, cu cumpătare, cum ar face nişte oameni mici, nu ! Ci de cîte ori e! ridica glasul—rostea judecata cea mai crîncenă, c&înda cea mai îndrăzneaţă asupra tuturor aşezămintelor, cari se păreau atunci, folositoare sau sfinte oamenilor ! Şi apoi i’a întîmplat— va spune legenda—ce! mai straniu lucru. In loc ca omul acela să fi fost bastsmat, urît, temut, în loc să fie scos din rindurile oamenilor,—şi îl aplaudară, îl îndumnezeirâ aproape, sa duceau în pelerinagiu la casa lui, şi cînd îi sosi ceasul morţii, se răspîndi o jale pasta tot pămîntul, ca şi cum a’ar fi atins o lumină cerească, un datator de fericire. Şi cum să înţeegem această întîmplere ?—se va întreba creatorul ori culeg torul de iegîmda ? Pentru că omului de care am vorbit nu a reuşit să-şi ucidă geniul până la cea din urmă licărire; pentru că tot ce vorbea, tot ce scria, cînta şi gîndia a pictat, pînă în clipa cea de pa urmă a vieţii lui — pecetea vizionarului, a poetului. Şi astfel s’a întîmplat acel lucru grozav de măreţ că omul acela n’a putut săvîrşi nimic din tot ce a vroit—şi că, cu toate acestea, contemporanii lui l’au iubit cu evlavie, pentru că era un poet, omul care n’a vrut să fia poet. Cam aşa, cred eu, ar putea să sune vreodată legenda despre Lew Nikolajewici Toletoi, mort acum citeva zile. Ştiţi cum a murit; ştiţi deasemenea in mare parte cum a trăit Nu ştiţi însă de ce, înaintea morţii, şi-a părăsit casa, femeea, copiii — şi nu veţi şti-o niciodată,—niciodată! Tot aşa de puţin precum ştiţi, acum după o sută de ani, cine a dat foc Moscovei, după ce Bonaparte a părăsit cetatea, tot aşa de puţin cum veţi şti de ce sute de slavi şi au lepădat, pe neaşteptate, tot ce aveau, şi au sfârîmat existenţa, a’au aruncat sub locomobilele trenurilor pri in mocirla vieţei. Tot aşa nu veţi dezlega taina morţii lui Tolstoi. E atit neînţeles în aceşti oameni ruşi, încît sfidează orice presupunere şi raţiune...“ Rodion pistelor Viaţa Socială—Colaboratorii regulaţi ai revistei : D-nii Tudor Arghezi şi C. Galaction ne dau încă odată, in numărul acesta, dovada talentului necontestat pe care-1 posedă. Cel dintăî într’un superb pastel, Sintaxă ritmică, zugrăveşte în chip maestru şi cu o bogăţie de imagini extraordinare, frumuseţile naturei revoltate ; d. Arghezi e cu adevărat un inovator în poezia noastră. Al doilea, in nuvela Copoc- Rădvanului ne evoacă un duios tablou din trecut. Nuvelele d-lui Galaction deşi cam sufăr, în general, prin lipsă de mitute, totuşi ele pot figura cu cinste printre producerile superioare ale ultimului timp. Pe lîngă alte multe articole utile şi interesante ce colorează sumarul acestui număr, semnalăm pe acel al poetului Verheeren asupra Artei sociale. E cu neputinţă de răsunet cuprinsul; fiecare rînd e o idee, şi o idee cum nu se poate mai justă ; traduceri de felul acesta vor fi întotdeauna bine venite. O cronică veselă —de o valoare problematică—a d-lui G. Topîrceanu. De acelaşi versuri uşoare, intitulate:41Vopfi, ce contrastează ciudat cu acele ale d-lui Arghezi. Vieaţa nouă .— Moartea profetului de Ervin, frumoase şi puternice versuri, în ritmul acela armonios şi liber, pe care l-a întronat la noi, dîndu-i locul meritat, autorul acestei poeme. O originală poezie a d-lui Mihail Cruceanu : Ei au rîs. D. Pompiliu Păltănea se dovedeşte ca un fin pătrunzător a operei lui Edgar Poe , prin munca sa stăruitoare în redarea pe romînește a acestui extraordinar nuvelist, d-sani se arată ca singurul chemat de a da o traducere complectă a producerilor lui Poe. O atractivă cercetare de folklor : Cordul in poezia populară, datorită d-lui T. Dinu. Dr. M. Florian publică un Dialog