Opinia, noiembrie 1911 (Anul 8, nr. 1436-1459)

1911-11-26 / nr. 1456

Apollinaris Apă minerală de cură şi de masă, cu o reputaţiune mondială . Recunoscută de Statul Prusiei ca apă minerală de întrebuinţat de toată lumea. Medalia Statului Prusiei, 1802. Grand Prix Bruxelles, 1910. s’a făcut şi se face cu banditul Pante­­limon, exaltîndu-i-se peste samă şi cu anumit scop personalitatea. In loc să se relateze cazul său ca un simplu fapt divers precum şi este, se găseşte cu cale a se pune pe urma lui reporteri cari să-i înregistreze gesturile, faptele, vor­bele, mai abitir ca unui erou; aşa că dintr’un nenorocit declasat sa tinde a se face un vajnic personaj, fapt de care trebuie să fie şi el surprins d­acă e cîtuş de puţin om mai cu simţ. Şi toate aceste pentru ce ? Pentru că lumea în general este înapoiată în min­­talitatea ei, pentru că poporul e încă sub stăpînirea spiritului medieval ce gă­sea alintare în aventurile cavalerilor reprezentaţi la noi prin haiduci, pentru că Pantelimon ar putea juca rolul—cu totul imaginar de alt­fel—al unui hai­duc modern. Şi astfel se ajunge că, în loc să se îndrumeze mintalitatea mul­ţimii, în loc să i se fasoneze simţirile, în loc să i se pună în faţă un obiect vrednic de admiraţiune, i se cultivă dimpotrivă atavismul sufletesc, pasio­­nînd-o pentru nişte apucături ce nu pot avea nimic comun cu vrednicia precum n’au nimic comun cu eroismul. Cu cit mai frumos şi mai educativ ar fi pentru mulţime, ca ziarele—şi ar fi un act de­ înaltă umanitate alcătui­rea unui zîst care — să­ treacă cît se poate de ușor asupra faptelor scanda­loase, asupra faptelor diverse cu carac­ter criminal și imoral, pentru a stărui asupra faptelor nobile, pentru a da chiar cele mai mici detenii asupra împrejură­rilor ce-au putut pune în lumină vir­tutea ori eroismul. Căci nu trebuie scă­pat din vedere că presa influenţază direct cu relatările sale, trezind în ce­titori apucături similare. Partea presei nu-i mică printre determinanţii actelor ticăloase, după cum de asemene, dacă ar viza mai mult rolul ei bine făcător, ar putea fi destul de mare partea sa pintre determinanţii actelor virtuoase şi eroice. Iată de ce am relevat vioiurile presei , pentru că doresc să nu-i copleşească şi să-i mistuiască marile şi frumoasele ei însuşiri.­­ Dr. P. Zosin. — De la coresp. nostru particular — După criza „Centralei“ Industria lemnelor din Bucovina şi Ro­­mînii.—Opintirile frazeologice ale „na­ţionaliştilor“.—Statele europene chel­­tuesc sute de milioane pentru susţine­­rea industriei, Cernăuţi. 23 Noembrii—Criza „Cen­tralei“ cooperativelor romîneşti din Bucovina, care a fost exploatată, cu a­­tîta tîm­bălău de­ către presa germană, ba chiar, şi de o parte dintre romîni, fiind înlăturată, graţie cîtorva oameni de bine şi guvernului, putem în li­nişte şi cu sînge rece, face citeva a­­precieri interesante, asupra acestei e­­pisode de tristă menire, de pe urma căreia Romînii bucovineni au tras în­văţăturile cuvenite. Ţinem însă să arătăm, că scopul nostru nu este să luăm apararea cui­va ci voim numai să descrim, în mod fi­del şi pe scurt, o­ mică parte a istoriei originei acestei crize. E ştiut că Romînii bucovineni sunt, aşa cum s’ar zice în limbagiul poporu­lui „calici“. Aşa zisa inteligenţa se recrutează ex­clusiv din funcţionari, care de regulă cheltuesc mai mult de­cît cîştigă. Ţă­ranul român fiind aproape cu totul proletarizat de elemente străine şi de alcoolism, se vede silit să-şi caute o soartă mai bună peste ocean, unde spe­ră în o viaţă mai omenească şi unde emigrează anual cu sutele, iar o stare de mijloc nu au, cu toate opintirile frazeologice ale „naţionaliştilor“ buco­vineni. Singura industrie din ţară, care poate fi considerată ca atare, este a cea a lemnelor, care cu toate că aparţine, aproape toată fondului relîgionar gr.