Opinia, ianuarie 1911 (Anul 8, nr. 1198-1219)
1911-01-28 / nr. 1217
5 bani Exemplarul ABONAMENTE ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacţia şi Administraţia» II Str. Gh Mîrsssso 17 Sub direcţiunea unui Comitet 5 bani Exemplarul ANUNŢURI Un rând în pag. 1, 50 Bani IV, 40 Anul VIII Ha 1217 Vineri 28 ianu Regimul făgăduelei regale - COROANA ȘI GUVERNUL CARP - — Din ultimul mare discurs al d-lui G. C Dissescu — Două sunt mobilele care au determinat făgăduiala regală : întăi, temerea de turburări. Au terorizat pe M. S. Regele, nu doară că M. Sa este o persoană timidă, a dovedit-o că nu ; M. Sa nu are frică de persoane, dar are frică de turburări şi cînd răposatul Candiano a făcut o turburare, l-a chemat pe scările palatului întocmai cum a chemat şi pe carpişti la guvern. Eu acesta, care vorbesc, nu m’am dus niciodată în curtea palatului şi n’am scos uşile din ţîţîni ca să intru sus, eu n’am mers la statuia lui Brătianu ca să o insult, nici la a lui Catargiu, nici la a unui om mare în viaţă, sau mort; eu n’am să sparg geamuri pe la miniştri şi în viaţa mea nu mă voi duce şi nu voi face act de antidinasticism, şi cu violenţă şi cu ameninţare să iau guvernul, căci guvernul nu vreau să-l iau de cît de la voi şi pe voi aş fi nebun să cred că v’aş putea înfricoşa. Ei, M. Sa a fost ameninţat. Sunt ani de zile de cînd d. Carp spunea că M. Sa poate să aibă într’o zi soarta lui Ludovic Filip sau a lui Carol X, lucru pe care noi l’am putea spune, fiind vorba de acte neconstituţionale, dar nu d. Carp. Ei bine noi nu am făcut jurnalul „Protestarea“ ca să ameninţăm ; ei l-au făcut ! Şi au făcut-o de ce ? Căci au spus: după cum merg lucrurile, Take Ionescu cu amicii lui politici ne ameninţă, apa care îi poartă este aşa de mare şi aşa de profundă ! Era vreun pericol politic în Noemembrie şî in Decembrie pentru ca să plece guvernul ? Absolut nici unul. Nu erau nici legile agrare, nici reforma legilor făcută de partidul liberal, pentru că deşi ei ameninţau că vor desfiinţa, tot ce a plănuit partidul liberal, însăîndată cînd voiu face analiza programului lor, veţi vedea că una din condiţiile ce li s’a impus cînd li s’a dat guvernul a fost să se supună la tot şi de aceea întrebuinţează in programul lor această formă , continuînd acţiunea legislativă a guvernului liberal... Nu era deci pericol politic, nu era pericol social, nu era necesitatea de a schimba legislaţiunea, nu era decît dorinţa de a lua guvernul pentru a căuta să ne desfiinţeze pe noi. Atunci şi au spus : mai răbdăm o lună, mai răbdăm două o să venim la 15 Decembrie—şi cînd îi spuneam aceasta unui actual ministru îmi spunea: ei mai rabdă şi tu pănă la 28 Decembrie, căci şi noi am rabdat destul, şi o să vezi politică de calendar!* Al doilea mobil care a îndemnat pe M. S. Regele să facă această făgăduială deşi a amînat opt luni de zile, cu vorba : „o să fiţi cuminte, o să vă dau, nu o să fiţi cuminte, nu o să vă dau“. Acest mobil pare a fi ameninţarea lor că se retrag în viaţa privată, în saloane, şi că dau drumul nebunilor. Se poate să le dea drumul în saloanele lor, dar aci îi batem mai tare ca peste tot, căci aci este marele salon, este salonul nostru unde noi avem obiceiul să mergem compact. Ei bine, d-lor, dacă situaţiunea este aceasta, şi o repet, aştept cu bucurie să tăgăduiască, să spună că nu aşa s’au petrecut lucrurile, să nut ni se ceară în politică acte scrise de promisiuni şi de ameninţări, căci în politică nu este ca la împrumutul cu zapis, ci faptele şi conştiinţa publică înregistrează, şi conştiinţa publică aşa ne