Opinia, ianuarie 1911 (Anul 8, nr. 1198-1219)

1911-01-28 / nr. 1217

5 bani Exemplarul ABONAMENTE ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Redacţia şi Administraţia» II Str. Gh Mîrsssso 17 Sub direcţiunea unui Comitet 5 bani Exemplarul ANUNŢURI Un rând în pag. 1, 50 Bani IV, 40 Anul VIII Ha 1217 Vineri 28 ianu Regimul făgăduelei regale - COROANA ȘI GUVERNUL CARP - — Din ultimul mare discurs al d-lui G. C Dissescu — Două sunt mobilele care au deter­minat făgăduiala regală : întăi, temerea de turburări. Au terorizat pe M. S. Re­gele, nu doară că M. Sa este o persoană timidă, a dovedit-o că nu ; M. Sa nu are frică de persoane, dar are frică de turburări şi cînd răposatul Candiano a făcut o turburare, l-a chemat pe scă­rile palatului întocmai cum a chemat şi pe carpişti la guvern. Eu acesta, care vorbesc, nu m’am dus nici­odată în curtea palatului şi n’am scos uşile din ţîţîni ca să intru sus, eu n’am mers la statuia lui Brătianu ca să o insult, nici la a lui Catargiu, nici la a unui om mare în viaţă, sau mort; eu n’am să sparg geamuri pe la mi­niştri şi în viaţa mea nu mă voi duce şi nu voi face act de antidinasticism, şi cu violenţă şi cu ameninţare să iau guvernul, căci guvernul nu vreau să-l iau de cît de la voi şi pe voi aş fi ne­bun să cred că v’aş putea înfricoşa. Ei, M. Sa a fost ameninţat. Sunt ani de zile de cînd d. Carp spunea că M. Sa poate să aibă într’o zi soarta lui Lu­dovic Filip sau a lui Carol X, lucru pe care noi l’am putea spune, fiind vorba de acte neconstituţionale,­­ dar nu d. Carp. Ei bine noi nu am făcut jurna­lul „Protestarea“ ca să ameninţăm ; ei l-au făcut ! Şi au făcut-o de ce ? Căci au spus: după cum merg lucrurile, Take Ionescu cu amicii lui politici ne ameninţă, apa care îi poartă este aşa de mare şi aşa de profundă ! Era vre­un pericol politic în Noem­embrie şî in Decembrie pentru ca să plece guvernul ? Absolut nici unul. Nu erau nici legile agrare, nici reforma le­gilor făcută de partidul liberal, pentru că deşi ei ameninţau că vor desfiinţa, tot ce a plănuit partidul liberal, însă­­îndată cînd voiu face analiza programu­­lui lor, veţi vedea că una din condi­ţiile ce li s’a impus cînd li s’a dat gu­vernul a fost să se supună la tot şi de aceea întrebuinţează in programul lor această formă , continuînd acţiunea le­gislativă a guvernului liberal... Nu era deci pericol politic, nu era pericol so­cial, nu era necesitatea de a schimba legislaţiunea, nu era de­cît dorinţa de a lua guvernul pentru a căuta să ne desfiinţeze pe noi. Atunci şi au spus : mai răbdăm o lună, mai răbdăm două o să venim la 15 Decembrie—şi cînd îi spuneam aceasta unui actual minis­tru îmi spunea: ei mai rabdă şi tu pănă la 28 Decembrie, căci şi noi am rabdat destul, şi o să vezi politică de calendar!* Al doilea mobil care a îndemnat pe M. S. Regele să facă această făgăduială deşi a amînat opt luni de zile, cu vor­ba : „o să fiţi cuminte, o să vă dau, nu o să fiţi cuminte, nu o să vă dau“. Acest mobil pare a fi ameninţarea lor că se retrag în viaţa privată, în saloa­ne, şi că dau drumul nebunilor. Se poate să le dea drumul în saloanele lor, dar aci îi batem mai tare ca peste tot, căci aci este marele salon, este sa­lonul nostru unde noi avem obiceiul să mergem compact. Ei bine, d-lor, dacă situaţiunea este aceasta, şi o repet, aştept cu bucurie să tăgăduiască, să spună că nu aşa s’au petrecut lucrurile, să nut ni se ceară în politică acte scrise de promisiuni şi de ameninţări, căci în politică nu este ca la împrumutul cu zapis, ci faptele şi conştiinţa publică înregistrează, şi conştiinţa publică aşa ne spune