-or. pînă­ acuma ea a folosit numai străini­lor. Este lămurit deci, că Romînii sunt datori să întrebuinţeze toate mijloacele legale şi posibile, cari să le înlesnească acapararea acestei industrii, căci altfel pierd dreptul la pretenţiunile lor isto­rice, de popor autohton. Condus de acest sentiment, d. dr. Florea Lupu, a înfiinţat în Bucovina, acum 3 ani, cunoscutele firme romî­neşti, cu gîndul că face un act naţio­nal de primul rang. Din nenorocire insă, aceste întreprin­deri au­­ fost începute tocmai într’un timp nefavorabil, şi astfel că resultatul a fost o pierdere de cîteva milioane. Pierderi de acestea însă, n’au fost în­registrate numai de firmele romîneşti, ci şi de toate celelalte întreprinderi de cherestele din Bucovina. Aşa la chiristigiul Adelsberger a pier­dut suma de 400.000 cor., milionarii Scharf din Putila au ajuns lipiţi pă­­mîntului. Chiar şi d. Flondor însuşi a pierdut în Moldoviţa, cîteva sute de mii cor. Dar aceasta nu e ceva anormal, orice industrie începătoare fie ea în Buco­vina sau în altă parte trebuie să ţie cont de orice eventualitate. Uneori are pier­deri colosale, iar alte dăţi şi cîştiguri enorme. Statele europene au cheltuit sume u­­riaşe pînă au adus industriile lor la sta­rea de azi, de asemenea şi statul ungar a sacrificat sute de milioane pentru în­fiinţarea de industrii naţionale. Numai demagogii noştri bucovineni, au văzut în insuccesul primei încercări, că Ro­mînii sunt incapabili pentru comerţ şi că la mijloc sunt hoţii, tâlhării şî alte marafeturi identice. Din contra, ei n’au lăsat nimic ne­încercat pentru a distruge cu o oră mai curînd întreprinderile romîneşti, şi o­­dată cu acestea şi instituţiile financiare cari stăteau cu ele în legături comer­ciale şi cari erau şi ele tot romîneşti. Nu­­, dar să zicem 6 milioane, să fi trebuit să sacrifice fondul religionar pentru înlăturarea catastrofei şi tot ar fi fost moralmente obligat s’o facă, pînă cînd în fine ar fi reuşit întreprinderile romîneşti să acapareze această singură Industrie a Bucovinei, odată pentru totdeauna. Căci cei folosesc fondului, şease mi­lioane cer, mai mult dacă în schimb, din cauza lipsei totale de ocupaţiuni, îl vor părăsi toţi credincioşii ortodocşi luînd toiagul pribegiei în­spre Canada sau aiurea?♦ In ori­ce caz însă, acei Romîni, care î­ncă înainte de declararea crizei au răspindit versiuni false, relativ la one­stitate?. Jealori din fruntea „Centralei“ au ăcut o greşală foarte mare, căci gra­­ie acestor versiuni lucrurile ajunsese pînă acolo, ca era cît pe ce, să se în­­timple o catastrofă teribilă. De asemenea, cu toate că încercarea naţionalizării industriei lemnelor din Bucovina, este o idee care trebuie salu­tată şi încurajată de orice Român, an­gajarea „Centralei“ în aceste afaceri, a fost o greşală şi mai mare. Căci băn­cile româneşti din Bucovina fiind încă prea tinere, iar numărul clevetitorilor prea mare, se înţelege că la cea mai mică adiere de vînt, se anunţă o fur­tună năprasnică, şi astfel că existenţa acestor întreprinderi se poate afla me­reu în primejdie. Aceasta reesă chiar şi din faptul că atunci, cînd în direcţiunea „Centralei“ se discuta ideia scăpărării industriei de lemne de firme romîneşti, toţi erau de partea d lui Lupu şi fiecare se mîn­­dria chiar că a contribuit şi el la a­­ceastă mare operă naţional economică, acum însă în momentul critice, cea mai mare parte l-au părăsit, l-a cău­tat, şi caută chiar şi acum, să arunce toată