Opinia, septembrie 1911 (Anul 8, nr. 1388-1412)

1911-09-26 / nr. 1408

5 bani Exemplarul ANUNTTJRÎ ABONAMENTE Un rând în pag. HI, 50 Bani 11 11 ÎS 1­4Q 19 Un ui. o . „ o 20 lei 6 teai «. o . . . 10 SP ZIAB G0ISIRVAT0R-DEM0GRAT Redacția şi Administrația: IISI, Str. Si item Annn­­llî­ic 1408 Luni 26 Septembre 1911 5 bani Exemplarul TRAIASCA DINASTIA In mijlocul unui entuziasm gene- ro­ral, in corul aclamaţiilor unanime, ] îmbrăţişat de aplauzele delirante ale ] întregei populaţiuni, Sire, fii bineve-­ nit în a doua Capitală, împreună ] cu Augusta Familie Regală. laşul nu este un oraş bogat, Sire, dar are destulă simţire, are destulă­ conştienţă de sine, are destulă lumi-­ nă, incit să facă din bucuria sa sin-­­ ceră, cea mai fastuoasă podoabă şi se aştearnă în drumul' Vostru, evo-­ cînd în acelaşi timp, din bogatul şi­­ măreţul său trecut istoric, toate a-! cele mindre pagini şi amintiri, toate acele măriri pe cari le-a trăit şi din înălţimea tuturor acestor să-i spună : „Fu bine venit, Sire, în cetatea­­ vechilor Voevozi, rămasă încă astă­zi I cetatea luminatului entuziasm, ceta- t tea iubirei de neam, cetatea crednţei I nestrămutate într’un mare viitor, ce-i taten care—înaintea tuturor — con-1 sfinţeşte gloriile şi le resplăteşte după­­ cum se cuvine. Cu acea putere ce posedă laşul de I a măsura glori­le, cu acea pătrundere­­ a sa de a judeca meritele şi virtu- j­i le, laşul Vă salută cu nestrămu- j tata convingere că printre figurile I mari ale istoriei rămîi mare, ilustre I şi cel dintîiu Rege al României; în I mijlocul slăvii în care îmbracă sta-­­ tuile unor eroi, apari tot eroic, aşa I cum îi vei trece în cartea Naţiunii, I căreia ai fost chemat să-i hotăreşti I o viaţă definitivă, chezăşuită prin I ordinea înlăuntru, prin respect în­ afară. „Mai mare de cît opera economică I şi de cît opera financiară a Maies-­ tăţii Tale — a zis şeful nostru, d. I Take Ionescu—este opera care ai constituit însăşi menirea cu care ai I descălicat de la izvoarele Dunării în I Patria noastră în 1866*. într’adevăr. Implantarea ideei monarhice în I conştiinţa poporului român este operat de căpitenie a deceniilor de domnie l a M. S. Regelui Carol. Dacă sunt ţări în cari oamenii I pot să stea încă la gînduri asupra I celei mai bune forme de guvern, nu I este om cu mintea sănătoasă şi cu I dragoste adevărată, pentru acest neam care să nu simtă, că pentru noi ! Monarhia este condiţia esenţială întru garantarea prezentului şi asi­gurarea viitorului. Ca să se implanteze ideea monar­hică în straturile profunde ale na­ţiunii, cari nu pot­­ cuprinde ideile de­cît întrupate în fiinţe vii, trebuia ca întemeietorul Dinastiei1, să fie unul dintre toţi, împodobit cu toate vir-­­ tuţile şi ale bărbatului detastat şi ale omului. Soarta, binevoitoare cu noi, ne-a trimis pe alesul între aleşi. Virtuţile Majestăţii Voastre au înfipt cît mai adinei rădăcinele ideei monarhice în conştiinţa Ţării. Intăiul Rege al Romîniei, în cel mai larg şi mai înalt înţeles al cu­­vintului, într adevăr a creat Monar­hia, nu numai în organismul Statu­lui, dar şi în minţile şi în inimile supuşilor. Iar la strălucirea aceasta nease­mănată cu care, în convingerile noastre ale tuturor, apare aureolat cu nestrămutare, Tronul Regal, a contribuit alături de faptele şi carac­terul Majestăţii Voastre, Tovarăşa cea mai vrednică de admirat, Augus­tă Regină-Poetă, care a ştiut graţie geniului Ei, să adune încă odată toate gîndurile şi toate inimele, împreu­nîndu-le într o nemuritoare ghirlan­dă, care de-a pururea va înflori în jurul Tronului­. Artistă prin