spune că s’au petrecut lucrurile. * Cine este responsabil de această stare de fapt ? Este foarte uşor de spus. Cine nu ştie că Majestatea Sa Regele este iresponsabil şi inviolabil? Şi trebuie să fie iresponsabil şi inviolabil, ca să aibă libertate de acţiune în dreptatea ce trebuie să cumpănească actele sale, şi voi respecta totdeauna, această inviolabilitate, inviolabilitate ori ce ar face, căci ori ce ar face ţin la M. S. Regele ca la instituţia ţării. Englejii zic că Regele nu moare niciodată, prin urmare Regele este o instituţiune a ţării şi eu am jurat pentru dragostea şi menţinerea acestei instituţiuni. Dar, d-lor, dator sunt să spun că dacă acela care este inviolabil şi iresponsabil iese el din inviolabilitate şi iresponsabilitate şi vrea să se facă răspunzător şi să ia asupra sa îndeplinirea unui act, pe care constituţiunea nu îl l’ar da, eu tot îl voiu apăra, dar mi e frică că apărarea mea să nu-i servească la nimic. Dacă M. S. Regele este iresponsabil eu nu pot decît să-i zic încă odată : ţara romînească v’a dat în mînă o carte pe ale cărei foi aţi înscris viaţa voastră de eroism; va fi o durere nespusă, ca la sfîrşitul vieţei voastre să iscăliţi un certificat de slăbiciune. * Dacă M. Sa este iresponsabil şi inviolabil şi aşa trebuie să fie şi să-l iubim şi să-l respectăm orice ar face. El, este cineva care este responsabil ; sunt miniştrii şi pe dînşii suntem în drept să-i luăm de gît, moralmente,— persoanele tuturor sunt inviolabile, — să vină aci la tribună şi să justifice pentru ce caută să corupă sufletul acestei ţări şi să înlăture guvernul parlamentar. Da, d-lor, Constituţiunea noastră dă Regelui dreptul de a numi pe miniştri cu condiţiune ca încrederea lui personală să fie întemeiată şi pe o încredere politică. Şi această prerogativă a Regelui îi este dată ca un mijloc pentru echilibrarea forţelor sociale în Stat. Într’o ţară ca Englitera şi în Italia, Regele poate mări numărul senatorilor , dar această prerogativă nu-i este dată ascultată bine, nu-i este dată ca să se amestece în lupta dintre partide şi să ajute pe un partid în contra altui partid. * Statul e una, partidele politice sunt alta şi nu vom răbda niciodată ca cineva în această ţară să dea budgetul, să dea armata, să dea funcţiunile, pe mina unui om, ca să-şi facă partid. * încă odată: să plece fiecare făramit ca ideea şi să o ştie ,M. Sa şi să o ştie şi miniştrii, că nu vom tolera niciodată, ca să se alcătuiască un partid cu sacrificiile unora in profit ai altora, să se dea prezidenţia interimară recompensă trădătorilor şi transfugilor. Budgetul este al ţărei şi nu înţelegem ca un partid să confunde budgetul statului. Vorbeam de datoria grea, care ni se impune; în momentul actual nu mă gîndesc la nimic decît la împlinirea datoriei. Nu este sacrificiu care să mi se cearcă pe care să-l refuz, de altminteri nici nu mai am ce sacrificiu să fac; am trecut peste jumătatea vieţei şi mă lasă rece şi avere şi nume şi familie şi glorie şi nu vreau nimic decît triumful vostru. grabă va căpăta adesiunea decit votul, căci adesiunea e ceva vizibil şi eficace pentru alegător, pe cînd votul e invizibil şi neeficace pentru guvern. Dar ce preţeluesc toate acestea ! Cînd un guvern nu contează în zeci de judeţe, cînd în altele are nişte caraghioşi ca reprezentanţi, cum să-l luăm noi ca guvern de reparaţie socială, cînd el nu e reprezentantul întregii societăţi, ci al unei facţiuni subversive. Prezicem de pe acum că guvernul Carp n’are 10 judeţe unde să iasă pe toată linia, dar n’are cinci asemeni, dar sunt 10 judeţe