vina în spinarea lui. Aceasta e un adevăr trist, dar e şi bine-venit, căci cei care doresc cu a­­devărat să lucreze ceva serios pentru topor, vor şti cum să procedeze pe viitor. Credem că nu exagerăm, cînd spu­nem că cei care cred în teoria celor care susţin că străinii sunt primejdia naţională, se înşală: adevărata primej­die naţională este numai în egoismul stîrnit al elementelor nedisciplinate din rîndurile proprii, care nu pot ierta ni­­mănuia să se ridice mai sus de dînşii, ci chiar şi în urma unei activităţi mai rodnice, sau graţie unei inteligenţe mai desvoltate, mai vie, ca a lor. * Noi sfătuim pe „naţionaliştii“ buco­vineni, ca să fie mai prudenţi, aceasta în interesul lor propriu, căci masele largi ale poporului s’au convins de mult, că naţionalismul adevărat e nu­mai acolo unde domneşte adevărul şi dreptatea. In combaterea „Centralei“ însă, le lipsesc ambele. Gama A­PEL Către cetăţenii şi cetăţenceie oraşului şi judeţului Iaşi Societatea „Unirea Educatoarelor Ro­mâne“, secţia Iaşi, este dispusă să dea concursul său Casei Sf. Spiridon pentru educaţia orfanilor de la Institutul Gri­gorian, după un plan al cărui schiţă se dă mai jos. Un obstacol stă însă în cale chiar din capul locului, anume, lipsa de bani. Sff. Spiridon se află în momentul de faţă, în grele împrejurări, cu un deficit de jumătate minion, deficit ce nu se va putea acoperi decît prin cele mai scru­puloase economii timp de cel puţin doi ani. Afară de aceasta, venitul propriu al Institului Grigorian e cu mult prea mic pentru a respunde la nevoile de creştere a unui număr de copii de a­proape 400, număr ce necontenit creşte prin copii necontenit depuşi la Istitut în proporţia aproximativ,*de vr’o 100, pe an. „Unirea Educatoarelor Române“ crede că, cu perseverenţă şi devotament, s’ar putea ridica din aceşti nenorociţi copi­laşi, lepădaţi de părinţi vinovaţi, dar tocmai prin aceasta mai vrednici de mila oamenilor buni, nişte cetăţeni munci­tori, capabili de a trăi prin munca lor, în îndestulare materială şi mulţumire morală, pentru ei însuşi şi cu folos pen­tru ţară. „Unirea­­Educatoarelor Române“ ar dori să înceapă cît de degrabă cu edu­­caţia primelor 4 categorii de copii, pre­văzute în plan; din mai multe pricini însă, pentru anul acesta, nu-şi poate lua însărcinarea de­cît pentru primele trei categorii prevăzute în plan, adică U. E. R. ar lua pe mini, supravegherea şi e­­ducaţia copiilor în vrîsta de 3 zile pînă la 4 ani împliniţi. In anii următori s’ar continua cu educaţia copiilor de 5 ani, de 6 pînă la 7 ani şi tot aşa mai de­parte, treptat pînă la îndeplinirea între­gului plan de educaţie de mai jos. In momentul de faţă, primele trei ca­tegorii cuprind mai bine de 260 de co­pii—în cursul întregului an trebue să socotim vre­o 300 cel puţin. După socoteli făcute pe baza celei mai stricte economii, ar trebui pentru instalarea acestor copii, un capital iniţial de cel puţin 18 pînă la 20 mii de lei şi un venit lunar asigurat, de cel puţin 1200 pînă la 1600 de lei. Casa Sf. Spiridon ar da locuinţă—în­călzită şi luminată—ceea ce desigur însamnă mult, dar acest condei nici nu intră în socotelele noastre. Pentru sim­pla instalare ne mai trebue însă capi­talul de 18 pînă la 20 mii de lei: de unde il vom lua ? Pentru acest capital ne punem nădejdea în calitatea publi­că, mai ales în generozitatea oamenilor bogaţi. Capitalul acesta se poate răs­punde şi la natură, sub formă de lină, pene, pînză, mobilier, blidărie, etc. In dată ce vom avea gospodăria înjghe­bată, vom primi copiii. De la graba cu care oamenii buni vor răspunde la a­­pelul nostru, atîrnă deci soarta micilor orfani. Pe lîngă