temperament şi prin chemare, Carmen Sylvet, ne-a dăruit o operă literară monumentală, în care ne întîmpină scînteieri de înaltă cu­getare, măiestrie de formă şi ad­în­­cime de simţiri—iar cea mai mare parte din această operă e închinată, vieţei române,fii trecute ori prezente, după cum toată munca şi bunătatea i-au fost închinate, de decenii încoa­ce, numai Ţării Române­şti, numai binelui obştesc. Regina Elisabeta, neobosită, a tre­zit vapaia vie a sentimentelor na­ţionale în sufletul poporului. S’a priceput a aminti poporului cine este, care sunt frumuseţile eroicei lui is­torii în trecut, a, ştiut în tineri şi ridica dragostea pentru obiceiurile pă­mântene , atîtea merite către Patria Ei adoptivă cari se măsoară cu lu­minoasele fapte ale căpitanilor de oşti şi ale bărbaţilor de stat. De aceea laşul, în care, mai bine şi mai temeinic de cît ori­unde, s’a întrupat de atîtea ori voinţa între­gei ţări, laşul în care a vibrat şi vibrează visid atîtor mari momente din istoria Patriei,—laşul Vă pri­meşte cu întregul şi sincerul său en­tuziasm, adresîndu-Vă Majestăţii Voastre, cum şi întregei Familii Re­gale cu dragile Lor odrasle, cari Vă însoţesc în această solemnă vizită, u­­rări inimoase şi unanime, întîmpinîn­­du-Vă cu tradiţionalul şi solemnul: Bine-aţi venit! „OPINIA“ ! REGELE TÍNER... II cunoaştem cu toţii numai sub fi­gura severă, gravă şi austeră a omului cuminte, preocupat de probleme seri­oase ; cu toate aceste n’au lipsit în ti­nereţea Lui manifestări de lirism şi cine ar putea să ne dee o mărturie mai si­gură, mai sinceră şi mai picantă des­pre aceasta dacă nu Însăşi Carmen Sylva? în ale Ei „Memorii“, actualmente în curs de publicaţie, Suverana dezminte legenda că în timpul unei vizite la Curtea de Berlin, alunecînd pe o scară a Pala­tului, Prinţul Carol de Hohenzollern ar fi prins o în braţe. Altfel şi aiurea au avut loc întăile sim­patii şi promisiuni. In grădina botanică şi în grădina zoo­logică Prinţul şi Princesa se vedeau şi se întîlneau mai des. Era sub cerul li­ber, Intr’o atmosferă instructivă şi a­­muzantă tot­odată ; şi Prinţul Carol pă­zea pe tînăra Princesă ca nu cum­va s’o zgîrie vr’o.... momiţă îndrăzneață cu care îi plăcea să se joace, ascultînd vr'o șoaptă de iubire ori un compliment timid. Iar — într’o seară, pe cînd princesa se pregătea de concert, princesa mamă i-aduse știrea cea mare : — Principele de Romînia a fost aci, ca să te ceară în căsătorie. Viitoarea Regină petrecu o seară de bucurii şi frămîntări în acelaş timp, cum e firesc. Prinţul a rămas la ea nu­mai o oară şi jumătate, plecînd apoi la Paris. Cuvîntul „da“ fusese rostit pe neaşteptate, căci Elisabeta de Neuwied avusese vreme numai să spună despre Prinţul Carol, din cînd în cînd, că e in­teresant, că e curagios, ori chiar că e... încîntător. Dar piuă la căsătorie mai va ! De aceea a petrecut o noapte ne­liniştită. . „Am avut o noapte grea şi cu toate acestea stringeam in mină cruciuliţa de opal pe care mi-o dăruise şi mi se pă­rea aşa de albă, de curată şi de scumpă, ca o făgăduinţă de lucruri ideale şi bune. Din nenorocire fotografia ce-mi dăruise îl arata posomorit, preocupat şi ’mi ziceam: dacă­­ voiu vedea vr’odată cu o mină aşa de acră,—sunt pierdută!“ Am fost logodită numai patru săptă­­mîni, dar mereu Înfricoşată, fără să în­cetez a tremura. De-abia Înaintea alta­rului m’am liniştit cu totul şi n’am mai tremurat“. E drept. Carmen Sylva n’a tremurat nici pe cîmpul războiului, unde a stat alăturea de Suveranul devotat, mîngîind răniţii şi slăvind în strofe a­­prinse eroizmul soldaţilor luptători. Rodion

Next