unde guvernul nu va căpăta un scaun, nici chiar la colegiul al 3-lea. Era vorba odată la Iaşi de un partid din care şi bătrînul Brânză făcea parte, şi i se zicea partidul celor opt şi cu A Brânză nouă , cînd câşlegile de iarnă sunt cele mai lungi, iar li se zic opt şi cu a Brânzei nouă. Tocmai aşa va fi şi cu guvernul Carp, opt şi cu Carp nou ! Guvern efemer Guvernul d-lui Carp va fi un guvern cu o viaţă de efemere. Născut în ajunul anului nou, şorţul din plăcintă i-a prezis un traiu foarte scurt prin cuvintele: născut, crescut, murit, un fel de Mane, Tekel, Fares, a lui Daniil proorocul. Mane se împlineşte luna, şi el e deja cu sbârci pe piele, ca şi cum ar fi de ani, iar ţara e aşa de sătulă de un guvern nevoit că toţii aşteaptă să-l vază zdrobit în alegeri. Şi soarta îi e deja făcută ! Pe harta electorală a ţării guvernul se crede mai tare la Muscel, la Vlaşca, la Ialomiţa, la Olt, la Bacău, la Neamţ, la Fălciu, la Vaslui, la Buzeu, la Prahova. Dar şi aici guvernul nu e sigur că nu va pierde câti un scaun la colegiul I de Senat, întrucît se prezintă candidaturi puternice din partea opoziţiei. In orice caz 10 judeţe din 30, adică 20 senatori faţă cu 40 ai opoziţiei. Mai poate spera guvernul să cucerească cu anevoe câte un loc la Bârlad, la Galaţi, la Brăila, la Dorohoi, la Botoşani, dar pentru aceasta trebue terorizare, precupeţire de voturi, vinderi de conştiinţe, asanare de moravuri . După toate aceste practice constituţionale, guvernul îşi face iluzia că s’a’ produs un reviriment în opinia publică, mai ales după ca înscrierile la partid se fac cu ghiotura ! Mare naivitate. Ar putea guvernul să ia de la fiecare alegător, ce asigură votul și o adesiune, și să fie sigur că mai de „Situaţia politică la Iaşi" Este titlul articolului de fond al Evenimentului de ieri. E interesant de citit, deşi cine l-a citit s’a ales cu dureri de cap. E un articol astupat şi constipat,dar... energic. „Situaţia politică la Iaşi este destul de strălucitoare : toţi candidaţii guvernamentali vor fi aleşi de la primul scrutin. Cu toate astea, situaţia este abia „destul de strălucitoare“. Iaşul va alege în Parlament şi pe enigmaticul Miclescu, şi pe d-rul Stroici, care nu se ştie dacă ie de oameni sau de grecinişti , va alege şi pe semi-mutul Tuduri şi pe elinul Liatris, pe magistratul magistrat Crupenski, pe revenitul din cimitire Şnapana şi, totuşi, situaţia este abia „destul“ de strălucitoare. Acum trei zile profetul politic al ziarului carpist, prognostica zece locuri opoziţiei din Iaşi. Astăzi, după trecere de 72 ore, nici un opozant nu va mai fi ales în Parlament Şi ştiţi de ce ? Ade frumos. Fiindcă takiştii, nemulţămiţi de cartelul cu liberalii, vor vota pe carpişti ; fiindcă liberalii, nemulţumiţi de cartelul cu takiştii, vor vota pe carpişti ; fiindcă toţi takiştii, în afară de domnii Badareu şi încă trei, vor trece la carpişti, tot aşa şi liberalii, afară de Stere şi cei de la Vieţa Românească. De la acest exodiu grandios, autorul articolului, fără să se răsufle, trece direct la situaţia casei Sf. Spiridon şi sfîrşeşte : „situaţia este destul de strălucitoare, toţi prietinii noştri vor reuşi de la primul scrutin“. Cum dracu să nu reuşească, dacă vor avea şi voturile lor, şi ale noastre, şi ale liberalilor. Şi cu toate astea, autorul parcă ar avea o îndoială. E convins că conservatorii vor vota .