capitalul iniţial de instalare ne trebue venitul lunar de 1200—1600 ei, din acesta Sf. Spiridon, ar putea da minimul, dar cine va complecta res­tul ? Sperăm că persoane înlesnite şi caritabile, vor binevoi a se înscrie cu un ajutor lunar sau anual, pe care s’ar angaja să-l răspundă regulat, la efiace fixe, de la acest ajutor însă atîrnă soarta orfanilor. De venituri şi cheltueli am da cele mai riguroase socoteli, pe fie­care lună că banii se vor pierde sau risipi în za­dar, să nu se teamă nimeni. Greutăţile noastre vor dura, sperăm, ciţiva ani numai, pînă cînd donatorii generoşi se vor deştepta la importanţa operei şi cînd vor dărui bani casei Sf. Spiridon, vor specifica: „pentru orfa­nii de la Institutul Gregorian, părăsiţi de oameni, dar ne­uitaţi de D-zeu“. Ori­cine doreşte să contribue la E­­ducaţia Orfanilor Sfatulei Spiridon, cu bani sau cu daruri în natură, este ru­gat sau rugată să se înscrie la secre­tara Societăţii „U. E. R.“, în localul şcoalei secondare „Oltea Doamna“ (str. Muzelor 6, sau Cogălniceanu 10), Te­reza Strătilescu. Copiii s’ar culca de vreme, s’ar sculi tîrziu ; încolo ar duce viaţă de joc li­ber şi de fericire copilărească. Hrans li s’ar da la ore regulate. 3) De la 2 la 4 ani, copiii ar începe a fi puşi la ceva mai multă disciplini şi viaţă regulată; ar fi deprinşi treptat să se servească singuri şi să întreţii curăţenia persoanei lor şi împrejurul lor. De alt­fel, viaţa lor ar fi numai la jocuri libere. 4) De la 4 ani copiii ar intra la „Kindergarten“, grădina de copii. Aici împărţiţi în 2 sau 3 secţii, ar fi supuşi la educaţie din ce în ce mai sistema­tică : sculare, culoare, hrană la ore fixe , viaţa de lucru şi de joc regulată după program—sub conducerea unor femei culte, dar muncitoare în acelaş timp, care să priceapă,­­că ori ce muncă e demnă de ori ce om şi această price­pere s’o transmită micilor educaţi. In Kindergarten, s’ar da o judicioasă des­­voltare şi muncei intelectuale şi munci manuale, şi după capacităţile lor, între 6 şi 7 ani, copii ar putea fi trecuţi la şcoala primară. 5) . La 6—7 ani, copiii ar începe şcoala primară, pe care ar termina-o între 10 şi 11 ani. In viitor, îndată ce vor fi un număr suficient de copii, So­cietatea ar fonda o şcoală proprie. A­­ceasta ar fi o şcoală mixtă, după cum mixtă a fost şi toată educaţia anterioară a copiilor: fete şi băeţi ar fi crescuţi la cel mai curat spirit de frăţie. Şcoala ar avea programul statului — la care s’a trece examenele — dar cu modifică­rile necesare, spre a da acestor copii o pregătire mai bine echilibrată pentru viaţa lor ulterioară: anume, s’ar da o mult mai mare desvoltare ocupaţiilor manuale, dexterităţilor în genere, decît se practică pănă acum în şcolile statului. 6) . De la 11 ani înainte, fetele ar in­tra într’o şcoală specială de gospodărie, pe care ar funda-o „U. E. R“, în care şcoală să înveţe şi teoretic, dar mai cu samă practic, toate multiplele ramuri ale gospodăriei şi din casă, şi din gră­dină, şi din ogradă—şi pentru viaţa de oraş şi pentru viaţa de ţară—şi creşte­rea copiilor şi îngrijirea bolnavilor. Tot de la 1­­ani, băeţii ar fi plasaţi­­ şcoli industriale în şcoli comerciale şi de agricultură anume alese de „U­­E. R “, in care şcoli şi-ar face educaţia, sub neîntrerupta supraveghere a „U. E. R.“ Această educaţie, şi a fetelor şi a băe­­ilor ar ţinea pînă la 15—16 ani, epocă la care, considerînd şi toată educaţia morală începută încă de la 1 an, toate probabilităţile ar fi că, aceşti tineri pot începe a fi sloboziţi în lume, tot sub continua ocrotire a „U. E. R“. 7) De la 15—16 ani, fete şi băeţi ar începe a-şi agonisi viaţa. Prin mijloci­rea „U. E. R.