că s’au petrecut lucrurile. * Cine este responsabil de această stare de fapt ? Este foarte uşor de spus. Cine nu ştie că Majestatea Sa Re­gele este iresponsabil şi inviolabil? Şi trebuie să fie iresponsabil şi inviolabil, ca să aibă libertate de acţiune în drep­tatea ce trebuie să cumpănească actele sale, şi voi respecta totdeauna, această inviolabilitate, inviolabilitate ori ce ar face, căci ori ce ar face ţin la M. S. Regele ca la instituţia ţării. Englejii zic că Regele nu moare nici­odată, prin urmare Regele este o insti­­tuţiune a ţării şi eu am jurat pentru dragostea şi menţinerea acestei institu­­ţiuni. Dar, d-lor, dator sunt să spun că dacă acela care este inviolabil şi ires­ponsabil iese el din inviolabilitate şi i­responsabilitate şi vrea să se facă răs­punzător şi să ia asupra sa îndeplini­rea unui act, pe care constituţiunea nu îl l’ar da, eu tot îl voiu apăra, dar mi e frică că apărarea mea să nu-i ser­vească la nimic. Dacă M. S. Regele este iresponsabil eu nu pot de­cît să-i zic încă odată : ţara romînească v’a dat în mînă o carte pe ale cărei foi aţi îns­cris viaţa voastră de eroism; va fi o durere nespusă, ca la sfîrşitul vieţei voastre să­ iscăliţi un certificat de slăbi­ciune. * Dacă M. Sa este iresponsabil şi in­violabil şi aşa trebuie să fie şi să-l iu­bim şi să-l respectăm ori­ce ar face. El, este cine­va care este responsabil ; sunt miniştrii şi pe dînşii suntem în drept să-i luăm de gît, moralmente,— persoanele tuturor sunt inviolabile, — să vină aci la tribună şi să justifice pentru ce caută să corupă sufletul a­­cestei ţări şi să înlăture guvernul par­lamentar. Da, d-lor, Constituţiunea noastră dă Regelui dreptul de a numi pe miniştri cu condiţiune ca încrederea lui perso­nală să fie întemeiată şi pe o încredere politică. Şi această prerogativă a Re­gelui îi este dată ca un mijloc pentru echilibrarea forţelor sociale în Stat. Într’o ţară ca Englitera şi în Italia, Re­gele poate mări numărul senatorilor , dar această prerogativă nu-i este dată ascultată bine, nu-i este dată ca să se amestece în lupta dintre partide şi să ajute pe un partid în contra altui partid. * Statul e una, partidele politice sunt alta şi nu vom răbda nici­odată ca cine­va în această ţară să dea budgetul, să dea armata, să dea funcţiunile, pe mina unui om, ca să-şi facă partid. * încă odată: să plece fie­care făram­­­it ca ideea şi să o ştie ,M. Sa şi să o ştie şi miniştrii, că nu vom tolera nici­odată, ca să se alcătuiască un partid cu sacrificiile unora in profit ai altora, să se dea prezidenţia interi­mară recompensă trădătorilor şi trans­fugilor. Budgetul este al ţărei şi nu înţelegem ca un partid să confunde budgetul sta­tului. Vorbeam de datoria grea, care ni se impune; în momentul actual nu mă gîndesc la nimic de­cît la împlinirea datoriei. Nu este sacrificiu care să mi se cearcă pe care să-l refuz, de altmin­teri nici nu mai am ce sacrificiu să fac; am trecut peste jumătatea vieţei şi mă lasă rece şi avere şi nume şi familie şi glorie şi nu vreau nimic de­cît triumful vostru. grabă va căpăta adesiunea decit votul, căci adesiunea e ceva vizibil şi eficace pen­tru alegător, pe cînd votul e invizibil şi neeficace pentru guvern. Dar ce preţeluesc toate acestea ! Cînd un guvern nu contează în zeci de judeţe, cînd în altele are nişte cara­ghioşi ca reprezentanţi, cum să-l luăm noi ca guvern de reparaţie socială, cînd el nu e reprezentantul întregii societăţi, ci al unei facţiuni subversive. Prezicem de pe acum că guvernul Carp n’are 10 judeţe unde să iasă pe toată linia, dar n’are cinci asemeni, dar sunt 10 judeţe unde