------------------------------------- pentru conservatori şi takiştii tot aşa. Şi cu toate astea, fără de nici o ruşine, face următoarea declaraţie : „desigur, nicăiri în ţară lupta nu este mai aprigă şi mai înverşunată ca la Iaşi. Ochii întregei ţări sunt îndreptaţi asupra Iaşului şi cu nerăbdare, ea aşteaptă rezultatul alegerilor. Cu trei săptămâni înainte de vreme ţara este nerăbdătoare să afle rezultatul unor alegeri, în care ambele opoziţii vor vota pentru guvern ! Nu zău, situaţia la Iaşi este destul de strălucitoare pentru guvern , căci de la primul scrutin vor fi aleşi toţi candidaţii săi. Candidaţii opoziţiei Colegial 1 CAMERĂ — Mercuri 16 Februarie — Al. Al. Gheorghiu, Const. Crupenschi, Dr. Leon Sculy, N. Cananău. Colegial II CAMERA — Vineri 18 Februarie — G. Săndulescu, G. G. Mîrzescu, Dr. M. Manicatide, A. A. Bădăreu, G. D. Şerban, Lascar Antoniu. Colegiul II CAMERA — Duminică 20 Februarie — C. Stere. Colegiul I SENAT — Marţi 22 Februarie — C. B. Pennescu, Gh. Lascar. Colegiul II SENAT — Joi 24 Februarie — Const. Climescu, Ion Botez, Dinu Alexandrescu. Colegiul UNIVERSITAR A. D. Xenopol. stituie clar un fapt atît de îngrozitor, încît Europa are dreptul să ne ţintuiască la stîlpul infamiei, să refuze ori-ce contact cu noi. Ce ziceţi, d-lor Iuga şi Cuza? Nu este aşa că lucrurile aceste trebuie să răsune în mod plăcut la urechile d-voastr ?* Conducătorii naţionalismului brutal, văd în evreu o parmanentă primejdie pentru ţară. Acesta acaparând, cum susţin ei, comerţul şi industria, constituie un rău iremediabil din punct de vedere al supremaţiei economice a elementului autohton. Să vedem ce credinţă are în astă privinţă d. P. P. Carp — pentru ca lumea să poată judeca moralitatea alianţei P. P. Carp—N. Iorga, A. C. Cuza şi pentru ca să se vază cît sunt de acord în chestii de principii superioare aceşti aliaţi ocazionali în contra spiritului de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Şi care sunt credinţele d-lui Carp în chestia economic-evreiască ? Iată-le : „Eu unul, d-lriv-o declar francamente nu văd în populaţiunea ebraică, care este în ţara noastră, pericolul are-l vedeţi dv. Dacă voiţi să scapaţi de evrei, nu este decît un singur mijloc: munciţi şi civilizaţi-vă. Aceasta am spus-o în toate parlamentele, de cite ori s’a tratat chestiunea evreilor. De la 1866, în luptă continuă cu fracţiune, am spus că singura cale ce poate să ne scape este munca pe cale economică ; căci, şi în concurenţa evreilor, eu nu văd de cît un stimulent de a dezvolta, pe cîmpul economic, o muncă mai intensivă decît cea de astăzi. Convingerea mea este că, dacă am da toţi evreii afară, noi in loc de a propăşi economiseşte, ne am întoarce la lenea noastră, tradiţională şi am reveni la starea de acum cincizeci de ani înapoi“. (Propunere de revizuire. Şedinţa Senatului 28 Februarie 1879) Ce zic naţionaliştii de această profesie de credinţă ? Nu este aşa, că ea este de natură de a justifica pe deplin cartelul junimisto-naţionalist de astăzi? Pe online apreciarea dlui P. P. Carp despre evreul în sine, despre credinţa şi firea semitului. Arhivar GLASUL DOCUMENTELOR CONTRA NAŢIONALISMULUI HULIGANIC începem analiza cuvintărilor dlui P. P. Carp, în chestia evreilor, cu partea referitoare la manifestaţiile brutale violente, barbare ale naţionalismului huliganic. Şi-o facem aceasta pentru a fi în nota actualităţei, acum, cînd candidaţii junimişti la Iaşi agită chestia antisemitismului, blagosloviţi de dnii Cuza şi Iorga. Guvernul luase dispoziţie ca evreii să fie alungaţi de la sate. Acest fapt îl face pe d. P. P. Carp să exclame: „Acum,d-lor, chestiunea interioară se complică şi cu o chestiune exterioare. Europa a fost alarmată în adevăr și avea dreptul a se alarma. Nu vorbesc de acele drepturi, care