“ ei ar fi plasaţi, fetele ca „ajutoare de gospodări“, băeţii ca „lu­crători“ pregătiţi, prin gospodării şi ateliere bine cunoscute de „Uniunea E­R“. Cea mai mare grijă s-ar pune pentru viitorul acestor tineri: jumătate cel puţin din salarul lor, ar fi depus lunar la o casă de economie, libretul fiind păstrat de „U. E. R.“, aşa că după 5—6 ani de muncă, tînărul sau tînăra s’ar găsi stăpîni pe un mic capital cu care să se poată stabili în viaţă. 8) La 21 ani, tineri şi tinere ar fi e­­manicipaţi de casa Sf. Spiridon. S’ar ia în mina fie­căruia libretul cu banii adunaţi şi poate şi vre-un certificat de merit. Pentru’cei mai excepţional meritoşi, „U. E. R.“ şi probabil şi Sf. Spiridon, i’ar sili să asigure pe de o parte toată desvoltarea la care i-ar îndreptăţi even­­ualele lor talente ; pe de altă parte s’ar ţiti să le procure mijloace de stabilire n viaţă, la oraş sau la ţară, în aşa fel­­ cît ei să devină cetăţeni model pen­­tru mediul lor. *). Pănă aici „U. E. R“ ar începe imediat creşterea orfanilor. ---­ ----------la«««» ----­ □ Orice anunţuri şi abo­namente se primesc de d. M. G. Mihailescu, admi­nistratorul ziarului, sin­gurul în drept a încasa orice sumă pentru tot ce priveşte administraţia a­­cestui ziar. OPINIA « Plan de educaţie pentru orfanii Sf. Spiridon 1) Copii sugari, după hotărîrea ne­­medicilor Institutului Gregorian, ar fi puşi la mancă sau la hrănire artificială, cu biberon sau în ori­ce alt mod ar prescrie medicii. Toţi ar fi instalaţi în oraş sub deaproape privighere­a „U. E. R.“. Din această societate, un comitet special, compus din cel puţin 12 mem­bre, îşi ia însărcinarea să viziteze prin una din membrele sale, absolut în fie­care zi copiii şi să consemneze într’un carnet special rezultatul vizitei, înain­­tînd săptămînal raport detailat la sediul Societăţei. Societatea mai fundează trei premii de cite 40, 50 şi 60 lei, pentru mancele, cari în cursul unui an ar da la înţărcat copiii ce mai voinici şi mai desvoltaţi. 2) Copii înţărcaţi şi pînă la împli­nire de 2 ani, ar fi puşi sub îngrijirea unor femei, cari să-i întreţie în obice­iuri de curăţenie, sătui și sănătoși. Viteza-Slivnle-(SUt) Contraziceri.— Adunarea generală a „societăţii scriitorilor români“ a pro­clamat pe Carmen Sylva, preşedintă de onoare a societăţii. Augusta scriitoare e de mult consa­crată drept o literată cu merite supe­rioare şi nimeni nu se va mira de con­­sideraţiunea înaltă ce I arată o orga­­nizaţiune literară. Dar este, necontestat, o contrazicere în gestul societăţii bucureştene, o con­trazicere Intre procedeul de acum şi Intre statutul societăţii, care impune, înainte de toate—chiar înainte de ta­lent—prezentarea actului de naştere, după cum se știe din epoca incidentului răsunător cu înscrierea d-lui Gherea Dobrogeanu. O societate, care pornește de la ase­menea premise, e osîndită să ajungă la încheieri contrazicătoare. In conformitate cu statutul, Regina Elisabeta—ori­cît de mare scriitoare ar fi Carmen Sylva—nu a putut fi pusă în fruntea societăţii. Nu este d. Ionescu-Boteni de aceeaşi părere ? Pariem că da / * In cursul actualei stagiuni teatrale simpaticul artist Penel va mai apărea în piesele: Nepoftitul (8 Decemvrie), Niobs (22 Decemb.), şi Bibliotecarul— rol creat în stagiunea trecută. * In urma iasistenţelor puse de diverse somităţi ştiinţifice, d-na Langevin şi a retras acţiunea de divers ce intentase profesorului Langevin, soţul ei, aşa că numele d-nei Curie, nu a mai putut veni, din nou, la discuţiune publică. Procesul fusese sorocit pe Marţi şi a fost scos din ordinea de zi a tribuna­lului. * . A murit la Berlin