filosofic despre iubire. România viitoare, e o nouă revistă, de a căreia apariţie fără îndoială, cetitorii noştri au luat cunoştinţă. In coloanele acestui ziar s’au reprodus şi inimoasele cuvinte ce deschideau paginele revistei şi un articol din cuprins, acel al d-lui profesor universitar C. Rădulescu- Motru: Falsificarea conştiinţei naţionale, un articol just şi convingător, ca tot ce scrie d-sa. Deci nu vom avea plăcutul prilej de a mai insista asupra lor. Reviste, care apare sub direcţia d-lui Al. A. Badareu, pe lingă articole instructive ca ale d-lor I. Clinciu, I. Otescu etc, publică şi două bucăţi literare. Castelul părăsit de d. M. Stroescu, un fragment de nuvelă, în care deşi se abordează un subiect uzitat ne impresionează însă mult, căci descripţiile sunt pline de căldură, aducind cu ele ceva din parfumul vremurilor dispărute. Postul Radu Rosetti traduce versuri mişcătoare din Domenico Oivo: Un subiect asemănător a tratat nu de mult într’o poezie din „Convorbiri critice“, d. B. Nemţeanu. Convorbiri critice.—Nu ştim cine l-a sfătuit pe d. Mihail Sorbul să încerce a ne reînvia în formă de lucrare dramatică în versuri, figura lui „Ion Armanul“. Dacă a făcut acest lucru din propriul d-sale îndemn, nu putem felicita. Reînvierea trecutului în modul acesta e tot ce poate fi mai dificil, mai ingrat. Voeşte d-sa să repete în versuri ceia ce d. Dslavrancea n’a reuşit să ne dea într’o măiastră presă ? Şi apoi de ce alergarea aceasta mereu spre trecut, şi mai cu seamă spre un trecut ce nu prea abundă în situaţii artistice, şi cu atlt mai puţin în situaţii dramatice? Vom mai avea însă ocazia să mai vorbim de lucrarea d-lui Sorbul după ce se va pubica în întregime. D. Mih. Siulescu începe a se distinge cu un puternic temperament liric. Poesia din acest număr: îndrăgostiţii e tot ce poate fi mai gingaş şi mai simţit; păcat de forma care pe alocurea se resimte de influenţele unei vechi şcoale, ce din oricire îşi găseşte imitatori din ce în ce mai puţini. Vom cita două strofe : O, rătăciţi departe de lume şi de toate" Voi fericiţii clipei acesteia în zbor Veţi învăţa ca mîne ce astăzi nu se poate: Că florile ac scutur şi visurile mor. Ştiţi voi ce bogîţie e în sufletele voastre ? S’o ’otprăştiaţi de-acum, s’o cheltuiţi mereu, Cu încă-n fiori pe cale, şi scările albastre Şi n ochi e al iubirei fantastic curcubeu ! OPINIA O justă recenzie asupra ultimului roman al d-lui M. Sadoveanu : „Apa morţilor“.—Revista, critică de d. Mih. Dragomirescu . Note, Discuţii, Informaţii. Ev. witczc-Slivi-Slzic Coarda întinsă...—Judecind după cîteva manifestări anumite din cercurile şi publicaţiunile literare, se poate afirma că gruparea din jurul „Vieţei Romîneşti“ a cam întins coarda polemicilor şi personalităţilor,—a întins o pînă a început să pîrîie şi acum ameninţă cu ruptura. Articolul d-lui Dim. Anghel în chestia Gîrleanu vine poate la timp ca să deschidă ochii celor în drept. O revistă, oricît a fi a unei anumite direcţiuni, redacţiuni şi admistraţiuni,—are în acelaşi timp o serioasă răspundere fţă de marele public,—nu numai faţă de abonaţi, dar şi de opinia publică întreagă. Cel mai nou număr al „Vieţei Romîneşti“ dă încă o dată măsura unor tendinţe de a aluneca în personalităţi prea puţin simpatice. N-avem nimic de împărţit cu dl. Lovinescu,dar e necontestat, o greşală ceea ce face secretariatul „Vieţei“ de a spune publicului să i s’a fost respins cutare ori cutare articol. Publicul ştie că multe articole ale dlui Lovinescu au apărut în revista ieşană şi—prin urmare—se dezinteresează cu drept cuvînt de acele cari nu au apărut. Ironia exagerată, maliţiaritatea dusă