guvernul nu va căpăta un scaun, nici chiar la colegiul al 3-lea. Era vorba odată la Iaşi de un partid din care şi bătrînul Brânză făcea parte, şi i se zicea partidul celor opt şi cu A Brânză nouă , cînd câşlegile de iarnă sunt cele mai lungi, iar li se zic opt şi cu a Brânzei nouă. Tocmai aşa va fi şi cu guvernul Carp, opt şi cu Carp nou ! Guvern efemer Guvernul d-lui Carp va fi un guvern cu o viaţă de efemere. Născut în ajunul anului nou, şorţul din plăcintă i-a prezis un traiu foarte scurt prin cuvintele: năs­cut, crescut, murit, un fel de Mane, Tekel, Fares, a lui Daniil proorocul. Mane se împlineşte luna, şi el e deja cu sbârci pe piele, ca şi cum ar fi de ani, iar ţara e aşa de sătulă de un guvern nevoit că toţii aşteaptă să-l vază zdrobit în alegeri. Şi soarta îi e deja făcută ! Pe harta electorală a ţării guvernul se crede mai tare la Muscel, la Vlaşca, la Ialomiţa, la Olt, la Bacău, la Neamţ, la Fălciu, la Vaslui, la Buzeu, la Prahova. Dar şi aici guvernul nu e sigur că nu va pierde câti un scaun la colegiul I de Senat, întru­cît se prezintă candidaturi puternice din partea opoziţiei. In orice caz 10 judeţe din 30, adică 20 senatori faţă cu 40 ai opoziţiei. Mai poate spera guvernul să cucerească cu anevoe câte un loc la Bârlad, la Ga­laţi, la Brăila, la Dorohoi, la Botoşani, dar pentru aceasta trebue terorizare, pre­­cupeţire de voturi, vinderi de conştiinţe, asanare de moravuri . După toate aceste practice constituţionale, guvernul îşi face iluzia că s’a’ produs un reviriment în o­­pinia publică, mai ales după ca înscrie­rile la partid se fac cu ghiotura ! Mare naivitate. Ar putea guvernul să ia de la fiecare alegător, ce asigură votul și o adesiune, și să fie sigur că mai de­ „Situaţia politică la Iaşi" Este titlul articolului de fond al E­­venimentului de ieri. E interesant de ci­tit, de­şi cine l-a citit s’a ales cu du­reri de cap. E un articol astupat şi constipat,dar... energic. „Situaţia politică la Iaşi este destul de strălucitoare : toţi candidaţii guver­namentali vor fi aleşi de la primul scrutin­. Cu toate astea, situaţia este abia „des­tul de strălucitoare“. Iaşul va alege în Parlament şi pe enigmaticul Miclescu, şi pe d-rul Stroici, care nu se ştie dacă ie de oameni sau de grecinişti , va a­­lege şi pe semi-mutul Tuduri şi pe eli­nul Liatris, pe magistratul magistrat Crupenski, pe revenitul din cimitire Şnapan­a şi, totuşi, situaţia este abia „destul“ de strălucitoare. Acum trei zile profetul politic al ziarului carpist, prognostica zece locuri opoziţiei din Iaşi. Astăzi, după trecere de 72 ore, nici un opozant nu va mai fi ales în Parlament Şi ştiţi de ce ? Ad­­­e frumos. Fiind­că takiştii, nemulţămiţi de cartelul cu liberalii, vor vota pe carpişti ; fiind­că liberalii, nemulţumiţi de cartelul cu takiştii, vor vota pe carpişti ; fiind­că toţi takiştii, în afară de domnii Bada­­reu şi încă trei, vor trece la carpişti, tot aşa şi liberalii, afară de Stere şi cei de la Vieţa Românească. De la acest exodiu grandios, autorul articolului, fără să se răsufle, trece di­rect la situaţia casei Sf. Spiridon şi sfîrşeşte : „situaţia este destul de stră­lucitoare, toţi prietinii noştri vor reuşi de la primul scrutin“. Cum dracu să nu reuşească, dacă vor avea şi voturile lor, şi ale noastre, şi ale liberalilor. Şi cu toate astea, au­torul parcă ar avea o îndoială. E convins că conservatorii vor vota .