Friederich Dern­­burg, în vr­stă de 78 de ani, tatăl fos­tului ministru al coloniilor Dernburg. Defunctul a fost unul dintre cei mai fecunzi foiletonişti ai presei germane. * ___S­TRUNA ZILEI OMUL ŞI OPERA După dispariţia preotu­lui catolic Olefandra s’au căutat sumele aflate îa depozit la 61. Nu s’a gă­sit nimi­c. Ziarele. Cine caută zădarnic Ce de mult ştiau că nu­­ ? Căci depozitul, mai harnic, „Fugise* înaintea lui... * □ Ziarele guvernamentale sun joc pe ziarele liberale, cari laudă ţi­nuta primului preşedinte al tribunalu­lui I­fov, în procesul cu tramvaiul Această înseamnă, după ziarele gu­vernamentale, că partidul liberal a­­mestecă politica în magistratură — ceea ce este scandalos. De aci ar urma, că actualul gu­vern nu face politică cu magistra­tura. Să vedem dacă este așa . Cînd ministrul de justiție face în mod fățiş de luni de zile, în diferite chestiuni, cele mai scandaloase pre­siuni asupra magistratura­, e cel pu­țin imprudent ca organele oficioase să mai vorbească de apărarea presti­giului magistraturei. De patru luni e o vacanţă la Curtea de Casaţie şi d. Mişu Cantacuzino nu vrea să facă numirea, dar de la mi­nisterul de justiţie se lansează lei de iei de zvonuri, asupra intenţiuni­­lor d-lui Mişu Cantacuzino, zvonuri menite a exercita o presiune tocmai asupra magistraţilor, cari au înaintea lor afaceri în pari şi guvernul e di­rect sau indirect interesat. Legea de organizare judecătorească, art. 65, spune: „In caz de vacanţă a unui post de prim-preşedinte, de preşedinte, de consilier la Curtea de Casaţie sau la o Curte de apel, ministrul va fi da­tor a face numirea în postul vacant, în termen de o lună“. Au trecut patru luni de cînd s’a declarat vacanţa la Curtea de casaţie şi d. Mişu Cantacuzino, dator să facă numirea în termen de o lună, o a­­mînă mereu, din interes politic. □ Alegeri parţiale.—m. s. Regele a semnat decretul prin care colegiile I de senatori din jud. Olt, al II-lea de senatori din jud. Neamţu, I de deputaţi din judeţele Argeş, Teleorman şi Fălciu şi al III-lea de deputaţi din jud. Doro­­hoi, au fost convocate a se întruni In ziua de 15 Ianuarie 1912, pentru a îm­plini prin noi alegeri vacanţele decla­rate în Senat în locul d-lor Dim. Pro­­topopescu şi Gheorghe Ionescu decedaţi şi în adunarea deputaţilor în locul d-lor Gr. T. Coandă, demisionat, gene­ral George Manu, decedat, Anibal Te­­leman şi Scarlat Rosetti, care au pri­mit funcţiuni salariate de Stat. Alegerea delegaţilor colegiului al III de deputaţi din judeţul Dorohoi, se va­­face în ziua de 4 Ianuarie 1912. □ O pensie de 249 lei lunar, cu în­cepere de la 1 Octombrie 1911, a fost recunoscută d-lui Gr.­­­rascu, fost re­gistrator la Spiridonia din Iaşi. □ Raportor la legea organizării me­seriilor va fi ales d. C. C. Bacalbaşa. □ Astă noapte a ars locuitorului Ion Eşanu din Copou, o şură. Focul a luat naştere din cauza copiilor ce se jucase cu cărbuni. □ Din cauza zăpăzei abundente, că­zută pe linia ferată Ungheni, trenul ce urma să sosească aseară la ora 5:25 a avut o întîrziere de 1 oră. □ Cotiugarul Vasile Bunnu, trecind aseară prin piaţa Unirei, a calcat pe copila Florica Mezelu, în etate de 10 ani, făcîndu i grave leziuni. Rînita a fost transportată la spital. □ In „Ordinea“ de azi 25 Noembre „Scrisorile din Iaşi“ se ocupă de : „Lu­cruri teatrale—Întîrziere care nu strică — Arta şi intelectualizmul — Iaşanii a­­matori—Al cui este teatrul—După epoca patriarhală—Ce numai are Iaşul—­Scena şi elita—Plăceri estetice—Cerberii artei — Se caută naţionalişti — Stagiunea şi afacerea Rozan — Un verdict în aştep­tare—Regretele d-lui Sadoveanu—Scan­daluri și urmări.

Next