pînă la insinuare nu sunt îngăduite credem, nici chiar pe seama unui fost colaborator. In genere marele noastre reviste oferă, în momentul de faţă, o privelişte extrem de puţin simpatică publicului—din pricina excesului de personalităţi. Dar asupra acestei teme vom mai vorbi. * d-nii: N. Gane, Mihail Sadoveanu, Diminat Pavelescu, Dimitrie Anghel, Ioan Minulescu, Mihai Codreanu, Em. Gîr- Ieanu etc. □ Ministerul de războiu, avînd în vedere că sacrificila ce se fac pentru a spori continuu efectivele unităţilor de toate armele în vederea unei temeinice pregătiri de războiu, se anuilează în parte prin sustragerea de la instrucţie a uinui îndemnat număr de oameni întrebuinţaţi la diferite servicii, atît în corpurile de trupă, cît şi pe la diferite comandamente şi servicii, avînd în vedere tabelele de efective care hotărâse anume numărul de oameni ce trebue a se da la diferite comandamente şi servicii precum şi nevoile de la corp, a luat o interesantă hotărîre cu privire la suprimarea lipsurilor de la instrucţie. Această deciziune care cuprinde 11 puncte principale va apare zilele aceste în «Monitorul Oficial». □ Eri s’a făcut la Vaslui, înmormintarea lui lanca Stratulat, fost subprefect. □ La serviciul tachaic din Vaslui s’a deschis o anchetă, în urma unor neregularităţi ce s’au constatat. Ancheta o face d. A Chiriac inspector al circ. V-a. □ Curtea de casaţia a stabilit jurisprudents că nu exista dreptul de recurs în contra hotărîrelor data în materie de contravenţie la regulamentul pentru fabricarea luminărilor de ceară. □ Patrusprezece familii evreeşti din localitate şi-au regulat actele, pentru a lua drumul. Sâmbătă seara, spre America. Ql Azi s’s oficiat, cu mare solemnitate, hramul bisericei Lozonschi, cu ocazia serbătoarei efei Ecaterina. Serviciul divin a fost oficiat de Economul Pavel Savin, rectorul seminarului, asistat de două preoţi. □ Consiliul de higiena a! oraşului, se va întruni Marcuri 1 Decembrie, la orei© 5 p. m., în şedinţă ordinara, sub preşidenţia d lui dr. P. Floru, medicul primar a! oraşului, spre a lua mai multe deciziuni cu privire la combaterea epidemiilor şi în special al scarlatinei, care merge progresbil. □ S’a acordat casei de economie, împrumut şi ajutor de pensiuni a funcţionarilor ministerului de interne, gratuitatea corespondenţei oficiale şi a trimeterei de bani. □ Cetăţeni din strada Palade ni se plîng, că pe acea stradă domneşte o mare necurăţenie. Gunoiul nu s’au mai ridicat depe această stradă, de mai bine de o lună de zile. I Intervenţiile ce le-au făcut bieţii cetăţeni din această stradă, către administraţia Comunală, au rămas zadarnice. □ S’a pus în vesdera diriginţilor şi amploiaţilor însărcinaţi cu serviciu de mesagerii, că la prezentarea obiectelor de mesagerii sâ se observa totdeauna dacă datele înscris© pe scrisorile de expediţie corespund cu cele de pe obiect. înainte de pornirea în curse, conductorii sa verifice obiectele de mesagerii după facturi şi să arate amploiaţilor respectivi orice neregularitâţi; iar cînd neregularitâţile Ie observă în timpul cursei, să le comunice imediat prin telegrame de serviciu, oficiului expeditor. □ Direcţia generală a poştelor şi telegrafelor, a dispus ca să se îndeplinească următoarele formalităţi, pentru vinderea timbrelor poştale la debitanţi: In primul rînd, pentru ca un comerciant sa poată fi debitant de timbre trebuie să aibă brevet eliberat de drecția poştelor. La fiecare oficiu se va ţinea un tablou de debitanți, întocmit cu următoarele coloane: No. curent, numele și prenumele debitantului; domiciliul, no. brevetului. Procesele verbale de vinderea timbrelor, trebue să poarte semnătura propria a debitantului. Ministerul instrucţiunei publice a acordat cîte o subvenţie de 2000 lei, mînăstirelor Varatec, Agapia şi Neamţu, pentru atelierele de ţăsături ce s’au înfiinţat la cele două dintăi şi atelierul de stolerie şi lemnărie de la cea din urmă. □ Starea lui Sol. Horovitz, tovarăș la afacerea de comision al casei Ghsller victima accidentului din gara Focșani, este gravă. Medicii au amputat antibrațul stîng. □ Prinderea, anonului fartulal fiin Str. Veche.