-------------------------------------­ pentru conservatori şi takiştii tot aşa. Şi cu toate astea, fără de nici o ruşine, face următoarea declaraţie : „de­sigur, nicăiri în ţară lupta nu este mai a­­prigă şi mai înverşunată ca la Iaşi. Ochii întregei ţări sunt îndreptaţi asu­pra Iaşului şi cu nerăbdare, ea aşteaptă rezultatul alegerilor. Cu trei săptămâni înainte de vreme ţara este nerăbdătoare să afle rezulta­tul unor al­egeri, în care ambele opozi­ţii vor vota pentru guvern ! Nu zău, situaţia la Iaşi este destul de strălucitoare pentru guvern , căci de la primul scrutin vor fi aleşi toţi candi­daţii săi. Candidaţii opoziţiei Colegial 1 CAMERĂ — Mercuri 16 Februarie — Al. Al. Gheorghiu, Const. Crupenschi, Dr. Leon Sculy, N. Cananău. Colegial II CAMERA — Vineri 18 Februarie — G. Săndulescu, G. G. Mîrzescu, Dr. M. Manicatide, A. A. Bădăreu, G. D. Şerban, Lascar Antoniu. Colegiul II CAMERA — Duminică 20 Februarie — C. Stere. Colegiul I SENAT — Marţi 22 Februarie — C. B. Pennescu, Gh. Lascar. Colegiul II SENAT — Joi 24 Februarie — Const. Climescu, Ion Botez, Dinu A­lexandrescu. Colegiul UNIVERSITAR A. D. Xenopol.­ stituie clar un fapt atît de îngrozitor, în­cît Europa are dreptul să ne ţin­­tuiască la stîlpul infamiei, să refuze ori-ce contact cu noi. Ce ziceţi, d-lor I­uga şi Cuza? Nu este aşa că lucrurile aceste trebuie să răsune în mod plăcut la urechile d-voastr ?* Conducătorii naţionalismului bru­tal, văd în evreu o parmanentă pri­mejdie pentru ţară. Acesta acaparând, cum susţin ei, comerţul şi industria, constituie un rău iremediabil din punct de vedere al supremaţiei eco­nomice a elementului autohton. Să vedem ce credinţă are în astă privinţă d. P. P. Carp — pentru ca lumea să poată judeca moralitatea a­­lianţei P. P. Carp—N. Iorga, A. C. Cuza şi pentru ca să se vază cît sunt de acord în chestii de principii superioare aceşti aliaţi ocazionali în contra spiritului de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Şi care sunt credinţele d-lui Carp în chestia economic-evreiască ? Iată-le : „Eu unul, d-l­riv-o declar francamente nu văd în populaţiunea ebraică, care este în ţara noastră, pericolul are-l vedeţi d­v. Dacă voiţi să scapaţi de evrei, nu este de­cît un singur mijloc: munciţi şi civilizaţi-vă. Aceasta am spus-o în toate parlamentele, de cite ori s’a tra­tat chestiunea evreilor. De la 1866, în luptă continuă cu fracţiune, am spus că singura cale ce poate să ne scape este munca pe cale economică ; căci, şi în concurenţa evreilor, eu nu văd de cît un stimulent de a dezvolta, pe cîm­­pul economic, o muncă mai intensivă de­cît cea de astăzi. Convingerea mea este că, dacă am da toţi evreii afară, noi in loc de a propăşi economiseşte, ne am întoar­ce la lenea noastră, tradiţională şi am reveni la starea de acum cinci­zeci de ani înapoi“. (Propunere de revizuire. Şedinţa Senatului 28 Februarie 1879) Ce zic naţionaliştii de această pro­fesie de credinţă ? Nu este aşa, că ea este de natură de a justifica pe deplin cartelul junimisto-naţionalist de astă­zi? Pe online apreciarea d­lui P. P. Carp despre evreul în sine, despre credinţa şi firea semitului. Arhivar GLASUL DOCUMENTELOR CONTRA NAŢIONALISMULUI HULIGANIC începem analiza cuvintărilor d­lui P. P. Carp, în chestia evreilor, cu partea referitoare la manifestaţiile brutale violente, barbare ale naţio­nalismului huliganic. Şi-o facem a­­ceasta pentru a fi în nota actualită­­ţei, acum, cînd candidaţii junimişti la Iaşi agită chestia antisemitismului, blagosloviţi de d­nii Cuza şi Iorga. Guvernul luase dispoziţie ca evreii să fie alungaţi de la sate. Acest fapt îl face pe d. P. P. Carp să exclame: „Acum,d-lor, chestiunea interioară se complică şi cu o chestiune exterioare. Europa a fost alarmată în adevăr și avea dreptul a se alarma. Nu vorbesc de acele drepturi, care le are