le are fiecare, cînd se găseşte înaintea unui fapt monstruos, dar vorbesc de acele drepturi de ginte, cari zic că un popor, fără primejdie, nu poate să se pună un conflict cu ideile de civilizaţie ale popoarelor care-l înconjoară Ceea ce se întîmplă pentru individ în restrînsul cerc social, se repetă într’un mod mai larg în cercul social al diferitelor naţiuni; şi precum societatea vine şi pune la raţiune pe individul ce nu e la înălţimea misiunei sale de om, aşa şi peNenorocirea este că greşelele comise de guverne nu cad asupra celor ce le-au comis, dară ele multe ori asupra bietului popor, care fără voia lui, trebuie să sufere acele guverne. (Discurs P. P. Carp, 26 Aprilie 1868) Soatele vin şi pun la raţiune acea societate, care uită ideile de civilizaţiune şi de umanitate, care fac obiectul unei solidarităţi comune. Şi să nu vă temeţi că fâcînd aluziune la politica exterioară, vreau să vorbesc de o intervenţiune materială, căci Europa ştie foarte bine ce vrea să zică simţul naţional . Europa ştie, că atunci, cînd va voi să intervină, chiar inamicii cei mai înverşunaţi ai d-lui ministru, chiar acei ce au protestat contra ministrului, pentru răul care aduce, chiar acei oameni atunci se vor duce la fruntarii şi vor zice : suntem în pericol, iată îţi dăm mîna, hai să scăpăm ; voiu să zic, nu de acea intervenţiune mă tem, dar mă tem de acea intervenţiune, pe care a caracterizat-o d. Lahovari ori cu atîta elocinţă , mă tem de acea intervenţiune, care va zice: A, d-lor ! D-voastră înfruntaţi legile omenirei! Ei bine, vom ţepui ţara d-voastră şi vom opri orice contact Intre d-voastră și restul lumei ; și atunci vom vedea că răul ce 11 facem noi Evreilor, ni se va înapoia cu camîtă„. (Expulzarea evreilor de la Bacău Interpelarea 26 Aprilie 1868). Alungarea evreilor de la sate con impresii din Apus — BERLIN — I In fiecare an un mare număr de călători se îndreptează spre Belgia, atraşi de comorile artistice, de monumentele unice, de pitorescul văilor şi al apelor din Ardeni, cit şi de activitatea industrială despre care se vorbeşte în lumea întreagă. Un punct de atracţie mai mult însă, anul acesta a fost Expoziţia Universală, ce s’a ţinut la Bruxelles — liber oricine ca după vizitarea întregii ţări, Expoziţa să fi fost partea, care a impresionat mai puţin. Dar, pînă în Belgia, călătorul Întîlneşte în drum şi alte locuri atrăgătoare, pe care a cel avid de a cunoaşte aspectul unui oraş sau viaţa lui; localurile de înălţare sufletească sau de petrecere , magaziile de modă sau muzeele de artă — pe lingă acestea nu poate trece fără a se opri.Cel întăi punct indicat, pentru toţi cari pleacă din Occident spre Belgia, este Berlinul — farul Germaniei — în care oricine poate găsi ţinta ce o urmăreşte. Ca impresie generală Berlinul impune. După ce se pătrunde mai adine în inima lui însă, recunoşti toată dreptatea d-nei de Staël: „Berlinul e un oraş mare, ale cărui strade sunt largi, perfect de bine aliniate, casele frumoase şi totalitatea regulată ; dar cum nu i de multă vreme reclădit, nu se vede nimic care să arate timpurile anterioare. Nici un monument gotic nu subsistă în mijlocul locuinţelor moderne ; şi acest oraş de curînd format, nu-i stingherit de trecut nici într’un chip. Ce ar putea fi mai bine, se va zice, fie pentru edificii, fie pentru instituţii, de cît a nu fi încurcat de ruine ? Simt că mi ar plăcea în America oraşele nouă şi legile nouă : natura şi libertatea vorbesc destul sufletului acolo pentru a nu mai fi nevoe de amintiri ; dar pe pămîntul nostru vechiu, e nevoe de trecut.