—Am arătat eri că un furt s’a comis la evreice Alta Halpern din strada Veche No. 7, de la care s’a furat dintr’un cufăr suma de 2000 lei. Reclemîndu-se cazul poliţiei de siguranţă, s’a început cercetările, dîndu se ordin agenţilor pentru a urmări pe autori. Poliţia de siguranţă de la început a avut băstuiala cu autorul furtului, nu poate fi un străin de ceea. Aşa a şi fost. Un ţigan numit Vasil© Croitor«, lucrase acum o săptămînă la reparaţia acelor case, în care timp venea seara de dormea într’o odaie de acolo. Da şi terminînd lucrul Simbăd, totuşi el veni şi Duminică noaptea da se culcă acolo. Pa la »iazul nopţii, Croitoru se sculă şi îracu in odaia de alături, unde era cufărul, şi unda nu dormea nimeni. Aci a deschis cufărul cu o chiis falsă, a luat tus portofel. In cars sa afla suma de 1834 lei In hîrtii de bancă romîneşti şi german®, scoasa banii din el, iar portofial îl aruncă într’un vas cu var, după cara apoi sa dusa la circiumarul Panaite Colog’u din strada Vasil® Conta, unda ascuns© banii într’o magazie de lemne. Siguranța punîndu-se în urmărirea acestuia, l’a găsit în acea circiumă, tinde fu arestat. La siguranță luat din scurt, a negat cum că el ar fi autorul furtului. O împrejurare însă a făcut sau să fiu descoperit şi anume : în camera unda dormiseli s’a găsit pe jos, o bucată de vată. Fâcîndu-se percheziţie în buzunarul hainei, s’a găsit iarăşi o bucată de vată. Faţă cu această descoperire, Creitora nemai avînd ce face, a mărturisit faptul întocmai cum l’am descris mai sus. Comisarul siguranţei, d. Iordăchescu, a căutat să afla ce a făcut cu suma furată. Întrebat Croitoru a declarat că a ascuns banii în magazia lui Cotoglu. Doni agenţi însoţiţi de comisar, s’au dus la faţa locului, unda în adevăr, au găsit banii, din care lipseau 9 lei, pe care a cheltuit Numitul a fost arestat şi va fi înaintat parchetului. □ Un program, cu titlul nou, va începe asig-ieară la cinematograful „Union“ de la eoesoii Bragadiru. Noul program cuprinde, între altele: Sclavă albă, senzaţional tablou, în lungime de 700 m., cea mai mare lungime ce a atins’o un tablou cinematografie. Tabloul cuprinde scene din cele mai emoţionante. ■ Tânăra Editha, dintr’o familie saracă, citeşte într’un ziar, un anunciu că o familie onorabilă caută o d-nă sau d-ră, care să’l însoţească într’un voiaj, în schimbul unei mari sumi de bani. Ea se duce, dar cade în mîinele unor ordinari vînzători da carne vie, şi înştiinţează de aceasta pe părinţii ei, printr’o scrisoare. Fratele ei pleacă în urmărirea ei şi cu mare greutate o salvează. Tot în acest program se mai cuprind : Misterele prinţesei suspinelor, superb tablou istoric; o frumoasă pereche comedie ; mila perceptorului, dramă ; negrul alb comedie ; frumuseţa fiorilor, film de astă-seară etc. Simbătă, de la orele 3 p. m. mare concert al orchestei regimentului 13. Duminică, la orele 3 p. m., mare matineu cinematografic. Intrarea generală 50 bani de persoană. □ Banca austro-ungară a pus în circulație noui bilete de bancă de 100 coroane ; cele vechi, care purtau data de 2 ianuarie 1902, au fost retrase din circulație. Franz Adam Beyerlein autorul „Stîngerci“ a publicat acum în editura Vila din Berlin un roman: „Stirb und werde“ (Mori—dar ajungi!). O acţiune filosofico literară dintre cele mai interesante formează miezul acestui roman. Astă seară joi, se repetă la teatrul naţional Chinul. Se prevede un frumos succes pentru Anna Karennina, Sîmbâtâ seară.