fie­care, cînd se găseşte înaintea unui fapt mon­struos, dar vorbesc de acele drepturi de ginte, cari zic că un popor, fără primejdie, nu poate să se pună un con­flict cu ideile de civilizaţie ale popoa­relor care-l înconjoară Ceea ce se în­­tîmplă pentru individ în restrînsul cerc social, se repetă într’un mod mai larg în cercul social al diferitelor naţiuni; şi precum societatea vine şi pune la raţiune pe individul ce nu e la înălţi­mea misiunei sale de om, aşa şi pe­Nenorocirea este că greşelele comise de guverne nu cad asupra celor ce le-au comis, dară ele multe ori asupra bietului popor, care fără voia lui, trebuie să sufere acele guverne. (Discurs P. P. Carp, 26 Aprilie 1868) Soatele vin şi pun la raţiune acea so­­cietate, care uită ideile de civilizaţiune şi de umanitate, care fac obiectul unei solidarităţi comune. Şi să nu vă temeţi că fâcînd aluziune la politica exterioară, vreau să vorbesc de o intervenţiune materială, căci Europa ştie foarte bine ce vrea să zică simţul naţional . Europa ştie, că atunci, cînd va voi să intervină, chiar inamicii cei mai înverşunaţi ai d-lui ministru, chiar acei ce au pro­testat contra ministrului, pentru răul care­­ aduce, chiar acei oameni atunci se vor duce la fruntarii şi vor zice : suntem în pericol, iată îţi dăm mîna, hai să scăpăm ; voiu să zic, nu de acea intervenţiune mă tem, dar mă tem de acea intervenţiune, pe care a caracte­rizat-o d. Lahovari ori cu atîta elocinţă , mă tem de acea intervenţiune, care va zice: A, d-lor ! D-voastră înfruntaţi le­gile omenirei! Ei bine, vom ţepui ţara d-voastră şi vom opri ori­ce contact Intre d-voastră și restul lumei ; și atunci vom vedea că răul ce 11 facem noi Evreilor, ni se va înapoia cu camîtă„. (Expulzarea evreilor de la Bacău Interpelarea 26 Aprilie 1868). Alungarea evreilor de la sate con­ im­presii din Apus — BERLIN — I In fie­care an un mare număr de călători se îndreptează spre Belgia, a­­traşi de comorile artistice, de monu­mentele unice, de pitorescul văilor şi al apelor din Ardeni, cit şi de activi­tatea industrială despre care se vorbeşte în lumea întreagă. Un punct de atracţie mai mult însă, anul acesta a fost Expoziţia Universală, ce s’a ţinut la Bruxelles — liber ori­cine ca după vizitarea întregii ţări, Ex­­poziţ­a să fi fost partea, care­­ a impre­sionat mai puţin. Dar, pînă în Belgia, călătorul Întîl­­neşte în drum şi alte locuri atrăgătoare, pe care a cel avid de a cunoaşte as­pectul unui oraş sau viaţa lui; localu­rile de înălţare sufletească sau de pe­trecere , magaziile de modă sau muze­ele de artă — pe lingă acestea nu poate trece fără a se opri.­­Cel întăi punct indicat, pentru toţi cari pleacă din Occident spre Belgia, este Berlinul — farul Germaniei — în care oricine poate găsi ţinta ce o ur­măreşte. Ca impresie generală Berlinul im­pune. După ce se pătrunde mai adine în inima lui însă, recunoşti toată drep­tatea d-nei de Staël: „Berlinul e un oraş mare, ale cărui strade sunt largi, perfect de bine aliniate, casele frumoase şi totalitatea regulată ; dar cum nu i de multă vreme reclădit, nu se vede ni­mic care să arate timpurile anterioare. Nici un monument gotic nu subsistă în mijlocul locuinţelor moderne ; şi a­­cest oraş de curînd format, nu-i stin­gherit de trecut nici într’un chip. Ce ar putea fi mai bine, se va zice, fie pentru edificii, fie pentru instituţii, de cît a nu fi încurcat de ruine ? Simt că mi ar plăcea în America oraşele nouă şi legile nouă : natura şi libertatea vor­besc destul sufletului acolo pentru a nu mai fi nevoe de amintiri ; dar pe pă­­mîntul nostru vechiu, e nevoe de trecut.

Next