* In „The North American Reviend“ pe Septembrie se face un studiu comparat asupra lui Shakespeare şi Moliere : „Shakespeare a scris într’o epocă de expansiune, energie şi neînfricată imaginaţie ; Moliere a scris într’o epocă de inteligenţă scrutătoare şi de rezervă socială. Primul este maestrul tragediei, deşi ne-a lasat cîteva delicioase comedii : celalalt este maistrul comediei, prin care se întrevede şi drumul cătră tragedie. împreună cu Sofocle, ei formează trimitatea celor mai mari scriitori dramatici ai tuturor topurilor. * STRUNA ZILEI NON BIS IN IDEM... I.a Teatrul Naţional— «Chinul», a doua oară. Piesa asta reluată ? Faceţi, cred, un act greşit . Chinul, chiar întâia dată Este greu de suferit. INFORMII! UI La vama şi la poşta din Giurgiu s’au descoperit mari fraude ce se practică de cîţiva ani pe o scară întinsă. Un inspector vamal şi un inspector telegrafo-poştal au plecat azi spre a proceda la o anchetă. □ Din Piatra N. ni se scrie ca asistentul Dimitriu, de la drogeria Cugler, din acel oraş, a încercat sa se sinucidă otrăvindu-se. El a luat o mică doză da stricnina, în o cameră a hotelului Continental, unde se ascunsese de dimineaţa. Fiind găsit la timp, de oamenii de serviciu ai hotelului victima a fost transportată la spital. Starea sinucigaşului, nu inspiră tanurii. Cauza sinuciderei nu se cunoaşte. „ Ministerul de agricultură a pus în vedere prefecturul judeţului, cu consiliul superior agricol, a stabilit ca şi învoelile agricole fie în bani, fie în dejm», prin care se dă ţăranului o întindere de pămînt mai mică de 20 hectare de fiecare cap de familie, pentru arături, şi păşune, cad în prevederile regii, ori care ar fi întinderea propriei ţei din cari se dau atari suprafeţe. Da asemenea, deţinerea regulelor pot fi scutiţi numai cultivatorii de întinderi pînă la 20 hectare. □ Societatea scriitorilor români, a organizat pentru Duminică 28 Noembrie, I* ^ 1“1"- P- m-10 şezătoare literară în sala Teatrului Naţional. Vor face lecturi din operlee proprii. DIVE USE — Fabrica „Textila“ a reclamat siguranței, că ori dintr’un camion ce mergea la gară, s’a perdut un colet cu panglici in valoare de 314 iei. — O crimă era să se întîmple ori dimineață, în strada Morilor, dacă d. comisar. Tălăngescu n’ar fi fost intervenit la timp. Un fost puşcăriaş, Toader Bogonos, se duse în strada Morilor, la un oarecare Zbiceag, ca să cumpere un cal cu o căruţă ; un tăetor de lemne ce se alia acolo, sfătui pe Zbiceag, să nu-i vîndă acestuia. Bogonos atunci să înfurie şi înînd toporul voi să-l lovească pe acesta..D. comisar Tălăngescu care domiciliază alături de Zbiceag, auzind scandalul şi văzînd proporţia ce el lua, a sărit gardul şi se duse să-i despartă. Bogonos sări atuncea asupra d-lui Tălăngescu şi încercă să-l lovească. Graţie însă forţei d-sale, d. Tălăngescu legă pe Bogonos, pe care apoi îl duse la secţia I-a, unde se află arestat. Avertisarel : Rugăm, stimată Menajeră, să nu cereţi la cumpărare numai scurt un pachet sau o cutie de // Cicoare^ ci expre anumita marcă: * Fppinpk ■ cu r^?nita de cafea .1 I Cil ILI\ . ca marca de fabrică pentru ca să aveţi garanţia, de a avea întotdeauna aceaşi marfă şi în acelaş timp şi cea mai bună calitate, căci produsele noastre se imitează adesea în culori de hârtii și tipar similare. Cu osebită stimă feT*